lucrari - REVISTA FERMIERULUI

Pe 22 martie 2023, fabrica John Deere din Mannheim a sărbătorit producția tractorului cu numărul două milioane. Aproximativ 3.300 de angajați produc anual 40.000 de tractoare în această locație pentru a le exporta apoi în toată lumea. Tractorul 2.000.000 este un 6R 250. Ca o mulțumire adusă echipei de producție, tractorul este acoperit cu fotografiile a peste 300 de angajați.

Tractorul a fost dezvăluit la uzina din Mannheim în prezența CEO-ului John Deere, John C. May. În următoarele săptămâni, tractorul va fi expus la John Deere Forum. Pe termen lung, va primi un loc de cinste în muzeul fabricii, alături de fratele său mai mic, tractorul cu numărul un milion, un JD 6400. A durat 70 de ani de la începerea producției pentru ca un milion de tractoare John Deere să fie produse, dar al doilea milion de tractoare a ieșit de pe linia de producție în aproximativ 30 de ani după primul.

2M 6R250

Orașul Mannheim este mândru cu celebrele invenții de aici. Mașina, bicicleta și tractorul au fost toate inventate în Mannheim. Deși mașini și biciclete nu se mai produc în localitate în zilele noastre, tractoarele continuă să fie vedete pe liniile de producție din Mannheim. Compania Heinrich Lanz și-a pus bazele aici în urmă cu 102 ani, iar tractoarele John Deere sunt produse aici din 1956.

 

Primul tractor complet autonom și propulsat de baterii, produs în fabrica John Deere din Mannheim, va fi prezentat în 2026

 

Datorită creșterii puternice a producției, fabrica din Mannheim este acum cea mai mare unitate de producție John Deere din afara Americii de Nord. Este, de asemenea, cea mai mare unitate de producție de tractoare din Germania, deoarece două treimi din toate tractoarele fabricate în Germania sunt produse în Mannheim. Fabrica beneficiază de locația sa convenabilă pe Rin, prin intermediul căreia aproximativ 250 de tractoare sunt expediate de două ori pe săptămână către Rotterdam sau Anvers și apoi peste mări, inclusiv spre Marea Britanie și Irlanda.

Cu toate acestea, fabrica nu este doar un loc de producție. Este, totodată, un loc de dezvoltare pentru toate tractoarele medii de la John Deere. Peste 250 de ingineri lucrează aici, iar accentul principal este pe performanță, confort și eficiență. Cabinele actuale ale tractorului oferă luxul unei mașini cu aer condiționat automat, AppleCar Play, scaune confortabile, direcție GPS și multe altele.

Dezvoltatorii depun, de asemenea, mult efort în minimizarea emisiilor de combustibil ars. La tractoare se aplică aceleași standarde stricte privind emisiile de evacuare ca și la alte vehicule. În același timp, inginerii lucrează la concepte alternative, cum ar fi utilizarea biocombustibililor. De asemenea, sunt dezvoltate acționări electrice, deși numai pentru tractoare mai mici, deoarece capacitatea bateriei pentru mașinile mai mari nu este încă suficientă.

În 2026, va fi prezentat primul tractor complet autonom și propulsat de baterii, care va dispune de aproximativ 100 CP.

 

Tractoarele John Deere 6R și 6M

 

Departamentul de dezvoltare a deschis drumul cu introducerea designului cadrului pe tractoarele din Mannheim. Cadrul robust din oțel oferă o stabilitate uriașă atunci când se utilizează implemente grele. În plus, celelalte componente ale tractorului pot fi construite mai ușor. De exemplu, carcasele cutiei de viteze sunt realizate din aluminiu. După introducerea designului cadrului în anii 1990, cifrele de producție au crescut constant.

2M Event 6R250

De mai bine de 20 de ani, John Deere este lider de piață pentru tractoare în toate țările importante din Europa. Succesul actual se datorează, printre altele, vârfului de lance al producției de la Mannheim, tractorul 6R 250. Cu o putere maximă de 300 CP, este cel mai mare tractor construit vreodată la Mannheim. În general, tractoarele Mannheim acoperă o gamă de putere nominală de la 90 la 250 CP în clasa „de lux”.

 

O privire în viitor

 

Odată cu predarea tractorului aniversar, compania nu privește doar înapoi, ci și înainte. Ceremonia a avut loc în clădirea noului atelier de vopsitorie. În prezent, se investesc peste 80 de milioane USD în viitorul fabricii și în asigurarea locației.

Datorită tehnologiei de mediu de ultimă oră, consumul de energie este semnificativ mai mic, iar emisiile pot fi reduse la minimum. Apele uzate și deșeurile sunt evitate, iar nivelul de zgomot este mult mai scăzut decât în ​​fabricile anterioare.

Atelierul de instruire de la uzina din Mannheim sărbătorește o sută de ani. În vremuri de deficit de muncitori calificați, devine din ce în ce mai important pentru companie să formeze tineri calificați, atât în Mannheim, cât și în toate locațiile de service din lume. Din acest motiv, instruirea permanentă a angajaților la toate nivelurile este o prioritate.

JDWM Assembly 1960

Povestea de succes a tractoarelor John Deere din Mannheim

1921: Lanz introduce primul tractor cu petrol brut din lume, Bulldog HL de 12 CP. Tractorul este propulsat de un motor orizontal cu un singur cilindru, așa-numitul motor cu cap incandescent. Forma particulară a chiulasei și capacul de protecție de deasupra acestuia dau tractorului numele Bulldog. Tractorul a fost proiectat de dr. Fritz Huber.
1936: Lanz vinde primii Bulldogs expres. Cu aceste mașini, problema transportului în agricultură poate fi îmbunătățită decisiv. Eilbulldogs sunt, de asemenea, din ce în ce mai folosiți de transportatorii de mărfuri pentru transportul rutier.
1942: Al 100.000-lea Bulldog părăsește fabrica din Mannheim.
1945: Un bombardament distruge 90% din toate clădirile de pe amplasamentul fabricii și mai mult de jumătate dintre mașini devin inutilizabile. În vara lui 1945 însă, autoritățile americane de ocupație acordă permisiunea de producție. Reconstrucția continuă însă încet.
1953: Pe 9 februarie, al 150.000-lea Bulldog iese de pe linia de asamblare. Dintre tractoare, 30.000 pleacă în străinătate, în timp ce 120.000 rămân în Germania.
1956: Al 200.000-lea Bulldog este fabricat în acest an. În același timp, John Deere preia Heinrich Lanz AG cu fabricile sale din Germania și Spania.
1960: După aproape 40 de ani, producția Lanz Bulldog cu motorul orizontal în doi timpi cu un singur cilindru se încheie. Sunt lansate cele două modele succesoare, John Deere-Lanz 300 cu 28 CP și John Deere-Lanz 500 cu 36 CP. Sunt propulsate de motoare diesel moderne cu patru cilindri și patru timpi.
1962/63: Gama de tractoare este completată de cele trei modele 100, 700 și 3010.
1967: Numele companiei este schimbat din nou, iar capotele tractorului spun acum doar John Deere fără sufixul Lanz.
1974: Se introduce seria 30, cu modelele de la 830 la 1130. JohnDeere este primul producător german de tractoare care oferă o cabină integrată, confortabilă, testată de OECD, cu un nivel de zgomot de numai 86 dB(A).
1980: John Deere construiește fabrica de cabine în Bruchsal. Astăzi, întreaga fabrică se întinde pe 63 de hectare. Din 1981, primele cabine SG2, confort ies de pe linia de producție.
1986: Seria 50 este introdusă cu modele de la 38 la 114 CP.
1992: John Deere introduce tractoarele inovatoare din seria 6000 cu cadru de punte din oțel. Inițial sunt produse 4 modele cu patru cilindri de la 75 la 100 CP.
1993: La 72 de ani după introducerea primului tractor de petrol brut de la Lanz, tractorul cu numărul 1 milion iese de pe linia de producție la uzina din Mannheim.
1997/98: Uzina din Mannheim introduce seria 6010 cu axă față suspendată și noi motoare economice PowerTech.
2001/2002: Seria 6020 este introdusă pe piață și acoperă gama de la 80 la 160 CP.
2002: John Deere Tractors este primul producător care oferă un sistem de direcție GPS numit AutoTracTM. Tehnologia este intrarea în agricultura digitală de precizie.
2004: Pe 23 februarie, al 300.000-lea tractor construit cu cadru iese de pe linia finală de asamblare. În același an este deschis noul atelier de instruire.
2005/2006: Seria 6030 este lansată cu modele de la 115 la 203 CP.
2011: La Agritechnica, John Deere prezintă noile tractoare premium din seria 6R Mannheim. Modelele mari 6170R, 6190R și 6210R sunt introduse primele. În 2021, vor fi adăugate încă șase modele cu 4 și 6 cilindri.
2017: Fabrica din Mannheim aduce în gama de putere maximă de 300 CP tractorul 6250R - cel mai puternic model de la Mannheim.
2023: Tractorul cu numărul două milioane, un 6R250, iese de pe linia de producție.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

Tânărul de 25 de ani Cosmin Iancu este a treia generație care se ocupă de agricultură. Ferma de aproximativ 1.100 de hectare din județul Ilfov a fost înființată de bunicul lui, Florian Iancu, în urmă cu 30 de ani, atunci fiind lucrate vreo 20 de hectare de pământ cu utilajele vremii respective, și acelea luate second-hand. Astăzi, Cosmin și tatăl lui, Marius Iancu, se ocupă de ferma dotată cu tractoare și mașini agricole de ultimă oră, în care se practică cele mai moderne tehnologii pentru culturile de grâu, rapiță, porumb și floarea-soarelui. Tânărul fermier are misiunea să ducă mai departe afacerea de familie.

Un ochi râde, altul plânge, așa caracterizează Cosmin Iancu anul 2022, când se referă la agricultură. Tânărul administrează societatea Picmar Prod Com, care exploatează suprafața de circa 1.100 de hectare, în arendă și în proprietate, în judeţul Ilfov, pe raza a două comune, Grădiştea şi Petrăchioaia. „Un ochi râde pentru că, să zicem, am reuşit, spre deosebire de mulţi alţi colegi din ţară greu încercaţi de condiţiile climatice, să obţinem, zic eu, randamente bune la toate culturile. Porumbul, care până acum a fost vedeta în foarte multe ferme româneşti, anul acesta a fost cultura pierzătoare, cultura care a tras în jos rezultatele economice din foarte multe ferme din România. Prin urmare, pe partea de producţie, una peste alta, reuşim să închidem bine. Însă, cum vă spuneam, celălalt ochi plânge din pricina faptului că, iată, am obţinut o producţie, ne-am chinuit să o stocăm în vederea obţinerii unui preţ mai bun, dar din păcate contextul geopolitic ne joacă feste, piaţa este invadată de cereale ucrainene şi acest lucru face ca preţurile să fie la un nivel foarte scăzut. Marea problemă este că am înființat culturile în anul agricol precedent cu costuri destul de mari, iar preţurile de acum nu acoperă cheltuielile respective. Pentru a acoperi niște cheltuieli ridicate, în contextul unor preţuri scăzute la recolte, avem nevoie de producţii la un nivel destul de ridicat. Nimeni nu ne poate asigura acest lucru, pentru că, din păcate, noi, fermierii, suntem meteo-dependenţi”, arată tânărul Cosmin Iancu.

