gaini - REVISTA FERMIERULUI

Aurel Petruș lucrează 1.300 de hectare certificate ecologic, în județul Călărași, la Ștefan cel Mare. Este și producătorul „Gălbenușului de Bărăgan”, brand de ouă ecologice. Împreună cu fiul său Mihai se ocupă de câmpurile pe care are o structură de 13 culturi și crește 9.000 de găini ouătoare, în sistem ecologic. L-am vizitat pe la începutul verii (2019, n.r.) și l-am găsit, cum ne și așteptam, în câmp.

„Găsești cumpărătorul, ai încheiat contractul, știi deja despre ce este vorba și după aceea te apuci să produci. Nu produci și după aceea cauți cumpărătorul, că s-ar putea să rămâi cu marfa nevândută. Asta trebuie făcut, să căutăm să vindem și după aceea să producem.”

Reporter: Domnule ing. Aurel Petruș, iată, vă găsim pe tractor, la pregătit terenul.

Aurel Petruș: Subliniez mereu că în agricultura ecologică poți să dai și greș, sunt anumite culturi pe care dacă le-ai scăpat din mână, ele se compromit total. Aici unde m-ați găsit a fost o încercare de a cultiva ceapă prin semănat direct, a răsărit, avea densitate corespunzătoare, dar n-am mai reușit să facem față la buruieni, s-a îmburuienat și s-a compromis total. Acum pregătim terenul și vom semăna floarea-soarelui high oleică. Asta este, agricultura ecologică are și aceste pierderi, eu pot să le spun planificate, vrei sau nu vrei, la peste o mie de hectare n-ai cum să le reușești pe toate încât totul să meargă perfect. Ăsta este și motivul pentru care UE acordă o subvenție suplimentară pentru agricultura ecologică, pentru că, se știe, este mai multă muncă, este mai mult risc, sunt mai mulți factori care îi fac pe fermieri uneori să piardă, dar în același timp câștigând prin valoarea produsului care iese în urma procesului ecologic. Adică un produs curat, un produs de calitate, un produs fără pesticide, un produs cu o valoare adăugată mai mare, un produs care se vinde mai scump față de produsul convențional.

Reporter: Anul acesta a fost unul deosebit, vremea n-a fost cea care să vină în sprijinul dvs., au fost și ploi, acum în ultima parte, dar a fost și secetă severă.

Aurel Petruș: Am pornit cu stângul în anul agricol 2018-2019, dar după aceea vremea s-a reglat foarte bine și trebuie să recunoaștem că în zona noastră am beneficiat de ploi mici cantitativ, chiar și medii, dar, ceea ce este important, ploile au fost curate și n-au fost probleme cum au fost la alți colegi, cu grindină, cu furtuni, cu vijelii, cu tot felul de fenomene meteo nefavorabile care au cauzat pagube. Cred că, totuși, se anunță un an destul de bun pentru fermierii din zona noastră. Au fost și fermieri care au avut mici probleme în câmp, dar eu zic că au reușit să treacă peste ele. Aici unde suntem acum, este un teren foarte bine pregătit, un teren în care putem să semănăm foarte bine și cultură dublă, pentru că avem condiții de irigare, noi beneficiind de canalul de irigație CA1 care vine de la Borcea și merge până aproape de Slobozia, unde avem apă aproape tot anul, apă gratuită, și sigur aici vom beneficia de acest lucru și vom uda culturile. Chiar alături de noi se vede o suprafață de 30 ha de orz, imediat după orz vom semăna din nou floarea-soarelui high oleică, care are o căutare destul de mare la export.

Buruienile sunt combătute prin rotația culturilor

Reporter: Sunt deja 20 de ani de când practicați agricultura ecologică și, pentru că ați amintit de cultura de orz, cum e cu tehnologia pe care o aplicați acestei culturi?

Aurel Petruș: Pe această suprafață, în toamnă s-au aplicat trei udări atât de răsărire, cât și în perioada de vegetație. Am semănat foarte târziu, după porumb, imediat am aplicat udări, cultura a răsărit, a reușit să intre în iarnă bine înfrățită, cu o densitate corespunzătoare, producția fiind pe măsura așteptărilor. Tehnologia pe care o aplic nu este un secret, eu mă bucur ca și alți fermieri să facă pasul către agricultura ecologică, însă deocamdată politica agricolă din România pentru agricultura ecologică, din punctul meu de vedere, nu este favorabilă și ăsta este și motivul pentru care țara noastră este pe ultimul loc ca procent, ca suprafață cultivată cu culturi ecologice. Aș sublinia faptul că și agricultura ecologică la ora actuală beneficiază de foarte multe produse fitosanitare ecologice recunoscute și aprobate pentru a fi folosite, că uneori chiar avem probleme cu alți colegi când ne văd și pe noi că tratăm culturile, aplicăm substanțe permise, ei n-au de unde să știe, dar dacă ne văd cu MET-ul pe câmp spun „a, uite, el spune că nu tratează culturile, dar o face!”. La ora actuală este un singur produs fitosanitar care nu există pe piață pentru eco, erbicidul pentru combaterea buruienilor, dar avem foarte multe produse pentru combaterea bolilor, pentru combaterea dăunătorilor, insecticide ecologice, fungicide ecologice și chiar biostimulatori ecologici, și aici pot să spun că stăm chiar foarte, foarte bine. La această cultură de orz, în primăvară s-au aplicat două tratamente cu produse cu biostimulatori ecologici și efectele s-au văzut. Pot să spun că pe un fond de îngrășăminte naturale aplicate putem să sperăm la o cultură aproape la fel cu a colegilor din convențional.

Reporter: Adică?

Aurel Petruș: Eu aș spune că dacă reușim peste 6 tone la hectar este o producție mulțumitoare, având în vedere că prețul este un pic mai mare, undeva la 15-30% prețul este mai mare față de orzul convențional. Important este că avem desfacere imediată. Pe mine, de pildă, recoltarea mă prinde cu contractul de vânzare încheiat, marfa pleacă imediat din câmp către partenerul nostru care vine și o preia în cel mai scurt timp.

Reporter: Cum rezolvați problema buruienilor, având în vedere că nu există, deocamdată, un erbicid ecologic?

Aurel Petruș: Prin rotația culturilor. Subliniez, culturile de orz, grâu, mazăre de toamnă sunt culturi care se fac, zic eu, ușor, cu o tehnologie foarte simplă, care combate foarte bine buruienile și nu sunt probleme. Deja am început să avem mici secrete, pot să spun, și pentru culturile de floarea-soarelui și porumb, și, în cel mai scurt timp, zic eu că într-un an-doi, o să stăpânim și tehnologia la porumb și floarea-soarelui, și la soia, încât și acolo combaterea buruienilor să se facă atât prin rotație, cât și prin lucrările mecanice specifice, cu unelte specifice, pe care le-am achiziționat în ultimul timp, despre care sunt convins că vor rezolva problema buruienilor și la aceste culturi.

