Plantele de cultură sunt atacate de un număr mare de boli, dar dintre acestea mana, chiar și după un secol și jumătate de la apariția ei în Europa, rămâne cea mai devastatoare. În anii prielnici dezvoltării acestei boli (umiditatea aerului ridicată, peste 90%, și temperatura 18-22°C), pagubele pot ajunge până la pierderea totală a producției.

Mana atacă toate părțile verzi ale plantei, cele mai importante pierderi înregistrându-se prin distrugerea frunzelor, lăstarilor tineri, ciorchinilor, inflorescențelor, florilor și boabelor - la vița-de-vie; a frunzelor, tulpinilor și fructelor - la tomate și a foliajului și prin infectarea tuberculilor - la cartof.

În ultimul timp, tot mai multe date susțin că, la cultura cartofului, ciuperca ce produce mana (Phytophtora infestans) a devenit mai agresivă. Are loc o scurtare a ciclului biologic, de la 4-6 zile la doar 3-4 zile, producând mai mulți spori decât înainte, ceea ce mărește șansa ca frecvența plantelor infectate să crească. De asemenea, virulența sporilor este mai mare.

Toate acestea au determinat creșterea numărului de tratamente contra manei, care în anumite situații pot ajunge până la 20 și la o cantitate mai mare de substanță activă la hectar. De asemenea, s-au intensificat eforturile în găsirea și omologarea de noi substanțe active pentru controlul acestui patogen.

Fungicid cu acțiune preventivă și curativă

Summit Agro Romania s-a alăturat acestui efort, punând la dispoziția fermierilor un produs eficient în combaterea manei: Zetanil - un fungicid cu actiune preventivă și curativă, condiționat sub formă de granule dispersabile în apă (WG). 

Zetanil are în componența sa două substanțe active, cu două mecanisme de acțiune diferite, și anume:

• Cimoxanil 330 g/kg – o substanță activă cu un mecanism de acțiune multisite, sistemic-locală, ce este foarte rapid absorbită de aparatul foliar și distribuită omogen în toată planta.

Activitatea preventivă este dată de capacitatea cimoxanilului de a distruge sporii de mană, înainte de instalarea infecției.

Activitatea curativă este dată de capacitatea substanței active de a bloca dezvoltarea miceliului în primele 2-3 zile de la instalare.

Cantitatea de cimoxanil aplicată este redusă (120-150 g/ha), având un impact minim pentru mediul înconjurător și probabilitate mică de apariție a formelor de rezistență.

• Zoxamid 330 g/kg – o substanță activă de contact, cu acțiune preventivă, caracterizată prin capacitatea de distrugere a sporilor de mană înainte ca boala să se instaleze în plantă. Are un mecanism de acțiune multisite: inhibă formarea zoosporilor în sporange și totodată, stopează alungirea tubului germinativ în primele cicluri de diviziune în nucleu, prevenind pătrunderea fungilor în celulele plantei.

Produsul pătrunde foarte rapid în plantă (1-2 ore de la aplicare). Are ca efect secundar combaterea Botrytis spp. și Alternaria spp., dar și un profil eco-toxicologic foarte bun. Este rezistent la spălare (ploi și apa de irigații), sigur pentru mediu și utilizator.

Zetanil este un produs dezvoltat și omologat pentru combaterea ciupercii care produce mana la culturile de: viță-de-vie (Plasmopara viticola); tomate (Phytophthora infestans) și cartof (Phytophthora infestans).

La cultura de viță-de-vie poate fi utilizat începând cu fenofaza de 3-4 frunze adevărate, până la coacerea strugurilor. Summit Agro recomandă folosirea începând cu fenofaza de scuturare completă a florilor, până la intrarea în pârgă a boabelor.

Doza omologată este de 0,40 kg/ha. Se recomandă maximum două tratamente per perioadă de vegetație, păstrând un interval de 7-10 zile între tratamente.

Foto: Summit Agro România/Dreamstime.com

La cultura de tomate poate fi aplicat începând cu fenofaza de 3-4 frunze adevărate, până la coacerea fructelor. Recomandarea Summit Agro este de aplicare a tratamentului cu Zetanil începând cu fenofaza de formare a bobocilor florali, până la coacerea completă a fructelor.

Doza recomandată este de 0,40 kg/ha. Ca în cazul culturii de cartof, recomandăm maximum două tratamente per perioadă de vegetație, cu un interval de 7-10 zile între tratamente.

La cultura cartofului poate fi aplicat pe toată perioada de vegetație, în funcție de condițiile climatice și presiunea de infecție, începând cu fenofaza de 3-4 frunze.

Doza omologată este de 0,45 kg/ha, având un efect secundar și asupra alternariozei cartofului (Alternaria solani).

Se pot efectua doua tratamente cu acest produs, în alternanță cu alte fungicide de contact sau sistemice, păstrând un interval de 7-10 zile între tratamente.

Pentru mai multe detalii cu privire la fungicidul Zetanil contactați cu încredere reprezentanții Summit Agro România sau scrieți-ne pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Echipa Summit Agro România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Nu putem vorbi de agricultură în lipsa pasiunii, mai ales dacă avem în vedere greutățile prin care trec fermierii în ultima vreme. Tot mai mulți renunță, un exemplu relevant fiind domeniul horticol, însă cu aceeași situație se confruntă și ceilalți fermieri. O mare parte a celor care făceau legumicultură a renunțat și au rămas cei care lucrează în acest domeniu de o viață.

Despre viitorul legumiculturii am discutat cu președintele Organizației Interprofesionale „Prodcom Legume – Fructe”, Gheorghe Vlad, și cu Valentin Moise, acasă la acesta din urmă, în localitatea Vidra, județul Ilfov. O vizită în care am aflat că Valentin Moise cultivă în solarul de 2.000 mp tomate, în două cicluri, pe care le alternează în funcție de cerere și cu alte culturi, alături de salata de pe timpul iernii. Cererea dictează structura culturilor, vizat fiind profitul. Dar la acesta se ajunge foarte greu. „De valorificat e cam greu... Vedem prețul care este pe la depozite, în general același de acum 20 de ani și foarte mic. Mai nou, încercăm la piața de angro, pentru că nu avem timp pentru valorificare. Nu mai are cine să rămână acasă să continue munca. Părinții au îmbătrânit, nu prea mai pot”, ne-a zis Valentin Moise, care lucrează alături de soția sa.

Valentin Moise

„România astăzi se cifrează pe trei cicluri de producție: culturile de salată, de ridiche, de ceapă verde. Când m-am apucat de legumicultură prin anii 2000, vindeam cu soția împreună salata cu 80 de bani, 1 leu, chiar și 1,20 lei. Astăzi este același preț”, a completat  Gheorghe Vlad.

Vremea și presiunea băncilor îngreunează activitatea

Cum este acest an pentru producătorii agricoli? Greu, chiar de impas, ne-au spus interlocutorii noștri. „Dacă se implica mai mult statul în ajutoare pentru fermieri, ar fi fost mult mai bine. E foarte greu în agricultură să răzbești. E gen loterie, e ca la „Loz în plic”, din o mie de culturi să nimerești una profitabilă. Muncim ca să avem ce pune pe masă cât de cât”, spune președintele Prodcom Legume – Fructe. Gheorghe Vlad crede că tinerii nu vor mai fi atrași spre acest sector din două motive, „nu-i mai interesează agricultura pentru că a ajuns cam nonprofit și, cel mai important aspect, fermierii nu sunt stimulați deloc”.

Printre motivele pentru care acest an este unul problematic se află seceta prelungită, de câțiva ani, care i-a făcut pe agricultori să coboare puțurile până la 45 de metri, ceea ce a dus la dublarea cheltuielilor de extragere, irigat și pompat apa. O altă problemă este faptul că vara cresc temperaturile și până la 50°C, iar noaptea coboară foarte mult, extreme care afectează atât plantele, cât și oamenii, creând dezechilibre. „Contăm pe o producție, dar, de fapt, la recoltare tragem linie și vedem că suntem la jumătate. Și un al treilea și cel mai grav aspect îl reprezintă băncile, care ne hăituiesc, practic, suntem vânați”, afirmă Gheorghe Vlad.

Tot mai puține suprafețe cultivate

În opinia interlocutorilor noștri, legumicultura este în scădere și din punctul de vedere al suprafețelor. Spre exemplu, în Vidra, din 800 de hectare intravilan cu construcții metalice de solarii, astăzi sunt cu aproximație 300 ha acoperite, și din acestea, 150 ha cultivate cu producție. „Eu m-am născut cu solariile în curte, ne împiedicam de roșii, iar când era de pus și de plantat roșiile, primăvara, ne cam învoiam de la școală. Astăzi n-am mai făcut trimitere către copii, dar ne punem întrebarea: de ce nu vom mai găsi marfă românească pe piață?”, întreabă Gheorghe Vlad.

Lipsa motivației financiare și volumul crescut de muncă nu îi mai atrag pe tineri spre acest domeniu. Dincolo de activitatea în solarii, este și aceea legată de desfacere, iar în acest context micul producător are de-a face cu monopolul marilor lanțuri de magazine, văzut ca distrugător al micului producător. „Politica supermarketului a fost ca să ne extragă tot ce înseamnă cash-ul din buzunar. Marele impediment al României este faptul că noi astăzi suferim consecințele Comunității Europene, pentru că Ministerul Agriculturii n-a știut să facă o armonizare a legislației europene la condițiile reale ale României. Vor să ne transforme într-un ritm foarte rapid privind digitalizarea și tehnologia modernă, dar nu se pune punctul pe „i”. La 14 milioane de hectare de teren fertil cât are România, 9,4 milioane sunt numai arabil. Imaginați-vă că legumicultura are astăzi 40.000 de hectare cu solarii cu tot. Dacă legumicultura ar avea patru milioane de hectare de legume, jumătate din Europa ar fi aprovizionată din România”, susține Gheorghe Vlad.

Necesarul de consum nu se asigură nici pentru 60 de zile

România este o țară cu un potenţial ridicat pentru producţia de legume în câmp, fapt datorat în principal fertilităţii naturale ridicate a solurilor şi diversităţii climei. Suprafaţa cultivată cu legume a scăzut continuu, de la 289,6 mii ha în 1989 la 151,9 mii ha la sfârşitul anului 2005, din informaţiile INS (Institutul Naţional de Statistică). „Astăzi avem 40.000 cu tot cu spații protejate. Ce să însemne? Grosso modo, în medie, este infim. România nu poate să-și asigure necesarul de consum nici pentru 60 de zile. Și-mi asum ceea ce spun. Fabricile de conserve sunt 13 construite, vreo 4-5 care funcționează la 30% din capacitate. Capacitatea lor de prelucrare este undeva la două milioane de tone pe toate fabricile de producție, de procesare. Am ajuns să luăm pastă din China și să vindem către consumatorul nostru un bulion pe care scrie: din concentrat de pastă. Iar o altă anomalie, fabricile de mezeluri nu folosesc usturoiul pe care-l avem în programul generat de Guvernul României, ci folosesc praful de usturoi, care tot din China vine”, afirmă Gheorghe Vlad.

Mari probleme cu dăunătorii și bolile

Fermierul român nu face diferențe între culturile dedicate comerțului și cele pentru consum propriu, deoarece corectitudinea îi rămâne o caracteristică, iar sănătatea este importantă pentru toți. „Avem mari probleme cu dăunătorii și bolile. În ianuarie avem capcane care sunt pline de insecte, pentru că sunt motivante și temperatura, și spațiul acoperit, dar am fost invadați de 15-20 de ani de anumite insecte care în România n-au existat. Sunt din astea alogene, invazive, care nu aparțin spațiului românesc. Dar nu avem posibilitatea de a le eradica, pentru că nici produsele, pesticidele, în general, nu fac față. Și nu numai la noi, în legumicultură, ci nici în cultura mare”, precizează Gheorghe Vlad, referindu-se la schimburile comerciale intracomunitare, care nu au adus doar legume și fructe, ci și tuta absoluta, de pildă.

Însă problema nu se limitează la tuta absoluta, ci și la restul dăunătorilor, cu atât mai mult cu cât există solarii, chiar și terenuri necultivate, pline de buruieni și dăunători. Una dintre soluții a reprezentat-o amplasarea unei plase pe lângă solarii. Dar asta a adus costuri suplimentare. „Ne-am reorientat cu multe: capcane cu feromoni, capcane lipicioase, capcane cu ultraviolete, cu neoane. Toate achizițiile la început de an, mă refer la sămânță, la îngrășăminte au început să crească chiar cu 15-20% la magazine de specialitate. Dar la noi, la producători, rămân aceleași prețuri”, a menționat Valentin Moise.

Intervenția statului ar fi benefică prin asigurarea de consultanță. „Am avut o agenție națională de consultanță și sunt țări în care aceasta face totul pentru fermieri, cu eficiență. El (fermierul român, n.r.) face astăzi și managementul, și contabilitatea, și planificarea, și munca fizică, practic este un generalist al tuturor lucrărilor dintr-o gospodărie. Funcționează ca un mecanism și, dacă s-a întrerupt ceva, pentru el este un cost în plus. La 2.000 de metri pătrați, faci cel puțin o intervenție a tratamentului săptămânal și nu cred că-l costă mai puțin de 500-600 de lei. Dozele sunt microambalate și mai intervine și faptul că nici concentrația nu e pe măsură”, explică Gheorghe Vlad.

Soluții inedite la provocări

O altă provocare o reprezintă ambalajele. Unii legumicultori au găsit soluții inedite și folosesc baxurile de banane. „Ele sunt ambalajele noastre cele mai de preț pentru comercializarea legumelor. Astăzi, când vorbim, a ajuns undeva la 4-5 lei un bax de banane gol”, ne-a zis Valentin Moise. „Imaginați-vă că legătura de verdeață e 60 de bani. Să pui 60 de bani în 5 lei și să pui 10 legături. Care e mai scump, ambalajul sau leguma? Sunt ani în care legumele ajung de așa manieră încât preferi să le arunci, ca să nu pierzi ambalajul”, a adăugat Gheorghe Vlad.

Însă o soluție pentru a plăti un preț decent pentru cutiile de carton specifice rămâne asocierea mai multor legumicultori pentru o comandă consistentă către o fabrică producătoare din România, care ar scădea considerabil prețul de achiziție.

Provocările cu ambalaje se extind și la borcanele pentru conserve, mare parte fiind cumpărate din Turcia, Siria sau Ucraina. „Am cerut prin INVESTALIM (Schema de ajutor de stat - Program național de dezvoltare și susținere a industriei alimentare INVESTALIM 2023-2026, n.r.), în discuțiile cu MADR, să ne dea voie pe extindere de procesare să ne facem fabrici de ambalaje, în primul rând fabrică de borcane. Astăzi ne vinde Bulgaria, pentru că le «europenizează» Turcia în Bulgaria și noi le luăm la 1,30 lei, 1,37, 1,40, un borcan de 700 ml. Imaginați-vă că și ambalajele astea ar fi o gură de oxigen. Există o interpretare eronată când se zice că micul producător e marele evazionist. Nu, el nu poate să-și asigure nici traiul. Dar România trebuie să se reorienteze la condițiile reale ale ei, în Vidra să se facă legume, nu să găsim pomi, smochini și altele, așa cum programul „Tomata” a fost generat și la pensiunile de munte”, spune cu năduf Gheorghe Vlad.

Gheorghe Vlad

Prețurile mari de la raft nu sunt din cauza producătorilor

La ora actuală, producătorii nu se află pe linia directă cu consumatorul, între ei fiind intermediarul, comerciantul. Iar acest fapt aduce cu sine o neînțelegere din partea cumpărătorului. „Suntem criticați, pe nedrept, că cer țăranii prețuri exorbitante. Nu, nu țăranul cere, ci cel care valorifică ultimul. Al doilea aspect, prețurile sunt în ascendență permanentă. Iar, astăzi, România se îndreaptă către prețuri mai crescute din cauza suprafețelor în scădere permanentă, din cauza neintervenției statului concret la condițiile reale în legumicultură, în pomicultură, a îmbătrânirii generațiilor”, susține Gheorghe Vlad.

O soluție pentru clarificare o reprezintă formarea prețului la raft care să specifice prețul producătorului și pe cel al distribuitorului, dar și implicarea statului pentru plafonarea adaosului comercial. „Intervenția statului poate să fie clară: n-aveți voie decât 20% adaos”, a exemplificat președintele OIPA Prodcom.

Legea nr. 170/2023 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru producătorii agricoli de legume-fructe şi cartofi este în vigoare de la data de 18 iunie 2023 și instituie o schemă de ajutor de stat cu caracter temporar pentru susţinerea activităţilor de sortare, ambalare, etichetare şi transport pentru producătorii de legume, fructe şi cartofi. Ajutorul de stat prin această schemă se acordă pe o perioadă de trei ani, pentru producţia autohtonă. Dar „Legea 170 nu are norme de aplicare. Deci, nu se poate aplica”, punctează Gheorghe Vlad.

Horticultura, Cenușăreasa agriculturii?

O doleanță a legumicultorilor este înființarea unei direcții de horticultură în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. „Micul producător a fost ca un fel de Cenușăreasă, nu s-a ocupat nimeni de segmentul horticultură. Livezile – nu vă mai spun! Avem accesate fonduri europene pe peste 4.000 de hectare, dar în vegetație și pe fructificare nu cred că avem astăzi 2.000 ha. Mulți le-au abandonat”, afirmă președintele OIPA Prodcom Legume – Fructe.

Gheorghe Vlad crede că fondurile ar trebui acordate cu precădere către profesioniștii din domeniul agricol. „Avem investiții de milioane de euro către bijutieri, către electroniști, către polițiști, către oameni care au lucrat în domenii care n-au legătură cu agricultura și sunt abandonate. Suntem criticați pe bună dreptate de către Comunitatea Europeană că banii n-au ajuns în agricultură. S-a dezvoltat cel care a fost aproape de intervenție, s-au accesat proiecte europene de valori incomensurabile, și România astăzi se regăsește într-un faliment al agriculturii.”

Programul „Tomata” și-ar fi atins scopul mult mai eficient dacă existau cerințe mai clare prin care agricultorul ar fi fost motivat să își mărească suprafața, iar în loc de bani, să se fi asigurat decontarea cheltuielilor. „De ce? Pentru că banii cash în programul «Tomata» au ajuns în faianță și în distracții. Iar dacă banii erau cu obligativitate ca anul următor să-ți extinzi suprafața cu 200 mp, cu 300 mp, astăzi România avea o extindere a suprafeței și o productivitate mai mare. Suntem însă invers, e o scădere a suprafeței și productivitatea este la jumătate. Avem import din luna ianuarie până în luna iunie de vreo sută de milioane de euro numai tomate din Turcia”, a explicat Gheorghe Vlad.

Agricultura are nevoie, dincolo de suportul structurilor statului, și de atenția consumatorilor, „să nu evite producătorul român, pentru că niciodată n-o să-l păcălească”.

În strategiile la nivel național trebuie avut în vedere încă un fapt, dacă avem ca prioritare continuitatea și dezvoltarea, mulți români care lucrează pământul nu sunt angajați cu carte de muncă și nu au plătite contribuțiile aferente. „Sunt undeva la 4,2 milioane de gospodării cu minimum doi cetățeni care se ocupă de gospodărie. Cu aceștia va fi o mare problemă, pentru că nu vor primi pensii. Când vor ajunge la vârsta de pensionare, vor fi asistații cui? Ai copiilor, neavând carte de muncă sau contribuțiile plătite. România va avea o mare problemă în contextul ăsta, pentru că e definită prin 87% rural”, a concluzionat Gheorghe Vlad realitatea din teren.

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca participă, în calitate de partener, la AGRARIA 2024, între 18-21 aprilie, în spațiul expozițional dedicat, din comuna Jucu (județul Cluj).

Facultățile din cadrul USAMV Cluj-Napoca vor fi reprezentate la standurile tematice sau prin intermediul specialiștilor invitați în calitate de speakeri în cortul Forum. Astfel, cadre didactice și studenți vor prezenta oferta educațională și vor susține demonstrații practice în diferite domenii de studiu: tehnologii agricole inovatoare, de mecanizare, la lucrările solului și semănat; tehnici moderne sustenabile de aplicare a substanțelor fitosanitare în contextul protecției solului și apei operatorului, precum și pentru obținerea de produse agroalimentare curate și sănătoase.

De asemenea, vor putea fi admirate exponate din microplante, miceliu din diferite ciuperci, butași din viță de vie și terarii - aranjamente de plante ornamentale în recipiente din sticlă, plantule micropropagate în eprubete. Vor fi prezentate și mostre pentru degustare de produse inovatoare, precum suplimentul alimentar Echibiotic (ce conține un complex activ format din șase tulpini de probiotice) sau produse care vor avea integrate probiotice pentru refacerea florei intestinale.

În cortul Forum vor avea loc numeroase prezentări și discuții cu specialiști invitați din cadrul USAMV Cluj-Napoca, de la Facultatea de Agricultură; Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală; Știința și Tehnologia Alimentelor, pe teme de actualitate din agricultura sustenabilă, alimentația sănătoasă, proiecte europene de cercetare etc.

La fel ca la edițiile trecute ale Agraria, USAMV Cluj-Napoca va avea și standul cu produse din fermele și stațiunile proprii. Vor fi disponibile spre vânzare vinuri albe de la Vinea Apoldia Maior - Pinot Gris demidulce (producția 2021), respectiv Sauvignon Blanc, Traminer Roz, Semper, Amlas și Madrigal (demiseci, 2022), mezeluri și brânzeturi vidate de la Ferma Cojocna, dar și pentru servire la fața locului, plante aromatice la ghiveci (mentă, salvie, busuioc, roiniță, isop, aloe vera), ulei de lavandă, apă florală (lavandă, salvie), flori și legume proaspete.

Toate detaliile pentru vizitatori despre AGRARIA 2024, inclusiv privind transportul și participarea gratuite, găsiți pe site-ul oficial: https://www.agraria-dlg.ro/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În urmă cu ceva timp eram într-o fitofarmacie. Un domn cere vânzătoarei „un Mospilan”, ceva pentru gradină. Gândul mi-a sărit la dialogurile din magazine și târguri în care cerem adidași, nu pantofi sport sau cerem o drujbă și nu un fierăstrău mecanic. Toate acestea indică un brand adevărat, certificat în timp. Când domnul respectiv a solicitat „un Mospilan” și nu un insecticid, am asimilat imediat cererea cu cele de mai sus. Mospilan 20 SG este un produs de excepție și evident de o mare notorietate.

Condiționat, de ceva vreme, sub formă de granule solubile, produsul vine în sprijinul utilizatorului printr-o capacitate de dispersie superioară și prin absența totală a urmelor de produs pe fețele ambalajului.

Insecticid din grupa neonicotinoidelor, reomologat la nivelul Uniunii Europene până în anul 2033, este un produs pe bază de acetamiprid în concentrație de 20% (200g/kg), ce acționează asupra insectei țintă prin ingestie. Este un produs sistemic cu activitate translaminară, pătrunzând în frunze, unde își păstrează efectul chiar și peste trei săptămâni.

Acționează rapid asupra tuturor stadiilor de dezvoltare ale insectei: ou - larvă - nimfă - adult, afectând sistemul nervos, producând convulsii, paralizie, moartea dăunătorilor țintă intervenind după 1-2 zile de la aplicare.

Acetamipridul imita mediatorul chimic acetil-colină, dar nu este descompus de enzima acetilcolin-esterază. Ca urmare, influxul nervos este transmis permanent, nefiind întrerupt de acțiunea enzimei amintite, rezultând, așa cum am menționat, convulsii puternice urmate de moartea insectei țintă.

Datorită co-formulanților de înaltă clasă, nu este influențat de temperatura atmosferică din momentul aplicării, nu este descompus de razele solare și rezistă foarte bine la spălare; ploile survenite în aproximativ două ore de la aplicare nereducând efectul insecticidului.

Mospilan 20 SG este omologat pentru 12 culturi și în jur de 20 de dăunători. Pentru a vizualiza întreg spectrul de culturi și dăunători, precum și dozele omologate pentru combaterea acestora, se poate accesa site-ul www.sumi-agro.ro. 

Împreună cu uleiul vegetal Toil formează pachetul comercial Mospilan Oil, foarte eficace în tratamentele prevegetative la măr și prun în doză de 0,450 Kg/ha Mospilan 20 SG și 0,5% Toil.

Cultura de rapiță este foarte atractivă pentru dăunători în perioada de primăvară deoarece aceștia găsesc resurse de hrană nebănuite în aceasta, în plus, perioada de început a primăverii corespunde cu perioada de împerechere a acestor dăunători, larvele lor producând pagube însemnate culturii.

Gărgărița tulpinilor (Ceutorhynchus napi)

Acest dăunător migrează din locul de iernat, care este în special arealul unde în anul precedent a fost cultivată rapița, dar și din zona florei spontane, spre noua cultură, când temperatura aerului atinge 8-9° Celsius (indivizi solitari pot fi zăriți și la temperaturi mai joase). Vârful de zbor se atinge la temperaturi de peste 12° Celsius, temperaturi ce corespund acestei perioade din an.

Trebuie reținut că la început apar masculii, care produc pagube mici, nesemnificative, după care la aproximativ două săptămâni de la apariția acestora apar femelele și, în condiții de temperaturi de peste 10-12° Celsius, are loc împerecherea. Femela sapă, prin roadere, acele orificii în tulpină, după care depune ouăle din care vor ieși larvele care distrug măduva tulpinii și pot migra și pe ramificații, pierderile de producție fiind considerabile.

De asemenea, aceste orificii, rosături sau crăpături, vor constitui adevărate porți de intrare pentru numeroase boli (în special putregaiuri), toate acestea ducând la mari pierderi de recoltă.

Pentru a preveni atacul acestui daunator și, evident, efectele secundare menționate, recomandăm tratamentul cu Mospilan 20 SG în doză de 0,2 kg/ha.

Pragul economic de dăunare (P.E.D.) este de doi adulți pe o plantă. Pentru a observa mai ușor acest dăunător recomandăm folosirea bolurilor galbene.

Este recomandat ca aplicarea să se facă la aproximativ 10 zile după ce au fost observați masculii, având în vedere că la aproximativ două săptămâni după apariția lor apar și femelele, putând avea loc împerecherea - în acest mod efectul insecticidului este maxim, reducând la minimum atacul acestui dăunător.

Din păcate, este posibilă combaterea doar în stadiul de adult, de unde și importanța efectuării tratamentului la momentul optim.

Gândacul lucios (Meligethes aeneus)

Acest dăunător își face apariția în lanul de rapiță odată cu apariția racemului cu bobocii care stau să înflorească. Când temperatura aerului depășește 10° Celsius are loc migrația gândacului lucios din zona de iernare - flora spontană - spre lanurile de rapiță.

Odată ce temperatura aerului depășește 15° Celsius are loc vârful de zbor al acestuia, fapt care corespunde cu începutul înfloriri culturii de rapiță. Acum are loc și împerecherea gândacului lucios, moment în care femela produce rosături la nivelul bobocilor, unde va depune ouăle din care ies larvele.

Acestea vor consuma polenul din interior, distrugând totodată pistilul și anterele. Atacul este produs atât de larve, cât și de adulți. Pentru a evita pierderile de recoltă datorate acestui dăunător, recomandăm tratamentul cu Mospilan 20 SG în doză de 0,150 Kg/ha. Pragul economic de dăunare al acestui dăunător este, în funcție de dezvoltarea plantei, următorul:

• când avem boboci doar pe tulpina principală - P.E.D. este de 1 individ/plantă;

• atac pe planta mediu ramificată - P.E.D. este de 3 indivizi/plantă;

• atac pe planta puternic ramificată - P.E.D. este de 5-6 indivizi/plantă.

Ploșnița cerealelor (Eurygaster integriceps)

Are o generație pe an, iernează ca adult și migrează spre lanurile de grâu când temperatura aerului depășește 12° Celsius. În prima parte a lunii mai are loc împerecherea, urmată de depunerea ouălor și, după 7-15 zile de incubație, apar larvele care parcurg aproximativ o lună până la forma adultă - perioadă care corespunde cu perioada de maturare a grâului.

Larvele și adulții se hrănesc cu conținutul spicelor, producând pagube importante când P.E.D. este depășit. P.E.D. este de 5-7 adulți hibernați/m², iar în cazul larvelor P.E.D. este de 3-5 larve/m².

Recomandăm Mospilan 20 SG pentru combatere deoarece perioada de atac este lungă, larvele eclozand eșalonat.

Momentul optim de aplicare a produsului este atunci când larvele se găsesc în stadiul de vârsta a doua, produsul acționând fără a ține seama de temperatură și asigurând o perioadă de minimum trei săptămâni de protecție a culturii - net superior unor produse de contact care doar aparent sunt ieftine, dar care în cazul unui atac puternic sunt ineficiente și neeconomice.

Pentru mărirea eficacității tratamentului, recomandăm aplicarea produsului împreună cu insecticidul de contact Wizard.

Articol scris de: ing. ADRIAN ISOC, director vânzări pentru zona de Vest Summit Agro România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Vă propunem să citiți un interviu cu secretarul de stat din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Aurel Simion, despre tradiții culinare ale românilor de ieri, ce pot face parte dintr-o industrie alimentară alternativă în România de azi sau, mai degrabă, de mâine. Temele abordate au fost mai multe, de aceea merită să zăboviți câteva minute, pentru a-l lectura.

Reporter: Cum a fost anul 2023, după ce ați tras linie?

Aurel Simion: Pe sectorul coordonat de mine, eu zic că bine. Și dacă suntem sănătoși înseamnă că anul a fost bun. În afară de activitatea de zi cu zi pe industrie alimentară și alte responsabilități pe care le avem, aș scoate în evidență ceea ce am făcut pentru zona montană a României – răspund de Agenția Națională a Zonei Montane –, aș aminti că în anul 2023, într-o perioadă foarte scurtă, am reușit să implementăm 198 de proiecte pe zona montană. Tot în 2023 am constituit cele nouă grupe de munți; Comitetele de Masiv; am făcut Consiliul Național al Muntelui, un lucru extrem de important, și nu în ultimul rând am lucrat și am participat la elaborarea Strategiei naționale de dezvoltare durabilă a zonei montane din România, strategie care va face obiectul unei hotărâri de guvern în prima parte a anului 2024. De ce scot în evidență Strategia? Pentru că, de aici încolo, dezvoltarea zonei montane va avea o temelie. Este o strategie bine gândită și discutată, reieșită din dialogul purtat în deplasările noastre în teritoriu, în întâlnirile cu oamenii și fermierii din zona montană a României. Agenția Națională a Zonei Montane a participat inclusiv la declararea transhumanței ca activitate protejată la nivel mondial. Am participat la elaborarea Legii Punctului Gastronomic Local, o acțiune și o activitate în care am mare încredere. Mi-aș dori din tot sufletul și voi pune umărul ca ea să fie implementată într-un timp cât mai scurt, în așa fel încât în România să avem cât mai multe, sper 5000-6000 de puncte gastronomice, pentru că avem cu ce să ne lăudăm în zona rurală. Ministerul Agriculturii este și al Dezvoltării Rurale, și atunci trebuie să avem în atenție, în politica pe care o facem, și dezvoltarea, și menținerea zonei rurale a României. Punctul Gastronomic Local face parte dintr-o asemenea strategie, este un element de păstrare a tradițiilor noastre, a gastronomiei românești, dar nu în ultimul rând valorifică, pe lanț scurt, producția din gospodăria proprie. Iar gospodăria țărănească, la nivel european și nu numai, rămâne un exemplu de sustenabilitate și de economie circulară.

Muntele și managementul specific

Reporter: Care sunt atribuțiile pe care le au Comitetele de Munte și Consiliul Național al Muntelui?

Aurel Simion: Munții României sunt împărțiți în nouă grupe de munți, pentru că fiecare grupă are specificul ei și trebuie ținut cont, când faci o politică, de particularitățile zonei respective. Să vă dau câteva exemple. Când am stabilit grupa de munți Făgăraș, se punea problema turismului, la fel și pentru cei din Dâmbovița, care susțineau că problema cea mai importantă a munților este dezvoltarea turismului; ne-am dus în Bihor, iar cei de acolo gândeau că ar fi o prioritate popularea cu zimbri a zonei montane din regiune și cu pește autohton a râurilor montane, se refereau la lostriță; ne-am dus în Harghita și acolo cea mai mare problemă era împădurirea plaiurilor alpine, era vorba nu doar de afiniș, ci și de ferigă, steregoaie și așa mai departe, că dacă aciditatea pajiștilor alpine se schimbă și devine din ce în ce mai acidă, atunci plantele toxice și cele invazive acoperă plaiul montan și animalele nu mai au unde să pască; ne-am dus în Covasna și cea mai mare problemă era atacul urșilor în gospodăriile populației și ale fermierilor din zona respectivă. Deci fiecare grupă de munți are particularitatea ei, de aceea legiuitorul, în 2018, prin Legea 217, a gândit împărțirea pe grupe de munți, în așa fel încât fiecare să vină cu specificul și problemele proprii pentru a le integra într-o strategie sau într-o decizie a Consiliului Național al Muntelui. Pe sistem piramidal, cele nouă Comitete de Masiv sunt coordonate de Consiliul Național al Muntelui, unde președinte este prim-ministrul, secondat de ministrul agriculturii, ca vicepreședinte. Este foarte importantă constituirea acestor Comitete de Masiv și a Consiliului Național al Muntelui pentru că decizia nu mai trece prin zece mâini, trece de la bază direct la decident, iar implementarea ei se face mult mai rapid, scurtând timpul de la nevoie la decizie. Îmi place această structură de coordonare. Noi, Ministerul Agriculturii, vom veni și cu Strategia, ne vom duce la prim-ministru, la Consiliul Național al Muntelui, o vom analiza acolo și apoi vom demara legiferarea ei printr-un HG, în așa fel încât în viitoarele legislaturi sau cine vine la conducerea Ministerului va trebui să implementeze ceea ce a legiferat Consiliul Național al Muntelui. Agenția Națională a Zonei Montane, care aparține de Ministerul Agriculturii, va asigura implementarea măsurilor dispuse de Consiliul Național al Muntelui. De aceea mi se pare o formă de organizare bună, având și Strategie, deci zona montană a României ar trebui să primească o atenție deosebită, pentru că zona montană ne oferă atâtea lucruri: de la mediu la apă, la climă, la ce vrem noi.

Reporter: De altfel știu că există o lege prin care se stabilea o sumă de un miliard de euro pentru dezvoltarea zonei montane.

Aurel Simion: În 2018 era povestea, cu cele cinci legi care au făcut un ansamblu de legi în frunte cu Legea 217, Legea Muntelui, era vorba acolo de legea de înființare a punctelor de sacrificare, legea de înființare a stânelor montane, a punctelor de colectare și procesare a laptelui și a fructelor de pădure. Noi anul trecut am finanțat trei dintre aceste domenii de activitate: procesarea și colectarea laptelui, procesarea și colectarea fructelor de pădure și, nu în ultimul rând, a stânelor montane. Eu sunt mulțumit de ceea ce am făcut, personalul Agenției montane a asigurat un pionierat în finanțarea strictă a zonei montane a României, am trecut prin focul înțelegerii și al coordonării unor asemenea proiecte, sper să le dezvoltăm de aici încolo cu și mai mare aplicabilitate și rezultate în teritoriu. Strategia de dezvoltare a zonei montane a făcut obiectul unui proiect POCA (Programul Operațional Capacitate Administrativă), licitația a fost câștigată de Banca Mondială, strategia în sine este elaborată de Banca Mondială împreună cu Ministerul Agriculturii și cu toate celelalte nouă Comitete de Masiv din România. 

Reporter: Ce facem cu Strategia mai departe? Vom avea o strategie, ea va fi aprobată, și ca atare va trebui să genereze niște legi care să urmeze această strategie.

Aurel Simion: Pot să genereze și legiferare, și legi, dar în primul rând trebuie să genereze finanțări, și mă gândesc pentru zona montană la finanțări multifond, că nu numai din bănuții de la Ministerul Agriculturii poți să ții o zonă montană a României, va trebui să găsim și alte forme de finanțare, probabil directă, de la Comisia Europeană, de la Ministerul Mediului, din fondurile europene, în așa fel încât zona montană să beneficieze de o atenție deosebită, inclusiv financiară la nivel național, pentru că Strategia trebuie să identifice și soluții de finanțare. O așteptăm cu mare drag. Chiar dacă am participat la ea, mă interesează forma finală. Știu că e finală, așteptăm să fie depusă la noi.

Transhumanța nu ar trebui să dispară

Reporter: Un alt lucru de care aminteați ceva mai devreme, o activitate milenară în România, care a stat la baza schimburilor, relațiilor culturale între regiuni, cu un rol foarte important în tradiția noastră și păstrarea ei, transhumanța. Cum o sprijinim în continuare? Trebuie să recunoaștem că transhumanța nu se mai practică decât foarte rar.

Aurel Simion: E păcat că nu se mai practică, din punctul meu de vedere. Probabil, colegii din parlament sau fermierii mari or să mă contrazică și or să zică: „Domnule, nu, transhumanța se făcea atunci când forma de proprietate era una singură, acum s-a divizat, fiecare om are parcela lui și conform constituției și tradiției noastre, a românilor, «ce-i al meu e al meu și nu trebuie să fie călcat de nimeni»”. Cred totuși că transhumanța avea un rol benefic. Pentru că ne confruntăm la ora actuală cu o problemă destul de serioasă, cei de la Academia de Științe Agricole ne sesizează degradarea pajiștilor alpine, ceea ce e un fenomen periculos pentru zona montană. De ce se degradează? Pentru că avem din ce în ce mai puține animale – și lipsesc mai ales cele din specia ovine, pentru că pajiștea alpină este întreținută în special de oaie –, având animale puține, pășunatul la munte a scăzut și atunci noi trebuie să facem ceva. Trebuie să facem ceva și ca stat. N-aș vrea să ajungem în situația în care să cheltuim sume foarte mari ca să întreținem pajiștile alpine, prin aplicarea de amendamente pentru a crește aciditatea, pentru că plantele pe care le-am dat ca exemplu nu trăiesc într-un sol alcalin. De fapt, asta făcea oaia în zona montană. Oaia practic însămânțează materie organică, bălegar, care prin descompunere oferă solului mai multă alcalinitate, iar dezvoltarea florei montane obișnuite prinde amploare. 

Reporter: Există o problemă și cu jnepenișul, pentru că în fiecare an trebuie tăiat.

Aurel Simion: La nivel european, jneapănul este ocrotit. La noi este invaziv și sunt probleme. Nu știu cum vom gândi, dar transhumanța va beneficia probabil de un sistem legislativ de menținere a acestui fenomen, pentru că România în sine, dacă ne uităm și în istorie, practic ne-am stabilit prin păstorii noștri de veacuri. Trebuie să păstrăm ceea ce istoria ne-a lăsat și să lăsăm în continuare și noi.

Punctul Gastronomic Local, la început de drum

Reporter: Punctele Gastronomice Locale, ușor-ușor, au început să prindă localități cu tradiție în zona montană, dar nu numai acolo, pentru că punctul gastronomic nu este doar în zona montană sau în zonele turistice, el poate fi oriunde.

Aurel Simion: Corect. Nu trebuie să le legăm în mod special de zona montană. Eu le-am corelat acum pentru că cei din conducerea zonei montane au avut disponibilitate și m-au ajutat în poziționarea Ministerului Agriculturii vizavi de Punctul Gastronomic Local. Discuțiile pe această temă au început în 2020, când, împreună cu Ivan Patzaichin, le-am dezvoltat, am avut negocieri cu Ministerul de Finanțe, cu Ministerul Turismului, cu ANSVSA-ul, am găsit înțelegere la aceștia din urmă, președintele a emis un ordin de înregistrare a acestor Puncte Gastronomice Locale, iar ele au început să funcționeze. În schimb, nu erau legiferate. Nu aveai un Cod CAEN și o identificare ale lor, exista posibilitatea să fie confundate cu restaurante sau cu altceva, și atunci legiuitorul a venit și le-a identificat prin această lege. Ele trebuie să se dezvolte la nivelul întregii țări. Zona de câmpie poate și ea oferi anumite rețete și să dea un gust foarte bun preparatelor. De exemplu, poți să înființezi un Punct Gastronomic Local lângă o pescărie, lângă o entitate de vânătoare, la o stână – am văzut și în Belgia chestiunea asta. Anul acesta, ar trebui să ne gândim la ferme didactice, la stâne didactice, în așa fel încât dragostea pentru agricultură și pentru animale s-o preia și tânăra generație. Deci aceste puncte gastronomice poți să le înființezi unde există o sursă de hrană. Mai departe, aceste puncte se vor dezvolta. Cel care practică un management, un marketing bun, cel care e la o intersecție de drumuri din zona rurală, cel care este aproape de un obiectiv turistic poate să se dezvolte, și atunci va trebui să treacă la o următoare etapă, să se mărească, să nu ofere mâncare doar pentru 15 persoane, să ofere pentru 30, 100 și așa mai departe, și să treacă astfel la o altă formă de organizare. Pe mine, ca Minister al Agriculturii, mă interesează să valorifice ceea ce produce, să-i dea plusvaloare.  Pentru că noi nu folosim la maximum ceea ce produce gospodăria țărănească. Noi, Ministerul Agriculturii, gestionăm și risipa alimentară, facem politici ale risipei alimentare în România, și atunci ceea ce produce fermierul, micul gospodar, nu trebuie să se irosească, trebuie să îl pui într-un tuci, pe sobă și să faci o ciorbă, o mâncare, pe care să o oferi pentru că este de cea mai bună calitate. Noi punem în valoare ceea ce are frumos și bun zona rurală a României și zonele limitrofe ale orașelor, adică zona rurală a urbanului.

În lege se specifică că vor face obiectul finanțărilor sau ajutorului din partea Ministerului Agriculturii. Noi, Ministerul Agriculturii, la nivel teritorial finanțăm GAL-urile, Grupurile de Acțiune Locală, Punctele Gastronomice Locale trebuie să facă parte – și e foarte bine să audă președinții de GAL-uri – din strategia dumnealor de dezvoltare locală. Și va trebui, ușor-ușor, să fie și finanțate. Deocamdată statul român nu cheltuiește niciun ban pentru punctele gastronomice. Sunt GAL-uri în Bistrița-Năsăud, v-aș da exemplu, care au finanțat punctele gastronomice locale. Este foarte bine și așa ar trebui să dezvoltăm și să diseminăm informația la nivel național.

Reporter: Știu că există o platformă unde găsim Punctele Gastronomice Locale, ar trebui să fie inclusiv meniul pentru ziua următoare.

Aurel Simion: Suntem la început. Noi, Ministerul Agriculturii, împreună cu colegii de la AFIR, gestionăm aplicația CPAC (Catalogul Produselor și Activităților Certificate), acolo avem trecute produsele montane, produsele tradiționale, zone și așa mai departe. Vom proceda inclusiv la popularizarea lor, pentru că intră în atribuțiile Ministerului Agriculturii. În afară de faptul că am făcut această aplicație, noi trebuie să le asigurăm și o publicitate. Așadar, va exista și o platformă. În calitate de consumator vă spun, când mă duc în zona Sălaj, de exemplu, și am ajuns la ora prânzului, mi-ar plăcea să mă uit pe telefon și să văd în zonă la cine mănânc și ce mănânc, ce meniu are; pui mâna pe telefon, suni: „Doamna X, ce aveți astăzi la masă? – Am ciorbă de fasole cu ciolan”. Dacă vreau, mănânc, dacă nu, mă duc la vecina, care are o ciorbă de pasăre sau altceva. Cam așa ar trebui să ajungem să funcționeze și așa putem să aducem o plusvaloare, o creștere a nivelului de trai al locuitorilor din zona rurală. E o mică părticică acolo care poate să devină un business foarte bun la nivel național.

Schemele de calitate, pe un trend ascendent

Reporter: Să discutăm despre schemele de calitate, care ar putea aduce finanțări. La noi, toate costurile sunt integrate în preț, devenind mai mari decât prețurile produselor din import, care ne sufocă. Pentru că acolo prețurile sunt susținute, măcar într-un procent, prin schema de calitate, deja implementată.

Aurel Simion: România are la ora actuală 13 produse recunoscute european pe IGP (Indicație Geografică Protejată) și STG (Specialitate Tradițională Garantată). Puțin, vizavi de multitudinea de produse pe care le avem sau rețete pe care românii de-a lungul timpului le-au păstrat și le-au dus mai departe. Bazinul de recoltare a acestor produse pe care noi le autorizăm la nivel european, le atestăm la nivel european, este format de Produsele Tradiționale, Produsele Montane. Ca Produs Tradițional, Ministerul Agriculturii a comunicat la Comisie Ordinul 760, astfel Produsul Tradițional este o schemă de calitate națională recunoscută european. Legislativ ne-am asigurat, adică am plecat cu baza, baza este solidă, avem Ordinul 760, avem Rețetele Consacrate comunicate la Comisia Europeană, și iată că din 2020 până la zi avem șapte produse care s-au atestat, avem în fază finală încă două la Comisia Europeană, avem o opoziție făcută de bulgari la Sardeluță marinată, am avut opoziție de la vecinii noștri bulgari aproape la toate produsele, mai ales la cele din zona Dobrogei, pentru că spun ei că tradiția este comună, rețetele sunt comune și așa mai departe; nu fac decât să lungească acest timp de recunoaștere a produselor, dar cu siguranță și Sardeluță marinată, și Batog deltaic de sturion vor fi recunoscute în scurt timp la UE. Avem și alte produse în studiu, avem nouă produse din zona Bihor pe care Ministerul Agriculturii trebuie să le trimită la Comisie. România a intrat și târziu, în 2007, în UE, până am înțeles și noi fenomenul și am avut un feedback al procedurii a durat ceva, dar, în ultimul timp, eu spun că suntem pe un trend ascendent și ne mișcăm destul de bine.

Reporter: În ceea ce privește produsele tradiționale atestate? Odată cu schimbarea legislației, de la mii de produse s-a ajuns la…?

Aurel Simion: La 760 de produse. Potențialul este mult mai mare, fără discuție, tot am lucrat cu Direcțiile agricole din teritoriu, unde ar trebui și dumnealor să ne asigure o mult mai mare publicitate, diseminare a acestor avantaje. Avantajele  schemelor de calitate nu sunt mici. Când atești un Produs Tradițional, practic îi dezvălui și povestea. Având poveste, ai asigurat scaunul la masa negocierilor. Și atunci poți să discuți cu marii retaileri, cu cumpărători și așa mai departe, despre produsul tău. Dacă te duci și vrei să discuți despre un produs banal, pe care-l fac toți, n-ai cum să penetrezi piața sau să rămâi în piață. Și atunci e nevoie de o poveste a produsului. Și când ne ducem la UE ne ducem cu niște particularități pe care nu le au alte state. Avem în lucru acum, în afară de produsele de Bihor, avem Virșli de Hunedoara, avem Cârnați din Topor și Carnea afumată la garniță, amândouă din Vâlcea.

Reporter: Și ar mai fi, mi-am adus aminte, „Tocanul de oaie”.

Aurel Simion: Da. Tocanul de oaie este un produs atestat, tot în Vâlcea. Membru al Asociației Producătorilor Tradiționali, Meșteșugari și Artizani Vâlcea este și dna Maria Băbu (Băcița Mărioara de la Stâna Ștefanu, n.r.), la care faceți referire, Muntele Ștefanu și așa mai departe, zone frumoase ale României.

Reporter: Și mai avem acel vestit ceaun…

Aurel Simion: De la doamna Maria Spinciu. Maria și ceaunul. Este un proiect tot al Asociației Producătorilor Tradiționali, Meșteșugari și Artizani Vâlcea – pe doamna Maria am găsit-o cu disponibilitatea de a arăta tinerei generații ce înseamnă o mâncare făcută românește, la ceaun, cu lemne și produse românești versus fast-food. Cam așa este proiectul. Este un proiect ambițios, a prins deja în județ și în zonă, îl vom dezvolta la nivel național.

Reporter: Știu despre proiect pentru că m-am întâlnit cu dumneaei și chiar mi-a povestit că vrea să meargă în țară, într-un turneu, prin care să promoveze mâncărurile la ceaun.

Aurel Simion: S-a făcut o primă întâlnire pe 29 decembrie 2023 la Horezu. Chiar am fost și eu prezent acolo. Putem să generăm asemenea activități la nivel național, și ar fi bine să o facem. Important e să ne păstrăm tradiția, gustul, rețetele și, nu în ultimul rând, să folosim ceea ce producem. Nu trebuie să mă duc la x colț, la un magazin, să cumpăr produse de la orice producător din afara țării și să încerc să-l cosmetizez, pentru că oricum nu-i dai gustul acela autohton.

Lucrurile bune vin din necesitate

Reporter: Ați amintit două produse din Vâlcea, foarte interesante, și vreau să revin asupra lor pentru că am mai văzut prin magazine sau prin țară promovându-se acest tip de produse, și vorbim de Cârnații din Topor și Carnea afumată la garniță. Să dezvoltăm un pic, pentru că fiecare are rețeta sa cu specificul zonei.

Aurel Simion: Lucrurile bune au un izvor. Izvorul îl reprezintă nevoia. Dacă ai o necesitate – și acasă, și în societate –, trebuie să găsești soluții. Cândva, în timp, bunicii și strămoșii noștri încercau să găsească soluții la problemele dumnealor. De exemplu iarna, oamenii din zona deluroasă a Vâlcei, când nu puteau să practice agricultură sau nu aveau mult de lucru, plecau la tăiat de lemne în zona montană. Soțiile trebuia să le pună mâncare în traistă. Ce puteau să le pună în așa fel încât să reziste în timp, să nu se strice? Omul își tăia porcul la Crăciun și începea să-l prepare. Cârnații din Topor, din Vâlcea. De ce din topor? Pentru că n-aveai alte unelte de tăiat, n-aveai mașină de tocat și automat foloseai toporul cu care lucrai. Aveai topor și te apucai să prepari Cârnații din topor. Gospodina își alegea carnea și o toca din topor.

Reporter: Acum să nu ne gândim la toporul de tăiat lemne, ăla mare. Era o toporișcă ușor de mânuit.

Aurel Simion: Sigur, nu secure. Dar să știți că, dacă stai și analizezi, practic tăierea cărnii cu toporul avea și o particularitate, pe care dumnealor, la timpul respectiv, nu o știau: una e să tai carnea cu un cuțit foarte frumos și alta e s-o tai cu toporul, pentru că toporul și zdrobește, sparge proteina, se eliberează enzima și de aici procesul de frăgezime și ulterior de maturare al cărnii se accelerează și devine mult mai suculentă, mai plăcută, iar rezistența la masticație este mult mai mică. Acești cârnați se pun la fum, se puneau la fum cald în primă fază, se puneau la uscat deasupra plitei, se uscau până când membrana foșnea, apoi se puneau pe coș, prima dată la fum cald și apoi la fum rece. E o tradiție extrem de frumoasă. Merg mai departe la carnea la garniță: practic, din acești cârnați, se toc și, împreună cu altă carne afumată, spata de porc se afumă, se toacă și se prăjește în untura proprie, nu existau borcane, existau oale din lut și se punea carnea, practic se conserva în untură, și atunci gospodarul, proprietarul o lua în traistă și pleca, mai punea puțină untură pe o felie de turtă de mălai – n-aveau pâine – și își asigura pansamentul gastric și un prânz sănătos. Acum trebuie să înțelegem că România are bogății în sare, dar sarea din fiecare salină are anumite proprietăți și, automat, cea din Vâlcea am înțeles că e mult mai bogată în magneziu și zinc, care dă un anumit gust și o savoare produselor respective. Asta îi și identifică ca un produs din zonă. Asemenea povești avem peste tot în țară, important este să găsim oameni care să-și ia puțin din timpul dumnealor în așa fel încât să scrie povestea și să vină cu produsele la Ministerul Agriculturii. Nu costă nimic pentru cineva care vrea să-și ateste un Produs Tradițional. Adevărat, atestarea pe IGP-uri, europeană, costă, pentru că te adresezi unui organism de certificare, sunt costuri și de analiză, în schimb dacă tot prinzi istorie ca Produs Tradițional, e păcat să nu mergi mai departe, la certificarea europeană, și astfel rămâne ceva după noi.

Trebuie să legiferăm ce vrea sistemul

Reporter: La final: la ce să ne așteptăm în 2024 pe sectorul industrie alimentară?

Aurel Simion: Depinde ce-ți propui. Important e să dialogăm, că practic instituțiile statului sau Ministerul Agriculturii în cazul nostru, trebuie să legifereze ceea ce vrea sectorul. Și atunci trebuie să identificăm foarte bine ce vrea sectorul. Sectorul de procesare și așa mai departe. Acum, agricultura României este o agricultură care are și cele mai mari exploatații, dar are și cele mai multe și fărâmițate, la fel și producătorii, sunt producători jucători mari, cu care te poți lupta european și nu numai, cu ei în spate poți să înclini pozitiv balanța comercială a agriculturii, dar ai și foarte mulți jucători mici, care încearcă să facă, încearcă să ducă mai departe moștenirea lor. Sunt acei jucători pe care eu îi rog să se aplece și asupra Punctului Gastronomic Local, să valorifice tot ceea ce produc acolo. Noi, Ministerul Agriculturii, trebuie să-i ajutăm pe toți, trebuie să-l ajutăm și pe cel mic, nu trebuie să-l lăsăm să ajungă un asistat social, trebuie să-l ajutăm în așa fel încât să-l menținem în piață și dacă poate să și crească. Avem legi, avem finanțări, și în ultimii 2-3 ani am avut finanțări în agricultură foarte generoase, și granturi, într-adevăr, am avut și probleme cu care noi nu ne-am mai confruntat, nu știam ce înseamnă o criză, fie ea de COVID, fie ea energetică sau ce alta am mai avut, am învățat din ele. Părerea mea e că cea mai mare problemă la o criză este panica, și nu poți s-o elimini decât prin dialog. Ministerul Agriculturii, când am avut COVIDUL și au fost rafturile goale în hipermarket, a ieșit și a spus: stop. Atunci am introdus raportarea stocurilor, am făcut-o nu neapărat că noi nu aveam ce să punem pe raft, pentru că știam că există stocuri de marfă, ci pentru liniștea opiniei publice: avem stocuri. Atunci fiecare agent economic a raportat stocurile, noi am avut pe ce ne baza și am comunicat cu cetățenii, am mai avut o sincopă atunci: lipsa uleiului. Și ne-am întâlnit, Ministerul Agriculturii cu procesatorii, și am zis: stați liniștiți, nu intrați în panică, avem ulei. Da, cetățenii României trebuie să stea liniștiți, avem ce pune pe masă, avem și rezerve, avem din ce produce și avem în primul rând un factor uman, agricultorul român, de o foarte bună calitate. Și asta ne asigură un viitor, zic eu, pozitiv și de speranță.

*****

Foto: „Ca Altădată” și MADR

Miercuri, 13 martie 2024, compania Corteva Agriscience lansează gama de produse biologice în România. Gazdă pentru marele eveniment este Face Club din București (complex Romexpo), unde toți cei prezenți vor descoperi noi trenduri și practici revoluționare în agricultură. Totodată, va fi lansat cel mai inovativ produs din gama de produse biologice, stimulatorul și optimizatorul fotosintetic Utrisha N.

La un an de la achiziționarea companiilor biologice Stoller și Symborg, Corteva Agriscience prezintă Corteva Biologicals, un portofoliu dovedit de soluții inovatoare care ajută fermierii să navigheze prin condițiile de piață în continuă schimbare și să facă față provocărilor în creștere. „Achizițiile au poziționat Corteva ca lider global pe piața produselor biologice, confirmând angajamentul companiei de a furniza fermierilor noi instrumente pentru practici agricole integrate și sustenabile. Corteva Biologicals oferă fermierilor soluții noi care ajută culturile să interacționeze mai bine cu mediul lor, utilizând nutrienți și inputuri mai eficient, îmbunătățind procesele lor naturale”, arată Jean Ionescu, Country Leader Corteva Agriscience RO & MD. Dezvoltate pentru a oferi performanță dovedită și predictibilă, produsele biologice pot fi utilizate pentru a completa produsele tradiționale de protecția culturilor, cu scopul de a optimiza sănătatea plantelor sau, acolo unde este etichetat corespunzător, pot fi folosite singure pentru agricultura organică.

Corteva Biologicals răspunde nevoilor în evoluție ale tuturor fermierilor. „Lucrăm alături de fermieri pentru a identifica provocările lor și pentru a-i ajuta să își îmbunătățească performanța, să își întărească reziliența și să își protejeze potențialul”, a punctat Maria Cîrjă, director marketing Corteva Agiscience România & Republica Moldova & Ungaria.

Câteva inovații din gama de produse biologice

Utrisha™ N. Bacteriile fixatoare de azot permit plantelor să captureze azotul din atmosferă, crescând profitul fermierilor. Studiile de teren în curs arată că fermierii cultivatori de soia care folosesc Utrisha™ N văd o creștere medie de 0,20 t/ha, iar cultivatorii de porumb remarcă o creștere medie de 0,43 t/ha în cadrul testelor cu creștere a randamentului.

X-Cyte™ construiește rezistența plantelor furnizând citokinina, care promovează divizarea celulară în rădăcini și lăstari de plante și este crucială pentru creșterea vegetativă, dezvoltarea reproducției și reducerea stresului abiotic. Acesta ajută la gestionarea stresului termic în toate culturile etichetate, inclusiv creșterea producției de polen și fertilitate, greutatea grăuntelui și densitatea în porumb. În soia, X-Cyte™ îmbunătățește ramificarea, crește dimensiunea și greutatea semințelor și reduce pierderile de păstăi. Pentru grâu și cereale mici, crește grăunții per cap și rezistența tulpinii.

Bio Forge® Advanced. Sporind performanța și construind rezistența, Bio Forge® Advanced permite plantelor să își concentreze mai multă energie pe fiziologia și reproducerea îmbunătățitoare a randamentului. Tehnologia proprietară și brevetată poate fi aplicată plantelor stresate abiotic sau rănite pentru a-și optimiza recuperarea și pentru a îmbunătăți toleranța la stres abiotic pe tot parcursul sezonului de creștere, maximizând în cele din urmă potențialul de producție.

Azotul la îndemâna plantelor, prin Utrisha™ N, un produs unic  

Este cunoscută presiunea pe care agricultorii o simt în ultima vreme în ceea ce privește prețul ridicat al azotului și limitarea aplicării formulărilor convenționale pe parcursul perioadei de vegetație. Sunt lucruri care, alături de alți factori de mediu, îi împiedică pe fermieri să obțină rezultate de producție maxime în culturile lor.

De curând, Corteva Agriscience a omologat, în gama de produse biologice, un produs unic, de ultimă generație - Utrisha™ N.

Utrisha™ N este un biostimulator cu rol în eficientizarea nutriției plantelor, având la bază bacteria de origine naturală Methylobacter symbioticum. Utrisha™ N este menționat de Organic Materials Review Institute (OMRI) și autorizat pentru utilizare în producția ecologică certificată, procesarea alimentelor și manipulare.

„Utrisha™ N permite țesuturilor plantelor să treacă dincolo de rolul de consumator și să devină o sursă cu aport constant de azot pentru plante, favorizând absorbția azotului din aer. Methylobacter symbioticum pătrunde în plantă prin stomatele prezente pe țesuturile verzi și colonizează rapid întreaga plantă pentru a transforma azotul din atmosferă (N2) într-o formă disponibilă pentru plante (NH4+). Acest lucru îi permite produsului Utrisha™ N să livreze azot direct în părțile plantelor aflate în creștere activă, eliminând atât riscul ca azotul să fie aplicat în fenofazele inoportune, cât și efectele negative asupra mediului și fitotoxicitatea plantelor. Metilobacter symbioticum este o bacterie care supraviețuieste și se înmulțeste, hrănindu-se cu metanol, un produs secundar al creșterii vegetative normale a plantelor. Astfel, aportul azotului este legat de necesarul plantei”, explică Adrian Ionescu, Category Marketing Manager Fungicides, Insecticides & Biologicals Corteva Agriscience RO & MD.

Specilaistul Corteva ne arată și cum se utilizează aces nou produs inovativ. „Utrisha™ N se aplică dimineața când stomatele sunt deschise, iar planta este sănătoasă și în proces de creștere activă, neafectată de factorii de stres din mediu. Doza de aplicare este de 333 g/ha, până la 500 g/ha, în funcție de cultura la care se utilizează, iar conținutul de clor din apă nu trebuie să depășească 2 ppm. Imediat după o oră de la aplicare, Utrisha™ N este absorbită în plantă, fiind astfel protejată de spălarea accidentală în cazul apariției precipitațiilor.”

Avantajele Utrisha™ N:

• Utilizează azotul atmosferic într-un mod natural pentru a genera amoniu, necesar plantelor pentru creștere și dezvoltare;

• Funcționează pe baza unui mecanism de autoreglare pentru a evita riscul dezechilibrelor nutritive, pierderilor sau fitotoxicității plantelor;

• Asigură plantelor de cultură azot pe toata durata de viață, fără să fie necesară reintrarea în cultură pentru repetarea tratamentului.

• Poate suplini o cantitate importantă de azot, făcând astfel posibilă creșterea plantelor chiar și în condiții de fertilizare dificilă sau imposibil de făcut.

Beneficiile utilizării Utrisha™ N:

• Constituie o sursă alternativă viabilă pentru a spori eficiența utilizării azotului, M. Symbioticum favorizează aprovizionarea plantelor cu azot chiar și când azotul este în cantitate limitată sau inconsecventă;

• Utrisha™ N colonizează rapid întreaga plantă, oferind culturii, la scurt timp de la aplicare, azot sub formă amoniacală și continuând să facă acest lucru, independent de fazele de vegetație, atât timp cât planta are nevoie de acest aport de azot;

• Produsul este compatibil cu o multitudine de alte produse fitosanitare, utilizate atât în agricultura convențională, cât și în cea ecologică. Totuși, pentru a beneficia la maxim de aportul acestui produs și pentru a împiedica situațiile neplăcute, compania Corteva recomandă să aplicați produsul evitând amestecurile. Dacă însă situația o impune și amestecul este dorit, trebuie să luați legătura cu departamentul tehnic Corteva pentru mai multe detalii de compatibilitate, acesta având cea mai mare bază de date disponibilă și competența necesară pentru a vă putea da sfaturi utile, astfel încât eficiența maximă să fie asigurată;

• Utrisha™ N este produsul biologic cu o formulare patentată Corteva ce poate fi păstrat până la doi ani în condiții normale de temperatură, fără ca acesta să sufere vreo scădere de eficacitate;

• Utrisha™ N este un partener excelent în programele de management al azotului, flexibilitatea în aplicare și sincronizarea cu nevoia de azot a plantei de cultură, făcând din acesta o excelentă sursă de azot suplimentar, compatibilă și cu tehnologia Optinyte;

• Sustenabilitatea se regăsește însă în faptul că Utrisha™ N poate furniza azot plantei de cultură fără risc de levigare în pânzele freatice sau introducere de gaze suplimentare cu efect de seră în atmosferă.

Având în vedere că Utrisha™ N este un produs de origine naturală, pentru a avea rezultatele scontate, acesta trebuie utilizat respectând cu mare strictețe eticheta.

Rezultatele din 2022 și 2023 au arătat la nivel mondial că Utrisha™ N este soluția către un viitor sustenabil în agricultura modernă, lucru ce face ca produsul să fie utilizat la ora actuală pe milioane de hectare, la doar un an de la lansare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fondurile disponibile pentru investiții în condiționarea, depozitarea și procesarea produselor agricole și pomicole, finanțate prin intervenția DR-22 a Planului Strategic pentru Politica Agricolă Comună 2023 – 2027 (PS PAC 2027), au fost consumate integral prin solicitările depuse on-line la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) în sesiunea 20 decembrie 2023 - 5 februarie 2024, care a avut o alocare totală de 210.300.000 de euro.

Solicitările depuse de procesatori depășesc un miliard de euro. Mai exact s-au depus 428 cereri de finanțare care însumează 1,13 miliarde de euro (1.130.478.541 euro).

În cadrul intervenției DR-22, valoarea finanțării acordate poate ajunge la zece milioane de euro pentru fiecare proiect de înființare a unităților de procesare pentru sectoarele legume-fructe, industria de morărit, ulei și nutrețuri combinate.

Tot prin DR-22 se finanțează cu până la 7.000.000 de euro/proiect de înființare alte investiții decât cele menționate anterior și cu până la 3.000.000 de euro/proiect de investiții de modernizare a unităților de procesare. Finanțarea nerambursabilă este de maximum 65% din totalul cheltuielilor eligibile ale unui proiect.

„Faptul că succesul Programului INVESTALIM este dublat de interesul manifestat de procesatori pentru această măsură de investiții, DR-22, ne arată că suntem pe drumul corect în ceea ce privește sprijinirea producției românești”, a declarat Florin Barbu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Proiectele de investiții depuse pe site-ul oficial al AFIR în această sesiune propun pentru finanțare construcția și dotarea unităților de condiționare, depozitare și procesare, investiții în infrastructura internă şi în utilități, dar și cheltuieli pentru asigurarea respectării condițiilor de igienă și a fluxului tehnologic, cheltuieli aferente marketingului produselor obținute (echipamente pentru etichetarea, ambalarea produselor), cheltuieli aferente comercializării produselor.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fermierii și lucrătorii din domeniul agricol, din cauza naturii muncii lor intensive, se confruntă frecvent cu diverse probleme ortopedice, iar una dintre cele mai întâlnite este reprezentată de cele de la nivelul genunchilor. Activitățile agricole, care implică adesea mersul, statul în genunchi, condusul mașinilor agricole sau efectuarea de mișcări repetate, pot avea un impact negativ semnificativ asupra sănătății articulațiilor genunchilor.

O problemă comună este reprezentată de artroză, o afecțiune caracterizată de uzura cartilajului articular. Ridicarea și transportul greutăților, precum și pozițiile incomode pentru perioade îndelungate pun o presiune constantă asupra genunchilor, contribuind la deteriorarea cartilajului și la apariția durerilor articulare.

Pe lângă artroză, fermierii pot suferi de leziuni ale meniscului, care pot apărea în urma mișcărilor bruște sau a pozițiilor vicioase ale genunchilor. Activitățile care necesită îngenuncherea prelungită, cum ar fi plantarea sau recoltarea manuală, pot duce la leziuni ale meniscului, cauzând durere și restricționând mobilitatea. Meniscul este acea structură care are rol de amortizor în articulația genunchiului, precum și de stabilizator secundar al acesteia.

De asemenea, tendinitele, adică inflamarea tendoanelor de la nivelul genunchilor, pot să apară din cauza eforturilor repetitive. Îndoirea și întinderea constante ale genunchilor în timpul lucrului, asociate cu ridicarea și transportul greutăților, pot duce la inflamații ale tendoanelor, cauzând durere și disconfort.

Prevenirea acestor probleme necesită adoptarea unor practici agricole sigure și corecte, utilizarea echipamentelor de protecție adecvate și acordarea atenției necesare poziției corpului în timpul activităților. Fermierii ar trebui să acorde o atenție deosebită tehnicilor corecte de ridicare și să își ia pauze regulate pentru a evita suprasolicitarea genunchilor. În plus, exercițiile de întindere și menținerea unei greutăți corporale optime pot contribui la păstrarea pe termen lung a sănătății articulațiilor genunchilor.

Măsuri de prevenție

În cele ce urmează, vom detalia măsurile de prevenție ce se pot adopta pentru a preîntâmpina problemele menționate mai sus.

1.       Utilizarea echipamentelor de protecție adecvate:

• Genunchiere: fermierii pot beneficia de genunchiere care oferă suport articulațiilor în timpul activităților care implică îngenuncherea prelungită, cum ar fi plantarea sau recoltarea manuală.

2.       Adoptarea unor tehnici corecte de ridicare:

• Poziția corpului: fermierii ar trebui să învețe să ridice obiectele corect, îndoindu-și genunchii și menținând spatele drept pentru a reduce presiunea asupra articulațiilor genunchilor și a spatelui.

• Utilizarea echipamentului mecanizat: atunci când este posibil, utilizarea utilajelor agricole pentru a ridica și transporta obiecte grele poate reduce stresul asupra genunchilor.

3.       Pauze regulate și exerciții de întindere:

• Pauze programate: fermierii ar trebui să își planifice activitățile în așa fel încât să aibă pauze regulate pentru a se odihni și a-și proteja genunchii de suprasolicitare.

• Exerciții de întindere: includerea unor exerciții de întindere în rutina zilnică poate contribui la menținerea flexibilității și a mobilității articulațiilor genunchilor.

4.       Menținerea unei greutăți corporale sănătoase:

• Alimentație echilibrată: o dietă sănătoasă și echilibrată poate contribui la menținerea unei greutăți corporale adecvate, reducând astfel presiunea asupra articulațiilor genunchilor.

5.       Adoptarea unor practici agricole ergonomice:

• Echipamente reglabile: utilizarea uneltelor și a echipamentelor agricole cu reglaje adecvate poate ajuta la menținerea unei posturi corecte în timpul muncii.

6.       Instruirea în siguranța la locul de muncă:

• Sesiuni de instruire: furnizarea de instruiri regulate privind tehnicile corecte de lucru și măsurile de siguranță pot crește conștientizarea fermierilor cu privire la importanța protejării articulațiilor genunchilor.

Prin adoptarea acestor măsuri de prevenire, fermierii pot reduce riscul de apariție a problemelor la nivelul genunchilor și pot menține sănătatea articulațiilor în timpul desfășurării activităților agricole.

Articol scris de: dr. PAUL NĂSTASE, medic primar ortopedie – traumatologie

Dr. Paul Năstase poate fi contactat la numărul de telefon: 0765.555.514

Recent am avut un dialog foarte interesant cu directorul executiv al Clubului Fermierilor Români, Florian Ciolacu, care, printre altele, amintea de un proverb care spune că „atunci când vântul schimbării bate, unii-și construiesc ziduri, alții își construiesc mori de vânt”, susținând prin aceasta că trebuie nu să căutăm să ne punem la adăpost de acele schimbări care se preconizează în lume, în ceea ce privește știința agricolă, economia și mai ales o nouă paradigmă culturală, ci să căutăm să ne așezăm în avanposturi pentru a folosi în favoarea noastră această schimbare. Mi-a plăcut abordarea domniei sale, încă de atunci, dar pentru că sunt convins că o societate se schimbă în primul rând prin educație și cred că aceasta este apanajul mai ales al celor care conduc, am încercat să îl provoc să evidențieze rolul statului într-un asemenea demers. Mărturisesc acum că nu am fost deloc mulțumit atunci de faptul că a ținut cu tot dinadinsul să-l exonereze de orice rol, îngrămădind toată responsabilitatea pe seama societății civile, a managementului, care se cere, în viziunea sa, să evolueze la un standard superior prin autoeducație și curaj. 

Ceea ce m-a făcut să revin și să încep a-i da dreptate a fost o altă discuție, pe care am purtat-o de această dată cu o foarte tânără domnișoară, aproape încă adolescentă, ținând cont că abia terminase liceul și a pornit să urmeze cursurile a două facultăți foarte grele, Medicină Veterinară și Agronomie. De această dată, nu a fost vorba de o discuție despre concepte, ci o împărtășire din partea ei a unei experiențe personale, în ceea ce numim generic afacere. Părinții ei, ai domnișoarei Iris Maria Roșculeț, au o fermă legumicolă în care, printre altele, cultivă și roșii, din mai multe soiuri, nu detaliez, iar ea a găsit oportun să caute un debușeu pentru producția excedentară, încercând să o proceseze. A ales nu calea simplă a vreunui suc de roșii sau bulion, ci a făcut o dulceață. Și dacă tot a procesat roșiile astfel, s-a gândit că ar merge și ceapa să se transforme în dulceață, și ardeiul iute. A realizat, prin compilarea mai multor rețete de pe internet, o rețetă proprie pentru fiecare sortiment, le-a pregătit personal, le-a ambalat frumos în borcane, pe care le-a etichetat manual, scriind de mână fiecare etichetă. Efortul ei mi s-a părut excepțional. Probabil că la o analiză exigentă o astfel de abordare nu se dovedește o afacere care să poată deveni rentabilă, pentru că, în competiția cu industrializarea, un produs care încorporează atât de multă energie umană nu poate face față. Dar o astfel de analiză are la bază paradigma culturală actuală, aceea prin care important este consumul cât mai mare, la un preț cât mai mic. Este ceea ce numim „societate de consum”. Cu cât consumăm mai mult, cu atât producem mai mult, iar producția mare duce la creștere economică. Doar că această spirală ne-a dus în impasul de astăzi, al risipei resurselor și al poluării excesive. 

În numărul trecut al revistei am publicat la tradiționala rubrică „Citatul ediției” un fragment din publicistica eminesciană care remarca o altfel de schimbare de perspectivă culturală. Eminescu își exprima, acum aproximativ 150 de ani, îngrijorarea că banul a luat locul tuturor competențelor și remarca faptul că schimbarea a pornit odată cu Revoluția Franceză și că, înainte de aceasta, societatea era mai stabilă, cu toate inconvenientele care au justificat transformarea respectivă. Dintre aprecierile marelui gânditor al secolului 19 rețin acum fraza următoare: „[...]să recunoaștem că nu se producea mai mult decât trebuia, că munca, de bine de rău, era totdeauna retribuită și o măiestrie nu se năștea în mod artificial, ci numai atunci când era trebuință de ea. Cantitativ se producea cu mult mai puțin, dar luxul acelor timpuri era un lux solid, durabil și calitatea înlocuia cu de prisos cantitatea”. Observăm, deci, că, într-un anumit moment istoric, societatea punea preț mai mare pe calitate în detrimentul cantității și că, din dorința de a extinde bunăstarea la cât mai mulți, standardele au fost coborâte treptat până la ceea ce se întâmplă azi, când e mai profitabil să arunci un surplus decât să reduci producția. Iată că omenirea, constrânsă de criza ecologică și amenințată cu extincția din cauza evoluției climatice, caută să revină la o economie sustenabilă. În martie anul acesta, Uniunea Europeană a decis să pornească pe un alt fel de drum și să adopte un plan de măsuri de tranziție la o economie diferită, numită „circulară”. Conceptul implică folosirea în comun, închirierea, reutilizarea, repararea, renovarea și reciclarea materialelor și produselor existente cât mai mult timp posibil, ducând la o prelungire a ciclului de viață al produselor. Nu înseamnă că această nouă perspectivă este una ideală, că se va putea implementa în integralitatea sa, dar punerea accentului pe realizarea de produse de calitate, durabile pune inițiativa tinerei Iris într-o altă lumină. Sunt convins că sunt mulți care au astfel de idei pe care le vom descoperi și de care ne vom bucura la momentul oportun, iar aceasta dovedește că antreprenoriatul va putea să ia inițiativa schimbării care nici pe departe nu va putea veni de la niște politicieni motivați doar de propriile interese. 

Și pentru că ne aflăm în apropierea uneia dintre cele mai importante sărbători creștine, trebuie să remarcăm că, deși europenii s-au îndepărtat foarte mult de Hristos, ei descoperă azi o latură profund creștină, aceea a cumpătării. Inflația de produse, la îndemână oricând, ne-a făcut superficiali în gândire și în simțire, devenind o posibilă cauză a stării spirituale atât de precare în care ne aflăm. O probabilă economie în care a risipi ar deveni un delict moral poate determina o schimbare în bine și a relației dintre oameni, care, devenind mai responsabili, mai aplecați spre valoare, vor putea să-L redescopere pe Cel care ne cheamă permanent la iubirea aproapelui, pe Acela pe care superficial îl așteptăm să se nască doar ca prilej de risipă gastronomică.

Editorial de: ADRIAN NEDELCU

Programul de susținere a producției de tomate în spații protejate va fi continuat și în anul 2024, a anunțat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu. Uniunea „Salvăm Țăranul Român” solicită MADR o întâlnire de urgență în care reprezentanții sectorului legumicol doresc să prezinte soluții și propuneri de îmbunătățire a programelor prin care se acordă ajutoare de minimis cultivatorilor de legume în spații protejate.

Pentru o implementare cât mai corectă și care să dea acces la finanțare la cât mai mulți cultivatori de legume, programele de susținere a producției obținută în spații protejate au nevoie de îmbunătățiri, susține USȚR.

Cultivatorii consideră că suma de 3.000 euro/0,1 ha legume cultivate în spații protejate este insuficientă pentru a stimula, întreține, cultiva și produce conform standardelor actuale de calitate și siguranță alimentară.

Totodată, se dorește includerea în program și a altor categorii de legume pentru ciclul 1, cum ar fi: ardei gras, ardei kapia, gogoșar, castraveți și vinete.

„Având în vedere că foarte mulți tineri fermieri nu pot avea acces la finanțare prin intervenția DR-30 (Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri) din mai multe motive, independente de ei și pentru atragerea, continuarea, întinerirea generațiilor de fermieri, repopularea satului românesc, dezvoltarea antreprenoriatului rural, consolidarea fermei de familie și a gospodăriei țărănești este imperios necesară o finanțare de minimum 5.000 euro/0,1 ha legume cultivate în spații protejate pentru ciclul 1. De asemenea, ținând cont de faptul că România poate aplica pâna la data de 30 iunie 2024 prevederile Mecanismului Temporar de Criză cu Ucraina, care dă posibilitatea statului membru să acorde ajutoare de stat sectorului agricol de până la 250.000 euro/fermă, iar pentru sectorul agroalimentar până la 2.800.000 euro/IMM, solicităm regândirea programelor și surselor de finanțare în așa fel încât să se dea o gură de oxigen satului românesc și producției autohtone de legume, proaspete sau procesate”, a precizat Ion Păunel, membru fondator al USȚR și președinte al Sindicatului Producătorilor Agricoli (SPA) Olt.

Pentru ciclul 2, legumicultorii propun un ajutor de minimis de 2.500 euro/0,1 ha legume cultivate în spații protejate, iar pe lângă legumele din ciclul 1 (tomate, ardei etc) să fie adăugate și salata, spanacul, ceapa verde, fasolea galbenă etc.

„Solicităm și continuarea Programului dedicat cultivatorilor de usturoi și completarea acestuia cu alte legume (ceapă, cartof, ardei, gogoșar) cultivate în câmp deschis, având în vedere că suprafețele cultivate în ultimii ani cu aceste legume au scăzut destul de mult. Doar pentru cultura de gogoșar în câmp, suprafața cultivată este cu 85-90% mai mică raportat la anii `90, pentru ceapă suprafața cultivată în câmp s-a redus cu 60-70%, iar pentru cartof cu cel puțin 75%”, a specificat Ion Păunel.

Producătorii propun autorităților un program care să vină în sprijinul legumicultorilor intitulat „Primul Solar”, în care fermierii să poată construi/moderniza și achiziționa solarii complet echipate pentru minimum 0,10 ha și maximum 0,20 ha.

De asemenea, o altă propunere este un program numit „Primul Hectar”, prin care tinerii fermieri să poată achiziționa teren agricol.

„Mai solicităm un ajutor de stat pentru producătorii de legume și fructe cu o valoare cuprinsă între 10.000 euro/fermă și 50.000 euro/fermă, în funcție de dimensiunea exploatației, având ca principiu și mecanism de finațare Măsura 21. Toate aceste programe pot fi finanțate prin Mecanismul Temporar de Criză cu Ucraina, fără o notificare și fără aprobare prealabilă a Comisiei Europene, decizia aparținând României în totalitate”, a punctat președintele SPA Olt, Ion Păunel.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!