„Agricultura conservativă se traduce prin economie, prin şansa de a obţine rezultate financiare care pot asigura sustenabilitatea şi în condiţii climatice din ce în ce mai dificile.”

din ferma in ferma 236 cosmin iancu 1

 

Agricultura conservativă te ajută să trăiești și în condiții grele

 

În opinia lui Cosmin Iancu, tehnologia va juca un rol extrem de important, mai ales în ceea ce privește lucrările solului. „Asta va fi cea mai mare provocare, că va trebui să gândim din ce în ce mai economic, producţiile cu siguranţă nu vor mai fi acelea la care ne aşteptam, pentru că toate aceste măsuri care vin vor veni, cu siguranţă, cu limitări în ceea ce priveşte producţiile.”

În ferma condusă de tânărul nostru interlocutor, tehnologia a fost într-o continuă adaptare, de la înființare și până acum. În urmă cu trei decenii, bunicul lui Cosmin practica o agricultură de semi-subzistenţă, o agricultură care făcea risipă, care astăzi nici nu mai poate fi luată în calcul. Însă ușor, ușor, prin investiții considerabile în tehnică agricolă, în tehnologii, „tot ce s-a câștigat s-a reinvestit”, astăzi fermierul ilfovean se poate mândri cu faptul că administrează o afacere profitabilă.

Cosmin Iancu a ținut să ne spună că fermele în care se face performanță practică o agricultură conservativă. Ne-a explicat: „Agricultura conservativă este un subiect care capătă o importanţă din ce în ce mai mare, este un subiect care este deja cunoscut în foarte multe ferme, mai ales în cele performante, şi cu siguranţă este un subiect de viitor. Agricultura conservativă se traduce prin economie, prin şansa de a obţine rezultate financiare care pot asigura sustenabilitatea şi în condiţii climatice din ce în ce mai dificile”.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!

2022 a fost un an dificil pentru întreaga agricultură, în care furnizorii de tehnică agricolă s-au confruntat cu întârzieri mari în livrarea utilajelor comandate și cu creșteri substanțiale de preț impuse de producătorii de mașini agricole. „În condițiile date, am fost obligați să căutăm și alte surse de aprovizionare pentru a onora cererile fermierilor. Consider că am gestionat corespunzător aceste neajunsuri, obținând la final de an un rezultat financiar în creștere față de anul precedent. Iar dacă s-a întâmplat ceva bun în toată agitația din 2022, în domeniul agricol, cred că acela este faptul că acum se fac previziuni pe termen lung, adică fermierii încep să se gândească serios la ceea ce le trebuie la anul, nu doar săptămâna viitoare”, punctează Cristian Dănescu, director general al companiei Mewi.

Cu o existență de aproape 30 de ani pe piața utilajelor agricole din țara noastră, compania Mewi continuă să se dezvolte, pentru a fi cât mai aproape de fermieri, pe de o parte prin deschiderea unor noi puncte de lucru, iar pe de altă parte prin creșterea portofoliului de produse. „La începutul anului 2022 ne-am mutat în sediul nou construit din localitatea Kogălniceanu, județul Constanța, iar în luna octombrie a anului trecut ne-am început activitatea la noul punct de lucru de la Brașov. Înființarea departamentului de irigații a reprezentat un pas important în diversificarea produselor și serviciilor oferite de compania noastră, dezvoltarea activității acestuia reprezentând o prioritate în viitorul apropiat”, a arătat Cristian Dănescu, directorul general al companiei Mewi, înființată în anul 1995.

„Societățile agricole fac eforturi majore pentru a supraviețui în următoarea perioadă, investițiile în utilaje agricole fiind aproape imposibile.”

ta 235 mewi 1

 

Utilajele de mare capacitate, cele mai căutate

 

În opinia lui Cristian Dănescu, furnizorii de tehnică agricolă se vor confrunta și în prima jumătate a anului 2023 cu noi scumpiri și probleme în livrările de produse, „dar vom găsi soluții pentru a diminua efectele negative generate de aceste neajunsuri. Pierderile majore la culturile de primăvară din cauza secetei, la care se adaugă toate scumpirile suportate de fermieri, nu permit vânzarea cerealelor stocate la prețurile mici existente la ora actuală pe piața produselor agricole. În condițiile date, societățile agricole fac eforturi majore pentru a supraviețui în următoarea perioadă, investițiile în utilaje agricole fiind aproape imposibile”.

„Criza energetică a afectat numeroase sectoare ale economiei. Cu toate astea, domeniul industriei constructoare de maşini agricole va fi ultimul care va avea de suferit.”

Anul trecut, și Mewi, ca toți comercianții de utilaje agricole, s-a orientat spre piața de utilaje second-hand, pentru a satisface nevoile agricultorilor și, totodată, pentru a nu avea o scădere importantă a cifrei de afaceri. „Stocurile pe plan mondial s-au redus semnificativ, iar prețul acestor utilaje a crescut considerabil, departamentul nostru de utilaje second-hand face zilnic eforturi mari pentru a găsi, în toată Europa, utilaje second-hand la prețuri corecte”, spune directorul general Mewi.

Utilajele agricole de capacitate mare sunt cele mai căutate de fermieri, fie ele noi sau second-hand. „Criza energetică a afectat numeroase sectoare ale economiei. Cu toate acestea, domeniul industriei constructoare de maşini agricole va fi ultimul care va avea de suferit”, apreciază Cristian Dănescu.

ta 235 mewi 4

Pentru a avea succes în agricultură este nevoie de prezență fizică în câmp, de devotament dublat de tehnologie și cunoștințe mereu actualizate, fără de care nu se mai poate realiza mai nimic în domeniu, este de părere Cristian Dănescu. „Operatorii nu mai sunt reticenți la tehnologie, generațiile din agricultură se schimbă și astfel ne aflăm cumva pe un drum bun. Cred, la fel ca majoritatea fermierilor, că agricultura este domeniul unde am reușit să prindem vestul Europei din urmă și am evoluat într-un mod rapid.”

 

Fermierii români au acces la noile tractoare Fendt și Valtra

 

În 2022, producătorii de tehnică agricolă, după o pauză de doi ani cauzată de pandemia de COVID-19, și-au putut lansa produsele în cadrul târgurilor și expozițiilor de specialitate, fermierii având ocazia să vadă pe viu atât noutățile, cât și întreaga ofertă de utilaje disponibilă pe piață.

Despre noutățile din portofoliul Mewi am vrut să aflăm și noi. „De departe marele câștigător al anului ce tocmai s-a încheiat este tractorul Fendt 700 Vario, serie ajunsă la generația a șaptea. Acestuia i s-au decernat titlurile „Farm Machine 2023” la Expoziția Internațională SIMA de la Paris și „Tractorul anului 2023”, la Expoziția EIMA de la Bologna. Să nu uităm însă nici de seria Q de la Valtra, tractoare complet noi, de putere mare, care va fi produs în cinci modele, cu puteri de la 230 CP la 305 CP. Noua serie Q are în echiparea standard binecunoscută consolă și interfață SmartTouch, are motorizare AGCO Power de 7,4 litri, și, foarte important, toate tractoarele din seria Q vor fi echipate doar cu transmisia continuu variabilă AGCO CVT, ceea ce reprezintă un avantaj din punctul de vedere al consumului și al confortului. Seria Valtra Q a primit Premiul juriului la SIMA (Paris)”, a specificat Cristian Dănescu.

Tractorul Valtra Q a fost lansat în România la sfârșit de noiembrie 2022, în cadrul unor demonstrații practice în ferme din țara noastră.

Prezentarea în premieră a noului tractor Fendt 728 Vario a avut loc tot anul trecut, pe 6 decembrie, la sediul central al companiei Mewi din Orțișoara, județul Timiș.

ta 235 mewi 2

„În următorii ani, fermierul român va face investiții majore în sisteme de irigat, iar cei care nu dispun de condițiile necesare pentru astfel de sisteme se vor îndrepta spre tehnologiile de prelucrare a solului minimum till/no-till.”

 

Planuri pentru 2023

 

Directorul general Mewi, Cristian Dănescu, ne-a pomenit și planurile companiei pentru anul în curs. „În 2023 vom realiza două investiții majore, vorbim de două sedii noi, care se vor ridica la standardul impus de producătorii pe care îi reprezentăm. De asemenea, ne propunem să dezvoltăm departamentul nostru de sisteme de irigații, care și-a început activitatea în anul 2021, obținând rezultate foarte bune în această scurtă perioadă. Ne adaptăm la orice situație, poate chiar vom vorbi de o „normalizare”. Echipa noastră crește, însă nu cu orice preț. Vom pune accentul tot pe dezvoltare şi pe încredere şi perspectivă, pe care vrem să le oferim fermierilor. Dacă la finalul anului 2021 compania se apropia de pragul de 200 de angajaţi, la un an distanţă, numărăm deja peste 240 de membri.”

Cristian Dănescu crede că investițiile fermierului român vor viza tehnica, tehnologiile și echipamentele care să-l ajute să fie profitabil în aceste vremuri grele pe care le traversăm. „În următorii ani, fermierul român va face investiții majore în sisteme de irigat, iar cei care nu dispun de condițiile necesare pentru astfel de sisteme se vor îndrepta spre tehnologiile de prelucrare a solului minimum till/no-till, adică fără plug, pentru a menține apa în sol.”

ta 235 mewi 5

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – ianuarie 2023
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Tehnica agricola

Suntem în luna februarie și este încă frig. Când temperaturile vor crește este bine ca pomicultorii să se gândească la efectuarea tratamentului pentru combaterea stadiilor hibernante ale dăunătorilor pomilor și arbuștilor fructiferi.

În perioada de repaus vegetativ (durează de la căderea frunzelor toamna și până la dezmugurit) ar trebui efectuate câteva lucrări importante de igienă culturală în plantațiile pomicole și de arbuști fructiferi (pe lângă cele agrotehnice și de combatere).

Ar fi bine să se elimine din livadă ramurile atacate de patogeni și dăunători, cele uscate, înnegrite. Se recomandă, de asemenea, răzuirea ritidomului, adunarea cuiburilor de omizi (Euproctis chrysorrhoea sau fluturele cu abdomenul auriu ori „snopșorul”, care este prezent în unele zone din țară și care iernează sub formă de larve de vârsta a doua sau a treia în cuiburi localizate de obicei la vârful ramurilor), eliminarea fructelor mumifiate care rămân pe pomi (fructe atacate de specii de Monilinia sau de Erwinia amylovora la măr), eliminarea frunzelor sau îngroparea lor (sunt sursă importantă de inocul mai ales în livezile puternic atacate de patogeni care atacă și frunzele - Venturia iaequalis la măr de exemplu, Taphrina deformans la piersic etc).

Dacă aceste lucrări au fost efectuate, o mare parte din sursa de inocul reprezentată de patogeni și dăunători a fost îndepărtată.

Ouă de Aphis pomi pe ramuri de măr. Constat în acest an o densitate mare de ouă de Aphis comparativ cu alți ani. Foto la lupa binocular pe ramuri de măr din lvada SCDA Lovrin

Ouă de Aphis pomi pe ramuri de măr. Constat în acest an o densitate mare de ouă de Aphis comparativ cu alți ani. Foto la lupa binocular pe ramuri de măr din lvada SCDA Lovrin

Larve hibernante de Eriosoma lanigerum, păduchele lânos

Larve hibernante de Eriosoma lanigerum păduchele lânos

Larvă hibernantă de Quadraspidiotus perniciosus. Scutul protector a fost îndepărtat

Larvă hibernantă de Quadraspidiotus perniciosus. Scutul protector a fost îndepărtat

Tratamentul de iarnă împotriva dăunătorilor are ca țintă distrugerea stadiilor hibernante ale acestora. Fiecare pomicultor ar trebui să facă un control vizual în livadă. Cu ajutorul unei lupe de mână ar trebui să verificați ramurile pomilor. Controlul ar trebui făcut pe diagonala livezii sau în zig - zag sau chiar la întâmplare (sunt mai multe metode). Ar fi bine să cereți ajutorul unui specialist sau să trimiteți către laborator probe de ramuri pentru a fi analizate și a se stabili densitatea dăunătorilor la cm2. Înainte se făceau astfel de analize. Noi la SCDA Lovrin analizăm, la cerere, probe de ramuri din livezi.

Dăunătorii vizați de tratamentul cu ulei horticol și/sau insecticid sunt: larve hibernante de Quadraspidiotus perniciosus (păduchele din San Jose), ouă de Aphis pomi, ouă de acarieni (Panonychs ulmi, Bryobia rubrioculus), larve și coconi ai unor lepidoptere (Laspeyresia pomonella, Laspeyresia funebrana, Grapholita molesta, Anarsia lineatella, Hyphantria cunea etc), larve acarieni eriophyzi, ouă de Malacosoma neustria (inelar) și de Lymantria dispar (omida păroasă a stejarului), virginogene aptere şi larve de Eriosoma lanigerum pe ramuri şi lăstari etc.

Ouă de Panonychus ulmi

Ouă de Panonychus ulmi

Dacă pentru coconii și larvele care iernează sub scoarță și prin crăpături, tratamentul de iarnă nu are rezultatele scontate, pentru păduchele din San Jose (mai ales) este considerat tratament de bază. De ce? Pentru că, dacă tratamentul se execută corect și la momentul optim, populațiile din timpul sezonului de vegetație vor fi foarte scăzute, iar cheltuielile cu tratamentele la fel.

 

Atenție! Tratamentul de iarnă se face în ferestrele din februarie sau către sfârșitul lunii

 

Am observat că mulți pomicultori fac acest tratament primăvara. Tratamentul de iarnă este de iarnă, nu de primăvară. Primăvara se fac alte tratamente. La momentul potrivit voi aduce în atenție și aceste aspecte.

Tratamentul de iarnă împotriva dăunătorilor, executat corect, vă poate scuti de multe cheltuieli în perioada de vegetație.

Acest acarian nu este dăunător. Este un acarian prădător. Bănuiesc că este Anystis baccarum care consumă afide și este foarte des raportat ca fiind prezent în livezile de măr. Nu îl omorâți! Mulți pomicultori îl confundă cu acarienii dăunători

Acest acarian nu este dăunător. Este un acarian prădător. Bănuiesc că este Anystis baccarum care consumă afide și este foarte des raportat ca fiind prezent în livezile de măr. Nu îl omorâți Mulți pomicultori î

Substanțele utilizate pentru combaterea stadiilor hibernante ale dăunătorilor sunt pe bază de uleiuri, pe piață existând mai multe tipuri de formulări (uleiuri horticole, uleiuri minerale, uleiuri vegetale etc) - Cranshaw, 2013. Pentru rezultate bune, pomii trebuie îmbăiați. Este foarte important ca uleiul să acopere adulții, ouăle, larvele. Moartea lor are loc prin asfixiere în general dar și prin ingestie, mai ales când uleiul este combinat cu un insecticid [Halcomb et Hale, 2012].

În prezent, în fitofarmacii puteți găsi pachete formate din acetamiprid și Toil. În livezile ecologice tratamentul de iarnă trebuie efectuat doar cu ulei horticol. Respectați dozele recomandate de producători și măsurile de protecție a mediului înconjurător. Nu uitați că temperaturile trebuie să fie mai mari de 5 grade Celsius. De asemenea, urmăriți prognoza vremii și asigurați-vă că nu urmează zile cu îngheț. Este important.

o cotuna

 

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, șef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

În ultima vreme, pe buzele tuturor stă noua Politică Agricolă Comună pentru perioada 2023 – 2027, respectiv Planul Național Strategic (PNS), care pentru țara noastră are un buget total de 15,8 miliarde de euro. Pilonul I, care înseamnă plăţile directe, are un buget de 9,8 miliarde de euro şi aproape 6 miliarde de euro reprezintă plăţi pe proiecte pilonul II.

Despre noutățile din PNS am discutat cu Sorin Moise, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). „Apar nişte condiţionalităţi noi, respectiv acoperirea terenului din perioada 15 iunie – 30 septembrie. 80% din terenul arabil al fermei trebuie să fie acoperit. Ce înţelegem prin acoperit? Înseamnă că după momentul recoltării, terenul trebuie lăsat cu mirişte, deci nu trebuie făcută nicio intervenţie până în data de 30 septembrie. Sau, putem pune cultura a doua, să punem altă cultură sau putem să semănăm nişte plante proteice prin care să lăsăm o masă verde care să acopere terenul în acest interval”, arată Sorin Moise.

Măsura, impusă de Uniunea Europeană, este considerată benefică în combaterea deşertificării şi a schimbărilor climatice. „S-a considerat că în momentul în care în luna iunie fermierii recoltau grâul, rapiţa sau orzul arau şi lăsau în bătaia soarelui brazda arată, poate şi în bătaia vântului, ceea ce ar fi dus la degradarea solului. Am fost puşi în situaţia de a alege cea mai sensibilă perioadă. Comisia Europeană a considerat că ar fi o perioadă indicată de la începutul lunii octombrie până undeva după ianuarie, ceea ce ne-ar fi pus în imposibilitatea de a termina aratul ori alte tipuri de lucrări ale solului în anul respectiv. Ştim cu toţii ce înseamnă să ari în primăvară faţă de aratul clasic din toamnă sau de lucrările din toamnă pe care fermierul e obișnuit să le facă. Astfel, după discuţiile cu fermierii am stabilit că ar fi un interval optim 15 iunie – 30 septembrie în care să aplicăm această măsură care prevede ca 80% din terenul arabil al fermei să fie acoperit”, explică secretarul de stat MADR.

Sorin Moise

O altă noutate din PNS 2023 – 2027 se referă la rotația culturilor. „Discutăm de trei ani consecutivi, se poate merge cu aceeaşi cultură, dar cu culturi intermediare. În momentul în care am recoltat o cultură trebuie să semănăm altceva până anul viitor, când dorim să semănăm aceeaşi cultură. De pildă, am recoltat grâu, semăn o mazăre direct în mirişte, doar pentru înverzire, pentru ca anul viitor să pot să semăn grâu”, a precizat Sorin Moise, care a continuat să explice o altă condiție care privește suprafaţa necultivată. „Referitor la procentul de suprafaţă necultivată între 4% și 7%, aici am obţinut cumva o derogare de la Comisia Europeană să putem cultiva cu plante proteice această suprafaţă care teoretic ar trebui lăsată necultivată pentru a stopa degradarea solurilor. Să vedem dacă aceste derogări vor continua şi anul următor. România alături de alte state a făcut către Comisia Europeană mai multe solicitări de a renunţa la această măsură, pentru că vă daţi seama, atât la nivelul țării noastre, cât şi la nivelul întregii UE, să laşi o suprafaţă de 4% - 5% necultivată este o suprafaţă enormă şi nu ştiu dacă în condiţiile actuale, în condiţiile crizei din Ucraina ne permitem să lăsăm o suprafaţă atât de mare necultivată, fără a afecta securitatea alimentară a zonei.”

PNS 2023-2027 prevede 89 de intervenţii, incluzând 51 de intervenţii prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) şi 38 de intervenţii prin Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR).

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Agreena ApS și Ambasada Regală a Danemarcei la București au organizat, marți, 17 ianuarie, la sediul Ambasadei, evenimentul „Agricultură Regenerativă pentru Dezvoltare Economică”. Dezbaterea a avut ca temă centrală practicile sustenabile în agricultură și modul în care acestea combat schimbările climatice, oferindu-le fermierilor beneficii economice. Fermierii sunt eroii schimbărilor climatice, aceasta fiind una din concluziile evenimentului.

Agreena 2023 Bucuresti HQ 14

„Agricultura este singura industrie care poate genera emisii de carbon, având în același timp capacitatea de a stoca carbonul în sol. Totodată, este industria care are potențialul de a veni în preîntâmpinarea schimbărilor climatice, creând o nouă sursă de venituri pentru fermieri. În ultimii ani, Uniunea Europeană a început să dezvolte partea legislativă a pieței de carbon și să găsească soluții pentru fermieri și mediul înconjurător”, a declarat Mihaela Monica Vasile, Market Lead Agreena România.

Mihaela Monica Vasile, Market Lead Agreena România

Agreena 2023 Bucuresti Mihaela Monica Vasile Market Lead Agreena Romania 2

Noua Politică Agricolă Comună, care a început la 1 ianuarie 2023, este concepută pentru a modela tranziția către un sector agricol european durabil, rezilient și modern. Agricultura din țara noastră beneficiază de susținere financiară de peste 15 miliarde de euro prin Planul Național Strategic, valabil pe următorii patru ani. O parte din aceste fonduri vor fi destinate agriculturii regenerative. „Avem trei ecoscheme noi, două dintre ele dedicate practicilor de mediu. Una dintre ele este axată pe practicile de teren arabil și cealaltă destinată practicării unei agriculturi pentru fermele mici. Am încercat să le oferim fermierilor noi posibilități care pot contribui la atingerea obiectivelor agriculturii durabile pe termen lung. Fermierii trebuie să aplice această tehnologie pe o suprafață de minimum 50% din suprafața cultivată și aici vorbim de fermele care au mai mult de zece hectare. O altă condiție specifică a acestei ecoscheme este diversificarea culturilor din teren arabil sau plantarea a minimum doi arbori anual pe exploatație”, a arătat Cristiana Lucia Constantinescu, director al Direcției Coordonare Programe din cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR).

Cristiana Lucia Constantinescu, AFIR

Cristiana Lucia Constantinescu Director al Direcției Coordonare Programe din cadrul AFIR

 

AgreenaCarbon ajută fermierii să acopere costurile tranziției către practicile regenerative

 

Pentru fermierii care își doresc menținerea profitabilității în fermă și echilibrarea pierderilor cauzate de contextul economic dificil și de schimbările climatice, o soluție o reprezintă sistemele de certificare a carbonului din sol, precum AgreenaCarbon. „Fermierii sunt eroii schimbărilor climatice. Este nevoie de ambiție și voință din partea acestora, dar și de susținere economică. O treime din terenul global este teren arabil. Cu toate acestea, sunt câteva provocări pentru a face marele pas de la o agricultură clasică la una regenerativă. Fermierii au nevoie de sprijin financiar și de acces la cele mai  recente cercetări și standarde din domeniul științific. Avem o oportunitate extraordinară care ne așteaptă - să facem tranziția agriculturii pentru a satisface cererea de aprovizionare cu alimente pentru o populație în creștere, având în același timp un impact asupra climei prin agricultura regenerativă”, a punctat Simon Haldrup, Cofondator & CEO Agreena.

Simon Haldrup, Cofondator & CEO Agreena

Agreena 2023 Bucuresti Simon Haldrup Co Founder CEO of Agreena

AgreenaCarbon îi ajută pe fermieri să acopere costurile tranziției către practicile regenerative. Alexandru Haită -  administrator al societății Alvalex Călinești, județul Teleorman, a menționat că tranziția către practicile agricole sustenabile pot reprezenta o soluție pentru adaptarea la schimbările climatice. „Am început să studiez agricultura regenerativă încă din 2009. Locația în care exploatăm are un teren dificil, 40% argilă, exces de umiditate. În 2018 am avut posibilitatea de a pune în aplicare un plan de tranziție de la agricultura clasică la cea conservativă pe tipul de sol din fermă. Este important ca fermierii să se adapteze schimbărilor climatice, de aceea trebuie să beneficiem de oportunitățile economice. În viitorul apropiat, când UE va atinge aria în care ne vom apropia de acel CO2 per total industrie, certificatele de carbon vor avea o pondere mult mai mare”, a explicat fermierul Alexandru Haită.

Alexandru Haită, fermier

haita

 

În România, Agreena administrează 10% din totalul hectarelor gestionate la nivel european

 

AgreenaCarbon folosește o metodologie mixtă care poate fi folosită și de fermierii care operează la o scară mai mică. Aceasta stochează timp de cinci ani datele despre sol și cuantifică valorile de referință ale emisiilor de gaze cu efect de seră ale fermierilor, aliniate cu cele mai recente orientări IPCC ale Organizației Națiunilor Unite, monitorizează și raportează reducerile de GES și emisiile de carbon. Știm că fermierii sunt, totodată, și antreprenori. Tocmai de aceea le oferim flexibilitate în luarea deciziilor pentru a face tranziția în ritmul propriu. Ei sunt cei care decid parcelele care intră în program și ce practici adoptă. În cele din urmă, le oferim fermierilor control asupra certificatelor, aceștia putând să le păstreze în scop propriu - le pot vinde, sau pot utiliza rețeaua Agreena să le vândă pentru ei”, a precizat Simon Haldrup, CEO și cofondator al companiei de certificare a carbonului din sol - Agreena.

Compania Agreena vizează intensificarea activității în România, unde administrează 10% din totalul hectarelor gestionate la nivel european și își propune să sprijine fermierii români în tranziția către o agricultură conservativă, prin intermediul căreia să reducă intervențiile de la nivelul solului.

Agreena 2023 Bucuresti HQ 22

Evenimentul a fost moderat de Mihaela Monica Vasile - Market Lead Agreena România. Printre speakerii invitați s-au numărat Simon Haldrup - Cofondator & CEO Agreena; Uffe Balslev - Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar E.S.; Cristiana Lucia Constantinescu -  director al Direcției Coordonare Programe AFIR; Valeriu Tabără - președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS); Aurel Badiu - vicepreședinte ASAS; Anca Mihaela Isac - director economic Frizon Group și Alexandru Haită - administratorul fermei Alvalex.

Valeriu Tabără, președinte ASAS

Agreena 2023 Bucuresti HQ 6

Aurel Badiu, vicepreședinte ASAS

Agreena 2023 Bucuresti Prof. Aurel Badiu 2

*****

Agreena extinde agricultura regenerativă prin finanțare și tehnologie. Fondatorii Simon Haldrup, Ida Boesen și Julie Koch Fahler au dezvoltat în 2021 unul dintre primele programe de plată a carbonului din sol acreditat la nivel internațional, AgreenaCarbon, unul dintre primele din lume. Platforma AgTech cuantifică valorile de referință ale emisiilor de gaze cu efect de seră ale fermierilor, aliniate la cele mai recente orientări ale IPCC ale Organizației Națiunilor Unite, monitorizează și raportează reducerile de GES și emisiile de carbon. Apoi, compania emite certificate de carbon verificate de terți pentru fermieri, care pot fi vândute pe piața voluntară a carbonului.
De la lansare, Agreena și-a extins oferta către fermieri din 14 țări din Europa și a achiziționat recent compania de teledetecție în domeniul agriculturii regenerative Hummingbird Technologies, lider mondial.
Agreena Regenerative Farms 05 1

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment
Joi, 27 Octombrie 2022 13:39

Apa, esența vieții

De aproape jumătate de secol, Gheorghe Lămureanu face agricultură în același loc, la Agigea, în județul Constanța. De ceva ani, copiii muncesc alături de el în ferma de peste o mie de hectare. După cum știm, Dobrogea e lovită de secetă frecvent, cam la doi-trei ani agricultorii din această zonă a țării suferă din cauza lipsei de apă. Nu la fel de mult este, însă, afectat interlocutorul nostru, care reușește să irige circa 500 de hectare. Inginerul Gheorghe Lămureanu este unul dintre pionierii continuării irigaţiilor în România, nu numai al sistemului vechi, dar şi al sistemelor moderne de irigare. De-a lungul timpului s-a chinuit mult cu autoritățile, reușind totuși să aducă apa în fermele din Constanța și nu numai. De aceea, mare parte din interviul de față se referă la irigații. Vă invităm să-l citiți.

Lamureanu.cam2 300 00 48.2560002

Reporter: Începem dialogul nostru într-o cultură de sămânţă de porumb, un lot de hibridare modern.

Gheorghe Lămureanu: Da, un lot de hibridare de porumb al unei firme specializate în producerea seminţei de porumb, cu care lucrăm foarte bine și cu plăcere. Fiind o fermă în care irigăm culturile de câmp, avem posibilitatea să facem şi acest lucru şi-mi pare rău că alţii nu pot s-o facă. Dacă am fi fost mai mulţi, probabil că lucrurile ar fi fost şi mai bune, şi mai bănoase pentru toată lumea, şi pentru furnizor, şi pentru cumpărător.

„Ne întrebăm de ce nu mai avem horticultură, de ce nu mai avem legumicultură, pentru că a dispărut irigatul. Nemairealizând culturi furajere, lucernă, trifoi, porumb siloz sigur că a dispărut şi vaca. Totul porneşte de la irigat.”

Reporter: În ultimii ani, am văzut cât de important este să poți iriga, având în vedere frecvența secetei...

Gheorghe Lămureanu: Regimul pluviometric şi clima s-au schimbat. Și zicătoarea agricultorilor dobrogeni s-a schimbat. Adică, noi aveam un an prost cam o dată la zece ani. Acum avem cam o dată la trei ani. Un an prost însemnând sărăcie de precipitaţii. În trecut, întreaga suprafaţă agricolă a Dobrogei era amenajată la irigat, acum avem jumătate amenajată la irigat şi, culmea, sunt unii, destui, care se împotrivesc irigatului, deşi această lucrare face parte clară din tehnologia de realizare a unei bune producţii de porumb, de exemplu, şi nu numai porumb, că nici soia nu poate fi cultivată fără apă. Bineînţeles că mai sunt şi alte culturi, legumele, care nu se pot realiza, fructele, horticultura în întregime. Ne întrebăm de ce nu mai avem horticultură, de ce nu mai avem legumicultură, pentru că a dispărut irigatul. De aceea a dispărut şi vaca, că nemairealizând culturi furajere, lucernă, trifoi, porumb siloz sigur că a dispărut şi vaca. Totul porneşte de la irigat. Un mare învăţat spunea că apa este esenţa vieţii şi fără hrană trăim vreo 20 de zile, fără apă mai mult de trei zile nu putem. Eu am înţeles asta mai demult, din fericire sunt o parte care-mi aprobă atitudinea, sunt o parte care nu sunt de acord cu irigatul, chiar acuzându-ne că primim nişte subvenţii pentru irigat pe care nu le merităm. Să ştiţi că nu e aşa de uşor la această oră să irigi, chiar dacă utilajele pe zi ce trece se modernizează şi se automatizează din ce în ce mai mult, însă la noi e o problemă şi cu asigurarea securităţii, şi cu montajul lor, şi cu forţa de muncă, tragi cu puşca să găseşti un om care să te ajute să încarci doi saci de grâu. Credeţi-mă că e una dintre marile probleme, iar la irigat este o meserie frumoasă, dar murdară şi grea.

lamureanu 1

Reporter: Cu greu găseşti oameni care să-ţi muncească, chiar pe bani mulţi pe zi?

Gheorghe Lămureanu: Foarte greu. Nu o spun ca să mă plâng, ci o spun ca să aduc mulţumiri celor care m-au ajutat să realizez această cultură, cred că pot continua şi anul următor să fac alt lot de hibridare şi să-l fac cu succes, sper să nu ne pară rău că am investit o groază de bani. Această cultură a primit patru ape din partea noastră şi una din partea Celui de Sus.

„Voi fi un adept întotdeauna al irigaţiilor şi al irigaţiilor profesional aplicate, pentru că n-ai să irigi niciodată o mie de hectare în acelaşi timp, dacă ai o mie de hectare.”

Reporter: Cred că în Dobrogea, județele Constanţa şi Tulcea, sunt aproape un milion de hectare pe care se face agricultură. Constanţa avea vreo 450.000 de hectare amenajate până în ’89 la irigat.

Gheorghe Lămureanu: 473.000 de hectare amenajate la irigat din 500.000. Restul erau păşuni…

Reporter: Am fost pe aproape. Sunteţi şi vicepreşedinte al Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din România, sunteţi un reprezentant şi o voce a celor care au păstrat după ’90 sistemul de irigaţii cu mare greutate.

Gheorghe Lămureanu: Voi fi un adept întotdeauna al irigaţiilor şi al irigaţiilor profesional aplicate, pentru că n-ai să irigi niciodată o mie de hectare în acelaşi timp, dacă ai o mie de hectare. Primăvara irigi culturile de toamnă, după primăvară, în vară irigi culturile pe care le-ai semănat primăvara. Şi mereu trebuie să ai o echipă specializată în a iriga. Din păcate, irigăm destul de empiric, deşi nu sută la sută, avem scule destul de bune pentru irigat, acei tamburi de irigat, avem 10 tamburi şi 3 aripi mai moderne de ploaie, însă dacă nu faci acest lucru profesionist rişti, mai ales pentru un lot de hibridare, la care trebuie să revii măcar o dată la 10-12 zile cu apă de minimum 20-25 litri pe metru pătrat, deci rişti să compromiţi cultura. Noi am făcut tot efortul, vreau să vă spun că aceia care au lucrat la irigat cu mine anul acesta pot să spună că au fost ca şi condamnaţi la locul de muncă, timp de două luni, cât am irigat această cultură de porumb.

Lamureanu 900 00 02.5800001 

Reporter: Sunt doar două luni din douăsprezece, până la urmă, în care trebuie să munceşti activ. Pentru că avem acele perioade de iarnă în care angajaţii îi ţineţi în continuare angajaţi, pentru că alţii nu mai găsiţi. Forţa de muncă pe care o specializezi în ani de zile este greu să o pregătești din nou, să-l pregăteşti pe om şi apoi s-o iei de la capăt.

Gheorghe Lămureanu: Păcat că nu foarte multă lume este interesată de agricultură, nu cred că este cazul să subliniez cât de importantă este hrana pentru viaţa omului, cât de importantă este agricultura, şi o agricultură făcută din ce în ce cu mai puţine cheltuieli, pentru că, iată, grâul s-a dublat ca preţ, însă preţul îngrăşămintelor a crescut de 4-5 ori, la fel preţul fungicidelor. Sunt de acord şi nu sunt de acord cu diminuarea substanţelor fito şi a îngrăşămintelor chimice în agricultură, pentru că, aşa spunea un profesor de-al meu, nu poţi face economie la sărăcie cu o altă sărăcie.

„Aș prefera să investim în cercetare, în educaţie, să dăm bani pentru irigaţii şi nu bani pentru calamităţi şi pentru nenorociri care se întâmplă în ţară. Irigatul ar putea elimina cel puţin cu 50% aceste calamităţi.”

Reporter: Să rămânem la irigaţii. Sunt în acest moment o serie de fermieri, din Dobrogea, dar și din ţară, care au proiecte câştigate pe infrastructura secundară de irigaţii, pe Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii, care au această infrastructură preluată şi trebuie musai să investească cu ajutorul fondurilor europene puse la dispoziţie de UE sau de Guvernul României. Preţurile au luat-o razna, mai ales în ultima jumătate de an, vorbim şi de energie, şi de combustibil, vorbim de tot ce înseamnă partea de echipamente, utilaje, ştiţi foarte bine cât costă, cât au crescut preţurile. Un proiect de un milion de euro nu mai face un milion de euro…

Gheorghe Lămureanu: Aşa este. Sunt unul dintre cei pe care i-aţi enumerat, adică sunt beneficiarul unui proiect cu fonduri europene pentru extinderea a încă 1.200 de hectare pe care să le punem la irigat, banii sunt veniţi, proiectul este gata, am făcut o parte din licitaţii, ne-am oprit, în condiţiile în care s-a mai cerut o evaluare să vedem dacă putem realiza ce ne-am propus cu banii. Aşteptăm răspunsul de la AFIR, să vedem cu cât ne-au suplimentat fondurile, dacă au suplimentat, ca să ducem la bun sfârşit acest proiect.

Reporter: Să vorbim concret, există o ordonanță de urgenţă, care vine şi spune că se suplimentează cu 30-33% această contribuţie din partea guvernului şi mai vine cu încă una pentru 2023, care vă ducea undeva la 40-50%. Ideea este că preţurile la unele au crescut de peste 50%, altele 60% şi aşa mai departe. Şi toată această investiţie nu duce decât la o creştere în medie clar undeva la 40% minimum a valorii întregului proiect, dacă e să-l implementezi la preţurile actuale. Ce-i de făcut?

Gheorghe Lămureanu: Probabil că se va ajunge la cei 40%, conform Ordonanţei, însă sunt specialişti la AFIR care studiază fiecare dosar în parte şi vor da atâţia bani cât să fie necesar pentru ducerea la îndeplinire a proiectului şi am încredere în ce vor hotărî ei, deşi unii ne spun că undeva pe la 20% ni se va aproba tuturor, caz în care nu vom ajunge să realizăm tot ce ne-am propus. Pericolul este să nu vină Curtea de control europeană, şi la mine au venit de două ori în control, şi să te pună să plăteşti din urmă totul, pentru că n-ai realizat. Cred că sunt la Ministerul Agriculturii oameni care pot să-şi dea seama de acest lucru, pentru că aproape toate produsele, inclusiv conducta de irigat, inclusiv conducta de plastic, toate s-au dublat, şi să-ţi dea voie să realizezi tot atât câţi bani ai. Nu ştiu cum ar trebui să fie mai bine, văd că sunt eforturi mari din partea ministerului, din partea primului-ministru şi din partea politicienilor chiar, deşi sunt unii cu mintea întunecată care sunt împotriva acestor irigaţii. Sunt destul de multe ferme în ţară, şi la noi în Dobrogea, care au început să irige pentru că au văzut că sunt rezultate mult mai bune şi mai sigure, te asiguri de rezultate mai bune şi să nu te duci la fund atunci când dă o nenorocire. Şi de ce să investim în plata daunelor şi a unei calamităţi totale, cum a fost acum doi ani, şi să nu investim în irigaţii? ANIF și MADR sunt obligate acolo unde s-a realizat un proiect de infrastructură secundară, bineînţeles să nu fie exagerat, să aducă apa fiecărei staţii, pentru că acest proiect a fost aprobat şi de ANIF, şi de minister, şi de toţi cei care erau factori de decizie.

„Doar politica agricolă coerentă poate influenţa în mod favorabil viaţa fermierului.”

Lamureanu 100 01 02.0400001

Reporter: Să se ocupe, până la urmă, de infrastructura principală, este partea statului.

Gheorghe Lămureanu: Sigur, este miliardul acela şi jumătate de euro alocat acum 5-6 ani care poate aduce apă fiecăruia care realizează o staţie de infrastructură secundară.

Reporter: Pentru cei care nu au posibilitatea să investească în fosta infrastructură de irigații, acum se discută despre măsuri prin care să se aloce nişte bănuţi pentru sisteme de irigat locale, adică fiecare fermier să-şi facă un sistem de irigat local, cu lacuri, aşa cum se întâmplă prin Portugalia, Israel, Franţa, Italia sau puţurile forate. Deşi mulţi au fugit de ele, iată că ele ar putea fi o soluţie.

Gheorghe Lămureanu: Am vizitat nişte OUAI-uri în Franţa şi ei au sistemul de irigat total diferit faţă de al nostru. Ei iau apă de sus şi nu de jos. Au realizat atât de multe lacuri de acumulare pe munţi şi pe dealurile mai înalte, acumulând absolut toată apa din topirea zăpezii şi din ploile care vin în extrasezon. Acolo, într-un singur an, de la Napoleon încoace, n-a ajuns apa din lacurile de acumulare şi a trebuit ca fermierii să mai facă nişte puţuri. Doar un singur an. Şi poate şi noi ar trebui să învăţăm, pentru că avem munţi, avem părţi ale ţării ploioase şi poate n-ar strica să gândim astfel de sisteme.

lamureanu 3

„Să facem nişte rezervoare pe munţi, nişte lacuri care să poată să adune apa şi să o aducă în ferme atunci când avem nevoie de ea.”

Reporter: Ba ne putem lăuda cu cel mai mare bazin hidrografic din Europa!

Gheorghe Lămureanu: Da, dar lăsăm întâi apa să se ducă în Dunăre şi după aia o luăm din Dunăre şi o dăm mai concentrată către canalele de irigaţii. Poate ar trebui să depozităm şi noi, şi avem bazinul hidrografic destul de bogat, în felul acesta doi iepuri am împuşca: am evita complet partea de inundaţii, o parte din inundaţii care se produc la ploile torenţiale repezi, şi pe de altă parte am avea apă în vară. Pentru că, e adevărat, noi suntem în cursul inferior al Dunării, dar dacă ceilalţi au secetă şi ei ca şi noi, iau şi ei apă din Dunăre, şi la noi vine mai puţină. Avem oameni deştepţi în ţara asta şi avem proiectanţi, cunosc câţiva proiectanţi care au lucrat pe la ANIF, nişte minţi luminate de te tai în mintea lor când vorbeşti cu ei. Deci nu există cred în Dobrogea loc să nu poată fi amenajat la irigat din vechiul sistem de irigaţii, pentru că nu mai avem conductele acelea de 6 metri metalice care se mutau. Acum instalaţiile au şi 1.000 de metri, deci din canalele principale şi pe canalele secundare se pot crea irigaţii la fel ca în Franţa şi în Italia. Sunt instalaţii-pivot de 1.000 de metri lungime care pot iriga direct din canal, cu pompe direct, prin cădere, cu pompe speciale care să creeze presiune, fără eforturi prea mari. Deci dacă s-ar crea şi s-ar realiza cât de cât infrastructura principală, oamenii ar fi gata să asculte sfatului celui mai bătrân agricultor şi celui mai cunoscut din România, să ude cu găleata şi cu cana. Ar fi în stare oamenii să care cu găleata şi cu cana, dar din canalele secundare se poate iriga şi se poate amenaja cel puţin 50% din suprafaţa Dobrogei. Eu îi cred şi pe ceilalţi care suferă de secetă, însă noi, Constanţa şi Tulcea, suntem polul secetei. Dacă ei au mereu 400-450 ml de apă media anuală, noi nu sărim niciodată de 220-230 şi suntem bucuroşi atunci când avem aceste cantităţi, deşi şi acestea le avem câteodată pe toate odată. Toate pe capul nostru deodată. Însă nu zicem „nu” nici la asta, să mai vină şi din astea. Eu zic că implicând şi partea de proiectare irigaţii a acestor oameni pe care nu ştim să-i folosim, am putea Dobrogea s-o facem în următorii cinci ani, cel puţin jumătate, adică 300.000 de hectare să fie la irigat.

„Anul acesta, se decapitalizează fermierul, deoarece preţul la cereale aproape că s-a dublat în unele locuri, însă cheltuielile s-au triplat sau sunt de patru-cinci ori mai mari.”