„Problema mare este că un fermier ecologic este aproape ultimul pe listă la subvenții. Trebuie să înțeleagă toți că subvențiile, în 99% din cazuri, se duc exact acolo unde trebuie, în tehnologizarea, în dezvoltarea fermei, în modernizare.”

Subvențiile ajung în modernizare, în dezvoltarea fermei

Reporter: Din păcate, nu întotdeauna autoritățile sunt aproape de fermieri. În cazul dvs., produceți hrană bio, hrană ecologică și, pentru asta, primiți o subvenție mai mare, pentru că e alta tehnologia, sunt alte lucrări, alte cheltuieli. Numai că dvs. ați ajuns la un moment dat într-o situație nefirească, să-i spun așa, cu Agenția de Plăți de aici, de la Călărași, care, nu-mi dau seama de ce, nici până acum nu a rezolvat problema pe care chipurile au descoperit-o dumnealor. În continuare vă judecați cu autoritățile?

Aurel Petruș: Da, este o problemă neplăcută, din 2015 sunt probleme în primirea subvenției, procesele sunt încă pe rol, un fermier normal nu ar fi putut să suporte acest șoc. Faptul că noi aici ne aflăm într-o biocooperativă, unde am organizat treaba, zic eu, diferit față de cazul în care am fi fost pe o singură fermă, celelalte nu au probleme, iar această problemă sigur se va rezolva în instanță. Deja sunt două procese câștigate, dar nu definitiv, vom vedea. Important este că am reușit să mergem mai departe prin producțiile obținute, prin valorificarea superioară a lor. Spun mereu, problema mare este că un fermier ecologic este aproape ultimul pe listă la subvenții. Acum, când stăm de vorbă, nu am primit încă subvenția nici pe ecologic, nici pe suprafață, dintr-o „mică” eroare în sistemul informatic privind o suprafață, mi-e și rușine să spun, de 0,75 ha, și nu am primit toată subvenția până la această oră. Deci, până în prezent, subvenția pe 2018 pentru una din fermele din cadrul biocooperativei nu s-a dat, nu s-a primit niciun ban. Trebuie să înțeleagă toată lumea că aceste subvenții vin să ajute fermierul în achiziționarea de utilaje performante, de material semincer deosebit, toate aceste subvenții fiți convinși că ele se duc, în 99% din cazuri, exact acolo unde trebuie, în tehnologizarea fermei, în dezvoltarea, modernizarea fermei.

Eu, din surse proprii și cu sprijinul acestor subvenții care vor veni, chiar dacă vor ajunge mai târziu, deja am achiziționat încă o instalație de irigat, care se montează acum și care va reuși să irige încă 25 ha.

În opinia mea referitor la agricultura ecologică, marea problemă care trebuie rezolvată este această diferențiere care se face între subvenția normală și subvenția pe ecologic. Nu poți să „pedepsești” un fermier ecologic și să-i dai banii ultimul, să îl treci pe listă când se dau ultimele subvenții. Consider că și el are aceleași probleme precum celălalt fermier. Măcar subvenția pe suprafață să o ia la timp, odată cu toți fermierii, iar subvenția la ecologic să fie un fel de ajutor suplimentar, așa cum se acordă subvenția la soia, o subvenție cuplată cu producția. Cred că ăsta este motivul care nu-i determină pe fermieri să facă pasul către agricultura ecologică. Ar fi unul dintre motive. Pentru că, trebuie să recunoaștem, sunt și celelalte motive, de mentalitate, de confort, poate fermierii nu vor să se înhame la o treabă foarte, foarte grea, care să le creeze probleme și să facă o producție doar un pic mai rentabilă, omul se mulțumește cu cât poate să obțină în convențional și cu efort mai mic.

„Recomand tuturor care ar vrea să se apuce de agricultura eco în primul rând să fie mai mulți în aceeași zonă, să reușească să ducă tot lanțul până la capăt, pentru că altfel nu poți să reușești.”

Înainte de a te apuca să produci, trebuie să găsești cumpărătorul

Reporter: Aveți 20 de ani de experiență în agricultura ecologică, ce ne spuneți în legătură cu valorificarea? Știu că, încă de la începutul afacerii, exportați materie primă în Germania...

Aurel Petruș: Da, așa este. Valorific producția la export pentru că procesarea la nivelul României la ora actuală, atât pe produsul convențional, cât și pe produsul ecologic, lasă de dorit. Încă nu avem unități de procesare bine dezvoltate, încă nu avem o zootehnie bine dezvoltată care să absoarbă toată cantitatea de grâu, porumb, orz și celelalte ingrediente care intră în componența furajelor, ca ele să rămână în țară, să fie procesate în țară și după aceea să fie vândute sub formă de carne sau alte produse procesate. Pe această temă, ca o necesitate, pentru a fertiliza câmpul ecologic, noi putem să spunem că am închis deja circuitul pe un anumit segment, producem ouă ecologice de aproape zece ani, ouă care sunt destinate sută la sută pieței românești. Deci, o parte din produsul obținut de noi în câmp se întoarce procesat direct pe raftul magazinului, direct din fermă, fără niciun intermediar. Este un lucru bun, ne ajută foarte mult să asigurăm un cash-flow aproape săptămânal, noi nu am dus lipsă de bani, dăm salariile la timp, lucrurile, pot să spun că de câțiva ani, aproape că s-au normalizat.

Având această experiență de 20 de ani în producție și valorificarea producției, le spun că înainte de a te apuca să produci, trebuie să găsești cumpărătorul. Găsești cumpărătorul, ai încheiat contractul, știi deja despre ce este vorba și, după aceea, te apuci să produci. Nu produci și după aceea cauți cumpărătorul, că s-ar putea să rămâi cu marfa nevândută. Asta trebuie făcut, să căutăm să vindem și după aceea să producem.

Reporter: Ați accesat fonduri europene?

Aurel Petruș: Am avut un singur proiect cu finanțare europeană aprobat și reușit, în 2010, un proiect simplu, de achiziție de utilaje, pe care l-am dus la bun sfârșit, deși și acolo au fost ceva probleme pe care nu mai vreau să mi le amintesc, important este că s-a aprobat, am depășit momentul, așteptăm să apară și să funcționeze anunțatul Program Național de Dezvoltare a Zootehniei prin care, cu susținerea care se promite prin acest program, să ne dezvoltăm în continuare cu încă un adăpost pentru aproape 9.000 de păsări crescute în sistem ecologic.

„Pe mine, recoltarea mă prinde cu contractul de vânzare încheiat, marfa pleacă imediat din câmp către partenerul nostru, care vine și o preia în cel mai scurt timp.”

Pe bio, cooperativele zonale asigură reușita

Reporter: Astăzi, e greu să faci agricultură ecologică? E greu să te apuci în prezent, comparativ cu acum 20 de ani, când ați început dvs.?

