În colaboare cu Revista Fermierului, ADAR lansează o serie de interviuri cu enologi, membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România. Această inițiativă vine în contextul introducerii profesiei de enolog în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR), un demers realizat la cererea ADAR. Prin aceste interviuri ne propunem să oferim vizibilitate și recunoaștere unei profesii-cheie pentru industria vinului, o meserie care cere atât știință, cât și sensibilitate.

Astăzi, o aducem în fața dvs. pe Veronica Gheorghiu, care a fost vreo 20 de ani enologul Cramei Oprișor, iar recent s-a alăturat soțului în afacerea cu viță-de-vie și pomi fructiferi, mutându-se mai aproape de Craiova, ca să lucreze împreună cu el la fermă. Visul lor este să deschidă o cramă de tip boutique, pentru care Veronica Gheorghiu a ales și un nume, Crama Peonia, inspirat dintr-o pădure de bujori sălbatici aflată la câțiva kilometri de fermă. Astfel, enologul a legat identitatea cramei de povestea locului.

Veronica Gheorghiu este o persoană creativă, așa încât și-a dorit să facă vinuri care să îi aducă bucurie și ei, dar mai ales celor care le degustă. Se poate mândri că i-a reușit, având cu ce se lăuda în meseria de enolog.

Reporter: Ocupația de enolog a fost inclusă în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România). Cum ai descrie rolul unui enolog?

Veronica Gheorghiu: Dacă ne uităm în DEX, definiția enologiei – pe care o știe toată lumea – este „știința care se ocupă cu studiul și metodele de preparare, condiționare și păstrare a vinului și a produselor derivate din struguri, în scopul realizării unui produs finit, adaptat nevoilor pieței”. Mi-a plăcut mult această formulare – adaptat nevoilor pieței. Am subliniat-o tocmai pentru că sugerează că nu există vin bun sau prost, ci vin care trebuie să respecte gustul și așteptările celui care îl bea.

Din punctul meu de vedere, enologul este un artist, cel care dă viață vinului. Exact ca un bijutier care șlefuiește un diamant: dacă îl lucrează cu migală, reușește să-i dezvăluie strălucirea din orice unghi l-ai privi. Așa și enologul trebuie să scoată din mâinile sale un produs care să îl facă fericit pe consumator, care să îl încânte. Enologul este artistul din sticlă. Când este bine lucrat, vinul degajă o emoție.

Foto: Crama Oprișor

Reporter: Ce te-a atras spre meseria de enolog și care a fost parcursul tău în acest domeniu până acum?

Veronica Gheorghiu: Locul meu natal este la țară, unde mi-a plăcut foarte mult dintotdeauna, pentru că oamenii de acolo sunt simpli, cu frica lui Dumnezeu, cu mult respect și cu suflet mare. Bunicii și părinții mei aveau vie. Îi vedeam cu câtă pasiune o îngrijesc și cât de mult le plăcea toamna să-i culeagă roadele. Și bineînțeles că mă luau și pe mine să particip la recoltatul strugurilor, dar trebuie să recunosc – partea asta nu mi-a plăcut niciodată. Pentru că de pe butucii de vie se scuturau boabele. Cei mari culegeau înainte, iar noi, copiii, trebuia să rămânem în urmă și să adunăm fiecare bobiță, ca să nu se facă risipă. Mie nu-mi plăcea deloc. Ei, în schimb când mă duceam la tata în beci, mirosea așa frumos, era o aromă de fermentație, florală, de must, care mi-a rămas în minte.

Am făcut facultate și mai târziu doctorat în domeniu. Îndrumătorul meu de licență a fost doamna Camelia Munteanu, care m-a insuflat să fac vin, mai ales pe linia de rose-uri. Pe urmă, domnul profesor Popa m-a învățat să fac vinuri roșii, care sunt preferatele mele.

După terminarea studiilor nu-mi găseam locul - am mers la un abator, la o fabrică de sucuri, nu îmi plăcea nimic. Din 2001 am făcut campanie la Vinarte și mi-am zis: aici e Raiul pe pământ.

Îmi aduc aminte când fiul meu David era mic și nu voia să mănânce, îi spuneam: eu nu știu ce să fac. Eu am vinurile acolo și le înțeleg pe fiecare și știu cum să mă port cu ele, dar cu tine nu știu ce să mai fac.

În 2005, am ajuns la Crama Oprișor. Totul a pornit de la o întâmplare. Doamna Rodica Căpățână trimisese pe cineva să vadă cum arată via la Vinarte. I s-a spus că sunt doi oameni care lucrează bine – unul în vie, unul în cramă. Eram eu și soțul meu. Eram tineri, muncitori, pasionați de tot ce făceam, și se pare că asta s-a văzut. Așa că doamna Căpățână a hotărât pe loc: pe aceștia doi îi iau cu mine. Și așa a început povestea noastră la Oprișor.

În 2011, soțul meu a pornit, împreună cu un partener, o afacere cu o plantație de viță-de-vie și pomi fructiferi. Recent, eu m-am desprins de la Oprișor și m-am mutat mai aproape de Craiova, ca să lucrez împreună cu el la fermă. Visul nostru este să deschidem o cramă, iar dacă totul merge bine, cred că din toamnă îi vom da drumul. Va fi crama visurilor mele – mică, cochetă, de tip boutique. Se va numi Crama Peonia. Am ales acest nume inspirându-ne dintr-o pădure de bujori sălbatici aflată la câțiva kilometri de noi. Mi-a plăcut ideea de a lega identitatea cramei de povestea locului.

Reporter: Munca enologului nu este rutină. Asta ai spus recent într-un interviu. Care este partea ta preferată din procesul de vinificație?

Veronica Gheorghiu: Mie îmi place foarte mult să pornesc de la bobul de strugure. Îmi place prima perioadă, aceea de coacere, s-o fac cu mare atenție - merg în vie, degust boabele de strugure și îmi fac planuri: strugurii de aici vor merge în acel vin, parcela aceasta e perfectă pentru acel cupaj, acest Sauvignon va da cel mai bine în linia aceea, Feteasca neagră va purta eticheta cutare.

Practic, le dau un rost încă din vie, le creez un drum. Îmi place să organizez materia primă de la bun început, să o culeg exact la momentul potrivit. Și cred că, dacă faci totul cu atenție și respect pentru strugure, rezultatul nu poate fi decât unul de care să fiu mândră.

Reporter: Ce ar trebui să știe consumatorii despre munca din spatele unui vin?

Veronica Gheorghiu: Eu cred că un consumator nu ar trebui să simtă niciodată povara muncii din spatele unui vin, nu trebuie să știe că ai petrecut mai puțin timp cu familia, că ți s-a defectat un utilaj exact când aveai mai multă nevoie de el, că ai dus lipsă de oameni sau că anul a fost greu pentru vie.

Vinul se vinde doar prin povești frumoase. Ce contează, în final, nu e truda din spatele sticlei, ci zâmbetul celui care îl gustă. Acel moment de mulțumire sinceră e tot ce ai nevoie ca să știi că ai făcut bine, că ai reușit să dăruiești o bucurie prin vinul tău.

Reporter: Din întreaga carieră, care este vinul de care ești cea mai mândră?

​​Veronica Gheorghiu: Asta e o întrebare grea. E ca și cum ai întreba o mamă care dintre copiii ei e preferatul – îi iubește pe toți. La fel simt și eu față de vinurile pe care le-am creat.

Mie, în general, îmi plac vinurile roșii, pentru că implică mai multă muncă, mai multă tehnică, mai multă finețe, mai multă artă. Dar nu pot spune că am un singur vin preferat. La Oprișor am creat unele branduri de care sunt foarte mândră: Passarowitz, Cabernet Sauvignon - Eticheta Roșie, Fetească Neagră – Eticheta Violet, Feteasca Neagră, Cutia Paleologu, Smerenia, Nenumita, Ispita. Fiecare are povestea și personalitatea lui. Și adevărul e că și momentul în care bei un vin contează enorm. Întotdeauna am spus că mâncarea este regina și vinul este regele, dacă nu se potrivesc, oricât de bun ar fi vinul, nu va străluci.

Reporter: Cum este să fii femeie în industria vinului, un domeniu tradițional dominat de bărbați?

Veronica Gheorghiu: Mult timp, meseria asta a fost văzută ca fiind „a bărbatului”, se spunea că el trebuie să stea în cramă, că are mai mult timp, mai multă forță. Dar eu cred că femeile aduc un plus important în enologie. În primul rând, în ceea ce privește igiena – o femeie e, prin natura ei, mai atentă la curățenie. Apoi, simțurile – gustul, mirosul, intuiția – pot fi mai fine la o femeie, iar asta contează enorm în vinificație. Sigur că și bărbații au calitățile lor, dar eu cred că o femeie enolog pune mai mult suflet și mai multă artă într-un vin. Am întâlnit, desigur, prejudecăți – ideea că „o femeie nu poate face vin”. Dar nu le-am luat în seamă. Mi-am văzut de drum, am fost mereu creativă și mi-am dorit, înainte de toate, să fac vinuri bune, care să îmi aducă bucurie mie și celor care le degustă.

Interviu realizat de: IULIA ȚURCANU, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR)

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Ovidiu Maxim, enolog crama La Salina: „Adevărata învățare vine din practică.”

Mihai Baniță: „Fiecare vin este unic și nu se poate repeta.”

Ovidiu Maxim, enologul cramei La Salina, este autorul unor vinuri memorabile, create cu suflet și dedicare. Iar vinul care i-a adus cea mai mare satisfacție este Chardonnay Barrique 2022 La Salina, acesta primind titlul de Revelația Concursului la Mondial de Bruxelles în anul 2024. Lucrează de circa 15 ani în plantația și la crama de lângă Salina Turda (Cluj), sub ochii lui Ovidiu Maxim dezvoltându-se întreaga afacere vitivinicolă din inima Transilvaniei. Enologul La Salina a început totul de la zero, de la o vie veche, care a fost defrișată, apoi replantată, s-a construit crama, s-a pornit partea de turism, inclusiv viticol. Vinurile cramei La Salina poartă numele ISSA în semn de omagiu adus tradițiilor viticole ale zonei, încă de când localitatea Turda purta numele Potaissa. Suprafața cu viță-de-vie este de 42 de hectare, având pe rod soiurile Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Noir, Muscat Ottonel, Riesling de Rin, Fetească neagră, Cabernet Sauvignon și Neuburger.

Reporter: Ocupația de enolog a fost inclusă în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România). Cum ai descrie rolul vinificatorului, al enologului?

Ovidiu Maxim: Este o meserie extraordinar de frumoasă, care poate aduce mari satisfacții, dar și provocări pe măsură. Rolul enologului este de a crea vinuri de calitate superioară, iar această responsabilitate presupune supravegherea întregului proces de vinificare, de la recoltarea strugurilor până la îmbutelierea vinului. Acest drum nu este unul ușor și te lovești de tot felul de probleme, iar enologul trebuie să găsească rapid cele mai bune soluții, să se adapteze într-un timp foarte scurt și, uneori, să ia decizii radicale, asumate, astfel încât produsul final să fie ce ți-ai dorit tu.

Sigur că avem ani grei și ani ușori. Noi suntem la mâna Celui de Sus, la mâna vremii. În anii ușori, totul curge mai liniștit, dar în anii cu dificultăți, când vremea este instabilă, cu precipitații abundente în perioada coacerii sau a recoltării, ori când apar boli ale viței-de-vie, cum este putregaiul cenușiu, situațiile devin mult mai greu de gestionat. Enologul are atunci misiunea de a menține calitatea vinului la standardele cu care consumatorii sunt deja obișnuiți.

Este o provocare mai ales pentru cramele mici. Dacă marile crame, care lucrează cu sute sau mii de hectare, își permit o diversitate mai mare și o stabilitate mai ușor de gestionat, cramele mici, de 30–40 de hectare, se concentrează adesea pe vinuri premium și super-premium. În acest context, orice dezechilibru de materie primă sau proces tehnologic poate avea un impact semnificativ asupra rezultatului final.

Reporter: Cum ai ajuns la această meserie? Ți-ai dorit să faci vin sau pur și simplu aici te-a adus viața?

Ovidiu Maxim: Pot spune că meseria m-a ales pe mine, nu eu pe ea. Din liceu mi-am dorit să devin profesor de sport. Chiar am făcut sport și în liceu, chiar și în primii trei ani de facultate. Dar, drumul vieții m-a dus spre o altă școală și anume Colegiul de Viticultură și Vinificație Blaj. În timpul colegiului am făcut foarte multă practică, atât în vie, cât și în cramă. Am continuat studiile la Facultatea de Horticultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca.

Contactul cu via l-am avut de mic copil, atât părinții, cât și bunicii aveau vie și făceau vin, ca la țară. Eu sunt din Sălaj, de lângă Zalău, din satul Marin - comuna Crasna.

Sălajul este un județ consacrat pentru producerea de vin, pentru că la Șimleu Silvaniei se producea foarte mult vin spumant în perioada comunistă - câteva milioane de sticle pe an - și se produce și azi. Toate localitățile din proximitate cultivau viță-de-vie, inclusiv în comuna de care aparținem noi se cultiva viță-de-vie, iar strugurii erau trimiși către Centrul de vinificare de la Șimleu Silvaniei pentru obținerea vinurilor spumante.

Ca să revin la parcursul meu, din familie, încă de mic am avut contact cu via și cu vinul bineînțeles, nu se produceau vinuri de înaltă calitate, dar se produceau vinuri bune pentru consum. Îmi aduc aminte, de mic copil am participat, eram pe lângă părinți, pe lângă bunici, când se culegeau strugurii, când se storceau strugurii, când fermenta mustul în damigene. Cred că e important că am văzut de mic cum se întreține via, cum se culeg strugurii, cum se face vinul, iar familia tot timpul m-a încurajat în ceea ce fac.

Bineînțeles, adevărata dragoste pentru enologie s-a declanșat când am ajuns la Blaj, pentru că școala începe toamna și am început chiar prin procesul de recoltare a strugurilor. Când m-am văzut acolo pe dealurile Blajului, într-o mare de vie, mi s-a părut fascinant și mi-a plăcut foarte mult. Faptul că am făcut multă practică, atât în vie, cât și pe enologie, m-a făcut să mă îndrăgostesc de domeniul acesta.

În școală am studiat și chimia și tehnologia de producere a vinului, dar adevărata învățare a venit din practică. Atunci când ești zi de zi în contact direct cu vinul, ajungi să-l cunoști, să-l simți și înveți să iei deciziile potrivite pentru ca, la final, să obții exact vinul pe care ți l-ai imaginat încă de la începutul procesului de vinificare.

Reporter: În procesul de vinificare ai o parte preferată?

Ovidiu Maxim: Îmi place perioada de recoltare, perioada de fermentare a mustului, că este un amalgam de arome în cramă. Avem mai multe soiuri în plantație (avem și Chardonnay, avem și Sauvignon Blanc, Muscat, Riesling ș.a.m.d.) și când sunt cam toate soiurile în fermentație (unele la început, altele la mijloc, altele la final) este un parfum și o senzație foarte plăcută, mai ales când vezi transformarea aceasta a strugurelui în must și a mustului mai departe în vin, la finalul fermentației alcoolice.

E o perioadă grea, stresantă și obositoare, pentru că se lucrează foarte mult, ești pe ceas, stai multe ore la cramă, te culci târziu, te trezești devreme, de multe ori n-ai weekend, dar cu toate acestea este o perioadă frumoasă.

În acest timp chiar și soția mea, căreia îi sunt recunoscător, e înțelegătoare, iar sprijinul ei și al familiei în toată această perioadă intensă înseamnă enorm pentru mine și le mulțumesc din suflet pentru asta.

Reporter: Ce ar trebui să știe consumatorii despre munca din spatele unui vin bun?

Ovidiu Maxim: Că există foarte multă muncă, foarte multă dedicare și un foarte mare sacrificiu pentru a obține vinuri de calitate. Așa cum am mai spus, rolul enologului este esențial, dar nu exclusiv – pentru că, în final, suntem și la mâna Celui de Sus. Sunt ani dificili, cu ploi în exces sau boli care afectează vița-de-vie, sau ani secetoși, care duc la acumulări mari de zahăr și, implicit, la vinuri cu un conținut ridicat de alcool și caracteristici complet diferite. Îmi place să spun că vinul nu e Coca-Cola, nu urmezi o rețetă fixă și obții același produs, indiferent de context.

Vinul este un organism viu, în continuă transformare, de la recoltare până la momentul în care ajunge în pahar. Chiar și după îmbuteliere, evoluează în sticlă și trebuie înțeles și tratat cu grijă.

Ce e important de știut e că în spatele fiecărei crame și fiecărui vin există o echipă de specialiști. Enologul nu lucrează singur, ci are alături oameni care îl susțin în tot acest proces complex. Sunt momente de tensiune, de oboseală, dar toți cei implicați dau tot ce au mai bun pentru ca, în final, consumatorul să se bucure de un vin de calitate.

Reporter: Cu siguranță ești satisfăcut de munca ta, de vinurile care ți-au ieșit din mâini, însă ai un vin de care ești cel mai mândru, care ți-a încununat cariera până acum?

Ovidiu Maxim: Grea întrebare, pentru că toate vinurile pe care le produc îmi plac și pe fiecare vin în parte îl tratez cu același respect. Bineînțeles, am și eu favoriții mei, sunt fan declarat Sauvignon Blanc. Am fost și în Noua Zeelandă, am vinificat o campanie din dorința de a experimenta acest soi la celălalt capăt al lumii, fiind unul din cele mai consumate și apreciate Sauvingnon-uri din lume.

Cu toate acestea cea mai mare satisfacție a venit de la soiul Chardonnay, cu acel ISSA Chardonnay Barrique 2022, care a fost desemnat cel mai bun vin al Concours Mondial de Bruxelles ediția 2024. În momentul în care din peste 3.000 de vinuri albe din toată lumea vinul tău este desemnat regele competiției, e o satisfacție deosebită. Nu se poate descrie bucuria cu care am primit această veste. Până la urmă, este o bucurie pentru că am reușit să pun România în vârful piramidei prin câștigarea acelei medalii, România, Turda și crama La Salina. Asta confirmă că putem concura și concurăm cu marii producători de vin din Europa și din lume și trebuie să avem încredere în noi. Avem specialiști de calitate în România, avem enologi foarte buni și avem vinuri foarte bune.

Acest Chardonnay Barrique se produce în ediție limitată, nu am depășit niciodată 12-13 mii de sticle pe an, dar au fost ani în care am produs și 7.000-8.000 de sticle.

Chardonnay Barrique 2022 ISSA e un vin special și pentru că acel an de recoltă a fost unul bun. Dar pe lângă strugurii de calitate, pe care i-am avut la recoltare, am făcut și eu niște schimbări mai radicale, am schimbat drojdia cu care fermentam mustul pentru Chardonnay Barrique, am schimbat și modul de maturare în butoaiele de stejar. Iar vinul care a rezultat este unul cu o tipicitate foarte bună a soiului Chardonnay. Bineînțeles, întâlnim și aromele de vanilie, dar nu sunt foarte agresive, am încercat să obțin un echilibru, să mențin și aroma fructată a soiului, dar să vin în completare cu acea tușă de lemn, puțin fum, puțină vanilie, care să dea complexitate vinului. Vinul este susținut și de aciditatea tipică Transilvaniei și toate acestea la un loc pare că au adus acest rezultat extraordinar pentru mine ca enolog și pentru cramă.

Interviu realizat de: IULIA ȚURCANU, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR)

În colaborare cu Revista Fermierului, ADAR lansează o serie de interviuri cu enologi, membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România. Această inițiativă vine în contextul introducerii profesiei de enolog în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR), un demers realizat la cererea ADAR. Prin aceste interviuri ne propunem să oferim vizibilitate și recunoaștere unei profesii-cheie pentru industria vinului, o meserie care cere atât știință, cât și sensibilitate.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Mihai Baniță: „Fiecare vin este unic și nu se poate repeta.”

Miercuri - 20 noiembrie 2024, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR) a înaintat către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale o cerere oficială pentru introducerea ocupației de „Oenolog” în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR).

Inițiativa ADAR marchează un pas decisiv în alinierea practicilor profesionale din industria vitivinicolă autohtonă la normele europene, unde este deja recunoscută această meserie, de oenolog.

Conform fișei descriptive depuse de ADAR, oenologul este specialistul care se ocupă cu procesul de producție a vinului, de la recolta strugurilor până la îmbuteliere, asigurându-se de calitatea și caracteristicile produsului final. Responsabilitățile sale includ supervizarea procesului de fermentare, alegerea celor mai bune tehnici de vinificație și păstrarea documentației tehnice. De asemenea, oenologul trebuie să aibă cunoștințe solide despre chimia vinului, microbiologie și tehnologiile moderne de producție.

„Ocupația se regăsește în Clasificarea europeană a aptitudinilor/competențelor, calificărilor și ocupațiilor – ESCO, înregistrată sub codul 2145.1.7. Mulțumim firmei de avocatură Boboc & Asociatii Consulting și avocatului Doru Toma pentru expertiza în redactarea și depunerea acestei cereri, facilitând un dialog eficient cu autoritățile”, transmite Mihai Baniță, președinte ADAR.

CITEȘTE ȘI: ADAR a sărbătorit trei decenii de existență

La Tulcea, ADAR a explorat vinurile locale

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Nevoia de digitalizare a agriculturii a fost subiectul discuțiilor dintre tinerii din cadrul think tank-ului Agrinnovator, absolvenți ai programului Tineri Lideri pentru Agricultură organizat de Clubul Fermierilor Români, și ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea. Dialogul tinerilor fermieri cu ministrul Agriculturii a avut loc săptămâna trecută, pe 2 februarie 2023, la București.

Întâlnirea, organizată de Agrinnovator cu sprijinul Clubului Fermierilor Români, a oferit tinerilor antreprenori din domeniul agriculturii ocazia de a prezenta o propunere inedită privind formarea capitalul uman specializat în sectorul agricol. Tinerii au argumentat necesitatea introducerii unei noi profesii în nomenclatorul meseriilor, cea de Specialist în Informatică Agricolă (SIA), prin care să accelereze adoptarea tehnologiilor moderne care vor defini agricultura de mâine, sustenabilă dar și performantă.

Șefului MADR i-au fost prezentate principalele măsuri luate de tineri pentru digitalizarea propriilor afaceri agricole, de la soluții digitale de urmărire a flotei de utilaje până la optimizarea resurselor prin utilizarea tehnologiilor moderne. Prin aceste tehnologii, tinerii fermieri au reușit să reducă consumul de resurse, precum îngrășăminte, produse de protecție a plantelor sau combustibil, apă și timp.

Răzvan Prelipcean, coordonatorul grupului Transformarea digitală a agriculturii din Agrinnovator, a subliniat importanța progresului pentru a aduce schimbarea în domeniul agriculturii: „Propunerea noastră de politică publică urmărește să răspundă unei nevoi devenite tot mai proeminente la nivelul fermelor românești, și anume, deficitul de forță de muncă calificată capabilă să configureze și să utilizeze echipamentele digitale, care sunt tot mai prezente în ferme. Am înaintat ministrului Agriculturii un concept unic, care se diferențiază de alte inițiative de formare profesională prin abordarea integrată și unitară a tuturor etapelor: selecția fermelor, recrutarea și pregătirea aplicată a tinerilor, alături de monitorizarea performanțelor obținute”.

Alin Luculeasa, membru în cadrul grupului Agrinnovator , a povestit despre implementarea soluțiilor digitale în activitatea de zi cu zi, precum urmărirea flotei prin GPS sau cartografiere cu ajutorul dronelor, dând drept exemplu ferma în care activează.

Petruța Deac, absolvent de studii IT, a dezvoltat o aplicație de suport decizional pentru ferma de bovine a familiei, care să răspundă nevoilor particulare ale acesteia.

George Chiriță a explicat conceptul de performanță triplă și importanța atragerii capitalul uman specializat în ferme.

„Clubul Fermierilor Români susține entuziasmul și inițiativa acestui grup de tineri, Agrinnovator, care sunt promotorii conceptului de agricultură a viitorului, de agricultură 4.0. Mulți dintre ei au implementat deja sisteme digitale care să îi ajute în mai buna luare a deciziilor la nivel de fermă, însă au identificat o necesitate tot mai mare – cea a personalului calificat, capabil să gestioneze aparatura software și hardware din ferme. Este un proiect pentru România, este un proiect național, iar noi, Clubul, îl susținem ca obiectiv vital pentru viitorul sectorului”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Prin programul „Specialist în Informatică Agricolă (SIA)”, tinerii propun un nou concept de meserie, care să răspundă necesității de gestionare a soluțiilor digitale la nivel de fermă. Specialiștii în Informatică Agricolă ar avea nevoie de studii medii, alături de o pregătire suplimentară de șase luni, în care să fie inițiați să utilizeze o gama largă de aplicații informatice și echipamente agricole de actualitate.

Întâlnirea a fost un pas important pentru susținerea digitalizării și a unei agriculturi reziliente și sustenabile, prin intermediul tinerilor fermieri. Ministrul Agriculturii si Dezvoltării Rurale s-a declarat impresionat de propuneri, dar și de progresul tinerilor în digitalizarea propriilor afaceri. „Vreau să vă felicit, în primul rând pentru că v-ați gândit la binele țării în crearea acestui grup de lucru, dar și pentru tot ce ați realizat în fermele voastre. Agricultura este influențată de foarte mulți factori, iar utilizarea instrumentelor digitale vă oferă, de cele mai multe ori, soluția, prin prelucrarea informațiilor obținute din câmp. Plec de aici cu o sarcină suplimentară, înțelegând atât demersul vostru, cât și misiunea mea”, le-a spus Petre Daea tinerilor fermieri.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html