Nu toate târgurile reușesc să se impună și să se mențină de-a lungul timpului, însă un exemplu reușit este conceptul „Produs de Cluj”, care a reușit să strângă sub acest brand producători și meșteșugari din Ardeal, în primul rând, dar și din alte colțuri ale țării. „Produs de Cluj” este finanțat cu fonduri publice de o instituție publică, Consiliul Județean Cluj, și ne arată cum banul public poate fi cheltuit cu folos, un model de urmat și pentru alte administrații județene. (despre „Produs de Cluj” și câțiva producători am mai scris și aici: https://www.revistafermierului.ro/eveniment/item/4388-produs-de-cluj-pentru-bunastarea-spatiului-rural.html)

Ramona Moldovan, director Asociația Produs de Cluj: „Alături de noi sunt micii gospodari sau meșteșugari, care au mici afaceri de familie și care, dacă nu ar avea sprijinul nostru, n-ar mai putea să ducă tradiția mai departe. E dificil pentru ei să se deplaseze singuri în marile orașe unde să-și vândă produsele. Ei bine, aici intervenim noi și organizăm târgurile Produs de Cluj în întreaga țară.”

Încă avem gospodari care știu să facă o brânză bună de casă sau un produs tradițional din carne, dar, din păcate, drumul acestora până la cumpărător este tot mai anevoios, presărat cu mormane de hârtii și armate de inspectori care, în final, atestă o calitate evidentă. Micul producător își găsește tot mai greu drumul spre o piață dominată autoritar de interesele marilor lanțuri de magazine. Târgurile rămân printre puținele oportunități de întâlnire între cele două părți, producător și cumpărător. Din nefericire, nu toate târgurile reușesc să se impună și să se mențină de-a lungul timpului, pentru că și ele trebuie să țină pasul cu vremurile pe care le trăim, atât din punctul de vedere al ofertei comerciale, cât și al celei artistice. Un exemplu reușit în acest sens este conceptul „Produs de Cluj”, care a reușit să strângă sub acest brand producători și meșteșugari din Ardeal, în primul rând, dar și din alte colțuri ale țării.

Ramona Moldovan, directorul Asociației Produs de Cluj, vorbește despre obiectivele pe care și le propune târgul ardelean. „Produs de Cluj este un concept al Consiliului Județean Cluj, este un proiect deosebit pentru că susține și promovează produsul tradițional, susține valoarea, cultura și tradiția. Alături de noi sunt micii gospodari sau meșteșugari care au mici afaceri de familie și care, dacă nu ar avea sprijinul nostru, n-ar mai putea să ducă tradiția mai departe. E dificil pentru ei să se promoveze singuri sau să se deplaseze singuri în marile orașe unde să-și vândă produsele. Ei bine, aici intervenim noi și organizăm târgurile Produs de Cluj în întreaga țară, pentru că este important să susținem produsul tradițional românesc, să consumăm produse sănătoase realizate de producători români. Vorbim despre un produs de calitate, despre un cârnaț, spre exemplu, care are carne în el, nu urme de carne și prafuri, o brânză care conține lapte sau o prăjitură făcută ca la mama acasă. Pun accent pe aceste detalii pentru că trebuie să ne trezim odată și să consumăm produsele făcute de noi, în România.”

Piață de desfacere asigurată

Formatul „Produs de Cluj” este unul itinerant, care a fost inițiat în urmă cu aproape zece ani, după un model importat din Polonia și care a rezistat și s-a dezvoltat pe piață datorită formei moderne de prezentare, care îmbină armonios divertismentul cu tradiția gastronomică sau cea meșteșugărească. „Târgul nostru se întinde pe trei zile, la final de săptămână, și mergem cu el prin țară acolo unde este dorit. Ca orice început, a fost greu. Am pornit la drum cu 30 de producători și acum suntem 150. Spre exemplu, recent, la Timișoara am venit cu 70 de producători și, dacă mai era loc, veneau și alții. Producătorii văd că au susținere și evenimentele  pe care le organizăm sunt reușite, iar succesul nostru înseamnă și succesul lor comercial.  Avem producători care vin alături de noi încă de la început, dar nu facem discriminări. Toată lumea are la dispoziție standuri unitare, branduite, pe care le punem la dispoziția lor. În ceea ce privește oferta, este una cât se poate de diversă. Cele mai multe sunt produse tradiționale, dacă vorbim despre produsele alimentare. Sunt gemuri și rețete făcute după cele ale bunicilor, fierte în cazan cu foc de lemne, sunt conserve de legume tradiționale, avem cu noi „Cămara cu afumături” care oferă doar produse tradiționale din carne, avem brânzeturi deosebite cu mirodenii de la Turda, dar avem și meșteri lemnari, costume populare sau ceramică de la Corund”, rezumă Ramona Moldovan.

Dumitru Stan vine de la Băbeni, din județul Vâlcea, cu obiecte din lemn pentru bucătărie. A învățat să lucreze cu lemnul de mic, la fel cum au făcut-o tatăl și bunicul său. „La început, trebuie să te joci, așa cum fac toți copiii, pentru că dacă-ți impune cineva, n-o să-ți mai placă. Din joacă, o să reușești să simți lemnul și să lucrezi pe fibra lui. Eu am început cu lucrări mai ușoare, cu cioplitul, și cred că primul obiect făcut de mâinile mele a fost o lingură, apoi am început să fac coveți din lemn, cauce, platouri pentru servit sau veselare, acele rafturi de lemn pe care se așeza înainte vesela de bucătărie. Mie, unuia, „Produs de Cluj” îmi oferă piață de desfacere și asta este foarte important pentru un meșter popular ca să poată duce o tradiție mai departe”, ne-a spus meșterul vâlcean.

Cărășanul Dănuț Beg produce în familie conserve tradiționale pe bază de ciuperci, pe care le culege din propria ciupercărie. Pe lângă acestea, mai produce dulcețuri și siropuri după rețete tradiționale, iar târgurile reprezintă cel mai important debușeu de piață. „De trei ani, mergem cu Produs de Cluj aproape peste tot în țară prin cele mai importante orașe ale României. Din punctul meu de vedere, sunt cei mai buni organizatori de târguri din țara noastră, pentru că organizează evenimente de top, iar noi avem succes cu produsele noastre. Am început să producem mai mult, avem clienți în întreaga țară și, cel mai important, am reușit să încheiem contracte și cu magazine din țară”, arată producătorul din județul Caraș-Severin.

Brânza de burduf cu mirodenii de la Turda (Cluj) a devenit cunoscută în țară datorită târgului Produs de Cluj. Este o mică afacere de familie începută cu ani în urmă de bunic și dusă acum mai departe de nepot. Un nepot cu studii în Anglia, care a ales să dezvolte propria afacere în detrimentul unui job la o multinațională. „Nu cantitatea, ci calitatea este cea care vinde, spune Corina Pasc, mama tânărului care s-a întors acasă să ducă mai departe tradițiile și afacerile familiei. Avem brânză de burduf specială, cu calități terapeutice. Și busuiocul, și ceapa, și ardeiul, puse-n brânză, lasă acolo uleiurile volatile, ceea ce aduce un beneficiu pentru organism. Brânzeturile aste nu se găsesc în nicio piață din țară și cu atât mai puțin în magazine. Sunt brânzeturi în ediție limitată. Nu producem cantități industriale, pentru că ar însemna să pierdem la calitate. Produs de Cluj este sufletul meu și al familiei mele. Această asociație ne-a promovat, ne-a dus în țară, ne-a făcut cunoscuți. Suntem ca o familie”.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - mai 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Chinezii au descoperit ia românească. Le-a plăcut atât de mult, încât au început să o confecționeze. Problema nu ar fi atât de mare dacă iile made in China nu ar fi invadat piața românească tocmai în anul centenar, sufocându-i astfel pe meșteșugarii autohtoni.

Cu toții am remarcat avalanșa de cămăși cu motive populare pe tarabe, însă nu ne-am întrebat ce se ascunde în spatele lor. Neinițiați, am luat de bune kitsch-urile ieftine ca pe adevărate ii tradiționale românești. Din nefericire, lucrurile nu stau deloc așa, ne explică Ionică Ionașcu, de la atelierul de costume populare Tea și Daria din Câlnic, județul Caraș-Severin. „Nu este vorba despre apetența chinezului pentru costumul popular românesc și tradițiile românești. E o fisură în piață, pe care asiaticii au sesizat-o și o speculează. Este, până la urmă, o slăbiciune a statului și a celor care ne conduc, care nu ne protejează. De atâția ani se tot cere, și degeaba se cere, acea lege a meșterului popular care să-l ocrotească și să-i confere niște drepturi, pentru că, până la urmă, reprezintă valorile tradiționale ale acestui neam care trebuie duse mai departe. Dacă autoritățile nu ne protejează e foarte greu, pentru că se creează breșe și vin străinii care profită de slăbiciunea statului român care ne lasă ai nimănui”.

Apetitul pentru ia românească sau ciupagul bănățean este satisfăcut, astfel, la fiecare colț de stradă, ieftin și de proastă calitate, ne-a zis și Liliana Ionașcu, meșter artizan. „Vin, copiază parte de modele așa-zis românești, în rest internetul îi ajută să «creeze» modele. Mai departe, cum sunt lucrate, ce material folosesc, dacă au ceva în comun cu tradițiile noastre - nici nu mai contează. Ideea e că se cheamă ie și pentru femei, și pentru bărbați, deși în zona Banatului n-a existat ia, este cămașa sau ciupagul. Din păcate pentru noi, prețurile sunt foarte mici la aceste bluze, pe care eu nu le-aș numi ii. Despre calitate, ce să vă spun? Au venit persoane să-și modifice iile pentru că le-au spălat și n-au mai avut nici calitatea și nici aspectul inițial. E și greu de modificat o astfel de ie, pentru că, după ce ai descusut-o, se duce în toate direcțiile. Dacă tai din ea, nu mai încape persoana…”

Ansamblurile folclorice țin în viață meșterii populari

De parcă nu erau suficiente problemele pe care micile ateliere le au cu mâna de lucru calificată, cu procurarea materialelor de calitate și mai ales cu piața, acum trebuie să se confrunte și cu problema iilor contrafăcute. E greu de explicat cum de iile chinezești se vând la prețuri atât de mici. „Fie sunt făcute prin Asia, cu mână de lucru foarte ieftină și cu material de foarte proastă calitate, fie sunt făcute chiar la noi, dar tot cu muncitori aduși din afara țării, poate că tot din Asia. Nu știu cum să explic, probabil că forța de muncă este la negru sau plătită pe doi lei. Pe mine mă costă o angajată o grămadă de bani. Ca să-i dau un 2.500 de lei în mână lunar, plus taxele de la stat, sar de 3.500 de lei. Or, la un costum făcut de mână, poți să lucrezi chiar și o lună întreagă, și-atunci cât să ceri pe el? Noroc că mai sunt oameni care caută calitatea și autenticul. Trendul oricum este în scădere, pentru că au trecut 100 de ani, Centenarul României”, este de părere doamna Liliana Ionașcu.

Atelierul de la Câlnic este ținut pe linia de plutire de comenzile mari pe care le fac ansamblurile folclorice din vestul țării și căminele culturale, care au prins pe proiecte europene și costume populare pentru echipele de dansuri.

Familia Ionașcu se mândrește că „a îmbrăcat” dansatorii Ansamblului profesionist Banatul din Timișoara sau pe cei ai Ansamblului „Drăgan Muntean” de la Deva. Din păcate, kitsch-ul invadează piața costumului popular românesc, altfel o piață destul de șubredă. Tocmai de aceea, atunci când achiziționați o ie, ar fi bine să vă asigurați că ea este confecționată de un meșter român, și nu de chinezi. Îi veți ajuta astfel pe meșterii populari autohtoni să trăiască și să ducă mai departe, nealterată, o părticică din cultura populară și identitatea românească.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print, 01-14 octombrie 2019

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html