Aurel Petruș: Acum pot să spun că nu mai este chiar atât de greu. Iată, în jurul nostru au apărut foarte mulți factori care influențează pozitiv dezvoltarea acestui sector. Au apărut distribuitori de mașini agricole specializate pentru agricultura ecologică. Au apărut furnizori de input-uri ecologice, care oferă și consultanță, instruire, îți spun ce trebuie să faci, cum să faci, în funcție de cultură, de fermă. Este numai problema fermierului, el este cel care hotărăște să facă pasul către acest tip de agricultură. Dar, înainte de a face pasul, recomand tuturor care ar vrea să se apuce de agricultura eco, în primul rând, să fie mai mulți în aceeași zonă, să reușească să ducă tot lanțul până la capăt, pentru că altfel nu poți să răzbești, să-ți faci unitatea de păstrare, de condiționare, silozul propriu în care să depozitezi marfa. Toți partenerii care ar fi într-o astfel de asociere, cooperativă, să fie oameni serioși, unul să nu greșească că, dacă greșește unul, toată marfa, și a celorlalți, se strică. Toată marfa este contaminată, luându-se probe din tot, creându-se un singur lot, și atunci nu mai știi cine a greșit, dar tot lotul este refuzat. Sunt lucruri delicate. Eu nu vreau să sperii pe nimeni, dar asta este, dacă fac pasul, ei trebuie să știe la ce să se aștepte.

Reporter: Știu că era, la un moment dat, o problemă legată de certificare, au apărut foarte multe firme care au început să ceară mai mulți bani pentru certificarea la hectar, asta întâmplându-se anual. Cum este situația în prezent?

Aurel Petruș: Toate firmele care vor să certifice producția ecologică trebuie înregistrate și aprobate de Ministerul Agriculturii. Există o listă foarte clară la minister, unde firmele câștigă acest drept de a face certificarea producției, se dă o autorizare de a face această certificare. Au fost ceva probleme, mai sunt ceva probleme și azi. Odată cu apariția subvenției în sistemul ecologic, într‑adevăr prețurile cu certificarea s-au ridicat, dar ele s-au ridicat la nivelul costurilor de certificare existente pe piața europeană. Deci n-au crescut fără o logică, au o logică, că sunt aceleași costuri ca și la ceilalți fermieri din Uniunea Europeană. Eu știu că firma cu care lucrăm este o firmă acreditată, este o firmă recunoscută de partenerul ecologic care cumpără produsul respectiv de la mine. Dar pe lângă aceste certificări, de doi-trei ani inițiativa ministerului, pe care am lăudat-o, și o spun de fiecare dată, este o inițiativă unică în UE, mă refer la eliberarea certificatelor de tranzacție. Mi se pare o acțiune foarte bună, o acțiune în care există responsabilitatea prelevării probelor. Adică, responsabilul să fie la fața locului, și în acest caz responsabilul de la Direcția Agricolă, împreună cu organismul de certificare și cu producătorul, care prelevează proba, proba pleacă la laborator și, după ce rezultatele vin de acolo, se eliberează certificatul de tranzacție, care la ora actuală este cerut numai pentru valorificarea către UE. Consider că ar fi bine chiar și către firmele din România acest certificat de tranzacție să însoțească toate loturile de produs ecologic. Prin acest certificat de tranzacție, se urmărește foarte clar trasabilitatea, care este clară, este limpede, se vede clar cine a produs, unde a ajuns produsul, a doua oară, a treia oară, până la beneficiarul final. Și atunci, pe această verigă, sunt convins că ar dispărea, dacă apar, ar dispărea acei intermediari care încearcă să încalce regulamentul.

Reporter: Probele de materie primă, de produs agricol obținut de dvs., sunt luate și certificate de aceeași firmă care certifică solul sau de firme pe care le agreează cel cu care lucrați în momentul comercializării, cel care vă cumpără marfa?

Aurel Petruș: Sunt două aspecte diferite. Pe de o parte, avem prelevarea probelor pentru certificatul de tranzacție care se face la nivel local de organismul de certificare, însoțit de responsabilul de la direcția agricolă, respectiv de la producător, probe care merg la un laborator. Din păcate, în România nu există un laborator acreditat care să facă aceste analize și, la ora actuală, probele se trimit în Bulgaria pentru eliberarea certificatului de tranzacție. Aici apare a doua problemă: ridicarea probelor de către cumpărător. De pildă, vine cumpărătorul, adus de un organism de el acreditat, de exemplu SGS-ul este delegat și recunoscut de firma care cumpără, de beneficiarul mărfii, care vine și prelevează probe din lan, din lanurile pe care tu le-ai pus la dispoziție către beneficiar, prelevează probe, le trimite pe cheltuiala lui, de data aceasta, la laborator, în cazul în care ele ies negative, lucrurile merg mai departe către produsul final. Când produsul final este lotizat și pus într-o celulă de siloz, cumpărătorul își rezervă dreptul de a ridica încă o dată o probă, și din siloz. Am uitat să spun că, la rândul lui, organismul de certificare, odată cu eliberarea raportului de inspecție, singur vine să facă inspecția pe teren, prelevează probe din plante, din aproape toate parcelele, bineînțeles aleatoriu, pe care le trimite la un laborator, și de data aceasta tot în Bulgaria, unde, dacă probele ies – Doamne Ferește! – pozitive, tu ai o contraprobă la tine în birou, iar de data aceasta se trimite la alt laborator, noi am trimis în Austria, deci se trimite la un alt laborator și dacă de acolo vin negative, lucrurile deja sunt clare, sunt bine, și tot procesul poate să meargă mai departe.

Reporter: Înțeleg că ați trecut printr-o poveste de genul acesta.

Aurel Petruș: A fost un accident, a fost un accident cu un vecin fermier, a bătut vântul, a ajuns substanța cu care trata în 10-15 metri din lanul meu, el trata la mazăre, noi aveam niște grâu, bine că s-a depistat la timp, organismul de certificare a observat acest lucru, s-a separat marfa, i-am dat altă destinație, lucrurile se pot rezolva. Pentru lucrurile accidentale, nu se ia gâtul. Asta să fie clar. Se găsesc soluții, se declasează o anumită suprafață, o anumită cantitate de marfă, nu înseamnă că totul este pierdut. Există și accidente, asta e. În jurul nostru sunt agricultori care aplică pesticide, îngrășăminte în condiții uneori chiar nefavorabile, asta este, și lotul poate să fie contaminat. Eu, întotdeauna când știu că sunt în apropierea celorlalți colegi, marginile, aproape 15-20 m, le recoltez, depozitez separat producția, îi dau o altă destinație și stau liniștit.

Reporter: Nu pot să nu vă întreb, ați mai trece vreodată la agricultura convențională?