Reporter: Domnule ing. Gheorghe Lămureanu, întotdeauna cu dvs. e o plăcere să vorbim, să discutăm despre ce a fost în agricultura României, ce este şi ce ar trebui să fie, nu sunteţi un tinerel în ale agriculturii...

Gheorghe Lămureanu: Sunt 49 de ani de când sunt aici, de când lucrez aici, de 49 de ani sunt în același loc. Dacă vreți să vorbesc de tineri, vorbesc şi de tineri. Cred că sunt ferma cu angajaţii cei mai tineri de pe teritoriu, mi-am implicat familia, amândouă fetele, am şi doi gineri care lucrează alături de mine şi vă spun, cât am terminat recoltatul, am terminat și aratul. După patru ani în care am întors an de an 350-400 de hectare de rapiţă şi am dat o pierdere de cel puţin 3-4 miliarde lei vechi, încerc să semăn atunci când am condiţii. Eu am dat anul trecut şi acum doi ani apă la rapiţă, 200 de hectare de rapiţă. Dar a meritat. Şi acum doi ani, şi anul acesta. Când faci 4.500-4.600 kg la hectarul de rapiţă, când bieţii oameni în alte părţi, tot din cauza secetei, n-au realizat două tone de grâu, e ceva. Îţi dă un impuls.

Încerc să-mi cointeresez copiii, să lucreze toţi în domeniul acesta, fie că lucrează din birou, fie că lucrează pe câmp, şi să ştiţi că au înţeles copiii şi văd că mulţi fermieri şi-au implicat copiii în procesul ăsta de dare-primire a unei ferme agricole, fie că e de 200, fie că e de 500, fie că e de o mie de hectare.

lamureanu 2

Reporter: Ce ar trebui să spună un părinte copiilor, pentru a rămâne în agricultură?

Gheorghe Lămureanu: Ei văd că sunt câte o săptămână când nu mă întâlnesc cu ei, plec la 4 dimineața, vin la 10 seara, când plec îi las dormind, când vin îi găsesc dormind, dar îmbucurător este faptul că nu ce le spun eu sau ce fac eu este important. Ei văd că se poată trăi şi din agricultură. Dacă toată lumea ar iubi pământul cum l-am iubit eu şi cum am lucrat eu, şi cum lucrează copiii mei acum, vă spun că i-ar fi bine. Copiii mei sunt atât de implicaţi, că văd doi norişori pe cer și mă sună: „Tata, la tine a plouat? Aici burează...”. Deci au început să sufere şi ei, să se bucure și ei de tot ce înseamnă agricultura. Dacă am pierdut toată industria asta, de ce să nu dezvoltăm agricultura? Putem trăi bine de pe urma agriculturii.

Reporter: Din păcate, am pierdut industria, şi cea care era constructoare de maşini agricole.

Gheorghe Lămureanu: Devenim, noi, fermierii, foarte buni clienţi ai fabricilor din străinătate.Vestul a adus şi bune, şi mai puţin bune, nu zic rele, din respect pentru ei. Fără ei, n-am fi ajuns să facem producţii de 7, 8, 10 tone de grâu la hectar, eu în viaţa mea n-am visat să fac vreodată, când la noi cu 7 tone s-a luat titlul de „Erou al noii revoluţii agrare” înainte de ’89. Şi numai noi ştim cum s-a luat şi ăla... 7 tone erau teoretic. Nu se putea face mai mult de 5-6 tone şi aveam toată suprafaţa irigată. Deci am primit genetică, am primit scule...

Reporter: Ai genetică, poţi veni cu toate celelalte verigi şi atunci sigur că obţii producţie.

Gheorghe Lămureanu: Sigur. Producţie de 20 de tone făceam şi noi la porumb în ştiulete, dar acum la 20 de tone de porumb boabe – dacă îi dai două-trei ape şi tot ce-i trebuie, şi densitatea care trebuie. Nu sper niciodată să fac o producţie medie pe fermă, însă excelăm şi noi la anumite culturi, suntem specializaţi şi în producţia de seminţe, de la muştar până la coriandru, de la grâu, orz, mazăre, năut şi porumb, şi floarea-soarelui, loturi de hibridare şi la porumb, şi la floarea-soarelui, însă tot ştiinţa ne poate ajuta şi educaţia în special. Dacă ar fi şcolile profesionale care să facă mecanizatori, şi vă spun, e o plăcere să lucrezi pe un tractor de 300-400 CP, care are aceleaşi condiţii ca un autoturism care merge pe şosea, care are precizie şi uşurinţă în a lucra şi în a te orienta, şi poţi să lucrezi zece ore mult mai uşor decât lucram odată zece ore cu U650. Nu că U650 n-ar fi fost încă bune, dacă le-am fi avut. Pentru că avem lucrări pe care le mai facem cu U650, neputându-le face cu aceste tractoare mari. Însă, pe lângă irigaţii, ştiinţa şi educaţia ne‑ar ajuta extraordinar de mult în a depăşi momentele acestea pe care le avem anul acesta. Sunt oameni foarte trişti în ţară. Am colegi în toată ţara, sunt câţiva chiar veniţi la mare aici, vin ca să uite de necaz şi de problemele pe care le au, pentru că efectiv ar trebui să înnebunească atunci când se gândesc că au investit 50-60 de miliarde de lei în toamnă şi nu scot decât 25-30 de miliarde acum. Deci asta înseamnă faliment, ruină, case pierdute, executări şi toate celelalte necazuri care urmează de aici. La asta ar trebui să se gândească guvernanții. Aș prefera să investim în cercetare, în educaţie, să dăm bani pentru irigaţii şi nu bani pentru calamităţi şi pentru nenorociri care se întâmplă în ţară. Irigatul ar putea elimina cel puţin cu 50% aceste calamităţi. Doar politica agricolă coerentă poate influenţa în mod favorabil viaţa fermierului în general.

Anul trecut, când am avut producţii frumoase, efectiv am fost jefuiţi prin acordarea de preţuri extraordinar de mici. Anul acesta, avem norocul că am realizat o producţie mai valoroasă, dar cu cheltuielile de toamnă mai puţine, de anul trecut. Însă cele de primăvară şi cele pe care le vom face în toamna aceasta să ştiţi că o să fie foarte greu la primăvară să mai asigurăm minimul necesar, dar poate că chiar asta se şi vrea, să nu mai avem bani să mai investim, să diminuăm aportul acela de îngrăşăminte şi de produse chimice pământului, Vă spun că noi, din sărăcia pe care o dăm acum la câmp, nu mai putem face altă economie. Anul acesta, n-am dat nici măcar 50% din ce am dat anul trecut şi, ca atare, nici producţiile nu s-au ridicat chiar la înălţimea aşteptărilor. Însă vă spun, anul trecut, am fost jefuiţi, anul acesta, încă o dată zic că se decapitalizează fermierul, pentru că preţul la cereale aproape că s-a dublat în unele locuri, însă cheltuielile s-au triplat sau sunt de patru-cinci ori mai mari. Nu mai vorbesc de forţa de muncă, care s-a scumpit extraordinar de mult. Eu am înfiinţat patru OUAI-uri şi am 16 oameni angajaţi acolo cărora le plătesc salariile și taxele către stat, chiar dacă ei lucrează 2-3 luni pe vară. Contribui la bugetul statului prin aceste plăţi, însă mi-ar fi mai uşor şi aş investi şi eu mai mult, mi-ar rămâne mai mulţi bani să investesc dacă n-aş mai plăti atâtea angarale, dacă statul mi-ar da niște facilități. Lumea trebuie să înțeleagă că toată Europa nu se va mai putea uda decât prin intermediul organizaţiilor utilizatorilor de apă pentru irigaţii.

„Copiii văd că se poată trăi şi din agricultură. Dacă toată lumea ar iubi pământul cum l-am iubit eu şi cum am lucrat eu, şi cum lucrează copiii acum, vă spun că i-ar fi bine.”

Lamureanu 700 00 01.6400001

Reporter: Şi dacă eşti pe o zonă unde nu a existat sistem de irigaţii, şi tu vrei să-ţi faci sistem de irigaţii propriu? Ce facem? Facem o organizaţie cu cine? Că până la urmă investiţia trebuie să fie pe fermă, adică sprijin pentru fermierul care vrea să-şi facă un sistem propriu.

Gheorghe Lămureanu: Nu vreau să dau sfaturi celor din afara judeţului nostru, însă pentru Constanţa, vă spun, pe mai mult de jumătate se poate realiza în cel mult patru-cinci ani. Să se simplifice modul de constituire a unei Organizaţii a Utilizatorilor de Apă. Să facem, cum am zis, nişte rezervoare pe munţi, nişte lacuri care să poată să adune apa şi să o aducă în ferme atunci când avem nevoie de ea.

 

Articol scris de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – octombrie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Interviu

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anunță că face plata ajutorului excepțional acordat producătorilor agricoli din sectorul vegetal. Suma autorizată la plată este în valoare de peste 56,4 milioane lei și se acordă solicitanților care au accesat această formă de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile HG 1032/18.08.2022, din finanțare externă nerambursabilă.

Valoarea grantului financiar unitar este de 875 lei/ha, echivalentul sumei de 176,80 euro/ha, stabilit la rata de schimb de 4,9489 lei pentru un euro.

Suma care se acordă beneficiarilor este obținută prin înmulțirea grantului financiar unitar, exprimat în lei/hectar, cu suprafața declarată cu plantații pomicole pe rod și/sau cu arbuști fructiferi și/sau cu plantații viticole pe rod cu struguri pentru vin, din cererea unică de plată 2022, exprimată în hectare și nu poate depăși valoarea maximă de 175.000 lei/beneficiar.

APIA reamintește că, obiectivul acestei scheme de susținere financiară l-a reprezentat asigurarea unui grant financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal pentru susținerea unor cheltuieli angajate în perioada 24 februarie - 12 august 2022, cu achiziția de resurse materiale, respectiv de produse fertilizante și/sau produse de protecție a plantelor și/sau motorină, necesare în anul 2022 pe suprafețele cu plantații pomicole pe rod și/sau cu arbuști fructiferi și/sau cu plantații viticole pe rod cu struguri pentru vin, care utilizează eficient resursele, gestionează nutrienții și aplică metode de producție favorabile mediului și climei prin activitatea agricolă de întreținere a plantațiilor pe care o desfășoară.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

În data de 11 august 2022 a avut loc o reuniune organizată de MADR fără participarea ministrului Daea, care probabil a considerat că nu este foarte important ce-o să fie după ce domnia sa nu va mai fi ministru.

Secretarii de stat au boicotat în grup participarea, cu o mică excepție dată de participarea meteorică și fără substanță a domnului Sorin Moise. La reuniunea sus amintită s-au prezentat ultimele modificări ale PNS, multe dintre ele ca răspuns la observațiile formulate de Comisia Europeană.

Reuniunea a avut loc într-o atmosferă tensionată, în special datorită poziției MADR care a mers pe formula de informare, dar fără dezbatere și consultare, adică s-a prezentat direct ce s-a stabilit să fie transmis ca răspuns la Bruxelles, fără a se mai aștepta eventualele opinii ale mediului asociativ, dar asta este situația, nu este nici prima și nici ultima oară când se întâmplă așa.

Dar mă întorc la acest material, unde am dorit să selectez principalele obligații pe care le vor avea fermierii din cultura vegetală începând cu anul 2023, așa cum sunt stabilite ele până la acest moment și sub rezerva că nu putem anticipa ce observații mai pot veni de la Comisie până ne vor da binecuvântarea finală. Astfel vom parcurge principalele prevederi care se aplică fermierilor din cultura vegetală și acolo unde este cazul voi ridica și observații asupra lacunelor de definire sau de formulare, care poate vor fi auzite de cei în drept și, cine știe, vor aduce și corecturile sau lămuririle de rigoare.

I. GAEC 6 – Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile

Prima oprire o vom face la GAEC 6, unde, așa cum se poate citi mai jos formularea oficială de la acest moment, terenul agricol trebuie să fie acoperit în perioada 15 iunie – 30 august, ori prin cultură principală și care se va recolta după 30 august, ceea ce este de înțeles, ori prin lăsarea miriștii nelucrate în urma recoltării culturii principale, ceea ce este la fel posibil, sau prin cultivarea de culturi secundare timp de 30 de zile după recoltarea culturii principale.

Legat de ultima prevedere privind cultivarea culturilor secundare, se impun câteva clarificări, în sensul că putem avea culturi pe care le recoltăm în jurul datei de 15 iunie și imediat se seamănă culturile secundare (cele pentru covoare vegetale) și unde avem obligația de a le lăsa 30 de zile, dar în acest caz nu vom îndeplini cerința de a le avea pe teren la 30 august. În acest sens, recomand fermierilor să îndeplinească ambele cerințe, adică cultura secundară să fie ținută 30 de zile, dar fără a fi desființată înainte de 30 august.

„GAEC 6 - CERINȚE  OBLIGATORII PENTRU FERMIERI

-  Pentru protejarea solurilor în perioada cea mai sensibilă din cursul anului (15 iunie – 31 august), terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi agricole sau se asigură o acoperire minimă a solului cu resturi vegetale (miriște), covor vegetal (culturi de acoperire) ori culturi secundare, timp de cel puțin 30 de zile după recoltarea culturii principale, pe cel puțin 80% din suprafața arabilă a exploatației.

-  Pentru terenul lăsat pârloagă, acoperirea adecvată a solului înseamnă: terenul arabil necultivat pe durata unui an agricol, întreținut în bune condiții agricole și de mediu, pe care se efectuează activitatea minimă de întreținere. Perioada în care terenul este lăsat pârloagă este de minim 6 luni într-un an agricol și acoperă lunile martie-august.

-  Pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă şi/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel puțin 20% din suprafața arabilă a exploatației agricole.”

O altă observație se ridică în cazul practicii fermierilor (care nu sunt puțini) care imediat după recoltarea orzului sau a grâului pregătesc și seamănă rapiță mai mult de 20% din suprafață, înainte de 30 august, situație în care rapița este considerată cultură principală și nu se mai încadrează la culturi secundare, deci nu respectă cerințele GAEC 6. Cum vor trebui să procedeze fermierii?

Privitor la definirea conceptului de teren pârloagă, se referă la terenul necultivat între martie –august și care va avea parte doar de lucrări minime de întreținere definite conform OUG 5/2015, adică ori o cosire, ori un discuit, ori o erbicidare. Sincer să fiu, nu am priceput de ce nu se permite în acest caz cultivarea unor amestecuri pentru covoare vegetale încorporabile începând cu 1 septembrie și care ar permite o creștere a materiei organice în sol, dar poate la MADR printre funcționarii foarte bine pregătiți (dar nu la astfel de lucruri) nu a fost nimeni care să poată argumenta un astfel de demers.

Ultima cerință de care fermierii trebuie să țină cont este gradul de acoperire a solului în timpul iernii, care nu trebuie să scadă sub 20%, ori culturi înființate, ori teren nelucrat și lăsat sub formă de miriște după recoltarea culturii principale.

II. GAEC 7 – Rotația culturilor pe terenurile arabile, cu excepția culturilor care cresc sub apă

Trecând la GAEC 7 trebuie reținut faptul că nu se permite monocultura în cazul culturilor care sunt cele mai cultivate în fermele vegetale, gen porumb, floarea soarelui, grâu, rapiță, soia, mazăre sau orz, acest lucru fiind permis doar în cazul ierburilor sau al culturilor erbacee.

Teoretic este permisă o excepție, în sensul că nu se mai consideră monocultura dacă între cele două culturi principale de același fel se cultivă o cultură secundară. Astfel pentru a fi clar, în cazul în care dorim cultivarea de grâu după grâu, trebuie ca în perioada liberă între cele două culturi, să zicem între 15 iulie și 15 septembrie, să cultivăm altceva. Nu putem spune că în acest caz nu este posibil să se facă așa, cu toate că efectul de obținere de materie organică este destul de puțin realizat, dar se ridică o primă observație, în sensul dacă există o durată minimă pentru menținerea culturii secundare?

Clarificarea acestei durate va duce și la evaluarea situației dacă este posibil acest scenariu atât la grâu, cât și în cazul monoculturii de porumb, mai ales în cazul terenurilor irigate unde se cultivă hibrizi tardivi.

„GAEC 7 - CERINȚE  OBLIGATORII PENTRU FERMIERI

- Regula generală: se aplică o rotație a culturilor pe terenul arabil, cu excepția culturilor care cresc sub apă. Rotația constă în alternarea culturilor cel puțin o dată pe an (an agricol) la nivel de parcelă agricolă, inclusiv a culturilor secundare gestionate în mod corespunzător, cu excepția culturilor multianuale, a ierburilor și a altor plante furajere erbacee, a terenurilor lăsate pârloagă și a culturilor din spații protejate.

- Prin excepție de la regula generală, una și aceeași specie de plante (cultura de bază sau principală) poate fi cultivată pe aceeași suprafață de teren arabil o perioadă de cel mult 3 ani consecutiv, cu obligația ca, anual, între două culturi principale să înființeze o cultură secundară, diferită ca specie față de cultura principală.”

Și ca o ultimă observație, eu personal nu aș fi permis excepția de la interzicerea monoculturii în cazul culturilor de floarea-soarelui, rapiță sau soia, chiar și în cazul cultivării de culturi secundare și aș fi mers mai departe în sensul că nu aș fi acceptat nici rotații formate consecutiv din culturile enumerate mai înainte, dar este doar opinia mea și este bazată pe amărâtele alea de cărți de fitotehnie după care unii dintre noi am mai citit, dar este clar că nu toți.

III. GAEC 8 – Procentajul minim din suprafața agricolă dedicat zonelor sau elementelor neproductive

Astfel am ajuns la GAEC 8 și unde ne vom opri asupra obligației de a lăsa 4% din terenul cultivat al fermei drept teren necultivat sau pârloagă. Există și o derivată a acestei interdicții, în sensul că se poate lăsa doar 3% teren necultivat, dar la asta se adaugă obligația de a cultiva 4% din terenul fermei cu culturi fixatoare de azot (leguminoase), însă fără aplicarea tratamentelor fitosanitare.

„GAEC 8 - CERINȚE  OBLIGATORII PENTRU FERMIERI

Se asigură ponderea minimă de cel puțin 4% din terenul arabil la nivel de exploatație alocat zonelor sau elementelor neproductive, inclusiv terenuri lăsate pârloagă. Opțional, fermierul poate asigura o pondere minimă de cel puțin 7% din terenul arabil la nivel de exploatație, dacă acesta include culturi fixatoare de azot, cultivate fără utilizarea de produse de protecție a plantelor, din care 3% reprezintă terenuri lăsate pârloagă sau elemente neproductive.”

Că este bine sau nu, fiecare dintre cei care vor citi va aprecia, dar cred că aici autoritățile vor răspunde sub forma „atât s-a putut” și nici nu trebuie să ne mire, dacă ne gândim la cei care au reprezentat România la aceste negocieri.

Și aici, ca și la GAEC 7, se poate repeta întrebarea de ce la terenurile necultivate nu s-a permis semănatul de covoare vegetale care sunt oricum mai bune decât lăsarea buruienilor să crească nestingherite, dar toate răspunsurile sunt date de nivelul de cunoaștere al celor care cer și care aplică astfel de principii, nivel care trebuie să acceptăm cu mândrie că este slab și la ei (adică la Bruxelles), ca și la noi.

IV. ECOSCHEMA 1 – Practici benefice pentru mediu aplicabile în teren arabil

Ușor, ușor, am ajuns la ultimul punct pe ,,ordinea de zi” și care este reprezentat de ecoschema care va trebui aplicată de fermele peste 20 ha și care doresc să obțină și subvenția aferentă acesteia. Ecoschema are trei principii standard obligatorii, adică 5% teren necultivat, 5% teren cultivat cu leguminoase și în perioada 15 iunie – 30 august 80% din terenul fermei să fie protejat prin cultură principală, miriște sau culturi secundare (aici a se ține cont de observațiile deja prezentate mai sus), iar apoi se adaugă alegerea unuia dintre cele 3 principii variabile, adică diversificarea culturilor prin existența a minimum 3 sau cultivarea prin minim/no/strip tillage a cel puțin 50% din suprafață sau plantarea a 2 arbori/ha anual din speciile agreate.

O primă observație este că aplicarea acestei ecoscheme se bate cap în cap (în sensul că este neclar) cu GAEC 9, astfel încât dacă conform GAEC procentul de teren necultivat trebuia să fie de minimum 4% din terenul fermei, aplicarea ecoschemei ridică acest procent la 5%, dar în condițiile în care nu scrie nicăieri dacă acest procent de la GAEC poate fi folosit și la îndeplinirea obiectivului de la ecoschemă. Adică, mai simplu spus, ca să se respecte și GAEC 8, și ecoschema, trebuie să lăsăm necultivat doar 5%, sau 4% de la GAEC, plus 5% de la ecoschemă, adică în total 9%?

Sunt ferm convins că primul răspuns al celor de la MADR va fi ,,stați liniștiți” este prima formulă, dar, atenție, nu scrie nicăieri asta, iar Comisia atunci interpretează cum dorește, adică poate să o facă în spiritul obiectivului care îl are de a se ajunge la 10% necultivat și să vedem cu toții atunci dezastru.

A doua observație este legată de cultivarea leguminoaselor, în sensul că la GAEC se poate practica formula 3% teren necultivat și 4% cultivat cu leguminoase, dar fără aplicarea de tratamente fitosanitare. La ecoschemă se spune că a doua cerință este cultivarea a 5% din suprafață cu culturi leguminoase, dar fără a se interzice tratamentele fitosanitare. Ceea ce nu se menționează explicit în documente, dacă cele 4% suprafață culturi leguminoase de la GAEC pot fi acceptate și în respectarea cerinței de la ecoschemă sau va trebui să avem formula 4% pentru GAEC și 5% pentru ecoschemă, adică 9% teren cultivat cu leguminoase? Poate de această dată funcționarii MADR vor înțelege mai clar care sunt nedumeririle mediului asociativ la ceea ce ei au prezentat și, mai știi, poate vor face ceva în sensul clarificării acestor aspecte.

„ECOSCHEMĂ - Cerințe de bază (modificări)

1. Fermierii trebuie să aloce peste 5% din terenul arabil pentru elementele neproductive (inclusiv teren lăsat pârloagă).

1. 1. În cazul fermelor cu peste 75% din terenul arabil utilizat pentru producția de iarbă sau de alte plante furajere erbacee, culturi aflate sub apă o mare parte a ciclului de cultură, sau care face obiectul unei combinații, ponderea elementelor neproductive (inclusiv teren lăsat pârloagă) trebuie să depășească 3%.

2. Să cultive pe minimum 5% din totalul terenului arabil declarat, culturi leguminoase, bogate în proteină vegetală, fixatoare de azot, care se pot recolta, precum: soia, mazăre de consum/furajeră, măzăriche, sparcetă, trifoi, facelia, fasole, fasoliță, ghizdei, năut, lupin, linte, bob, lucernă, arahide, amestecuri de leguminoase și graminee perene.

3. În perioada sensibilă pentru sol cuprinsă între 15 iunie și 31 august, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi agricole sau se asigură o acoperire minimă a solului cu resturi vegetale (miriște), covor vegetal (culturi de acoperire) ori culturi secundare, timp de cel puțin 30 zile, în intervalul stabilit, după recoltarea culturii principale, pe cel puțin 90% din suprafața arabilă a exploatației. Această practică are ca scop principal protejarea solurilor în perioadele cele mai sensibile din parcursul anului agricol, în contextul schimbărilor climatice actuale.

Cerințe specifice

La condițiile de bază de mai sus, fermierul trebuie să aleagă una din următoarele condiții specifice:

A - să practice diversificarea culturilor pe terenul arabil, în funcție de suprafață, după cum urmează:

  •       în cazul suprafețelor cuprinse între 10.01 ha și 30 ha, fermierul trebuie să cultive cel puțin două culturi diferite, iar cultura principală să acopere maximum 75% din terenul arabil;

  •       în cazul suprafețelor de peste 30 ha, fermierul trebuie să cultive cel puțin trei culturi diferite. Cultura preponderentă trebuie să acopere maximum 70% din terenul arabil, respectiv două culturi preponderente să acopere împreună maximum 85% din terenul arabil, cu respectarea procentului de 5% din teren pentru elementele neproductive;

  •       în cazul în care suprafața de teren arabil este cultivată în proporție de peste 80% cu iarbă / plante erbacee / leguminoase sau acoperită cu culturi aflate sub apă o mare parte a ciclului de producție, indiferent de mărimea exploatației pentru care solicită sprijinul prin această ecoschemă, se consideră ca fiind practică de diversificare dacă respectă un procent de minimum 3% teren neproductiv.

B - să practice o tehnologie de agricultură de tip conservativ pentru sol (no /minimum /strip-tillage) pe minimum 50% din suprafața cultivată a exploatației.

Gestionarea lucrărilor solului de tip conservativ contribuie înmod direct la protejarea solurilor în perioadele și în zonele cele mai sensibile, cât și la reducerea riscului de degradare a solului și eroziune.

Prin promovarea acestei practici conservative se dorește evitarea la maximum a compactării solului prin reducerea trecerilor repetate cu utilaje, creșterea capacității de reținere a apei în sol, creșterea capacității solului de sechestrare a carbonului, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și, implicit, reducerea amprentei de carbon prin reducerea consumului de combustibil pe hectar, creșterea biodiversității la nivelul solului, concomitent cu asigurarea unui habitat prielnic pentru dezvoltarea faunei. Totodată, urmare arăturii conservative se va obține și o îmbunătățire a texturii și structurii și a biotei solului, creșterea materiei organice din sol (+ de humus).

Nu în ultimul rând, prin promovarea aplicării agriculturiiconservative de tipul no till/minimum till/ strip till se va reduce amprenta de carbon din partea fermelor ce vor apela la această practică, consumul de motorină la hectar fiind redus în medie cu 35%.

C - Fermierii trebuie să planteze anual cel puțin 2 arbori pe hectar, la nivel de exploatație, precum: populații locale de pomi fructiferi și arbori (măr, piersic, prun, corcoduș, zarzăr, cais, cireș, vișin, gutui), nuc, stejar, ulm, tei, alun, salcâm, glădiţă, paltin, arţar, jugastru, pin, sălcioară, castan, precum și alte specii.

Această practică contribuie la stoparea și inversarea pierderii biodiversității, la îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și la conservarea habitatelor și a peisajelor, poate constitui un refugiu pentru păsări și  animale. De asemenea pe termen mediu poate constitui un sprijin pentru reducerea eroziunii solului, reducerea temperaturii solului în zonele de proximitate a plantației, cât și o influență ușoară asupra capacității de menținerea apei în sol și sechestrare de carbon în locul plantației și limitrof acesteia.”

V. CONCLUZII

În final, fermierii, cel puțin la acest moment, trebuie să aibă în vedere pentru anul agricol 2022-2023 măcar următoarele aspecte:

  • Iarna, cel puțin 20% din terenul fermei trebuie acoperit de culturi principale sau secundare ori să fie lăsat sub formă de miriște;

  • Între 15 iunie și 30 august, 80% din suprafața terenului fermei trebuie să fie acoperit de culturi principale, secundare sau miriște, iar culturile secundare să aibă o vechime de cel puțin 30 de zile pentru a se evita orice problemă de înțelegere în raport cu prevederile GAEC 6;

  • Se interzic monoculturile cu excepția cazului în care se folosesc culturi secundare. Dar pentru motivele expuse în material este de evitat dacă nu se vine de la MADR cu lămuriri suplimentare.

  • Prin GAEC 8 se impune lăsarea a 4% din teren necultivat sau 3% necultivat și 4% cultivat cu plante leguminoase.

  • Implementarea ecoschemei duce la lăsarea a 5% din teren necultivat plus 5% din teren cultivat cu plante leguminoase, dar fără să se cunoască la acest moment dacă se pot contopi cu cele de la GAEC8, fiind necesare lămuriri suplimentare de la MADR. În plus trebuie să se aleagă între diversificarea culturilor, adică existența a minimum 3 culturi principale sau aplicarea pe 50% din suprafața fermei a tehnologiilor minim/no/strip tillage sau plantarea a doi arbori pe hectar anual.

 

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

gheorghita

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – septembrie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Gânduri de fermier

Ediția a doua a evenimentului „Ziua Grâului Bărăgan” are loc pe 26 mai 2022, de la ora 10:00, în ferma Telehuz Agriserv – Mărculești, județul Ialomița. Ultimele inovații în ceea ce privește genetica și noile tehnologii ale culturilor de grâu și orz vor putea fi văzute la evenimentul organizat în câmp de Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) și susținut de partenerul principal Corteva Agriscience.

La „Ziua Grâului Bărăgan” vor fi prezentate 56 de soiuri de cereale păioase, genetica provenind de la 12 companii producătoare de semințe. Întreaga platformă a fost semănată în aceleași condiții, iar tratamentele cu produse fitosanitare se aplică conform aceleiași strategii pe toată suprafața.

 

Eficacitatea tratamentelor pe timp de secetă în cultura de cereale păioase

 

Compania Corteva Agriscience furnizează toate produsele necesare pentru asigurarea protecției împotriva bolilor, dăunătorilor și în ceea ce privește controlul buruienilor. „În platforma Ziua Grâului Bărăgan, în cea de a doua jumătate a lunii mai 2022 putem spune că deși ploturile sunt într-o stare relativ bună, începem să ne confruntăm cu efectele aduse de lipsa precipitațiilor, frunzele fiind ușor răsucite. În momentul de față, presiunea impusă de boli și dăunători este relativ redusă însă aplicarea tratamentului numărul doi este recomandată pentru protejarea ultimelor etaje foliare, astfel fiind asigurată eradicarea atacurilor de boli aflate în fază incipientă, precum și prevenția apariției acestora pe termen lung”, precizează reprezentanții Corteva.

Tratamentul al doilea a fost efectuat datorită lipsei precipitațiilor în a doua jumătate a lunii mai și a constat în utilizarea insecticidului Transform (doza 0,048 kg/ha, s.a – sulfoxaflor) cu acțiune sistemică pentru o protecție îndelungată asupra afidelor și păduchilor, în amestec cu fungicidul Evolus (doza 1 l/ha, s.a – 40 g/l proquinazid + 160 g/l tebuconazol + 320 g/l procloraz) cu acțiune sistemică și eficacitate foarte bună asupra unui larg spectru de boli foliare și ale spicului.

Este bine cunoscut faptul că majoritatea tratamentelor au o eficacitate redusă atunci când culturile se confruntă cu stresul hidric și termic. În general, seceta încetinește sau împiedică și dezvoltarea bolilor cauzate de agenți patogeni care se dezvoltă în condiții de umiditate (făinare, rugini, septorioze). Cu toate acestea, unele boli sunt favorizate de secetă. Acest lucru se datorează faptului că atunci când plantele sunt stresate din cauza lipsei de umiditate sau a căldurii excesive, acestea devin mai sensibile la aceste boli. Astfel, atacul anumitor boli printre care și una dintre cele mai păguboase pentru cultura cerealelor, Fusarium graminearum, este mai accentuat în condiții de stres și mai ales de secetă.

„Un studiu realizat de cercetători ai Universității din Nebraska ne arată că randamentul aplicării fungicidelor pentru combaterea bolilor grâului a fost aproape neglijabil într-un an secetos, comparativ cu un an cu precipitații satisfăcătoare. Totodată, atunci când dezvoltarea bolilor foliare este limitată din cauza secetei pe toată perioada de vegetație a grâului, este posibil ca aplicarea fungicidelor să nu fie profitabilă și poate duce inclusiv la o pierdere netă.”

Având în vedere condițiile actuale de câmp, arată reprezentanții Asociației Producătorilor de Porumb, fermierul gazdă împreună cu echipa tehnică APPR – Corteva au luat decizia de a întârzia aplicarea tratamentului al doilea și punerea sub semnul întrebării a aplicării celui de-al treilea tratament.

 

ziua graului baragan

Foto: APPR (https://farmforum.ro/)

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment
Pagina 1 din 2

newsletter rf

Publicitate

agri trade summit

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

FMC banner site

T7 S 300x250 PX

Banner Corteva 2020

 

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista