Afişez elemetele după tag: martie

Un protest de amploare cu producători agricoli legați cu lanțuri și lacăte de gardul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) ar urma să fie condus de rebelul vicepreședinte PNL, Costel Caraș, miting care ar urma să aibă locîn jurul datei de 20 martie 2016, a declarat acesta într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului.

Mai bine de 1.500 de metri de lanț și „multe” lacăte au fost deja achiziționate pentru protestul care strânge adepți pe Facebook chiar de către președintele Sindicatului Crescătorilor de Taurine (SCT), el însuși deținător al unei ferme integrate (vegetal și zootehnic), Costel Caraș.

„Vrem să ne legăm de porțile Ministerului Agriculturii și să rămânem acolo până plesnim. Plesnim sau nu plesnim. Să vedem, se rezolvă problemele sau nu se rezolvă?”, a afirmat acesta.

Costel Caraș este destul de inventiv atunci când vine vorba de proteste. În 2012, fermierul politician sosea la protestul LAPAR din Piața Victoriei cu un tractor de mare putere și o vacă din plastic spânzurată de partea din față a utilajului. Mesajul era clar – nu omorâți zootehnia!

Un an mai târziu, omul, care deţinea pe atunci o fermă cu 200 de vaci (în prezent, numărul acesta a scăzut la 100), arunca opt tone de lapte direct din cisternă, pe câmp, pentru că nu mai avea cui să îl vândă de la izbucnirea scandalului laptelului contaminat cu aflatoxină.

Tot el este cunoscut pentru faptul că a protestat alături de fermieri, cu mai mulți ani în urmă, într-un coșciug, tot în fața Ministerului Agriculturii. Și lista nu se oprește aici.

Revendicarea numărul unu din lista lui Costel Caraș și a protestatarilor pe care acesta îi va conduce la mitingul din martie 2016 este cea legată de achitarea integrală a subvențiilor pentru cultură mare și zootehnie până la data de 31 martie, altfel ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, ar trebui să-și dea demisia.

„Cea mai importantă revendicare a mea este însă ca până la 31 martie 2016 să se plătească în total toate obligațiile către fermieri. Mă refer la toate subvențiile – și la animale, și la vegetal. Acum am văzut tot felul de îmbârligători din ăștia, prosteală: «Dăm banii pe suprafață, iar crescătorilor de animale din iulie încolo»”, a afirmat penelistul. „Mie îmi dai banii sau imediat îți dai demisia dacă nu ești de acord; te duci și te spânzuri. Ce, te-am pus eu să accepți să fii ministrul Agriculturii sau să fii director la APIA? Ai acceptat? Rezolvă problemele!”.

El îi îndeamnă totodată pe producătorii din sectorul vegetal și pe cei din sectorul zootehnic să-i viziteze pagina de Facebook și să adauge revendicări la lista deja deschisă.

În plus față de toate acestea, despre noul scandal al brânzei și laptelui cu E-coli și despre cum acesta i-au înjumătățit vânzările de lapte crud prin automate, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Am observat că vă pregătiți de proteste serioase pe Facebook.

Costel Caraș: Da, mă rog, încercăm să demarăm o acțiune că nu se mai poate. Este depășită orice limită.

R.F.: Ce aveți în plan mai exact?

C.C.: Avem în plan un protest. Deocamdată suntem în perioada de organizare. N-am putut să stabilim foarte clar totul, știți cum este. Când te organizezi, trebuie să vezi dacă ai masa critică, că altfel nu are rost demersul.

R.F.: Observăm că s-au strâns ceva doritori. Ce spun aceștia?

C.C.: Deocamdată există o teamă, pentru că eu am adoptat sistemul acesta: - am vrut să se vadă clar cine este bărbat, cine este agricultor! Oamenii mă sună și îmi spun: „Bă frate eu vin, dar nu vreau să mă postez că mă întreabă ăștia, mă văd, mă iau la întrebări... ”. Adică statul polițienesc a rămas.