Aurel Petruș: Nu cred că am mai putea face față agriculturii convenționale. Dar niciodată să nu spui niciodată. Oricum, cererea de produse bio este în continuă creștere în toată Uniunea Europeană şi mă bucur că și în România consumul de produse ecologice este într-o continuă creștere, asta, ce văd eu pe produsul ou, dar se vede și pe celelalte produse. Au apărut foarte multe produse cu statut bio: de la banane, morcovi bio, legume bio, produse procesate, biscuiți și tot felul. Piața este deschisă. Important este ca și alți factori să deschidă ochii și să se îndrepte către acest tip de agricultură care, iată, are o piață an de an în continuă creștere. Pe cultură mare, văd că rămânem singuri, nu mai apar și alți colegi de cultură mare, dar semnalele sunt foarte bune, că încep fermierii mici, fermierii cu suprafețe mici și mai ales cei care produc legume, să conștientizeze că deja văd în asta un produs de nișă și că au început să acceseze acest tip de agricultură.

În concluzie, chiar dacă nu apar fermieri care să facă cultură mare bio, apar pe culturi mici, pe legume, pe fructe, iar ăsta e un lucru foarte important.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15 - 30 septembrie 2019

Publicat în Interviu
Marți, 14 Ianuarie 2020 23:52

Gripa aviară, și în România

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a transmis în această seară, marți 14 ianuarie 2020, un comunicat prin care anunță diagnosticarea într-o exploatație comercială de găini ouătoare din judetul Maramureș a gripei aviare, boală care evoluează la această dată în mai multe țări europene.

Pentru izolarea focarului, se vor aplica măsurile specifice, care vor fi gestionate de Centrele Locale de Combatere a Bolilor din județul Maramures și județele limitrofe”, precizează comunicatul ANSVSA, specificând că, la această oră, situația este sub control, fiind luate toate măsurile de combatere în focar și neexistând posibilitatea afectării sănătății populației.

Având în vedere că încă n-am reușit să scăpăm de pesta porcină după aproape doi ani de evoluție, apariția acestui focar de gripă aviară mie nu-mi miroase a bine.

Organizațiile profesionale de profil din țara noastră, încă de la apariția bolii în Polonia, au tot cerut autorităților măsuri urgente care să oprească virusul la granițe. Însă, nu doar ai noștri, ci și cei de la Bruxelles se mișcă cu o viteză mai mică decât cea a propagării gripei aviare, după cum se vede.

Organizațiile profesionale au tras semnale de alarmă. Degeaba!

Reamintim că, în primele zile ale noului an, Polonia, țară care nu a mai înregistrat focare din 2017, a notificat la Organizația Mondială pentru Sănătate Animală (OIE) primul caz de influență aviară înalt patogenă din 2020. În numai trei zile virusul s-a extins, fiind afectate trei ferme pe o rază de 3 km, cu aproximativ 400.000 de păsări. De asemenea, în decembrie 2019 au fost înregistrate notificări de cazuri de influență aviară slab patogenă de către Franța și Regatul Unit al Marii Britanii.

Autoritățile veterinare din statele membre UE au început aplicarea de măsuri pentru a preveni eventuala răspândire a virusului influenței aviare H5N8 în alte exploatații de pasări din statul afectat și din celelalte state membre, cu precădere cele care achiziționează păsări, carne și ouă din Polonia. În procent de risc, susține Uniunea Națională a Crescătorilor de Păsări (UNCPR), România este prima pe listă, deoarece importă din Polonia sute de tone de carne pe săptămână și sute de mii de ouă.

Ilie Van, preşedintele UNCPR, a cerut, înainte de apariția bolii și la noi în țară, interzicerea importurilor de carne de pasăre şi de ouă din Polonia, ţară ce este cel mai serios afectată de această epidemie. La fel, Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine (ACEBOP) și-a manifestat îngrijorarea încă de săptămânile trecute și a cerut autorităților din România măsuri urgente pentru protejarea consumatorilor și fermelor românești. „Asocierea pestei porcine africane în evoluție cu afectarea sectorului aviar cu gripă înalt patogenă ar fi un dezastru pentru societățile producătoare, dezastru care considerăm că poate fi evitat prin acțiuni rapide și ferme”, este de părere Mary Pană, președintele ACEBOP.

Prima restricție corectă ar fi suspendarea achizițiilor de carne și ouă până la aplicarea măsurilor stabilite de Comisia Europeană, cu scopul protejării consumatorului român, știindu-se faptul că virusul influenței H5N8 poate trece la om. Apoi, Mary Pană consideră că ar trebui un control întărit la destinație al cărnii și ouălor, respectiv în depozitele de la noi, pentru a reduce spre zero riscul pentru consumator, cât și retragerea lor de pe piață. Este necesar un recensământ al cantităților intrate în perioada noiembrie 2019 – ianuarie 2020 și destinația finală, o astfel de acțiune ajutând în eventualitatea unui risc.

În întâlnirile cu reprezentanți ai Ministetrului Agriculturii și ai ANSVSA, UNCPR a solicitat interzicerea urgentă a importurilor din Polonia. „Avem şi noi capacitatea de a produce carne de pasăre, nu trebuie să importăm din Polonia. Această ţară are în fiecare an probleme şi ar trebui să respecte condiţiile tehnice dacă vrea să activeze în piaţa comună. Anul trecut a umplut toată Europa de Salmoneloză, acum are probleme cu gripa aviară”, a punctat președintele UNCPR. Și totuși, crescătorii de păsări nu au reuşit să convingă autorităţile că interzicerea importurilor se impune. „Se prevalează de faptul că trebuie mai întâi Comisia Europeană să emită o decizie în acest sens. Probabil că aşteaptă să vină gripa aviară peste noi, ca să interzică importurile și să ia măsuri extreme care chiar se impun în aceste cazuri care pot dărâma un întreg sector. Vorbim de un virus care poate foarte uşor să se răspândească”, a spus Ilie Van. Și, președintele UNCPR nu s-a înșelat.

Înainte să ajungă și la noi, în Maramureș, conform organismelor europene, alte astfel de focare cu gripă aviară au fost descoperite şi în Slovacia şi în Ungaria.

În Slovacia, pe 9 ianuarie 2020, a fost depistat un focar de gripă aviară înalt patogenă cu subtipul H5N8. După care, un raport transmis Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate Animală de către Ungaria anunţă detectarea unui focar de gripă aviară înalt patogenă de tip H5N8 la o fermă de cucani. Posibila sursă de infecţie este contactul indirect cu păsările sălbatice.

Specialiștii informează că virusurile de tip H5 ce produc gripa aviară sunt letale pentru păsări, însă afectează omul doar în cazuri rare, manifestându-se numai în prezenţa virusului gripei umane, când se combină cu acesta, preiau unul de la altul anumite gene şi rezultă un hibrid patogen pentru om.

