Despre cercetarea agricolă din România se tot vorbește că-i în declin, că nu există real. Vrem să demonstrăm contrariul, iar subiectul interviului de față realizat cu dr. ing. Cătălin Oltenacu este unitatea pe care acesta o conduce din poziția de director, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, care funcţionează în subordinea Academiei de Ştiințe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișeşti” și în directa coordonare a Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești -Mărăcineni (Argeș).

„Acesta este rolul nostru, de a gândi, de a cerceta, de a găsi soluţii, tehnologii pe care să le diseminăm în faţa fermierilor.”

Reporter: Care este situaţia cercetării din pomicultură?

Cătălin Oltenacu: Există voci care afirmă că cercetarea românească nu se află într-o stare tocmai bună. Da, aşa a fost o perioadă destul de lungă. Motivul principal îl ştim cu toţii, cauzat de faptul că eram subfinanţaţi. Însă, odată cu reorganizarea anumitor unităţi de cercetare, vorbesc acum la nivel naţional, unităţile s-au reorganizat, s-au modernizat, au început să-şi achiziţioneze echipamente, aparatură nouă. Iată că uşor-uşor unitățile de cercetare au început să reintre pe făgaşul normal, de fapt acolo unde ne este locul, şi să încercăm cu cercetătorii pe care-i avem, şi aici o să fie un subiect pe care o să-l discutăm, să abordăm anumite proiecte, anumite teme de cercetare şi să încercăm să le transpunem în proiecte pe care ulterior să le diseminăm în faţa fermierilor. Că, de fapt, până la urmă acesta este rolul nostru, de a gândi, de a cerceta, de a găsi soluţii, tehnologii pe care să le diseminăm în faţa fermierilor.

„Robo-Fermier” și „Hortivoltaic”, în sprijinul pomicultorilor

Reporter: Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa este printre puținele din țară care a accesat ceva fonduri nerambursabile...

Cătălin Oltenacu: Încercăm să nu ratăm nimic. Am accesat o sumedenie de proiecte, de măsuri, de submăsuri, începând cu cele finanţate de AFIR şi nu mai vorbesc de cele finanţate direct de Ministerul Agriculturii prin programele ADER. Acolo avem trei proiecte, într-unul suntem lideri de proiect, în două suntem parteneri, şi dezvoltăm împreună cu colegii din reţeaua pomicolă proiecte de cercetare pe diferite domenii de interes.

În ceea ce priveşte accesarea proiectelor europene este o ţintă pe care mi-am propus-o încă de la început, nu vă ascund faptul că în momentul de faţă avem patru proiecte, deja l-am depus şi pe al cincilea, trei sunt în implementare, unul în evaluare şi unul l-am depus recent, de câteva luni. Sunt proiecte interesante, chiar am avut pe submăsura 16.1A un proiect foarte interesant în care am gândit, am creat şi am pus bazele primului robot care poate lucra în pomicultură, l-am şi denumit foarte frumos, Robo-Fermier. Un robot care lucrează, poate avea o grămadă de accesorii conectate la el şi poate desfăşura activitatea într-o plantaţie pomicolă fără probleme. De unde a pornit această nevoie? De la lipsa forţei de muncă...

„Dacă nu vii cu ceva inovativ, nu ai ce căuta pe piaţă.”

Reporter: Cea care trebuie să facă lucrările de bază.

Cătălin Oltenacu: Bineînţeles, lucrările de bază, nu să facă lucrări complicate. Dar lucrările de bază se pot face, fără doar şi poate. Este un proiect de suflet, este un proiect la care am muncit foarte mult şi iată că în momentul de faţă avem o satisfacţie, în sensul că acest robot a fost apreciat inclusiv de către evaluatorii OCDE, cei ai Organizaţiei de Cercetare-Dezvoltare Economică care au venit să facă raportul de ţară pentru România.

Un alt proiect foarte interesant, un proiect la care, de asemenea, ne implicăm foarte mult, este proiectul pe care noi l-am denumit sugestiv „Horti-Voltaic”. Ce înseamnă acest lucru? Încercăm, pe anumite specii, să venim cu nişte panouri fotovoltaice de o anumită transparenţă, acum suntem în faza de cercetare în care pe anumite sisteme de transparenţă încercăm să vedem impactul asupra culturilor. Ele vin şi efectiv acoperă cultura. Noi avem experienţă pe căpşuni şi primele rezultate sunt chiar foarte interesante, în sensul în care mare parte din plante au reacţionat extraordinar de bine sub aceste panouri, comparativ cu martorul care nu a fost protejat. Situaţia sub aceste panouri este foarte bună, începând de la înmagazinarea apei, de la reacţia plantei, de la senzoristica pe care noi am montat-o şi avem deja date furnizate care sunt foarte interesante şi încercăm acum, după o analiză, să le transformăm într-o statistică şi să vedem exact care este impactul asupra plantei respective pe fiecare fază de dezvoltare în parte. Și, da, se pare că va fi un viitor foarte interesant pe acest domeniu. L-am făcut cunoscut şi la Ministerul Agriculturii, fiind un proiect-pilot unic deocamdată în România şi sper ca să prindă şi la fermieri. Am ieşit cu el şi la anumite expoziţii, chiar anul trecut l-am prezentat, într-o formă incipientă, la ASAS şi la INDAGRA. Interesul a fost destul de mare.

Reporter: Până la urmă, rolul cercetării este acela de a studia şi a implementa în fermă ceea ce-şi doresc fermierii, producătorii.

Cătălin Oltenacu: Sigur, acesta este drumul, într-adevăr cu echipa tânără pe care o avem am reuşit, destul de greu, să coagulăm un grup de cercetători inimoşi care iată, îşi fac treaba şi uşor-uşor au început să înţeleagă că rolul nostru este foarte important şi trebuie să fim acolo şi să facem cinste celor trei litere CDI – cercetare, dezvoltare, inovare. Observăm că toate proiectele din momentul de faţă pe care le vedem în acest portofoliu de proiecte care apar atât din partea Ministerului Agriculturii, cât şi din partea altor ministere, au la bază cele trei legi CDI, cercetare, dezvoltare, inovare. Ori ăsta este rolul nostru. Dacă nu vii cu ceva inovativ, nu ai ce căuta pe piaţă. Cercetarea în alte state sunt convins că este mult mai avansată, însă avantajul nostru este că noi nu am pornit de la zero, avem oarece informaţii pe care le-am upgradat şi încercăm noi, uşor-uşor, să ajungem lângă colegii noştri din alte state cu care, de altfel, avem şi parteneriate. Un prim proiect pe care aş putea să vi-l dau chiar exemplu este un parteneriat cu Staţiunea de Sericicultură Băneasa, noi, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa plus colegii de la Institutul de Sericicultură din Vratsa, Bulgaria. Este un proiect care are ca principal studiu comportamentul anumitor soiuri de dud în ţara noastră şi am încercat să combinăm, pe de o parte să venim în sprijinul colegilor de la staţiunea de sericicultură pentru viermii de mătase cu dudul pentru frunze, iar noi pe partea noastră cu dudul pentru fructe. Din păcate, în România aveam o anumită preconcepţie despre cultura dudului, dar dacă ne uităm pe anumite studii făcute în alte state, dudul să ştiţi că este chiar o cultură foarte interesantă, cu nenumărate aplicaţii.

Reporter: Şi fructele cu preţ foarte mare pe kilogram.

Cătălin Oltenacu: Foarte mare, într-adevăr, nu mai vorbim de partea de procesare în care le poţi deshidrata, iar mai nou poate veni ca îndulcitor, deci iată sunt o grămadă de lucruri pe care noi nu le exploatăm. Trebuie să mergem şi pe această nişă care este foarte interesantă. Bulgarii chiar au dezvoltat un institut cu studiul anumitor soiuri de dud, nu contează că-s de la noi sau de la ei. Din păcate, baza noastră genetică nu ne permite să venim cu anumite studii.

Reporter: Există prea puţină promovare pentru ceea ce a însemnat cultura dudului şi ce a însemnat creşterea viermilor de mătase în România şi care sunt oportunităţile de astăzi. Pentru că într-adevăr sunt oportunități, unele remarcabile, iar fermierii pot avea o nişă, alături de alte culturi, de alte specii, astfel încât să-și completeze veniturile.

Cătălin Oltenacu: Aşa este. Eu am fost destul de vehement vizavi de această cultură, ca susţinător vorbesc. De ce? Pentru că România, la un moment dat, era singura ţară care avea un fond genetic, vorbesc şi de viermi de mătase, şi de soiuri de dud, foarte bun. Vă dau un exemplu: 84 de soiuri de dud, am avut la un moment dat vreo 72 de rase de viermi de mătase, eram unicat în Europa. Ne puteam bate la momentul respectiv cu ţări ca Franţa, chiar China, care e o super-putere. Deci aveam un fond genetic şi-l avem încă, datorită colegilor care insistă să-l păstreze. Dar foarte greu, foarte greu. În momentul de faţă am speranţe că avem un fond genetic stabil, la rândul nostru şi noi pe zona noastră de pomicultură putem stabiliza şi fondul genetic pe care-l avem şi este păcat să nu-l conservăm, şi evident că mă bucură şi faptul că Ministerul Agriculturii a înţeles într-un final că o ţară cu un fond genetic important este o ţară care are un cuvânt de spus în domeniul respectiv. Dacă nu ai un fond genetic cu care să te prezinţi, nu ai ce să arăţi.

Este de admirat şi iniţiativa ASAS, de fiecare dată primim solicitări să prezervăm fondul genetic, sub orice formă. Este bine că există această iniţiativă, este bine că și ai mei colegi sunt deschişi şi putem într-adevăr la momentul ăsta să ne lăudăm cu faptul că fondul genetic – pomicol, viticol, dar şi în alte domenii – a început uşor-uşor să se stabilizeze.

„Noi încercăm cu cercetările noastre să-i convingem pe fermieri că o anumită specie pomicolă poate fi sau nu rentabilă pe un anumit areal. Şi atunci  fermierul înţelege. Cu explicaţii şi cu demonstraţii.”

Creații și tehnologii pentru fermieri

Reporter: Care este aria de acțiune, să-i zicem așa, a SCDP Băneasa, în ceea ce priveşte soiurile de pomi fructiferi?

Cătălin Oltenacu: Noi avem o arie de influenţă pe zona de sud a ţării. La nivel naţional, sunt cinci unităţi de cercetare pomicolă, evident subordonate Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni. Fiecare staţiune este foarte bine amplasată, răspunzând de arealul respectiv. Înainte vreme se discuta despre Staţiunea Pomicolă Băneasa drept un creator de soiuri de cais și piersic. Nu mai este cazul. Chiar în discuţiile pe care le-am avut cu colegii mei, cred că se impunea ca fiecare staţiune să încerce şi alte specii pomicole. De ce? Deoarece au fost și sunt fermieri care solicită înfiinţarea unei plantaţii pomicole în Câmpia Română de măr, de exemplu. Ori, ştim cu toţii că mărul se duce spre zona colinară, submontană, acolo merge el foarte bine. Noi încercăm să-i convingem pe fermieri cu cercetările noastre că o anumită specie pomicolă poate fi sau nu rentabilă pe un anumit areal. Şi atunci  fermierul înţelege. Cu explicaţii şi cu demonstraţii, înţelege şi revine la sentimente mai bune şi se orientează către o altă cultură.

Am avut o altă solicitare pentru plantaţie pomicolă în zona județului Călăraşi, nuc. A vrut omul nuc. Am susţinut că nu este o zonă optimă pentru nuc, haideţi să încercăm altceva. A susţinut că face plantaţia pe banii lui, ok, a înfiinţat-o. Ce credeţi că s-a întâmplat în primul an? Toţi pomii s-au uscat! Pentru că el şi-a expus o plantaţie de șapte hectare de nuc fix în mijlocul unei câmpii unde vânturile sunt cum sunt în miez de iarnă, temperaturile scăzute, şi atunci s-a întors la noi și ne-a zis că-i pare rău că nu ne-a ascultat. Deşi noi i-am demonstrat faptul că nu este o zonă propice pentru această cultură. Deci iată că rolul nostru este mai mult decât important în zonă, convingem fermierii – ok, vă doriţi o anumită plantaţie, dar haideţi să alegem împreună specia ca să fiţi rentabili. Degeaba munciţi, investiţi, faceţi o plantaţie şi constataţi că în doi ani nu mai există.

Reporter: Ați spus de cais și piersic, specii care pot fi cultivate în zona de sud. Ce altceva se mai poate cultiva în zona de sud şi dvs. aveţi în cercetare la SCDP Băneasa?

Cătălin Oltenacu: Avem cireş, o specie care merge foarte bine pe zona de sud, am avizat câteva proiecte importante, cu suprafeţe însemnate.

Reporter: Am văzut şi cireș în solar...

Cătălin Oltenacu: Da, merge în spaţiu protejat, îi spunem noi macro-tunel, dar nu neapărat un solar. Vorbim despre un macro-tunel care asigură o protecţie bună a culturii, dar mai important este faptul că fermierul respectiv, având în vedere că are un spaţiu cât de cât protejat, îi asigură o timpurieritate a rodirii şi atunci interesul este că iese pe piaţă cu o trufanda, cu un preţ foarte bun cât mai repede. Eu sunt adeptul noutăţii, al inovării, deşi au existat voci care au susţinut că anumite culturi nu merg în sistemul ăsta de macro-tunel. Ba da, funcţionează foarte bine, dar trebuie să ştii cum să-l gestionezi. Dacă-l faci după ureche şi nu iei nişte informaţii minime, nu realizezi nimic.

Reporter: Daţi-ne câteva exemple de specii create la Staţiunea Pomicolă Băneasa şi care au prins la producători.

Cătălin Oltenacu: Au prins soiurile noastre de cais, piersic şi nectarin, mai ales că  cercetătorii din vechea gardă s-au axat foarte mult pe aceste specii termofile. Avem în momentul de faţă 14 creaţii, însă, din păcate, ca menţinători în catalogul oficial mai avem doar jumătate, șapte soiuri. Sperăm să obţinem şi alte soiuri pe care să le creăm şi să le promovăm la nivelul fermierilor. Este dureros că pe primele submăsuri, pe primele variante de proiecte cu bani europeni, foarte mulţi fermieri s-au orientat către soiuri aduse din exterior, din afara ţării, din nou cu probleme. Nu discutăm din punct de vedere fitosanitar, am văzut şi plantaţii cu destule boli aduse din pepinieră, însă au făcut achiziţia unor soiuri pe care noi nu le-am aclimatizat sau nu le-am verificat în condiţiile din ţara noastră. Toate ţările din Europa au o anumită specificitate. Deci, o dată caisul din Italia cultivat în zona de sud n-o să funcţioneze, n-o să meargă foarte bine pe zona noastră. Sunt lucruri total diferite. Însă, dacă aţi sesizat şi dvs., referitor la aceste specii termofile, în ultima perioadă au fost acele îngheţuri târzii de primăvară, cu efecte devastatoare asupra producţiei. Deşi noi am făcut vorbire despre faptul că mare parte din aceste specii pot fi duse pe zona Dobrogei, unde au condiţii foarte bune de dezvoltare şi nu sunt atât de frecvente aceste accidente climatice. La noi, pe zona de sud, constatăm că nu mai avem rezultate pe speciile termofile – cais, piersic, nectarin, pentru că ne lovim frecvent de aceste îngheţuri târzii de primăvară. Adevărat că am avut nenumărate cercetări privind combaterea acestora sau cum putem preveni, eventual cum putem ajuta fermierul să-şi protejeze plantele când are un astfel de eveniment. Avem câteva variante, nu ştiu cât sunt de eficiente pentru că nu te pui cu natura, au ieşit acum cu inovaţia asta o grămadă de tehnologii care spun: vii cu aer cald… Sunt lucruri relative. Te pregăteşti, ştii că-ţi vine un nor rece…Sunt tehnologii şi tehnologii. Trebuie să luăm şi din exterior, dar să aducem aici în țară lucrurile bune.

Reporter: Nu trebuie să inventăm noi roata, dacă ea e inventată deja.

Cătălin Oltenacu: Exact. Le aducem aici, vedem dacă se pretează pentru condiţiile din ţara noastră şi atunci da, dacă-şi dovedesc eficienţa sigur că da, le putem promova. Acum lucrurile sunt relative.

„Cercetarea nu este pentru oricine. Trebuie să citeşti, să te interesezi. Dacă lucrezi numai de dragul unui salariu, mai bine nu mai vii.”

Viitorul sună bine

Reporter: Aţi creat, aici la stațiune, un nucleu tânăr. Știm că este greu să convingi un absolvent de facultate că locul lui este la cercetare, că poate avea o dezvoltare foarte bună în cercetarea agricolă. Cum aţi reuşit să faceţi lucrul acesta şi care este media de vârstă la SCDP Băneasa?

Cătălin Oltenacu: Cu foarte mare greutate, ne ducem undeva la 26-28 de ani, directorul ştiinţific este mai în vârstă, în rest avem tineri absolvenţi inimoşi, care au venit alături de noi, deşi la început, la interviu, întrebarea principală era „dar eu cât câştig?”. Nu aveam ce să le oferim extraordinar, pentru că legea salarizării în cercetare este cum este, n-o critic eu, n-am inventat-o eu, aceasta este. Însă i-am convins prin faptul că pot avea aici o carieră de lungă durată. Eu merg pe un principiu, nu ştiu dacă este corect sau nu, dar şi dacă m-aş duce la o firmă de inputuri eu nu mă mai pot considera un inginer specialist pe domeniul respectiv. Sincer vă spun, m-aş considera un agent de vânzări care trebuie să-şi îndeplinească un target, să vândă, şi în momentul în care nu ţi-ai atins targetul, nu mai eşti bun pentru compania respectivă. Stând de vorbă cu ei i-am convins că pot avea o carieră interesantă în cercetare. Este adevărat că salariul nu este foarte mare, nu e vina noastră, însă am reuşit să-i cooptăm şi în grupurile de lucru pentru proiecte. De acolo mai iau 10%, 15%, 20% maximum peste salariu. Au înţeles lucrul ăsta, sunt alături de noi. Chiar dacă înainte aveam o dinamică de personal foarte mare, deci veneau, stăteau o lună-două, constatau că nu e de ei, plecau. Adevărat, cercetarea nu este pentru oricine. Trebuie să citeşti, să te interesezi. Dacă lucrezi numai de dragul unui salariu, mai bine nu mai vii. Iată că uşor-uşor am reuşit să angrenăm nişte tineri, sunt implicaţi, sunt motivaţi, surprinzător au început să scrie tot felul de articole, să participe la emisiuni, să-şi dorească să fie promovaţi, depun şi foarte multe lucrări, nu există sesiune ştiinţifică să nu depună lucrări, lucrul ăsta mă bucură foarte tare. Au o deschidere şi eu cred că, era o vorbă, viitorul sună bine!

Reporter: Cum ar trebui să arate cercetarea agricolă pentru ca să putem pe de o parte motiva tinerii să rămână în cercetare, iar pe de altă parte ca rezultatele cercetării să fie comparabile cu ce se întâmplă în afara României?

Cătălin Oltenacu: Este foarte simplu. Despre ce discutăm în ultima perioadă? Digitalizare. Discutăm despre inteligenţa artificială. Este exact elementul care poate influenţa un tânăr să rămână în cercetare. Tinerii sunt foarte deschişi la nou, foarte atenţi la zona de inteligenţă artificială. În momentul în care găsesc ceva nou ce nu s-a mai făcut, vin şi spun: domnule director, uitaţi, în China a apărut nu ştiu ce robot care face nu ştiu ce. Nu vreţi să încercăm să găsim şi noi o variantă, să creăm aşa ceva? Este foarte interesant. Cred că zona asta este foarte atractivă pentru ei. Repet, nu ştiu dacă salariul poate să compenseze munca pe care o face un tânăr, dar faptul că eu sunt deschis la lucruri noi pentru ei înseamnă foarte mare lucru, pentru că sunt alături de ei, îi susţin şi, ca de fiecare dată când vin cu câte o idee nu le spun „în niciun caz”, ci „hai să gândim, să vedem cum o facem, şi dacă lucrul este foarte interesant pentru noi ne apucăm de treabă şi găsim un proiect şi să-l ducem pe zona asta. Au venit acum cu o idee foarte interesantă, de combatere a graurilor în culturile de cireşi. Sunt probleme cu graurii, într-adevăr, când cireaşa este matură este dezastru în orice plantaţie. Şi au venit cu o idee, cred că am putea accesa un proiect astfel încât să găsim o variantă de combatere, cu o dronă care să se plimbe exact acolo unde este atacul, adică ei sunt captivaţi de lucrurile noi, inovative.

„Digitalizare. Discutăm despre inteligenţa artificială. Este exact elementul care poate influenţa un tânăr să rămână în cercetare.”

Cercetarea românească nu depune armele

Reporter: Haideți, domnule director, să ne spuneți câteva cuvinte despre dvs, să-l cunoască cititorii noștri și pe omul Cătălin Oltenacu. De unde sunteți de loc? Legătura cu domeniul agricol vine din familie?

Cătălin Oltenacu: M-am născut pe malul Borcei, la Călărași. Aţi deschis o Cutie a Pandorei, m-au năpădit amintirile… Am terminat Şcoala generală nr. 1 din Călăraşi, am continuat cu Liceul Agricol, cred că pe undeva destinul m-a dus acolo… Specializarea din liceu a fost industria alimentară, am luat bacalaureatul cu 10, dar am lucrat vreo doi-trei ani și apoi m-am dus la facultate. În 1993, am absolvit liceul. Tata era zugrav și m-am angajat cu el. Doi ani am muncit. M-am angajat la fabrica de confecţii Călăraşi, ţin minte – parcă ieri a fost – şi munceam acolo, Doamne… şi m-am ambiţionat şi am zis: „Nu-i de mine”. Am învăţat, din ce am câştigat mi-am plătit meditaţiile, nu eram foarte bun pe biologie, la chimie eram ok. Am ajuns la facultate la București, la USAMV, Facultatea de agricultură, era în 1996. Am terminat în 2001 şi aş vrea să vă spun, ca o picanterie, bătălia pentru locul I în fiecare an s-a dat între mine şi sora mea. Sora mea, cu șapte ani mai mare decât mine, tehnician veterinar, a vrut să fie medic veterinar, a dat de cinci ori la facultate, pica prima sau a doua sub linie. A devenit frustrant pentru ea, cu meditaţii cu tot, se intra foarte greu la Medicină Veterinară. Şi la un moment dat, când am dat eu la facultate, mi-a zis: nu vrei să merg cu tine? Şi dau şi eu, dacă intru, văd în continuare dacă merg, dar să am satisfacţia că am intrat la facultate. Ok, a mers cu mine, a luat, am intrat amândoi, şi tata, vă spuneam, zugrav, ne-a luat într-o zi pe amândoi şi ne-a zis: eu mănânc pământ de sub picioare, uitaţi-vă la mâinile mele, dar vreau să vă văd pe amândoi cu facultate. Şi a închis subiectul. Am înţeles ideea, ne-am dus la facultate şi ne-am pus pe învăţat. Ea, fată, învăţa, eu – Bucureşti, scăpat de sub control… a stat cu gura pe mine „hai la laboratoare, hai la cursuri”, că trebuia să merg, că mă întreba. A fost extraordinar. Şi vă spuneam că bătălia a fost între mine şi ea, locul I şi locul II. Ea, de trei ori. În anul I am ieşit eu, ea, în anul II pe locul I, în anul III, eu, în anii IV şi V, ea. Când am terminat, era rector domnul profesor Alecu, să-i dea Dumnezeu multă sănătate, s-a interesat: „Pe cine avem şef de promoţie?”. Şi i-au spus: avem o problemă. Sunt doi acolo. „Ia să-i văd. Sunt căsătoriţi?” – „Nu, sunt fraţi”. Şi ne-au trimis la Staţiunea Didactică Belciugatele, tot în județul Călăraşi. Vă daţi seama, m-am văzut la puţin peste 20 de ani la fermă, peste 1.470 de hectare, tractorişti, pe vremea aia se trăgea la măsea, U650, aveau–n-aveau chef de treabă, tragedie! Dar pentru noi a fost un ajutor, pentru că am fost împreună ca fraţi. Pentru că noi, în ultimul an de facultate, ne-am pierdut tatăl. S-a întâmplat, ne-a condus la gară, a făcut un accident vascular, a decedat. Foarte greu, mama pensionată pe caz de boală. Am trecut de evenimentul ăsta, la șase luni, când îi făceam parastas, a paralizat şi mama, a făcut un AVC în somn şi a fost o persoană care a depins de noi încă patru ani. Ca să vă faceţi o idee, tata a decedat la 56 de ani, mama, la 59 de ani, foarte tineri, nu s-au bucurat de noi, de ceea ce am realizat. Pentru ei ar fi fost extraordinar! Erau nişte oameni foarte, foarte simpli, de condiţie sub medie, au reuşit să ne aducă într-o etapă a vieţii extraordinară şi pe mine, şi pe sora mea. Sora mea în momentul de faţă este cadru universitar la USAMV filiala Călăraşi, la Facultatea de Inginerie Economică…

„Dacă ai o echipă bună, poţi aspira la anumite obiective.”

Reporter: Deci, sora dvs. s-a reîntors la Călăraşi.

Cătălin Oltenacu: Da, acolo ea se ocupă de toate cele. Eu am lucrat pentru agronomie din 2001 până în 2014, 14 ani, şef de fermă la Ferma Moara Domnească, principala bază de practică a USAMV. În 2015 am ajuns în Staţiunea Pomicolă Băneasa ca inginer-şef, șase luni, după care, director. Mă apropii de 10 ani. Deci, la anul fac un deceniu de păstorire a acestei unităţi de cercetare. A fost foarte greu, pentru că în 2015, când am venit eu la SCDP Băneasa, nu vreţi să ştiţi ce am găsit. Deja îmi puneam problema dacă nu cumva am stat cam mult o lună. Dar m-am ambiţionat şi am reuşit, au mai fost şi câţiva oameni loiali şi foarte aproape, şi s-au purtat bine cu mine.

Reporter: Fără o echipă, n-ai să poţi să faci niciodată nimic, oricâte intenţii bune ai avea.

Cătălin Oltenacu: Bineînţeles. Erau colegi care nu încasaseră salariul de doi ani. Efectiv, veneau din dragoste pentru această unitate. Şi au stat aici, repet, fără salariu, doar din dorinţa de a face ceva. Şi atunci am văzut calitatea lor şi am zis că trebuie să facem ceva. Şi am luptat, şi în 2018, cu ajutorul ministrului Daea, care era foarte implicat pe zona asta de cercetare şi este în continuare, am reuşit să obţinem o hotărâre de guvern de reorganizare. Din momentul obţinerii acestei HG de reorganizare, lucrurile s-au schimbat radical. Am avut finanţare, am început să accesăm proiecte, am început să redăm faţa plantaţiilor, pentru că într-adevăr se spunea despre Băneasa că este o staţiune de cercetare, dar nu se mai făcea cercetare. Activitatea principală era partea de administrare a domeniului public. Aici, în sediul în care ne aflăm, care este de altfel un sediu minunat prin istoria lui…

Reporter: Plus că este şi o zonă periculos de tentantă pentru imobiliare.

Cătălin Oltenacu: Categoric zona este tentantă pentru imobiliare. Aici, conform legii, avem 62 de hectare. Din aceste hectare am reuşit să intabulăm numai jumătate, pe restul sunt litigii. Ce să vă spun? Am avut nişte provocări pe care nu credeam că o să le întâlnesc în viaţa mea. Dar, repet, cu ambiţie, cu echipa pe care mi-am creat-o, am reuşit să răzbatem şi să ajungem în această fază. Astea au fost provocările mele, asta este povestea mea pe scurt. Toţi avem un destin și probabil că şi dacă m-aş naşte a doua oară tot meseria asta aş îmbrăţişa-o, pentru că este o meserie extraordinară, cu nenumărate satisfacţii. Suntem privilegiaţi, lucrăm în natură, în aer liber, nu stăm tot timpul la birou să lucrăm la nişte documente. Eu sunt adeptul naturii, eu sunt un copil crescut liber, crescut în iarbă, de acolo vin. Să ştiţi că experienţa mea ca director n-am căpătat-o, cred eu, din faptul că sunt director pe o anumită perioadă aici. Nu. Faptul că am venit din iarbă, am văzut cum e să lucrezi cu omul, am căpătat o experienţă bogată, lucru care mi-a permis să o transpun în activitatea de manager. Dar încă mai am apucăturile astea, stau ce stau la birou şi fug în câmp. Nu mă pot rupe.

Reporter: Care este cea mai mare bucurie?

Cătălin Oltenacu: Cea mai mare bucurie, bineînţeles, familia, pe primul loc, copiii, am doi băieţi, unul student la Medicină, unul în clasa a treia, are doar 10 ani, sper să vină pe zona noastră şi mă rog la bunul Dumnezeu să vină pe zona noastră, că şi eu, şi nevasta suntem agronomi. Iar pe plan profesional, cea mai mare bucurie este că am reuşit din Stațiunea Băneasa să fac ceea ce este astăzi. Era Cenuşăreasa cercetării pomicole româneşti. SCDP Băneasa a ajuns la un alt nivel acum. Evident, mai avem de lucru. Nu sunt mulţumit cu etapa în care suntem, dar mai lucrăm şi sunt convins că putem să mergem şi mai sus. Repet, dacă ai o echipă bună poţi aspira la anumite obiective.

Cu această ultimă parte a dialogului nostru mi-aţi atins şi o latură sensibilă cu plecarea mea din Călăraşi, nu discut foarte des despre copilăria și tinerețea mea... În fine, nu depunem armele, cercetarea românească în general n-are cum să depună armele, tinerii sunt implicaţi şi sunt convins că putem face lucruri frumoase. Sunt convins de lucrul ăsta şi o să vedeţi cât de curând proiecte interesante.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: „Fermierul robot” aduce tehnologia de ultimă oră în pomicultură

Protecția fungică a pomilor fructiferi în repaus vegetativ și în vegetație

Agricultura înseamnă viață

În perioada 22 – 24 noiembrie 2022, la Tel Aviv se desfășoară a 38-a ediție a târgului internațional pentru alimente și băuturi ISRAFOOD. În Israel, la marea expoziție de produse alimentare va fi prezentă, pentru prima dată, și țara noastră prin Asociația BIO România, care va expune în Pavilionul 1, standul 214. Astfel, produsele bio românești au parte de promovare la nivel internațional.

„La ISRAFOOD prezentăm, în cadrul programului „Organic Fruit Juices”, suc bio de mere, de struguri roșii, sucuri de cătină, de afine, de coacăze, de aronia, precum și diverse combinații ale acestora. Toate aceste sucuri de fructe bio, de o calitate deosebită, care conservă gustul și savoarea fructelor din pădurile României, se încadrează în cerințele specifice KOSHER și pot fi cu ușurință certificate pentru potențiali clienți din Israel”, precizează Marian Cioceanu, președintele Asociației BIO România, care adaugă că Israelul este o piață din ce în ce mai importantă pentru producția și consumul de alimente bio. „Specificul vânzării alimentelor bio românești pe această piață o constituie certificarea KOSHER. Asociația Bio România în parteneriat cu cea mai mare organizație privată de certificare KOSHER din lume, OK Kosher, din New York, a promovat încă din anul 2012 cerințele certificării KOSHER pentru procesatorii de alimente bio din România.”

Din anul 2019, în țara noastră au fost certificați Kosher un procesator de ulei de floarea-soarelui, ulei de rapiță, ulei de in și miez de floarea-soarelui decorticat, precum și un mare procesator de miere bio și convențională.

Începând cu anul 2009, Asociația Bio România a promovat produsele specifice în țări precum: Germania, Franța, Elveția, Grecia, Rusia, Suedia, Norvegia, Japonia, EUA, Kuweit, Arabia Saudită, Australia.

Bio România este partener în cadrul proiectului „Organic Fruit Juices” cu finanțare europeană împreună cu asociații de profil din Bulgaria și Grecia, prin care se promovează sucuri bio din cele trei țări în China, Israel și Elveția.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În prezent, păduchele din San Jose se înmulțește nestingherit prin livezi și plantații de arbuști alături de alți dăunători (Eriosoma lanigerum, Eulecanium corni, Panonychus ulmi, Scolytus rugulosus etc). În livezile tinere, în sistem ecologic, acești dăunători pot produce pagube mari. În ultimii ani, am constatat prezența păduchelui de San Jose în plantații tinere de măr și de cătină. Pe lângă San Jose, se extinde atacul de Scolytus rugulosus. Verificați cu atenție pomii tineri. Eliminați ramurile și lăstarii cu orificii, acolo dăunătorul iernează în stadiul de larvă.

Suntem în plină iarnă. În această perioadă ar fi bine ca pomicultorii să finalizeze tăierile la pomi. Trebuie eliminate toate ramurile uscate și cele cu simptome de boală sau atac masiv de dăunători. Tot materialul lemnos rezultat trebuie scos din livadă și distrus. Poate fi compostat doar dacă nu există în livadă probleme deosebite cu patogenii. După tăieri, trebuie făcut un prim tratament cu un produs pe bază de cupru sau cu zeamă bordeleză. Pentru distrugerea stadiilor hibernante ale dăunătorilor, tratamentul trebuie efectuat la sfârșitul repausului vegetativ sau la începutul dezmuguritului (urechiușă de șoarece la măr) cu un produs pe bază de ulei de parafină sau ulei vegetal amestecat cu un insecticid.

Depistarea timpurie poate salva plantația

Păduchele din San Jose poate face ravagii în plantațiile de arbuști și cele pomicole, în sensul că poate duce la moarte în 2 - 3 ani un pom tânăr și în 7 - 10 ani un pom mai bătrân. Momentele optime în care puteți să vă dați seama că dăunătorul este prezent în livadă sunt: la culesul fructelor, când puteți observa în zona caliceală, dar și a pedunculului pete roșietice-violacei (se formează de jur împrejurul scutului larvelor) și atunci când efectuați tăierile. Dacă sunteți atenți, veți observa scuturile localizate pe vârfurile ramurilor (sunt preferate), trunchiuri și chiar pe frunzele uscate care mai atârnă prin pomi. De asemenea, vă atrag atenția că, distribuția dăunătorului în livadă poate fi neuniformă. În această situație este important să descoperiți focarele și să insistați cu tratamentele în zonele infestate puternic pentru a preveni răspândirea în livadă.

Colonii de San Jose pe ramuri de măr

Atenție mare în livezile și plantațiile de arbuști cultivate în sistem bio sau eco. Este bine să apelați la specialiștii în protecția plantelor pentru identificarea la timp a dăunătorului. Depistarea timpurie vă poate salva plantația. Dacă nu aveți specialiști prin preajmă, puteți apela SCDA Lovrin, unde puteți trimite probe pentru un diagnostic corect și eventuale recomandări.

Iarna aceasta (deocamdată blândă) a favorizat iernarea în bune condiții a păduchelui din San Jose. Monitorizați cu atenție livezile!

Informații utile despre păduchele din San Jose - Quadraspidiotus perniciosus Comst

Femela adultă are culoare galbenă și corp cordiform. Lungimea corpului este cuprinsă între 0,8 - 1,0 mm. Corpul femelei este protejat de un scut circular, ușor convex. Acest scut protector are culoare brună - cenușie iar în mijloc cu ușurință se poate observa o pată de culoare galbenă - portocalie. Masculul San Jose are aceeași culoare ca și femela, aproximativ aceeași lungime (0,8 - 0,9 mm). Spre deosebire de femelă care nu are ochi și nici aripi, masculul are ochi și aripi membranoase de culoare albă. Scutul protector are formă ovală, culoare cenușie deschis și este puțin bombat [Roșca et al., 2011; Lefter G., Minoiu N., 1990].

Larvele primare au culoare galbenă - portocalie și dimensiuni foarte mici (0,2 - 0,25 mm). Au ochi, antene și picioare și sunt mobile circa 24 - 48 de ore. După acest interval se fixează de substrat și încep să își construiască discul protector. La început, larvele secretă fire mătăsoase cu aspect ceros pentru a-și proteja corpul. În câteva zile se formează scutul de culoare albă. Pe măsură ce trece timpul scutul capătă culoare cenușie iar în centru se vede un inel de culoare mai deschisă.

Când trec în vârsta a doua, larvele sunt apode, nu au ochi și nici antene. În timpul acestei vârste are loc și diferențierea sexelor [Lefter G., Minoiu N., 1990].

Păduchele din San Jose poate avea între 1 și 3 generații în condițiile din țara noastră. Numărul de generații diferă în funcție de zona climatică. Astfel, în zonele mai calde și în anii favorabili insecta poate ajunge chiar la trei generații, pe când în zonele mai reci se dezvoltă doar o generație.

Pragul biologic de dezvoltare este de 7 grade C. Temperatura optimă este de 31,5 grade C, iar cea maximă de 34,5 grade C. După Costescu (1980) citat de Roșca et al. (2011), constanta termică pentru o generație însumează 756 grade C.

Păduchele din San Jose

Quadraspidiotus perniciosus iernează în stadiul de larvă primară pe scoarța trunchiurilor, lăstarilor, ramurilor groase și se înmulțește vivipar.

Odată cu creșterea temperaturilor primăvara (peste 7 grade C), larvele de San Jose încep să se hrănească. Transformarea generației hibernante în insecte adulte are loc în cursul lunii aprilie (masculi și femele). După împerechere, femelele depun între 70 - 450 larve, cu un ritm de 8 - 10 larve/zi, într-o perioadă cuprinsă între 40 - 60 zile. Larvele nou apărute sunt mobile un timp scurt (24 - 48 ore), uneori doar câteva ore. În funcție de condițiile climatice, perioada de mobilitate a larvelor poate fi mai lungă sau mai scurtă. În condiții foarte favorabile larvele sunt mobile câteva ore. Dacă condițiile climatice nu sunt optime, perioada de mobilitate se lungește. În acest timp ele își caută un loc unde să se fixeze cu rostrul pentru a începe să se hrănească cu sucul celular și a-și forma scutul protector. O larvă de San Jose poate parcurge între 40 - 50 cm [Lefter G., Minoiu N., 1990]. În circa trei săptămâni ajung la maturitate, năpârlesc și are loc diferențierea sexelor. În scurt timp (câteva zile) începe împerecherea sau copulația. De regulă, generația de primăvară începe să se dezvolte începând cu sfârșitul lunii iunie. În anii foarte favorabili s-au înregistrat apariții timpurii ale larvelor (decada a treia a lunii mai). Femelele fecundate vor depune larve doar după o perioadă de 23 - 30 zile (de regulă sfârșitul lunii iulie sau începutul lunii august). Dezvoltarea acestei generații se poate întinde pe o perioadă mai lungă de timp, cuprinsă între 65 - 70 zile. Condițiile climatice influențează mult ciclul evolutiv al acestui dăunător.

Dezvoltarea celei de-a doua generații începe în luna august și poate dura 50 - 55 zile. Primele larve secundare apar la mijlocul lunii august. În septembrie năpârlesc și apar primii adulți.

În zonele climatice favorabile dăunătorului (stepă) poate apărea cea de-a treia generație, care constă în larvele depuse de femelele din a doua generație. Dezvoltarea are loc în lunile septembrie - octombrie și continuă până în anul următor.

În general, în zonele de cultură unde se pot dezvolta trei generații de San Jose, ciclul evolutiv se prezintă astfel:

• Prima generație: decada a treia a lunii mai - decada a treia a lunii iulie;

• A doua generație: decada a treia a lunii iulie - decada a treia a lunii septembrie sau decada I a lunii octombrie;

• A treia generație: decada a treia a lunii septembrie sau decada I a lunii octombrie - decada a treia a lunii mai.

• În zonele unde se pot dezvolta două generații, eșalonarea se prezintă astfel:

• Prima generație: luna iunie - luna august;

• A doua generație: luna august - luna iunie (anul următor).

În zonele unde se poate dezvolta o singură generație, ciclul evolutiv se întinde din decada a treia a lunii iunie sau decada I a lunii iulie până în luna iunie a anului următor.

Trei generații se dezvoltă în zonele de stepă, unde temperaturile medii anuale sunt mai ridicate de 10 - 11⁰C (zona I). Două sau trei generații se dezvoltă în zona de silvostepă (zona II). Două generații de San Jose se pot dezvolta în zona pădurilor de stejar (zona III) și 1 - 2 generații în zona pădurilor de fag (zona IV). În zona dealurilor înalte, unde temperaturile sunt mai scăzute, se dezvoltă o singură generație a păduchelui din San Jose (zona V) - după Lefter G., Minoiu N., 1990.

Daune produse

Păduchele din San Jose este polifag și poate fi întâlnit la peste 200 specii de plante gazdă (pomi și arbuști fructiferi, plante ornamentale, plante ierboase, specii silvice).

Atacă tulpinile, ramurile, lăstarii, frunzele și fructele. De regulă se instalează pe scoarță, iar la fructe în zona pedunculului și a caliciului. Pe frunze mai rar, atunci când infestările sunt masive.

La atacuri ridicate, discurile sau scuturile protectoare se suprapun având aspect de crustă. Culoarea acestor cruste este albicioasă - cenușie.

Păduchii injectează salivă toxică în țesuturile pomilor. Ca urmare țesuturile atacate se vor necroza iar uscarea va începe de la vârf. Deoarece ei se hrănesc cu seva organelor atacate, acestea vor fi secătuite iar în final se vor usca. Frunzele se îngălbenesc iar fructele rămân mici și deformate.

Un pom tânăr infestat puternic se poate usca în câțiva ani (2 - 3). Cei mai bătrâni se usucă în 7 - 10 ani. Pot fi observate simptome de uscare care încep de la vârf. Pomii sau arbuștii atacați vor stagna în creștere iar producția va fi redusă (fructele rămân mici). Fructele atacate vor avea valoare comercială scăzută datorită prezenței păduchilor și a petelor roșcat - violete din jurul scuturilor.

Păduchi din San Jose protejați de scut

Combaterea chimică, cea mai eficientă metodă de control

Acest dăunător este destul de greu de controlat datorită eșalonării ciclului evolutiv și chiar a suprapunerii generațiilor.

Combaterea chimică rămâne în continuare cea mai eficientă metodă de control. Tratamentele trebuie efectuate la avertizare, pe baza criteriilor biologic și ecologic. Tratamentele de iarnă pot fi efectuate la temperaturi de peste 40C cu produse pe bază de uleiuri minerale la care se adaugă un insecticid. În Codex există omologat pentru utilizare un ulei de parafină. Lefter și Minoiu (1990) recomandă două tratamente în perioada de repaus vegetativ, mai ales în livezile și pepinierele unde sunt focare de San Jose.

Foarte important! Succesul în combaterea acestui dăunător constă în tratamentele de iarnă. NU ignorați aceste tratamente. Există specialiști care susțin că tratamentul de iarnă ar trebui aplicat în ferestrele din luna ianuarie, în stadiul de „cap negru” al nimfelor care iernează (sensibilitate mai mare la insecticide). La modul general, tratamentul de iarnă împotriva formelor hibernante ale dăunătorilor (adulți, larve, nimfe, ouă) se efectuează la sfârșitul repausului vegetativ sau la începutul dezmuguritului („urechiușă de șoarece” la măr sau „buton verde” la prun). Pot fi utilizate produse omologate, pe bază de ulei de parafină (Ovipron Oil/Vernoil; Plantoil; Estiuoil/Yagos) ce pot fi combinate cu un insecticid. De asemenea, în România este omologat insecticidul Mospilan 20 SG/Krima 20 SG (acetamiprid) + 0,5% Toil (adjuvant pe bază de ulei vegetal). Pentru tratament de iarnă poate fi utilizat și piriproxifenul (Juvinal 10 EC, omologat la măr și păr pentru combaterea stadiilor hibernante).

Tratamentele din timpul vegetației se fac la avertizare pe baza prognozei de scurtă durată, adică la apariția masivă a larvelor fiecărei generații. Pentru fiecare generație se avertizează două tratamente. În pepinierele și plantațiile de unde se recoltează altoii, este bine să se facă tratamente la intervale de 2 - 3 săptămâni pe întreaga perioadă de vegetație.

Insecticidele omologate în România pentru combaterea acestui dăunător se regăsesc în aplicația „PESTICIDE 2.21.10.2”. Amintesc aici: acetamipridul (Mospilan 20 SP/Gazelle), deltametrinul (Poleci/Deca 2,5 EC; Decis 25 WG; Deltagri/Faster Delta), etofenproxul (Trebon 30 EC), piriproxifenul (Juvinal 10 EC; Proximo/Talsior) etc. Respectați indicațiile de utilizare a produselor. Purtați echipamente corespunzătoare de protecție în timpul stropirilor. Nu efectuați stropiri în timpul înfloritului.

Este bine ca primul tratament să se aplice la 5 - 8 zile de la apariția larvelor. Repetarea se va face după 8 - 12 zile. Acolo unde mai există stații de prognoză, tratamentele se vor face în perioada avertizată.

Nu executați stropiri repetate cu același insecticid. Alternați insecticidele pentru a avea succes în combatere.

Atac de San Jose la cătină

Combaterea biologică a păduchelui din San Jose a fost și rămâne în atenția cercetătorilor din întreaga lume. Dintre organismele vii utilizate și-a dovedit eficiența în combaterea biologică viespea Prospaltella perniciosi. În agroecosistemele unde această viespe parazită se dezvoltă mai există și alți entomofagi paraziți ai păduchelui din San Jose. Amintesc aici Aphytis proclia, Azotus sp., Aspiditiophagus citrinus. Pe lângă entomofagii paraziți, mai sunt și prădătorii naturali: Chilocorus bipustulatus, Chilocorus similis, Cybochephalus sp., Exochomus flavines, E. quadripustulatus. Chilocorus bipustulatus și Exochomus quadripustulatus sunt prădători care și-au dovedit eficiența în menținerea populațiilor de San Jose la un nivel scăzut în livezi [Masoodi M. Amin, Trali A. R., 1987; Lefter G., Minoiu N., 1990].

În livezile infestate cu San Jose, viespea Prospaltella perniciosi este întâlnită adesea. După Lefter G. și Minoiu N. (1990), procentul de parazitare naturală poate ajunge la 20%.

În plantațiile ecologice se pot face lansări de Prospaltella perniciosi începând cu sfârșitul primăverii și până toamna. Pentru succes în combatere, lansările trebuie să însumeze aproape un milion de viespi la hectar.

După Simeria G. et al. (2001), rezultate bune s-au obținut prin lansarea viespilor în patru etape: două la prima generație și două la a doua generație, câte 1500 - 2000 viespi/pom. În perioada repausului vegetativ se poate face un tratament cu un ulei horticol simplu, fără insecticid. Este destul de eficient.

În Germania, biosistemul Quadraspidiotus perniciosus - Prospaltella perniciosi a fost monitorizat timp de 30 de ani, constatându-se rezultate foarte bune în combatere și menținerea unui echilibru biologic între parazit și gazda sa [Neuffer G., 1990].

În livezile cultivate în sistem convențional se pot face tratamente chimice pentru prima generație iar la a doua generație lansări de viespi pentru reducerea poluării dar și a protejării entomofaunei utile. Se cunoaște că, dezvoltarea viespii parazite Prospaltella perniciosi este foarte mult stânjenită de insecticide. În viitor ar trebui acordată mai mare atenție protejării biosistemului Quadraspidiotus perniciosus - Prospaltella perniciosi. Din cauza multelor tratamente chimice care se fac în livezi în prezent, entomofagii au foarte mult de suferit. Chiar și atunci când sunt utilizate insecticide mai prietenoase cu entomofagii, s-a constatat că aceștia mor în același procent în care moare și păduchele din San Jose. Studii realizate de Kyparissoudas D. S. (1987) în nordul Greciei, arată că Prospaltella perniciosi este prezentă în livezile netratate în perioada aprilie - octombrie, pe când în cele tratate primele apariții au fost înregistrate după jumătatea lunii iunie.

Important de știut în combaterea bio! Eficiența utilizării entomofagilor în combaterea păduchelui din San Jose poate fi bună atunci când populațiile dăunătorului nu sunt mari. Dacă ne confruntăm cu infestări masive eficacitatea scade mult.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna 

De Ziua Internațională a Femeilor din Mediul Rural, pe 15 octombrie 2021, a avut loc festivitatea de premiere a proiectelor câștigătoare din programul TalentA. Lansat anul trecut în România, aflat acum la al doilea sezon, programul TalentA este dezvoltat de Corteva Agriscience și se dovedește a fi un succes. Elena Cosmina Socea, Corina Oprea, Diana Nicoleta Raba & Viorica Mirela Popa, Ștefania Leoveanu sunt doamnele-fermier care au convins prin proiectele lor că merită finanțare pentru a-și dezvolta afacerea.

Cele 33 de doamne înscrise în program și-au construit proiectele, le-au trimis comisiei pentru validare, iar în urma evaluării, comisia formată din cinci experți Corteva și trei consultanți Starperformining a ales proiectele căștigătoare.

„Ne bucurăm că în această zi specială am putut oferi doamnelor-fermier din zonele rurale oportunitatea de a-și dezvolta și moderniza propria afacere, contribuind astfel la bunăstarea comunității din care fac parte. Le asigurăm pe câștigătoare de tot sprijinul nostru în implementarea ideilor care vor ajuta la îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale”, a spus Maria Cîrjă, director de marketing Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Valoarea totală a premiilor pentru proiectele câștigătoare este de 15.000 USD, bani acordați de Corteva Agriscience. De asemenea, compania Starperformining a acordat un premiu special în valoare de 1.500 USD.

Procesarea alunelor, Premiul I – 6.000 USD

Câștigătoarea premiului I este Elena Cosmina Socea cu proiectul „Construirea unei hale de procesare alune în satul Popești”. Studentă în anul IV la Facultatea de Horticultură din cadrul USAMV Iași, administrează alături de soțul ei o societate cu profil horticol. Beneficiind de o experiență de opt ani în domeniul horticol din Italia, aceasta și-a deschis propria afacere în anul 2013 în județul Neamț, afacere care crește de la an la an. Elena Cosmina Socea dorește să se dezvolte și mai mult. „Alunul a devenit o specie tot mai atractivă, se plantează în mai multe zone din țară, motiv pentru care ne dorim să construim această hală și să putem lua alune și de la alți producători. Noi cultivăm alun pe 20 ha, avem și 3 ha plantate cu nuc, dar și pepiniere. Dispunem de teren propriu pe care vom construi hala și vom achiziționa o linie de procesare din Italia, pentru a putea obține produse finite. Astfel, cu ajutorul premiului oferit de Corteva, vom putea crea locuri de muncă permanente, nu doar sezoniere, vom asigura și altor producători piață de desfacere și ne vom dezvolta afacerea”, a punctat Elena Cosmina Socea.

„Crăița Merelor”, Premiul al II-lea – 5.000 USD

Corina Oprea, inițiatoarea proiectului „Crăița Merelor - Tradiție. Inovație. Sustenabilitate”, este ocupanta celui de-al doilea loc. Tânăr antreprenor în agribusiness și manager cu experiență de peste zece ani în corporație, Corina iubește merele la fel de mult ca leadership-ul, dezvoltarea continuă și inovația. Și-a propus să ducă la un alt nivel afacerea familiei, o afacere cu o tradiție de peste 40 de ani, la Voinești, în județul Dâmbovița. „Atunci când puțini mai credeau în patria merelor, eu împreună cu familia am decis să aducem livezile cu meri în atenția publicului din noi perspective. În 2011 am fost primii producători de suc de mere și ne-am bucurat să împărtășim cunoștințele despre instalația de procesare cu comunitatea din care facem parte, astfel încât, azi, majoritatea consătenilor produc suc de mere. În 2019 am creat marca și nu ne-am oprit la producția de suc, ci am ascultat dorințele clienților și am produs mere deshidratate, cidru și anul acesta vom adăuga un nou produs, untul de mere. Mă bucur că am avut ocazia să fac parte din acest proiect, iar premiul oferit de Corteva ne va oferi posibilitatea să procesăm o cantitate mai mare de fructe și să extindem tipurile de produse create din mere. Astfel, ne dorim nu doar să inspirăm comunitatea din Voinești, ci și să oferim informații educative în cadrul vizitelor în livadă, workshopuri și programe cu școli și/sau grădinițe. Introducerea Bazinului Pomicol Voinești în circuitele turistice este unul dintre obiectivele menite să aibă un impact pozitiv, major asupra comunității. Nu în ultimul rând, ne dorim să creăm noi locuri de muncă prin dezvoltarea businessului și a capacității de producție”, a precizat Corina Oprea.

„Delice Conserv” - gamă artizanală de conserve din legume și fructe, Premiul al III-lea – 4.000 USD

Proiectul premiat cu locul 3 - „Diversificarea sortimentală prin dezvoltarea unei game artizanale de conserve din fructe și legume” - aparține doamnelor Diana Nicoleta Raba și Viorica Mirela Popa. Diana Nicoleta Raba este absolventă a Facultății de Tehnologia Produselor Agroalimentare din cadrul USAMV a Banatului din Timișoara și doctor în horticultură din anul 2010, actualmente conferențiar universitar în cadrul Facultății de Management și Turism Rural, iar Viorica Mirela Popa este și ea absolventă a Facultății de Tehnologia Produselor Agroalimentare din cadrul aceleiași universități, doctor în  horticultură din anul 2009 și ocupă funcția de șef lucrări în cadrul Facultății de Inginerie Alimentară. „Prin implementarea acestui proiect, încercăm să dezvoltăm o variantă sustenabilă prin care să valorificăm potențialul horticol din zona de vest a țării, inclusiv a fructelor din flora spontană a Banatului Montan. Ne dorim să venim în sprijinul producătorilor locali, pentru că sunt puține societăți care prelucrează legumele și fructele, iar potențialul de a pătrunde pe piața de profil este destul de mare, mai ales că trendul actual este acela de a se consuma produse cât mai lipsite de aditivi, produse care să se apropie cât mai mult de gustul de acasă, preparate cât mai tradițional. Ne propunem și diversificarea gamei existente prin introducerea de conserve din fructe și legume realizate în mod tradițional. Vom colecta și vom prelucra legumele și fructele de la producătorii din zonă și vom exploata resursele din flora spontană, pentru că de obicei producția merge spre export și se întoarce sub formă de produse procesate în țară. Așadar, premiul oferit de Corteva ne oferă oportunitatea de a reuși să venim în sprijinul consumatorilor cu produsele curate și să valorificăm corespunzător cunoștințele absolvenților universității noastre”, a spus Diana Nicoleta Raba.

Premiu special pentru o plantație de căpșuni

Ca și anul trecut, compania Starperformining a acordat un premiu special, de această dată în valoare de 1.500 USD, iar proiectul câștigător a fost depus de doamna Ștefania Leoveanu, care își dorește să înființeze o plantație de căpșuni în comuna Celaru, județul Dolj.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Un studiu recent arată că fermierii pot evita pierderi de miliarde de euro protejându-și culturile cu produse inovatoare precum cele care conțin Isoclast™ activ. Studiul a fost prezentat la târgul Fruit Logistica, desfășurat în perioada 5-7 februarie 2020, la Berlin.

Studiul, realizat de grupul independent de consultanță Nomisma, a fost comandat de Corteva Agriscience pentru a explora beneficiile economice ale utilizării insecticidului inovator împotriva insectelor dăunătoare care se hrănesc cu seva plantelor de măr, piersic, roșie și cartof. Acest insecticid este disponibil pe piață cu denumirea Closer™.

Potrivit studiului, pot beneficia de utilizarea produselor inovatoare care conțin Isoclast™ activ, culturi în valoare de 129 miliarde euro, dispuse pe 54,1 milioane de hectare, sau 31% din totalul zonei cultivate la nivel european.

Se estimează că neutilizarea produselor inovatoare pentru protecția plantelor poate duce la pierderi de milioane de euro din valoarea producției în anul 2020, inclusiv:

• O scădere cu 18% pentru merele de masă (interval -12%/-24%), reprezentând o pierdere de peste un miliard de euro;
• O scădere cu 34% pentru piersici (interval -28%/-41%), reprezentând o pierdere de 1,2 miliarde de euro;
• O scădere cu 33% pentru roșiile în cultură protejată (interval -27%/-40%), reprezentând o pierdere de 1,6 miliarde de euro;
• O scădere de 10% pentru cartofi (interval -7%/-14%), reprezentând o pierdere de 1,3 miliarde de euro.

„Acest studiu a fost comandat pentru a înțelege potențialul acestui produs inovator ca parte a eforturilor noastre de a asigura sustenabilitatea ecologică și economică a culturilor-cheie din agricultura europeană. În calitate de lider mondial în acest domeniu, ne-am angajat să sprijinim fermierii în abordarea urgențelor provocate de noii dăunători și de schimbările climatice, asigurând în același timp o recoltă profitabilă, și să răspundem cererii consumatorilor cu privire la alimente sustenabile. Prin împărtășirea expertizei noastre și prin colaborarea cu jucătorii lanțului valoric, vom ajuta fermierii să își îmbunătățească rentabilitatea, iar comercianții și industriile alimentare vor dispune de surse sigure și viabile de aprovizionare”, a precizat Sonia Cavanna, expert tehnic Global Food Chain și European Food Chain Leader în cadrul Corteva Agriscience.

Ersilia Di Tullio, Project Leader în cadrul Nomisma, a adăugat: „Am selectat țările cheie producătoare pentru fiecare cultură, în care apar principalii dăunători care se hrănesc cu seva plantelor, combătuți cu Isoclast (afidele, păduchii țestoși și musculița albă). De asemenea, am luat în considerare prezența virusurilor transmise de acești dăunători, în măsura în care acestea provoacă pagube relevante. Apoi, am simulat scenariul de impact pentru producția comercială a fiecărei culturi până în anul 2022, prezentând efectele reducerii eficienței portofoliului de protecție, fără introducerea pe piață a noilor insecticide precum Isoclast. Datele au demonstrat că moleculele noii generații de insecticide, care asigură o eficiență maximă și un impact scăzut, sunt esențiale pentru protecția culturilor-cheie analizate”.

Ca urmare a definitivării de către Consiliul Judeţean (CJ) Argeș a procedurii de achiziție privind furnizarea de mere în grădiniţele şi şcolile din judeţ, acorduri-cadru în valoare totală aproximativă de șase milioane de lei, preșcolarii și școlarii vor primi mere de două ori pe săptămână, marfă provenită de la Institutul de Pomicultură Mărăcineni.

„Începând de marţi, 26 martie, 59.773 de preşcolari şi elevi din judeţul Argeş vor primi mere, de două ori pe săptămână, în cadrul Programului pentru Şcoli al României, parte a Programului Uniunii Europene de încurajare a consumului de fructe, legume şi lapte în şcoli. Consiliul Judeţean Argeş a definitivat procedura de achiziţie privind furnizarea de mere în grădiniţele şi şcolile din judeţul Argeş, semnând acordul-cadru nr. 3971/20.03.2019, pentru Lotul 1- Zona de Sud cu valoarea maximă de 2.846.169,36 lei fără TVA, furnizor SC Matra SRL, respectiv acordul-cadru nr. 3970/20.03.2019, pentru Lotul 2- Zona Nord, cu valoarea maximă de 2.930.828,40 lei, furnizor SC Matra SRL”, se precizează într-un comunicat al CJ Argeş.

Potrivit documentului citat, durata contractului este de trei ani, până în iunie 2021, iar preţul licitat per bucată măr este de 0,54 lei fără TVA.

„Plata produselor se va face în funcţie de cantităţile efectiv livrate şi confirmate de către şcoli şi grădiniţe. Conform ofertei tehnice a furnizorului, merele sunt din soiurile Idared şi Golden, provenind de la Institutul de Pomicultură Mărăcineni, vor avea un gramaj de minimum 100 de grame şi vor fi distribuite săptămânal şi bisăptămânal, pentru preşcolarii din grădiniţele de stat şi private, cu program normal, de patru ore, şi pentru elevii din clasele 0-VIII”, se mai menționează în documentul de presă al CJ Argeş.

La începutul acestui an, Camera Deputaților (for decizional) vota în favoarea unui proiect referitor la „Programul pentru școli al României pentru anul școlar 2018-2019”, astfel încât sumele de la nivel județean alocate achiziției de fructe și/sau legume proaspete, lapte natural de consum și/sau produse lactate fără adaos de lapte praf pentru elevi urmează să fie repartizate la consiliile locale ale comunelor și orașelor.

În condițiile în care piața autohtonă este inundată de mere din Polonia și din Ungaria, dar și ale prețului extrem de scăzut (un leu plus TVA), doar 15-20 la sută din totalul de peste 60.000 de tone de marfă au fost valorificate de fermierii mureșeni.

„Dacă în 2016-2017 am fost afectaţi de îngheţ în perioada înfloririi, a fost afectată producţia cu peste 60%, în 2018 am obţinut producţii foarte bune, singurul necaz este că la ora actuală se vinde foarte greu producţia de mere. Depozitul de mere de la Reghin e aproape umplut la capacitate fiindcă merele se vând foarte greu. La depozit la Reghin preţul de depozit e un leu plus TVA. Din discuţiile purtate cu fermierii, caută soluţii şi ei. Sunt blocaţi fiindcă aproape nu au fonduri pentru tăieri şi urmează stropirile”, a precizat şeful Direcţiei Agricole Judeţene Mureş, Ioan Rus.

Conform statisticilor vehiculate de oficialul DAJ, în judeţul Mureş mai există 2.000 de hectare de livezi de măr care au dat în toamnă o recoltă de peste 30 de tone pe hectar, cu aproape 40% mai mult decât în 2017.

Micii producători de mere mărturisesc că ei sunt cei mai afectaţi, din cauză că nu au putut valorifica pe piaţă nici măcar 20% din producţie, dar că nici nu îşi permit individual construirea de depozite cu atmosferă controlată în care să îşi depoziteze marfa, întrucât în zonă nu există deschidere pentru înfiinţarea de asociaţii de producători.

Aceștia susțin că marele impediment este generat de lipsa unei reţele de desfacere, dar şi de preţul scăzut de pe piaţă, situat între 1 leu şi 1,20 lei/kilogram, care nu acoperă nici măcar cheltuielile de producţie.

Una dintre problemele care au dus la eşecul mărului de Batoş şi de Reghin în faţa concurenţei poloneze şi ungureşti este legată de aspectul mărului furnizat de micii producători, care, deşi are calităţi nutritive şi gustative de excepţie, pierde teren în faţa aspectului estetic.

„Lumea caută mere frumoase în defavoarea merelor gustoase şi sănătoase. Noi nu folosim atâtea pesticide, pentru că nu ne permitem”, a arătat producătorul Grigore Ardelean, citat de Agerpres.

Producătorul a adăugat că în cazul în care nu va reuşi să îşi valorifice producţia în această primăvară, acesta va comercializa merele producătorilor de suc şi de ţuică, însă ia în calcul şi renunţarea la suprafaţa de livadă pe care o deţine.

În 2018, România a importat aproape 100.000 de tone de mere, în mare parte din Polonia.

În schimb, am reușit să exportăm doar 9.000 de tone de mere românești, adică de 10 ori mai puțin.

Potrivit adjunctului șefului Direcției pentru Agricultură Județeană Caraș-Severin, ing. Pavel Nefir, la nivel de județ, anul în curs a fost unul excelent pentru producția de porumb, în condițiile în care aproximativ 80 de procente din acest total au fost obținute de micii fermieri.

„Anul 2018 a fost unul excelent pentru producţia de porumb, la nivelul judeţului Caraş-Severin. Din cele 21.000 de hectare cultivate cu această cultură, circa 80% aparţin micilor agricultori şi 20% fermelor mari. Producţia este una foarte bună - circa 5.500 de kilograme-boabe la hectar, până la această dată, cu tendinţă de creştere la aceste producţii. La porumb, producţia a fost recoltată, până la această dată, pe 74% din suprafaţa totală cultivată”, potrivit adjunctului DAJ Caraș-Severin.

Şi la floarea-soarelui s-a obţinut o producţie bună, recoltarea fiind aproape de final. La soia a început, de asemenea, recoltatul, preconizându-se o producţie bună, până la momentul actual.

„Deşi s-a arătat a fi un an cu probleme, anul agricol a demonstrat că rezultatele au fost mulţumitoare, bune şi chiar foarte bune”, a subliniat directorul-adjunct al Direcţiei pentru Agricultură Caraş-Severin.

Conform aprecierilor acestuia, nu numai prășitoarele sunt performerele acestui an agricol. Nefir precizează în acest context că fermierii cărășeni sunt mulţumiţi şi de recoltele de fructe din această toamnă. La măr, spre exemplu, la nivelul judeţului producția va atinge un total de circa 8.000 de kilograme la hectar, producţie de foarte bună calitate.

Pe de altă parte, temerile horticultorilor din județ sunt cu privire la valorificare.

„Ne îngrijorează şi pe noi, dar şi pe agricultori, faptul că sunt posibilităţi foarte reduse de valorificare a producţiei de mere. În anumite zone ale judeţului, agricultorii prelucrează fructele, obţinând sucuri naturale de o valoare deosebită. Posibilităţile de prelucrare sunt scăzute şi insuficiente pentru producţia pe care o avem în acest an, şi la mere, dar şi la pere şi la alte fructe. Din păcate, nici depozite, momentan, nu avem. Dorinţa agricultorilor este de a realiza aceste depozite, pentru a putea păstra producţia pe o perioadă mai îndelungată”, a conchis ing. Pavel Nefir.

Producția de mere a anului 2016 este mult mai bună decât cea a anului precedent și calitativ superioară, dar nu există desfacere pentru ele nici măcar la un leu kilogramul, a declarat șeful „Cooperativei Agricole Valea Râului” din Bărbulețu, Florin Istrate, într-un interviu acordat site-ului www.revistafermierului.ro.

În plus, el afirmă că marile rețele de supermarketuri sunt aprovizionate în proporție de 95 la sută cu marfă străină, iar producătorii din România au acces la programul mere în școli doar la prețuri care variază între 0,6-0,7 lei kilogramul de mere.

Istrate este de părere că actuala Lege 566/2004 (n.r. - Legea 164/2016 pentru modificarea și completarea Legii 566/2004) nu încurajează asocierea, ci a doar a dat o gură de oxigen vechilor cooperative care aveau procesare și le-a scutit de impozit.

De asemenea, pomicultorul are ceva de comentat împotriva unor angajați ai AFIR. În opinia sa, ghidul și procedurile AFIR sunt unitare, dar fiecare expert angajat al agenției are propriul punct de vedere atunci când vine vorba de evaluarea proiectelor de finanțare prin fonduri FEADR.

„El vede într-un anumit fel procedura și consideră că este cel care decide dacă proiectul este eligibil sau nu”, a punctat Florin Istrate.

Încă din anul 2012, în Târgoviște, funcționează „Cooperativa Agricolă Valea Râului”, coordonată de Florin Istrate, președintele Federației Sindicatelor din Agricultură „TERRA” și fost vicepreşedinte „Agrostar”.

Istrate deține în proprietate 12 hectare cu pomi fructiferi (în special meri) în județul Dâmbovița, iar cooperativa sa cu sediul în Bărbulețu are un birou de consultanță dedicat formării și dezvoltării mediului rural (pe zona micilor producători agricoli din toate sectoarele). Forma asociativă condusă de Florin Istrate derulează programe și proiecte pe zona de sud a României: Târgoviște, județul Dâmbovița și județele limitrofe județului.

Revista Fermierului: Sunteți președintele Cooperativei Agricole Valea Râului. Credeți că Legea Cooperației, în forma sa actuală, îi susține pe membrii cooperatiști să se dezvolte? Bazându-vă pe propria experiență, ce ne puteți spune despre plata normei de venit?

Florin Istrate: Dacă intru într-o organizație care se cheamă cooperativă și este SRL, cum să plătesc eu normă de venit? Producția mea o vinde SRL-ul! Cum putem vorbi de o facilitate atunci când eu intru în cooperativă și mă fac SRL, iar producția o vând în cooperativă, să plătesc normă de venit? Ar fi de râs. Nu plătesc! Nu este facilitate, este normalitate! Nu plătesc că sunt SRL! Doar procesarea are o bucățică de scutire; restul are zero. Actuala Lege 566/2004 (n.r. - Legea 164/2016 pentru modificarea și completarea Legii 566/2004) nu încurajează asocierea. A dat o gură de oxigen vechilor cooperative care aveau procesare; le-a scutit de impozit. Eu sunt președinte de cooperativă și plătesc impozit ca și până acum; n-am nicio facilitate.

Singurii impozitați sunt doar micii producători din toate sectoarele agroalimentare, mai puțin cei din cultura mare. (...) Marile exploatații sunt reunite în SRL-uri, iar ele au același impozit ca înainte de norma de venit; nu s-a schimbat nimic. (...) Vreau să vă spun că la pomi, în 2013, norma de venit la hectar a fost 950 lei, adică mai mult decât producea fermierul și mai mult decât lua și de la APIA, adică aproape nimic.

R. F.: Să vorbim mai în detaliu despre problemele cu care vă confruntați. Reușiți să valorificați marfa produsă prin intermediul marilor rețele de retail?

F. I.: Deocamdată piața pe care noi putem intra este cea liberă. Încă nu am avut acces în supermarketuri. Iată cum, cea mai mare problemă a producătorilor agricoli este reprezentată de piața de desfacere. În prezent, în rețelele marilor magazine, aceasta este controlată în aproximativ 95% din cazuri de produse din afară, iar fermierii nu mai au unde să-și valorifice produsele. Nici măcar la programul mărul în școli, care ar fi trebui să fie acoperit de produs românesc, astfel încât micii producători să-și poată valorifica marfa, chiar dacă APIA plătește 3,4 lei pe kilogramul de mere, micul producător, și dacă are șansă să dea niște produse la program, prețul pe care îl primește e undeva la 0,6-0,7 lei pe kilogramul.

Și lipsa investițiilor în mediul rural este o mare problemă, fiindcă n-am făcut investiții atunci când  trebuia, n-am beneficiat de un program de reconversie atunci când trebuia, iar în 2016 au apărut tot felul de probleme. Consider că dacă se contină așa, în cel mai scurt timp, producătorii agricoli din România vor fi scoși din piață și vor intra în faliment.

R.F.: Legea 321 vine în sprijinul micilor producători?

F.I.: Legea 321 ar trebui să fie, iar eu zic că ar fi în favoarea lor. Însă, supermarketurile fac legea, ei stabilesc cum trebuie să fie produsele, modurile de ambalare și de prezentare și, atâta timp cât noi nu avem capacitatea să ne punem la punct în această situație, nu suntem un partener al retailerilor.

R.F.: Din punct de vedere al mărfii produse, care este direcția pe care cooperativa dumneavoastră merge în prezent?

F.I.: Legume-fructe. Însă, viziunea mea a fost următoarea: datorită faptului că suntem într-o situație mai grea și n-am putut realiza anumite investiții, am dezvoltat și activitatea de formare profesională și consultanță în accesare fonduri europene. În viitor, dorim ca din puținul profit pe care îl vom obține, acesta să ne ajute să dezvoltăm o bază materială, să realizăm un depozit. Cred că în anul 2017 vom începe investiții în această direcție.

R.F.: Care a fost cifra de afaceri a cooperativei în anul agricol – 2015-2016?

F.I.: Cel puțin 300.000 – 400.000 de euro.

R.F.: Cum a fost anul acesta pentru pomicultură? Cum stăm cu producția de fructe?

F.I.: Eu vă pot spune că producția anului 2016 este una foarte bună, mult mai bună decât cea a anului 2015. Cât de cât pomii nu au nevoie de atâta ploaie și într-o așa ritmicitate cum este în cazul culturii mari. Am beneficiat de anumite precipitații atunci când a avut nevoie pomul. Revin și spun că, în acest moment, avem mere de cea mai bună calitate, dar nu și unde să le vindem nici măcar cu un leu.

R.F.: Personal, cât ați obținut ca producție în anul agricol 2015-2016 și unde depozitați marfa?

F.I.: Producția mea în anul acesta s-a ridicat la 120 de tone de mere Ionatan, Golden, Starkinson, Idared. Dețin un spațiu de depozitare din piatră, nu însă unul care să aibă condiții de temperatură și atmosferă controlată.

R.F.: Spuneați ceva de fondurile FEADR. Am înțeles că aveți ceva dispute cu AFIR.

F.I.: Încă din 2008, am pus bazele unui centru în care vin fermierii, iar noi le acordăm consultanță. Aș putea spune că suntem printre singurii din România care sprijină un număr foarte mare de fermieri – la momentul acesta depășim 5.000 de persoane, dar ne confruntăm cu foarte mari probleme în evaluarea proiectelor, fiindcă această activitate nu este efectuată în mod unitar. Fiecare expert are un anumit punct de vedere, deponenților li se cer informații suplimentare, total pe lângă procedură, iar proiectele sunt declarate neeligibile.

R.F.: N-ar trebui să există o procedură unitară?

F.I.: Ghidul și procedura sunt unitare, dar fiecare expert are punctul său de vedere. El vede într-un anumit fel procedura și consideră că este cel care decide dacă proiectul este eligibil sau nu.

R.F.: Aveți un proiect pe care l-ați depus recent și la care ați întâmpinat probleme?

F.I.: Avem un proiect clar pe care l-am depus (40.000 de euro, sM 6.1 – Instalare tineri fermieri), unde beneficiarul este un tânăr fermier. El a primit terenul în arendă de la familie, vizita pe teren a decurs normal, culturile agricole au fost acolo, proiectul este foarte bun, corespunde în totalitate cu ghidul și cu procedurile de verificare. Însă, la solicitarea informațiilor suplimentare, beneficiarului i s-au cerut act de vânzare-cumpărare, întabulare, extras de carte funciară, planuri parcelare ș.a.m.d., în condițiile în care, conform procedurii, trebuia să i se solicite contractele de arendă, tabelul centralizator, care sunt documente de prezentat pentru arendaș.

R.F.: Ce mesaj ați dori să-i transmiteți ministrului Agriculturii în numele micilor producători?

F.I.: I-aș transmite să-și îndrepte atenția către micii producători și către ferma de familie, care ar trebui să fie motorul economiei, cei care dau alimente de calitate superioară populației din orașe.