R.F.: Să înțelegem că oamenilor le este teamă...

C.C.: Le este teamă, da. Am primi zeci și zeci de telefoane. Eu cred că, până la urmă, se va mișca treaba, dar oamenii se tem de represalii, pentru că nu este pentru prima dată când organizăm și când înainte de a face protestul, oamenii sunt presați pe diferite căi de instituțiile statului.

R.F.: De către cine?

C.C.: De instituțiile statului! De APIA, de tot felul de instituții cu care fermierii au relații mai mult de SCLAVIE. Sigur, reprezentanții acestora îi cheamă și le spune: „Băi, vezi că nu este bine, băi, vezi că este posibil să fie probleme, lasă-l pe Caraș că el este cu treaba lui... ”.

R.F.: Din câte cunosc, cel puțin unul dintre apropiații premierului a mărturisit într-o discuție privată cu unii membri ai presei că Guvernul susține de principiu protestele bine întemeiate pentru că, în felul acesta, societatea civilă își spune cuvântul.

C.C.: Ce să sprijine ei? Astea sunt date pe trompetă, așa, ca să dea bine. Ei ă susțină protestele? Ei trebuie să dea banii domne! Să dea banii, să lase oamenii să trăiască, să facă treabă, să facă profit, să se dezvolte.

R.F.: Să plătească taxe...

C.C.: Să plătească taxe, bineînțeles. Că dacă faci profit, plătești, dacă ești mort pe masă, pe catafalc, ce să mai plătești? Trebuie să cheltuiască alții cu tine ca să te înmormânteze.

R.F.: Cum mai stă treaba cu partidul agricultorilor?

C.C.: Nu este nicio treabă. Merge prost de tot.

R.F.: Ați încercat să-l refaceți?

C.C.: Eu l-am lăsat cum era (...), am terminat. N-am mai făcut absolut nimic pentru că după alegerile din 2012, toată lumea a fugit. M-au lăsat cu datorii, m-au lăsat cu tot felul de probleme, fiecare și-a văzut de drumul lui.

R.F.: ... iar dumneavoastră ați rămas să trageți ponoasele.

C.C.: Da. Ponoase de sute de milioane de lei vechi și încă mai am de plată pentru că nu te iartă nimeni când ai datorii. Or, eu dacă am fost președintele partidului, normal că eu răspund, nu?

R.F.: Păi partidul dumneavoastră nu a fuzionat cu PNL?

C.C.: Ba da, a fuzionat cu PNL, dar datoriile au rămas.

R.F.: Datoriile nu s-au preluat și ele să înțelegem...

C.C.: Nu s-au preluat. Ideea este că și fuziunea aceasta cu PNL este un fiasco. Eu am venit aici prin fuziune cu PNL, am venit să facem un program pe agricultură, asta a fost înțelegerea și promisiunea PNL-ului: „Vrem neapărat o colaborare cu voi că nu avem segmentul acesta în PNL, că suntem morți, că suntem... ” și acum... nu se întâmplă absolut nimic.

R.F.: Noi știm că promisiunea aceasta v-a fost făcută de Crin Antonescu.

C.C.: A fost promisiunea președintelui partidului, dar el n-a fost singur acolo. Toți cei care sunt acum pe scaune, au fost și acolo. Mă refer la vechiul PNL. Că au mai venit și alții după aia, asta este o altă problemă.

R.F.: În prezent, mai aveți o funcție în Partidul Național Liberal?

C.C.: Da, sunt vicepreședinte la nivel național.

R.F.: Aveți o funcție importantă. Ați putea avea oarece influență pe zona de agricultură în interiorul PNL.

C.C.: Nu, nu pot avea niciun fel de influență. Adică nu am, nu că nu pot să am, nu am. Vă referiți la influență în partid?

R.F.: Da, în partid, la asta ne referim, la a crea politici, la a crea un departament de specialitate...

C.C.: Sunt create astea, ca peste tot, dar sunt create așa, ca să existe pe hârtie.

R.F.: Noi ne-am uitat pe pagina dumneavoastră de Facebook și am văzut acolo sintagma de protest mai dur. Ce ar însemna chestia asta? Am văzut pe Youtube că la cel mai important târg din Franța, fermierii din Hexagon l-au huiduit pe Hollande. Asta înseamnă dur!

C.C.: Nu numai că a fost huiduit, a fost aproape SECHESTRAT de fermieri, cum a fost și domnul Cioloș (n.r. - Dacian Cioloș, premierul tehnocrat al României) SECHESTRAT de mine și de fermieri pe vremea când era ministrul Agriculturii, la IndAgra; cu trei ore înainte de marile vizite pe care le aștepta acolo, mă rog, de la un oficial de la Comisia Europeană, vreo doi miniștri (al Poloniei, mi se pare, era o doamnă ministru atunci) (...) s-au plătit banii! Așa se face treaba. În loc să fim oameni și să respectăm munca, producția și plusvaloarea, noi ne batem joc de oameni, iar dacă oamenii se urcă cu picioarele, începem... „bă stai așa un pic că nu e chiar așa!”. Eu am avut atunci o demonstrație clară, făcută chiar cu domnul Cioloș, mă rog, în condiții grele și pentru dânsul. La acea vreme „cheia și lăcata” erau la Ministerul Finanțelor; s-a rezolvat totul. Acum, cheia nu mai este la Ministerul Finanțelor, ci la Ministerul Agriculturii, dar nu se rezolvă nimic. Prosteli din astea că, Vezi-Doamne, „ne sabotează” nu știu cine; povești.

R.F.: Eu știu că dumneavoastră ați acționat și diplomat, ați fost chiar și inventiv, atunci când ați protestat în coșciug, și uneori chiar dur, când ați aruncat laptele pe câmp sau ați legat o vacă din plastic de tractor și ați venit la Guvern. Adică ați încercat să transmiteți un mesaj. La ce vă gândiți de această dată? Ce mesaj să transmitem fermierilor din țară?

C.C.: Mesajul, acum, este legat de un protest dur! (...) Am un kilometru jumate de lanț și multe lacăte, vrem să ne legăm cu acest lanț o mie de fermieri minimum. Dacă va mai fi nevoie de lanț cumpărăm, că este lanț în țară, importat din Turcia, o grămadă. Vrem să ne legăm de porțile Ministerului Agriculturii și să rămânem acolo până plesnim. Plesnim sau nu plesnim. Să vedem, se rezolvă problemele sau nu se rezolvă?

Lactate Brădet, Fenov Robănești și Ferma Joiana, „terminate” de scandalul E-coli

Revista Fermierului: Că tot vorbiți de Facebook, am rămas consternați de reacția ministrului Agriculturii pe rețeaua de socializare. L-am apreciat ca un profesionist pe probleme europene, dar gurile rele spun că nu s-a orientat deloc cu afirmațiile vizavi firma Brădet. A confirmat numele vehiculat de presă, apoi și-a cerut scuze online. Un procesator și doi producători de lapte ar putea intra în faliment. Lipsa de implicare a Ministerului Sănătății care a pasat pisica ANSVSA-ului i-au pus tehnocratului în brațe „mortul”.

Costel Caraș: Nu numai de patronul Brădet putem vorbi de faliment. Așa cum ați menționat și dumneavoastră, de cei doi fermieri, primul de la Craiova – Viorel Ninulescu (n.r. - Fenov Robănești) și băiatul acesta de la Argeș pe care îl cunosc Romică (Romeo) Mandu (n.r. - ferma Joiana) din Stolnici. Ambii au ferme foarte bune; sunt terminați.

R.F.: Îi vom contacta și pe ei să vedem ce cred ei că s-a întâmplat. Este o nebuloasă, efectiv, situația actuală... Cazul aflatoxina, numai cu reacții diferite.

C.C.: Lucrurile sunt simple, nu este niciun fel de nebuloasă. Nebuloasă este în capul ministrului. O fi fi specialist pe probleme europene, și bine că este, eu n-am nimic cu el. Din câte înțeles, a ajutat agricultura românească pe la Bruxelles, a știut să deschidă uși, ce mi-au spus și mie alții care au lucrat cu el. Dar să vii ca ministru și să faci o astfel de gafă... Mie mi se pare intenționat făcută. Nu poți face așa ceva. Acum am văzut pe Facebook că se scuză și bagă copiii în față. Adică, „Domne, eu nu vreau să îi am pe conștiință!”. Păi băi frate, brânza a fost vândută vrac. Omul când s-a dus să cumpere brânză, a luat din cutie sau de unde au pus-o ăia în vitrina frigorifică, au luat cu o spatulă brânză și au vândut – 500 de grame, 800 de grame; pe pungă nu scria că era de la Brădet. Era brânză proaspătă de la magazinul lui „Popescu”. (...) Este o scuză venită cu ea de ministru. El și-a dat seama sau i-or fi spus alții: „Bă, oprește-te că faci prostii. Mergi pe un drum greșit” și acum o dă la întors. Dar nu-mi bagi mie copiii în față. Eu dacă iubesc ceva pe lumea asta, eu iubesc copiii mai mult ca orice și îmi dau seama ce s-ar fi întâmplat în inima mea și în casa mea dacă exista o astfel de situație.

Însă, de aici, să călcăm așa pe cadavre, este mult. Eu sunt extrem de supărat pe chestia asta. Nu vă mai spun că mie mi-a scăzut vânzarea la jumătate la laptele meu și la toată lumea a scăzut vânzarea, pentru că, deja, sunt procesatori mari care spun așa: „Băi, nu mai luăm lapte de la voi o perioadă că ne distrugeți. Cu scandalul mediatic și cu astea aducem din Polonia, aducem de pe unde aducem, o perioadă, până se liniștesc lucrurile. După aceea mai discutăm”.

R.F.: A scăzut achiziția de lapte la dumneavoastră?

C.C.: Eu comercializez materia primă crudă prin automate; în trei zile mi-a scăzut la jumătate vânzarea. Oamenii sunt precauți. Este și normal: „Eu dau lapte copilului”, spun unii. „Cine știe? N-o avea și laptele ăsta ceva?” Nu este gândirea corectă? Este! „N-am de unde să știu, văd că treaba este confuză. Dacă a ieșit ministrul Agriculturii și a spus că problema este de la lapte... ”. Oficialul guvernamental a făcut afirmația foarte clar, că problema este de la lapte. Ce să fie băi nene de la lapte? Laptele este pasteurizat!

R.F.: Cât lapte crud vindeați prin automate?

C.C.: Circa 500-600 de litri la două zile prin cele 15 aparate autorizate pe care le dețin.

R.F.: Mai reprezentați vreo asociație în prezent?

C.C.: Sindicatul Crescătorilor de Taurine (al cărei președinte sunt) funcționează. Când eram în putere, eram 5.200 în SCT. Acum nu știu ce să vă mai spun. De când a fost cu partidul, n-am mai apăsat pedala. Dintre membri nu a fost dat nimeni afară, n-a depus nimeni vreo cerere că ar dori să plece. N-a mai fost nici cazul de cotizație pentru că SCT nu a mai avut cheltuieli. A fost zero pe zero că n-am mai făcut acțiuni, n-am mai plătit angajați, chirie.

R.F.: Atunci protestul din partea cărei forme asociative va fi?

C.C.: Protestul este pur și simplu o inițiativă de-a mea pe Facebook – chem fermierii la acțiune, la „bătaie”.

R.F.: Când preconizați că va avea loc protestul?

C.C.: Eu mi-aș dori ca până pe 20 martie 2016 să fim cu lanțul de gât.

R.F.: Care sunt revendicările dumneavoastră?

C.C.: Revendicările sunt, în fapt, o listă deschisă în care oamenii sunt liberi să introducă tot felul de propuneri. Cea mai importantă revendicare a mea este însă ca până la 31 martie 2016 să se plătească în total toate obligațiile către fermieri. Mă refer la toate subvențiile – și la animale, și la vegetal. Acum am văzut tot felul de îmbârligători din ăștia, prosteală: „Dăm banii pe suprafață, iar crescătorilor de animale din iulie încolo”.

R.F.: Dar știți de ce se întârzie plata la animale? Nu au fost contractate modulele necesare de soft în APIA. Noi am scris despre acest subiect.

C.C.: N-a fost contractată... de ce? Din cauza fermierilor? Nu mă interesează că ai contractat sau nu modulele. Ce-mi explici mie toate astea? Sunt prosteli! Mie îmi dai banii sau imediat îți dai demisia dacă nu ești de acord; te duci și te spânzuri. Ce, te-am pus eu să accepți să fii ministrul Agriculturii sau să fii director la APIA? Ai acceptat? Rezolvă problemele!

Luna martie reprezintă din punct de vedere calendaristic prima lună de primăvară şi totodată prima lună de “forţă“ în agricultură. Practic, martie deschide campania de primăvară.

Temperaturile pozitive înregistrate în februarie (mai ales spre sfârşitul lunii) i-au determinat pe fermieri să treacă la pregătirea patului germinativ şi la introducerea primelor seminţe sub brazadă. Odată cu încălzirea vremii, culturile semănate în toamnă îşi reiau ciclul de vegetaţie.

În materialul de mai jos nu am atins toate activităţile care se desfăşoară în luna martie la cultura mare, dar sperăm să reprezinte un punct de plecare în activitatea agricultorilor.

Culturile semănate în toamnă

Grâu, orz şi rapiţă

La aceste culturi, în perioada următoare, se va acorda atenţie lucrărilor de fertilizare, erbicidare şi combatere a dăunătorilor.

Fertilizarea

Operațiunea rămâne esenţială şi în perioada următoare. Se ştie că fără o fertilizare corespunzătoare calitatea producţiilor lasă mult de dorit. În culturile de grâu nefertilizate se obţine o producţie mică de grâu, slabă calitativ, producţie care de cele mai multe ori este încadrată la categoria “grâu furajer” şi valorificată la un preţ care nu justifică şi nu acoperă cheltuielile de producţie. Din aceasta cauză uneori cultura de grâu devine nerentabilă. Fertilizarea, indiferent că vorbim de grâu, orz, orzoaică sau rapiţă de toamnă, se recomandă să se efectueze primăvara devreme, dar numai după ce plantele au pornit în vegetaţie. Raţionamentul acestei recomandări se bazează pe faptul că în felul acesta tot îngrăşământul ramâne în stratul zonei active al rădăcinilor şi este utilizat în totalitate de către plante.

Practic, prin aplicarea azotului după reluarea vegetaţiei şi chiar aplicarea lui în doze fracţionate, duce la utilizarea în totalitate a acestuia. În conditiile aplicării îngrăşămintelor pe bază de azot în timpul iernii, datorită precipitaţiilor fie sub formă de zăpadă, fie sub formă de ploaie, o parte din cantitatea de azot este levigată sub nivelul rădăcinilor şi practic se pierde în pânza de apă freatică. De aceea, ar trebui să luăm în calcul faptul că aplicarea azotului este indicat să se facă în funcţie de perioadele critice ale plantelor, dar şi în funcţie de perioada de consum maxim a culturii. Dacă ne referim la perioadele critice ale culturii de grâu, acestea sunt: la terminarea înfrăţirii, când are loc diferenţierea spicului; la apariţia primului nod, când are loc diferenţierea primordiilor florale; la formarea celui de-al doilea nod, când apar staminele şi se declanşează formarea boabele în spic.

Aplicarea fracţionată a azotului se poate face la fel de bine şi la celelalte culturi agricole semănate în toamnă. Dacă ne referim la cultura grâului, îngrăşămintele cu azot se aplică, în principal, în două faze, astfel: 40 – 60 kg N/ha primăvara devreme când plantele de grâu îşi reiau ciclul de vegetaţie, iar restul dozei de aproximativ 30 – 60 kg N/ha se poate aplica la apariţia primului nod al tulpinii.

Ca tip de îngrăşământ, primăvara devreme se poate utiliza pentru fertilizare ureea, dar numai până când temperatura diurnă ajunge la valoarea de peste 15°C. După această temperatură se recomandă utilizarea altor tipuri de îngrăşăminte pe bază de azot pentru că la temperaturi mai mari şi în condiţiile unui vânt uşor de primăvară, ureea este descompusă rapid în CO2 şi NH3 substanţe care sunt volatile, înregistrându-se pierderi de produs de peste 30 – 40%. Perioada de consum maxim la grâu se situează în intervalul de la începutul formării paiului şi până la coacerea în lapte când se absorb cea mai mare parte din elementele nutritive şi anume: 78-92% azot; 75-88% fosfor; 85-88% potasiu.

La orz, consumul specific de substanţe nutritive este apropiat de cel al grâului. Astfel, pentru 1000 kg boabe plus producţia corespunzătoare de paie, orzul consumă în medie între 24-29 kg N, 11-13 kg P şi 21-28 kg K în substanţa activă.

Pentru toate formele de orz, azotul se aplică primăvara. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 - 1/3), numai după premergatoarele care sărăcesc foarte puternic solul (floarea-soarelui, porumb).

Dacă ne referim la cultura de rapiţă, recomandările noastre sunt: când doza de azot care se aplică în vegetaţie este mai mare de 100 kg substanţă activă/ha se recomandă aplicarea fracţionată a acesteia. Primăvara devreme, la pornirea în vegetaţie, se aplică o doză de 50 kg de substanţă activă de azot/ha, iar la sfârşit de martie sau început de aprilie (înainte de butonizare) se recomandă aplicarea fracţiei rămase. În felul acesta plantele de rapiţă utilizează întreg conţinutul de azot aplicat. Dozele de îngrăşăminte variază de la o cultură la alta, dar obiectivul principal trebuie să fie asigurat de o fertilizare raţională, fără pierderi de produs în sol şi cu efecte maxime în producţia obţinută. Doza variază în funcţie de tipul de sol, de conţinutul în azot al solului, de îngrăşămintele aplicate în toamnă la înfiinţarea culturii, de producţia planificată şi nu în ultimul rând de potenţialul financiar al fermierului.

Erbicidarea

Luna martie reprezintă pentru fermieri şi începutul celei mai importante lucrări de îngrijire din cadrul culturilor de cereale păioase - erbicidarea. De cele mai multe ori, această lucrare se continuă şi pe parcursul lunii aprilie. Indiferent că discutăm de culturile de grâu sau orz de toamnă, pagubele produse de buruieni sunt enorme şi se ridică la peste 40 – 50% din producţia programată.

Erbicidarea este o lucrare obligatorie care se face în cadrul fermelor, iar reuşita ei depinde în mare masură de câţiva factori importanţi. Anume:

• Speciile de buruieni existente în cultură. Fermierul, pe baza istoricului suprafeţei, a plantei premergătoare şi a buruienilor existente la data verificării culturilor de grâu şi orz, stabileşte speciile de buruieni mai importante din solelele respective, stabileşte felul buruienilor şi se focusează pe combaterea acestora;

• Alegerea tipului de erbicid sau a combinaţiilor posibile pentru combaterea unui spectru cât mai larg din buruienile prezente în câmp. Pe baza acestor determinări este bine ca fermierul să consulte sau să ceară sfatul firmelor care comercializează erbicide în aşa fel încât să aleagă cea mai bună soluţie pentru ferma sa. De cele mai multe ori un amestec de erbicide cu grade diferite de combatere poate reprezenta soluţia cea mai bună de control a buruienilor;

• Momentul de aplicare a erbicidului sau a amestecului de erbicide. Acest lucru depinde foarte mult de modul de acţiune a erbicidului, de toleranţa culturii faţă de acest erbicid, de fenofaza în care se află cultura, dar şi de gradul de dezvoltare a buruienilor;

• Soluţia tehnică de aplicare a erbicidelor. Atunci când nu există mijloace suficiente necesare de aplicare a erbicidelor este bine de luat în calcul ca erbicidul ales să aibă o perioadă de aplicare cât mai lungă de timp;

• Remanenţa erbicidului. Cu această ocazie, vrem să atragem atenţia că anumite erbicide pot avea remanenţa asupra culturii postmergătoare. O importanţă deosebită trebuie acordată acolo unde după cultura grâului urmează o cultură de rapiţă. În această situaţie trebuie ca erbicidul ales să nu aibă o remanenţă în sol mai mare de patru luni din momentul aplicării. Este bine ca aceste aspecte să le urmărim şi să le avem lămurite înainte de aplicarea erbicidului.

În cazul în care în momentul aplicării erbicidelor se constată pe teren că există şi unele boli foliare, este bine ca împreună cu erbicidele să se aplice şi un fungicid de protecţie a culturii. Şi nu în ultimul rând, odată cu aplicarea pesticidelor respective se poate aplica şi un îngrăşământ foliar  care să stimuleze planta de cultură şi să asigure o dezvoltare uniformă a acesteia. Astfel, printr-o singură trecere cu utilajul de tratare se asigură condiţii favorabile pentru realizarea unei culturi sănătoase, curate de boli şi dăunători, viguroasă, capabilă să producă aproape de potenţialul specific al soiului. Pe de altă parte, avem premisa de a asigura o plantă care să facă faţă mai uşor condiţiilor de stres.

Combaterea dăunătorilor

Dacă în perioada următoare la grâu şi orz atacul dăunătorilor este cât de cât limitat, la cultura de rapiţă încă de la pornirea în vegetaţie ne putem confrunta cu unul dintre cei mai periculoşi dăunători – gărgăriţa tulpinilor de rapiţă (Ceuthorrynchus spp) care determină pagube însemnate. În unele cazuri datorită virulenţei acestui dăunător se poate ajunge la pagube ce depăşesc 80% din producţia prognozată. Protecţia acestei culturi faţă de dăunătorul respectiv poate fi unul din punctele cheie în obţinerea de producţii profitabile.

Apariţia acestui dăunător are loc primăvara devreme când temperatura diurnă depaşeşte 9 grade Celsius şi are tendinţă de creştere. Zborul acestor insecte se face de regulă dinspre lizierele de pădure, dinspre terenurile nelucrate către culturile de rapiţă.

Culturile din primăvară

La aceste culturi, în perioada următoare, se va acorda atenţie lucrărilor de fertilizare, erbicidare şi combatere a dăunătorilor.

În mod special trebuie să se ţină seama de amplasarea tuturor culturilor, stabilirea locului fiecărei culturi în asolamentul fermei, evitarea monoculturii şi respectarea intervalului de revenire. Toate acestea contribuie la realizarea unei bune funcţionări a fermei. De cele mai multe ori culturile semănate sunt alese în funcţie de preţul de valorificare, de venitul pe care îl aduce în fermă.

In cadrul unui asolament raţional trebuie respectate următoarele cerinţe generale:

• Evitarea succesiunii plantelor cu boli şi dăunători comuni: floarea-soarelui, rapiţă, soia, fasole etc;
• Respectarea timpului de revenire. De pildă, floarea-soarelui după floareasoarelui la 4 – 5 ani; sfecla şi inul la 3-4 ani etc;
• Semănatul alternativ al prăşitoarelor cu păioasele în aşa fel încât să putem contribui la combaterea unor boli şi dăunători, dar mai ales a buruienilor;
• Folosirea unor leguminoase ca plante bune premergătoare pentru principalele culturi agricole.

După stabilirea acestor aspecte se poate trece la semănatul culturilor din prima urgenţă. În general, pentru aceste plante, încă din toamnă, terenul a fost bine pregătit prin discuiri repetate în aşa fel încât în primăvară doar se mai face o singură lucrare cu combinatorul sau cu discul (daca este cazul) şi se trece direct la semănat. În prima urgenţă se pot semăna fără probleme culturile de mazăre (temperatura de semănat 1 – 20°C determinată în sol la adâncimea de semănat), orzoica de primăvară (temperatura de semănat 1–20°C determinată în sol la adâncimea de semănat), muştar (temperatura de semănat 1 – 20°C determinată în sol la adâncimea de semănat), rapiţa de primăvară (temperatura de semănat 1 – 20°C determinată în sol la adâncimea de semănat), sfecla de zahăr (temperatura de semănat 4 – 50°C determinată în sol la adâncimea de semănat), in (temperatura de semănat 4 – 60°C determinată în sol la adâncimea de semănat), lucernă, trifoi etc, culturi care pot suporta uşor în faza de plantulă temperaturi reduse pentru o perioadă scurtă de timp.

În funcţie de specie şi de soi, de terenul pe care se însămânţează, de zona de cultură, cantitatea de sămânţă variază foarte mult. Lucrarea de semănat trebuie astfel organizată încât să se efectueze în cel mai scurt timp posibil. Orice abatere de la perioada optimă de semănat se repercutează asupra producţiei.

Pentru plantele care necesită la germinare temperaturi mai mari, în această perioadă se trece la pregătirea patului germinativ, la aplicarea îngrăşămintelor de bază şi chiar, în unele cazuri, la erbicidare. Pentru aceste plante se execută următoarele lucrări:

• Pregătirea terenului prin unul sau două lucrări cu grapa cu discuri;

• Aplicarea îngrăşămintelor complexe, care trebuie să ţină cont de planta ce urmează a fi semănată, de planta premergătoare, precum şi de fertilitatea terenului;

• Efectuarea unei treceri cu combinatorul. De regulă, această trecere se face cu cel mult una-două zile înainte de semănat.

În condiţiile în care agricultorii dispun de agregate complexe care la o singură trecere execută mai multe lucrări, precum mobilizarea solului, aplicarea îngrăşămintelor şi pregătirea patului germinativ sau chiar semănatul, este bine ca aceste lucrări să fie efectuate cât mai aproape de epoca optimă de semănat sau chiar în epoca optimă (atunci când se execută şi semănatul culturii).

Dacă fermierii nu dispun de asemenea utilaje complexe trebuie să ţină cont ca pregătirea terenului să se facă prin cât mai puţine treceri. Astfel, se evită tasarea inutilă a terenului, se mobilizează terenul pe o adâncime cât mai mică şi se evită pierderile de apă prin evaporaţie. Un aspect important care trebuie avut în vedere la pregătirea patului germinativ este dat de timpul de intrare pe teren.

Intrarea cu utilajele agricole pe teren se face numai atunci când terenul este uscat la suprafaţă (zvântat), nu aderă pe organele active ale maşinilor (disc, tăvălug), nu se tasează puternic pe urmele roţilor de tractor şi nu rămâne în fâşii în urma lucrării cu utilajul respectiv (disc, de exemplu). Practic, prin aceste măsuri se conservă solul, i se păstrează structura şi textura nealterate.