Publicat în Știri

Foto credit: Animals International

La patru zile de la comunicatul de presă al Animals Internațional, prin intermediul căruia erau prezentate „filmări șocante”, realizate în ferme din România și din Polonia, în care se produc ouă comercializate în magazinele rețelelor de retail, restaurante și hoteluri autohtone și în care păsările sunt ținute în cuști, Uniunea Crescătorilor de Păsări din România (UCPR) răspunde reprezentanților ONG-ului în cauză că țara noastră este printre „fruntaşele UE” în ceea ce priveşte numărul mic de găini crescute în cuşti îmbogăţite.

Și asta, în condițiile în care în multe state dezvoltate ale blocului comunitar, consumatorii au o putere de cumpărare foarte mare, față de cei din România.

Oul cel mai ieftin este cel obţinut de la găini care au trăit în cuști, iar cel cu până la de trei-patru ori mai scump este oul ecologic. Acesta este şi principalul motiv pentru care în UE, singura zonă economică din lume care marchează codul alfa-numeric pe ou, nu a crescut consumul de ouă ecologice (al căror cod începe cu cifra „1”), iar consumul de ouă provenite de la găini crescute la cuşcă se menţine, în continuare, la 50- 60% din total consum.

În prezent, doar aproximativ 5% din totalul ouălor consumate în întreaga UE sunt ouă ecologice, arată datele UCPR.

Reprezentanții uniunii precizează în acest context că sunt contrariați de reluarea atacurilor pe același subiect – găinile ouătoare crescute în cuști.

„Fermierii din România sunt surprinşi de reluarea atacurilor cu privire la producţia de ouă obţinute de la găini crescute în cuşti îmbogăţite. Trebuie să informăm opinia publică despre faptul că, atât în România, cât şi în ţări foarte dezvoltate, se folosesc aceleaşi tehnologii de creştere a găinilor în adăposturi cu microclimat dirijat, iar spaţiul alocat acestor păsări este ştiinţific determinat, astfel încât păsările să se simtă confortabil. Chiar dacă în unele adăposturi se foloseşte iluminatul artificial, intensitatea luminoasă şi durata iluminatului artificial sunt ştiinţific calculate, astfel încât păsările să se simtă confortabil şi din acest punct de vedere. Pentru specialişti, faptul că producţia de ouă a acestor păsări este la nivelul potenţialului genetic reprezintă un indicator că utilizarea unor astfel de tehnologii asigură păsărilor un confort maxim”, precizează reprezentanţii UCPR, citați de Agerpres.

Cei din UCPR consideră acțiunea ca fiind una premergătoare forțării închiderii afacerilor de profil de la noi din țară, astfel încât să devenim piață de desfacere pentru importurile intracomunitare, din state care utilizează aceleași sisteme de creștere prin cuști îmbogățite.

„Având în vedere că se repetă strategia de comunicare pe acest subiect şi este promovată de aceleaşi persoane, prin oferirea de informaţii false, nedovedite ştiinţific, fermierii din România nu înţeleg ce se urmăreşte. Se urmăreşte, oare, închiderea fermelor din România (dotate cu cuşti îmbogăţite) şi acoperirea necesarului de ouă pentru consum cu ouă provenite din state membre UE, care cresc păsările tot în sisteme de cuşti? Menţionăm că Polonia deţine cel mai mare număr de găini crescute la cuşcă din UE şi este cea mai mare exportatoare de ouă în România (circa 150 de milioane ouă pe an, care reprezintă 15% din producţia de ouă la cuşti în România). Ouăle importate din Polonia provin de la găini crescute în cuşti. De altfel, atragem atenţia asupra faptului că filmuleţul cu imagini din fermă, prezentat în media, este realizat într-o fermă din Polonia. Observăm, de asemenea că, în strategia de comunicare se face publicitate unor reţele comerciale, fapt ce ar putea fi catalogat ca publicitate înşelătoare”, mărturisesc reprezentanţii crescătorilor de păsări din România.

Cel mai mare exportator de ouă în România este Polonia, ţară care deţine cel mai ridicat număr de găini crescute la cuşcă din Uniunea Europeană. Polonia exportă anual în România circa 150 de milioane ouă, adică 15% din producţia de ouă la cuşti în România.

Găinile crescute în ferme industriale beneficiază de patru tehnologii de creştere şi anume: creştere la baterii îmbogăţite - 59,9%, iar la sol - 36,1%, creştere în adăpost şi în aer liber - 3% şi creştere în sistem ecologic - 1%. Numărul găinilor ouătoare crescute în ferme în baterii de cuşti îmbogăţite este de 4,79 milioane de capete, ceea ce, raportat la numărul total de păsări ouătoare din România de 32,55 milioane de capete, reprezintă 14,7%. Producţia de ouă obţinute de la găinile crescute la cuşti este de circa un miliard de ouă pe an, dintr-un total de 6,3 miliarde de ouă produse anual în România, ceea ce reprezintă 15,9% pe an. La nivel UE28, numărul total de găini ouătoare este de 397.346.885 capete, din care 53% crescute în cuşti îmbogăţite, 27% crescute în adăpost la sol, 15% crescute în adăpost şi aer liber şi 5% crescute în sistem ecologic.

Potrivit sursei citate, ouăle marcate cu cod alfa-numeric care începe cu cifra „3” sunt, în continuare, produse în UE şi, prin urmare, şi în România. Din 1 ianuarie 2012, niciun crescător de găini producătoare de ouă din UE nu mai are voie să folosească cuşti vechi, ci doar cuşti îmbogăţite, potrivit actelor normative în vigoare. Vechile cuşti au fost înlocuite, astfel încât păsările să beneficieze de un spaţiu mai mare, iar noile cuşti sunt deja dotate cu echipamente care cresc confortul păsărilor (cuibar, stinghii, covoraşe ș.a.m.d.).

Animals Internațional, interfața unor mari jucători din piața alimentară la nivel global?

„Campania Animals International în România face parte din efortul global inițiat de Open Wing Alliance care unește 59 de organizații de pe toate continentele într-un front comun pentru a elibera din cuști toate găinile din lume până cel mai târziu în anul 2025. Coaliția folosește în întreaga lume aceleași strategii, tactici și resurse pentru a atinge obiectivul de a elibera toate găinile din cuști. Nestle, Mondelez (fosta Kraft) și hotel Marriott sunt doar câteva dintre firmele care operează și în România și care s-au angajat să elimine ouăle de la găini ținute în cuști până cel mai târziu în anul 2025”, se precizează în comunicatul remis presei de Animals Internațional.

În același document se face referire în continuare la companii care ar susține acest demers și asupra cărora, se pare, a fost pusă presiune de reprezentanții acestui ONG.

„Înainte de a face publice aceste filmări, am purtat discuții vreme de un an cu mai mulți jucători de pe piață în legătură cu proveniența ouălor. Deocamdată putem spune că Lidl a eliminat ouăle proaspete de cușcă și chiar din alimentele procesate marcă proprie. De asemenea Carrefour, Mega-Image, Metro și Kaufland s-au angajat să elimine ouăle de cușcă până cel mai târziu în anul 2025. Sperăm să se miște chiar și mai repede. Am luat la întrebări și restaurantele și hotelurile. Vom publica curând și care sunt cele mai sensibile la bunăstarea animalelor, dar și pe cele care nu dau doi bani pe suferința lor”, a dezvăluit Păun.

În comunicatul de presă, cei de la Animals Internațional spun că filmările puse la dispoziția celor interesați au fost realizate în ferme din România și din Polonia. Acestea prezintă condițiile obișnuite din fermele unde animalele sunt ținute în cuști, deși opinia științifică universală confirm că aceste sisteme de creștere nu îndeplinesc nevoile sociale, de comportament și de bunăstare de bază a animalelor.

Întreaga lor viață, găinile sunt forțate să doarmă, să mănânce și să depună ouăle pe podeaua din grilaj metalic, unde spațiul alocat este cât o coală A4 de hârtie pentru fiecare animal, afirmă cei din ONG. În vreme ce la nivel global, industria s-a aliniat cu mișcarea anti – cuști, România a rămas în urma altor țări care au recunoscut cruzimea cauzată de creșterea animalelor în cuști.

„Cuștile sunt cea mai crudă formă de a ține un animal de fermă. Filmările vorbesc de la sine. Românii sunt consecvent înșelați de ambalajele și de reclamele care îi fac să creadă că animalele se bucură de o viață frumoasă sub cerul albastru și calcă pe iarbă verde. În realitate, păsările nu pot nici măcar să își întindă aripile. Cuștile împiedică animalele să se bucure de nevoile banale ale speciei pe toată durata vieții lor. Cerem companiilor să preia responsabilitatea, nu doar punând capăt acestei uriașe suferințe a milioane de găini, dar și reacționând la cererea consumatorilor care doresc să elibereze animalele din cuști. Deocamdată, doar 4% din găinile din România sunt crescute cu acces la aer liber”, a spus Gabriel Păun, directorul UE al Animals International.

Reprezentantul ONG-ului a adăugat că rețelele de retail oferă în prezent alternative la ouăle obținute de la găinile crescute în cuști. Totodată, el citează un studiu conform căruia 88 la sută dintre consumatorii români preferă ouă care provin de la găini care nu au trăit în cuști.

„Publicul din România a fost indignat acum aproape 10 ani când a aflat prima oară că cifra 3 de pe ștampila de pe ou înseamnă că găinile au fost ținute în cuști. După scandalul cu ouăle stresate din anul 2010, supermarketurile au început să ofere alternative la cuști. Aceste alternative de la găini care cresc liber sunt acum deja disponibile peste tot, dar din păcate majoritatea ouălor ieftine de pe piață provin de la animale care sunt torturate în cuști, cu toate că un studiu recent arată că 88% dintre români preferă să cumpere ouă de la găini care nu au trăit în cuști. Este îmbucurător și faptul că același studiu arată că 39% dintre români știu că ștampila de pe ou arată modul de creștere a găinilor, în comparație cu doar 1% acum 10 ani, înainte de scandal”, a adăugat Păun.

Consumatorii pot evita cu ușurință ouăle proaspete de la găini torturate în cuști mulțumită ștampilei de pe ou, afirmă cei de la Animals International. Fiecare ou are o astfel de ștampilă, iar cele provenite din cuști încep cu cifra „3”. Cele ținute în hale la sol cu cifra „2”, cele cu acces la aer liber cu cifra „1”, iar cele BIO, cu cifra „0”.

Problemele rămân la produsele procesate, precum pastele, dulciurile și sosurile, unde doar dacă producătorii sunt responsabili se poate ști modul de creștere a animalelor.

Statisticile Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), disponibile la sfârşitul anului 2018, relevau că în România erau 32,552 milioane de capete găini ouătoare, din care doar circa opt milioane de capete crescute în ferme industriale, restul fiind în gospodăriile individuale.

Publicat în Zootehnie

Un total de aproape 200 de milioane de ouă sunt produse în prezent în fermele românești, ca urmare a majorării consistente a efectivului de găini (7,5-8 milioane de capete), a anunțat președintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), Ilie Van, în debutul unei conferințe privind viitorul agriculturii europene, care a avut loc joi, 7 decembrie 2017, la București.

Oficialul UCPR a precizat totodată că în urma unei analize întreprinse laolaltă cu medicii veterinari din ferme s-a constatat o evoluție a producției în primele 11 luni ale acestui an cu 7-8%. Inițial, majorarea era de 4-5 la sută, însă, mărturisește Van, producția a crescut cu 7-8% față de anul trecut, în aceeași perioadă, producție internă.

„Luna aceasta (n.r. - decembrie 2017) producem 180-200 de milioane de ouă (...) în ferme. Cred că este cea mai mare producție de ouă care s-a realizat în exploatații în ultimii patru-cinci ani. În ferme, avem 7,5-8 milioane de găini cu o producție medie de 80 și ceva la sută procent de ouat, ceea ce înseamnă 6 milioane și ceva de ouă”, a afirmat liderul organizației care cuprinde sub umbrela sa un număr de 250 de ferme. „Avem un număr mare de găini. Fermierii și-au programat efectivele fără să știe că va fi această criză a ouălor. Ei își programează fluxurile în așa fel încât găinile tinere să intre în ouat în perioada rece. Anul acesta, și-a programat un număr mai mare de găini, decât de obicei”.

El a adăugat însă că această cantitate de 180-200 de milioane de ouă nu asigură consumul intern, motiv pentru care importurile persistă, cu posibilitatea de a fi păstrată tendința din 2016.

În ceea ce privește prețul de la raft, acesta este generat de politica comercială a retailerilor, nu și de voința producătorilor.

„Anul trecut, în noiembrie și decembrie, s-au importat 40 și ceva de milioane de ouă pe lună. Acum, noi nu știm câte se pot importa în perioada aceasta; depinde de preț. Oferta țărănească nu mai există. Deja, se fac importuri și în momentul de față, din Polonia, din țări membre ale Uniunii Europene (UE). Eu n-am informație cifrică sau statistică în momentul acesta, dar se fac importuri. Cu toții, le vedem în piață. Nu știu cât de mari sunt din punct de vedere cantitativ”, a punctat Ilie Van. „Fermierul produce oul, îl marchează, îl sortează, îl ambalează, îl duce la magazin și ăla mai pune dublu. (...) În momentul în care vorbim acum, prețul ouălor este stabilizat, în sensul că la poarta fermei acesta este undeva între 0,54-0,56 lei pe bucată. Acesta este prețul pe care îl știm noi, după ce ne vin situațiile de la Comisia Europeană (CE). Noi nu putem ști prețurile de astăzi pentru că nu le urmărim. Urmărim doar ce vine de la CE, în comparație cu toate celelalte state. Ultimele prețuri au 0,54-0,56 lei pe ou, la poarta fermei. De aici, în continuare se formează prețul de piață. Noi nu putem să spunem că fermierii pot influența prețul de la galantar. Este pur și simplu problema comerciantului ce adaos comercial își pune. Din informațiile pe care le avem și noi, ca orice cumpărător din piață, am observat că prețurile s-au dus sub un leu, am văzut ouă și cu 0,70 lei, am văzut ouă și cu 0,65 lei. Dacă se mențin așa, eu zic că ar fi o treabă extraordinară”.

Nu în ultimul rând, Van a afirmat că ritmul de creștere a prețurilor ouălor în toată Europa s-a mai temperat. Oficialul UCPR a menționat că au existat creșteri de 20 la sută de la o săptămână la alta în primele săptămâni din luna octombrie, apoi s-au stabilizat la patru la sută pentru ca, acum, să se observe o calmare a prețurilor în toată Europa.

„Ar trebui să fie același lucru și în România”, a conchis el.

„S-a potolit acest preț. Era cât pe aici să rupă și tavanul pe la unele magazine”

Cu ocazia inaugurării primului program național pentru carne de porc 100 la sută românească de către Kaufland, Petre Daea, ministrul Agriculturii, i-a tras de perciuni pe comercianți, dar și pe membrii cooperativei „Țara Mea”, entitate cu filiații politice, și s-a întrebat retoric de ce crește prețul de 0,52 lei la un leu de la producător la comerciant.

Nici de această dată, Daea nu s-a dezis și, pe lângă cursa nebună pe la rafturile retailerului (video disponibil pe pagina de Facebook @fermierului), debitul verbal al său s-a soldat cu o altă perlă legată de prețul ouălor.

„Sunt prețuri diferite; nu prea mult. Mă așteptam ca, astăzi, «Țara mea» să aibă un preț diferit la ouă față de alte ouă... pentru țara mea. (...) În momentul în care pleacă oul și pleacă ambalat, sigilat, pornește la drum cu transportul fermierului, furnizorului și îl aduce în magazin undeva la 52 de bani. De aici și până la un leu, am căutat explicații. Unele le-am găsit, altele nu. Negăsind aceste explicații, am solicitat, în scris, sprijinul Consiliului Concurenței să vedem dacă din analizele domniilor lor reies și alte cauze pe care noi, ministerul, nu ni le putem explica. Așteptăm acum să vedem ce analiză au făcut dânșii, dar am observat un lucru extrem de interesant – s-a potolit acest preț. Era cât pe aici să rupă și tavanul pe la unele magazine. Nu putem sta indiferenți, stană de piatră, în fața unei asemenea situații”, a menționat oficialul guvernamental.

La nici 24 de ore de la săpuneala administrată retailerilor de liderul de la Palatul din strada Carol I,
Kaufland România și Cooperativa Agricolă „Țara Mea” anunțau că înțeleg nevoia consumatorilor de a beneficia de cele mai bune prețuri și că vin în sprijinul acestora modificând, începând data de 23 noiembrie 2017, prețul unui cofraj de 30 de ouă de la Cooperativa Agricolă „Țara Mea” de la 23,49 lei la 19,99 lei în toate magazinele Kaufland din România.

„Prețul pe ou ajunge astfel la aproximativ 0,66 lei”, precizau oficialii comerciantului.

Joi, 23 noiembrie 2017, Ionuț Diaconeasa, consilierul lui Daea, lăuda măsura adoptată și comenta pe pagina sa de Facebook: „După ce Carrefour Sibiu a dat ieri tonul cu 0,56 lei/bucată ou, azi și Kaufland România, prin întreaga rețea națională, anunță un preț de 0,66 lei/buc.

Publicat în Știri

Primii 500 de pui crescuți de Fănel Bogoș au fost chiar în domiciliul propriu, într-una dintre cele trei camere pe care le deținea în primii ani de căsnicie, climatul propice pentru dezvoltarea acestora fiind întreținută de o sobă de fier și de propriul „termometru”, în realitate propria piele a administratorului Vanbet.

De atunci, prin perseverență, tenacitate și mai ales previziune pe piața românească, Vanbet a crescut și a ajuns să producă nouă milioane de pui pe an, peste 450.000 de ouă pe zi, devenind astfel cel mai mare producător român de ouă din țară.

„Prima fermă a fost în casă. Am crescut primii 500 de pui în casa în care locuiam; aveam trei camere. În una aveam bucătăria, în una aveam copilul și soția și în cealaltă cameră am crescut primii 500 de pui. (...) Primii pui crescuți în casă au avut parte de încâlzire cu sobă de fier și primul senzor de temperatură eram chiar eu. Dormeam cu puii în cameră. În momentul în care mie îmi era frig, automat mă trezeam, alimentam focul; puii erau deja adunați toți sub sobă. În momentul în care eu dormeam lejer, în maiou, puii stăteau foarte bine”, a declarat Fănel Bogoș cu ocazia împlinirii a 15 ani de activitate a companiei sale, cât și a unui an de când Vanbet a aderat la cooperativa „Țara mea”.

În prezent, fermierul deține două FNC-uri și propriul sistem de incubație, construit după ultimele norme de tehnică în domeniu. Bogoș are în proprietate și un abator propriu, ferme de reproducție și ferme de creștere pui-carne. Pe lângă toate acestea, administratorul Vanbet deține o fermă de 1.500 de capre, o fabrică de lapte unde procesează laptele obținut și scoate pe piață mai multe produse de nișă, cum ar fi sana, iaurt, kefir, brânzeturi maturate, foarte căutate de consumatori.

„Avem în județul Galați șapte ferme, iar în județul Vaslui avem 11 ferme. (...) Județul Vaslui deține locul primordial în producția avicolă, asta datorită și modului de asociere pe care l-am practicat cu ceilalți producători încă din anii 2003-2004. Pe atunci ne-am adunat laolaltă, am pus bazele unei firme de colectare și de comercializare ouă; ne întâlneam săptămânal. În concluzie, datorită organizării și asocierii dintre producători, județul Vaslui a ajuns din cel mai sărac județ pe toate domeniile, cel mai bogat județ în sectorul avicol”, a adăugat Fănel Bogoș. „Am făcut și o făbricuță de lapte tot pe fonduri proprii. Am inaugurat inclusiv o rețea de magazine. La ora aceasta avem 18 magazine în Bârlad, Vaslui și Iași și, în următoarele trei-patru luni, tindem să ne extindem activitatea de desfacere prin magazinele proprii către Tecuci și Galați”.

Investiții pentru viitor

Bogoș spune că programul investițonal al societății Vanbet este continuu, 1,5 milioane euro urmând să fie direcționate către un FNC, echipamente de abatorizat, depozitare și producția de ouă și carne bio.

„Mai avem de investit, însă nu în mărirea capacității deocamdată, pentru că nu putem vorbi de viitor. Viitorul îl voi face de mâine. Astăzi, avem un credit aprobat de 1,5 milioane de euro din care vrem să investim 500.000 euro într-un alt FNC în localitatea Sălcioara, județul Vaslui, gata probabl în 3-4 luni, în dotarea cu echipamente a abatorului de înaltă performanță (utilaje de atmosferă controlată, construirea unui depozit de 2.000 de tone de congelate pentru a ne depozita producția pe perioada în care poporul român ține post, iar desfacerea este mai proastă), cât și în orientarea către produsele de nișă, să ne facem o fermă bio de găini de ouă și o fermă bio de pui de carne cu creștere lentă.  Pe acest segment, conversia o să dureze trei ani”, a mai afirmat administratorul Vanbet.

Fermierul nu a încetat niciodată să privească în viitor și să fie deschis la nou. El a realizat și două proiecte pentru accesarea fondurilor europene în 2005 și 2008. De atunci, Bogoș recunoaște că n-a mai accesat fonduri europene pentru că producția i-a permis să se dezvoltăm cu fonduri proprii și cu credite de la bancă.

„Fondurile europene au fost pentru modernizarea adăposturilor, iar abatorul a fost construit pe fonduri proprii, chiar și FNC-ul”, a mărturisit el.

Fănel Bogoș recunoaște că infuzia de capital european prin subvenții este benefică și solicită Guvernului găsirea de soluții la dispariția plăților pe bunăstare din 2017.

„Bunăstarea actuală, pe pasăre sau pe celălalte categorii de specii de animale, este o subvenție pe care o avem până în 2017. Atâta timp cât celelalte state din UE au fonduri, nu se poate ca la nivel național să găsim și noi o formă de subvenționare a agriculturii. Eu cred că după 2017 va funcționa în continuare această subvenție, sub o formă sau alta, pentru că suntem totuși membri UE și trebuie să fim protejați”, a punctat șeful Vanbet.

Nu în ultimul rând, el consideră că importurile din comunitatea europeană nu îi încurcă pe producătorii români din sector, pentru simplul motiv că România este țară membră a Uniunii Europene și beneficiază de fonduri europene.

„Sectorul avicol, datorită mai bunei organizări aș putea spune și la nivel național, cât și datorită producătorilor pe care noi îi avem, prin perseverența și munca pe care au desfășurat-o, s-au făcut investiții foarte mari și suntem competitivi din toate punctele de vedere cu producția europeană”, a declarat Bogoș.

Hormoni de creștere nu există. Când am intrat în cooperativă, am fost controlați

Administratorul Vanbet declară fără putință de tăgadă că vestiții hormoni utilizați în creșterea forțată a puilor „nu există”, în ideea în care verificările făcute atât intern, cât și cele realizate în supermarketuri nu pot fi înșelate.

„Hormoni de creștere nu există. Să-m spună mie orice medic, orice producător sau orice ziarist că se dau hormoni în furaje. Hormoni pentru creșterea puilor nu există. Este scris eronat pe pancartele diferitelor firme «pui fără hormoni». Apoi, în furajare noi nu avem cum să introducem substanțe care sunt nocive sănătății populației deoarece există o declarație pe propria răspundere, în care noi, de exemplu, în abator tăiem într-o zi 50 de tone de carne; 40 de tone pleacă pe cale refrigerată la diferiți clienți, dar restul cărnii rămâne, se congelează și nu se știe la ce oră și la ce dată ajunge într-un supermarket, iar la o simplă sesizare sau la un simplu autocontrol al supermarketului se pot depista aceste reziduuri. Nu este de joacă cu alimentația umană, sunt niște măsuri foarte drastice și foarte bine puse la punct de control al calității produselor alimentare. Nu se poate vorbi de influențe negative ale cărnii de pasăre în alimentația umană”, consideră șeful Vanbet.

Că nu are voie să greșească nici măcar o dată, este dat poate și de faptul că Vanbet este membră a cooperativei „Țara mea”. De un an de zile, societatea face parte dintr-o organizație de producători organizați pe baze similare cu ale altor coperative din vestul Europei.

„Firma noastră a împlinit 15 ani de activitate neîntreruptă și un an de când a intrat în cooperativa «Țara mea» cu care colaborăm foarte bine. Este cel mai bun mod de a te organiza. Probabil, modelul a fost preluat din țările din vest. Producătorii trebuie să fie organizați în cooperative agricole care le asigură o mai bună putere, au lideri, le pun punctul de vedere, deci au în permanență o legătură coerentă cu Guvernul”, spune Bogoș. „În cooperativa «Țara mea» sunt asociați producători atât din industria de creștere a porcului, cât și din cea a creșterii bovinelor, respectiv sectorul vegetal. Avem reprezentanți la București, pe președintele consiliului de administrație, Florin Burculescu (n.r. - cel care controlează grupul de firme BFA), care ține în permanență legătura între fermieri, supermarketuri și autoritățile tutelare. Odată cu intrarea în cooperativă, aceștia și-au trimis specialiștii pentru a ne face o evaluare în ceea ce privește calitatea produselor obținute. Au văzut potențialul productiv firmei noastre și ne-au primit chiar cu mare drag în cooperativa lor”.

Cu un număr de circa 1.000 de lucrători, incluzând și zilierii, producția Vanbet se ridică în prezent la o medie de 450.000 de ouă/zi și 9 milioane de pui de carne pe an. Circa 40% din producție se vinde acum prin cooperativa „Țara mea”, care are ca partener Kaufland.

În 2015, Vanbet a înregistrat o cifră de afaceri de 33 de milioane de euro în creștere cu 40%, față de 2014.

„Această creștere se explică prin achizițiile de ferme pe care le-am făcut. Am crescut mult prin abatorizare. Produsele noastre ajung, la ora actuală, în aproape toată țara. Ne gândim și la export, dar după ce piața românească va fi saturată. Și acum vindem 3-5 tone/zi în Ungaria, 2-3 tone/zi în Bulgaria”, a adăugat Fănel Bogos.

Societatea Vanbet a fost înființată în anul 2001 având ca obiect de activitate creșterea păsărilor și ierbivorelor. În prezent, deține nouă ferme de pui de carne, patru ferme de găini pentru ouă de consum, două ferme de găini de reproducție rasă grea, două ferme tineret înlocuire, incubație, o fermă de capre, o fabrică de procesare lapte de capră și un FNC. SC Vanbet deține și mai multe mărci înregistrate la OSIM: “Puiul campion”, „Puiul haiducesc”, „Găina Gospodină”. De asemenea societatea a dezvoltat o rețea de distribuție a ouălor și a încheiat contracte de vânzare de carne pui și ouă cu distribuitori din toată țara.

Cooperativa “Țara mea” a început să funcționeze în luna iulie 2014 cu 200 de legumicultori, membri ai Cooperativei de producători din Izbiceni și Vișina, județul Olt, care este afiliată la Federația Agrostar. În prezent, din cooperativă fac parte mai mulți producători de carne de pasăre și ouă, producători de legume și de produse din lapte de oaie și capră.

Publicat în Din fermă-n fermă!

Publicitate

revista fermierului 300x250

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista