În materialul de față aduc în atenția fermierilor informații despre „viermele vestic al rădăcinilor de porumb”, un dăunător care poate produce pagube importante la porumb, mai ales în zonele unde se practică monocultura. Se cunosc zone în țară unde porumbul se cultivă în monocultură chiar și de 15 ani. În acele zone, densitatea larvelor în sol este foarte mare, iar plantele pot fi distruse când sunt tinere (8 - 10 frunze).

Pentru a putea gestiona eficient acest dăunător important al porumbului, în rândurile de mai aveți la dispoziție date despre biologia, daunele produse și managementul integrat.

 

Importanța economică

 

Diabrotica virgifera virgifera este un dăunător al porumbului cu importanță economică ridicată, fiind considerat specie invazivă în Europa [Mahmoud et al., 2016; Lemic et al., 2016].

Tehnologiile actuale bazate pe monocultură și rotații scurte duc la pierderi importante în producție deoarece populațiile de Diabrotica virgifera virgifera au condiții de dezvoltare favorabile.

Confruntare. Diabrotica versus un păiajen prădător

În România, cele mai mari pierderi au fost raportate la începutul anilor '90. Pierderile produse de viermele vestic al rădăcinilor de porumb sunt foarte mari. Se apreciază că, anual, se pierde peste un miliard de dolari din cauza producțiilor scăzute și a costurilor cu tratamentele [Wessler & Fall, 2010; Deitloff et al., 2016]. Atacul sever al larvelor poate produce pagube cuprinse între 11 - 34% [Estes et al., 2015].

Într-o comunicare personală, Grozea (2020) arată că, Diabrotica virgifera virgifera este prezentă în vestul României, mai ales în județul Timiș. Se constată în prezent că, deși populațiile sunt ridicate, totuși pagubele sunt mai scăzute comparativ cu cele înregistrate în perioada 1997 - 2010. După 2010 populațiile au crescut în vestul țării, dar răspândirea în areale noi este lentă [Antonie et al., 2008; Grozea et al., 2014; Manole et al., 2017].

Cele mai mari pierderi se înregistrează în fermele unde se practică monocultura de porumb timp îndelungat.

 

Recunoașterea daunelor

 

La porumb, daune produc atât adulții, cât și larvele, dar mai ales larvele. În afară de porumb, dăunătorul se poate hrăni pe un număr mare de specii de plante (22 de specii) - [Moeser & Hibbard, 2005; Cvrković, 2006; Grozea et al., 2010; Roșca et al., 2011]. La densități mari, larvele sunt mult mai dăunătoare în comparație cu adulții.

Atac la porumbul în 6 frunze. Aceste plante nu se mai dezvoltă, fiind distruse complet de larve

Adulții se hrănesc cu frunze, polen și mătase tânără, proaspătă și chiar cu boabe în faza de lapte. Mătasea poate fi retezată total de către adulți. Adulții pot fi extrem de dăunători la densități mari, mai ales în perioada de dinaintea polenizării. De obicei, ei pot crea probleme în culturile care au fost semănate în afara epocii optime și acolo unde se practică monocultura [Vidal et al., 2005; Roșca et al. 2011; Grozea et al. 2015].

Atacul larvelor este considerat foarte periculos. De regulă, către sfârșitul lunii iunie pot fi observate în culturi plante atacate care au rădăcinile secundare distruse și chiar rădăcina principală în cazurile grave (atac în vetre). Când sunt tinere, larvele se hrănesc cu perișorii radiculari și partea exterioară a rădăcinilor. Pe măsură ce se dezvoltă pătrund în rădăcini pe care le distrug complet. Tulpinile de porumb atacate capătă aspectul gâtului de gâscă (plantele încearcă să se redreseze). Dacă solurile sunt fertile și există umiditate suficientă, plantele de porumb își pot regenera sistemul radicular. În cazurile grave, plantele atacate pot cădea chiar la sfârșitul lunii iunie. Din cauza atacului, rădăcina de porumb nu mai poate asigura plantei nutrienții necesari, nici apa, iar producțiile vor fi mici [Pereira et al., 2015]. Pagubele pot fi mari mai ales în condiții de secetă și în solele îmburuienate [Roșca et al., 2011; Grozea et al., 2015].

Dezvoltarea adulților este influențată de condițiile climatice (temperatură și precipitații). În anii ploioși, populațiile scad simțitor (Grozea et al., 2009].

Larvă de Diabrotica virgifera virgifera în rădăcină de porumb

 

Biologia dăunătorului

 

Diabrotica virgifera virgifera Le Conte (viermele vestic al rădăcinilor de porumb) are o singură generație pe an și iernează în stadiul de ou. Cu cât iernile sunt mai blânde, cu atât numărul de ouă care vor supraviețui va fi mai mare. Eclozarea ouălor poate începe pe la mijlocul lunii mai, iar numărul cel mai mare de larve pe rădăcini poate fi observat pe la sfârșitul lunii iunie. Până la începutul lunii august larvele pot fi observate în câmp. În unii ani favorabili s-a observat apariția masivă a larvelor la sfârșitul lunii mai [Sivčev & Tomašev, 2002].

Adulți de Diabrotica virgifera virgifera la împerechere

Larvele eclozate se deplasează prin sol și caută rădăcinile de porumb. Distanța pe care se pot deplasa larvele este de aproximativ 0,5 m. După Toepfer & Kuhlman (2006), perioada de deplasare este critică pentru larve (mai ales dacă nu găsesc rădăcinile de porumb), mortalitatea putând depăși chiar 90%.

Cei mai mulți autori susțin că porumbul este gazdă primară pentru larvele de Diabrotica virgifera virgifera [Clark & Hibbard, 2004; Wilson & Hibbard, 2004; Grozea et al., 2015]. Monocultura de porumb favorizează creșterea populațiilor de Diabrotica. Ajunse la maturitate, larvele se împupează în sol, în apropierea rădăcinilor. Stadiul de pupă durează aproximativ 10 zile (uneori 7 zile). Primii adulți apar undeva către sfârșitul lunii iunie. Apariția masivă a adulților are loc la mijlocul lunii iulie și se poate întinde până la jumătatea lunii august. De la jumătatea lunii august se observă o scădere a populațiilor de adulți. Până în luna octombrie, adulții de Diabrotica pot fi observați în culturi [Bača et al., 1995; Roșca et al., 2011].

Adulți în paniculul nedesfăcut

La aproximativ șapte zile de la apariție, adulții se pot împerechea. Noile ponte vor fi depuse la jumătatea lunii iulie cu un maxim în luna august, exclusiv în culturile de porumb. Numărul de ouă depus de o femelă poate ajunge chiar la 1000. Adâncimea la care sunt depuse ouăle este de 15 - 20 cm [Bača et al., 1995; Schroeder et al., 2005].

Înainte de înflorit, adulții pot fi observați pe frunzele de porumb, iar în perioada înfloritului pe panicul și știuleții de porumb, în zona mătăsii [Vidal et al., 2005]. După ce înfloritul trece, adulții stau ascunși în număr mare la axila frunzelor. În axila frunzelor se adună polenul, pe care insectele îl consumă cu plăcere, în special femelele (asigură o producție mare de ouă). După înflorit, dacă nu mai au ce consuma, femelele pot migra în alte culturi pentru alimentație suplimentară, dar vor reveni pentru ovipoziție în cultura de porumb. De obicei, lanurile de porumb cu înflorire târzie atrag un număr mare de adulți. Astfel de culturi vor fi infestate masiv. Viața adulților se întinde pe o perioadă de 5 - 6 săptămâni [Roșca et al., 2011; Sivčev et al., 2012].

Mătase mărunțită de adulții de Diabrotica virgifera virgifera

 

Managementul integrat al viermelui vestic al rădăcinilor de porumb

 

În zonele unde porumbul se cultivă în monocultură, dăunătorul este greu de ținut sub control chiar și cu substanțe chimice. Foarte importante în strategiile de management sunt măsurile profilactice urmate de cele chimice și biologice.

Tratamentele se stabilesc în urma monitorizării populațiilor dăunătorului cu ajutorul capcanelor cu feromoni și lipici. În România, capcanele pentru Diabrotica virgifera virgifera sunt produse la Institutul de Chimie Raluca Rîpan de la Cluj. Acestea se amplasează în câmp în lunile iulie - august. Numărul de capcane se stabilește în funcție de mărimea parcelelor. Zoltan et al. (2001) recomandă amplasarea a 12 capcane/câmp din 20 în 20 metri.

Metode profilactice

Dăunătorul poate fi ținut sub control prin câteva măsuri agrofitotehnice:

• Rotația culturii este o măsură foarte importantă în controlul dăunătorului. Monocultura este cea care favorizează foarte mult creșterea populațiilor de Diabrotica virgifera virgifera. Specialiștii recomandă rotația culturii la patru ani.

• Nu este indicată cultivarea porumbului după soia, deoarece insectele depun ouă în ambele culturi [Gerber et al., 2005; Gray et al., 2009].

• Baufeld (2009), susține că rotația culturilor este esențială în eradicarea sau ținerea sub control a dăunătorilor în Uniunea Europeană.

Radăcină distrusă de larve

Metode chimice

Atunci când porumbul se cultivă în monocultură timp îndelungat sau pragurile economice de dăunare sunt atinse ori depășite se recomandă efectuarea tratamentelor chimice:

• Efectuarea unui tratament la sol la semănat sau la prima prașilă. În cazul tratamentelor la sol (pentru controlul larvelor), insecticidele pot fi aplicate înainte de semănat, la momentul semănatului și după semănat (în vegetație). Formulările granulate s-au dovedit a fi mai eficiente decât cele lichide [Ostlie & Noetzel, 1987]. Tratamentele aplicate la semănat au fost cele mai eficiente. Pragul economic sugerat în cazul larvelor este cuprins între 8 - 10 larve în stadiul III/rădăcină (în urma evaluării făcute în câmp). Se analizează între 10 și 20 de rădăcini pe suprafețele mai mici de 5 hectare [Hills & Peters, 1971].

• Tratarea semințelor înainte de semănat poate asigura protecție o perioadă de timp, deși s-a constatat că nu întotdeauna eficacitatea este mulțumitoare [Furlan et al., 2009].

• Combaterea adulților cu ajutorul insecticidelor pentru diminuarea populațiilor. Tratamentele efectuate împotriva adulților pot conduce la reducerea populațiilor. Astfel, ovipoziția va fi scăzută, iar daunele din anul următor prevenite. De regulă, sunt necesare două tratamente. În practică nu se fac tratamente împotriva adulților din cauza costurilor. În loturile de producere sămânță pot fi necesare tratamente pentru combaterea adulților. Pragul economic sugerat de unii autori pentru adulți este cuprins între 5 - 10 adulți/plantă [Toepfer & Kuhlmann, 2004]. După Baca et al. (2005), adulții se numără vizual pe câte cinci plante în zece puncte dintr-o parcelă. Tratamentul se execută atunci când mătasea este verde și polenizarea nu a început. Când mătasea se brunifică nu se mai recomandă efectuarea unui tratament. Tratamentul împotriva adulților ar trebui să surprindă femelele înainte de ovipoziție [Hills & Peters, 1971].

• Cele mai bune rezultate se obțin atunci când insecticidele sunt aplicate la sol în momentul semănatului.

În România sunt omologate pentru combaterea viermelui vestic al rădăcinilor de porumb câteva insecticide pe bază de: Clorantraniliprol + lambda - cihalotrin; Cipermetrin; Deltametrin; lambda - cihalotrin; Acetamiprid + lambda - cihalotrin; Teflutrin (diferite formulări: tratament sămânță, tratament la sol prin încorporare, în brazdă, pe rând în momentul semănatului) - Aplicația PESTICIDE 2.24.3.1, 2024.

Respectați dozele recomandate și momentele optime de efectuare a tratamentelor (funcție de stadiul care se dorește a fi combătut).

Gât de găscă

Metode biologice

Combaterea biologică trebuie să facă parte din managementul integrat al acestui dăunător, atât cât este posibil.

Dăunătorul poate fi controlat cu preparate biologice pe bază de:Steinernema feltiae (nematozi); Bacillus thuringiensis ssp. tenebrionis [Roșca et al., 2011]; Beauveria bassiana și Metarhizium anisopliae (aplicare la sol). Studiile arată că nu sunt atât de eficiente [Rudeen et al., 2013].

Se testează în prezent preparate care creează confuzie în populațiile de Diabrotica virgifera virgifera, împiedicând împerecherea. Astfel, femelele nu vor mai depune ouă, iar populațiile vor fi diminuate.

 

Bibliografie

Antonie, V. I., Tanase, M., Neagu, M., 2008. The within control of the populations of Diabrotica virgifera virgifera Le Conte in the Mureș county. Acta Univ. Cibiniensis Agric. Sci., 1, 20 – 28.

Bača F, Camprag D, Keresi T, Krnjajic S, Manojlovic B, Sekulic R et al., 1995. [Western corn rootworm Diabrotica virgifera virgifera.]. In: Drustvo za Zastitu Bilja Srbije, Belgrade.

Baufeld P., 2009. Lessons learned from eradication and containment campaigns in Europe. Abstracts EPPO Workshop on Eradication, Containment and Contingency Planning, Nova Gorica, Slovenia, pp. 23 - 24.

Cvrkovic T., 2006. Ishrana i razvoj larvi kukuruzove zlatice Diabrotica virgifera virgifera Le Conte na alternativnim biljkama. Magistarska teza. Univerzitet u Beogradu, Poljoprivredni fakultet, Beograd.

Clark T. L., Hibbard B. E., 2004. Comparison of nonmaize hosts to support western corn rootworm (Coleoptera: Chrysomelidae) larval biology. Environmental Entomology, 33: 681 - 689.

Deitloff, J., Dunbar, M. W., Ingber, D. A., Hibbard, B. E., Gassmann, A. J., 2016. Effects of refuges on the evolution of resistance to transgenic corn by the western corn rootworm, Diabrotica virgifera virgifera Le Conte. Pest Management Science, 72 (1), 190 - 198.

Estes, R. E., Tinsley, N. A., Gray, M. E., 2015. Evaluation of soil-applied insecticides with Bt maize for managing corn rootworm larval injury. Journal of Applied Entomology, 140 (1 – 2), 19 - 27.

Furlan L., Canzi S., Di Bernardo A., Edwards C. R., 2006. The ineffectiveness of insecticide seed coatings and planting-time soil insecticides as Diabrotica virgifera virgifera LeConte population suppressors. Journal of Applied Entomology, 130: 485 - 490.

Gerber C. K., Edwards C. R., Bledsoe L. W., Obermeyer J. L., Barna G., Foster R. E., 2005. Sampling devices and decision rule development for western corn rootworm (Diabrotica virgifera virgifera Le Conte) adults in soybean to predict subsequent damage to maize in Indiana. In: Vidal S., Kuhlmann U., Edwards C. R., eds. Western Corn Rootworm: Ecology and Management, 169 - 187.

Gray M. E., Sappington T. W., Miller N. J., Moeser J., Bohn M. O., 2009. Adaptation and invasiveness of western corn rootworm: intensifying research on a worsening pest. Annual Review of Entomology, 54: 303 - 321.

Grozea, I., Stef, R., Carabet, A., Virteiu, A. M., Dinnsen, S., Chis, C., Molnar, L., 2009. The influence of weather and geographical conditions on flight dynamics of WCR adults. Communication in Agricultural and Applied Biological Science, 75 (3), 315 - 322.

Grozea, I., Stef, R., Vîrteiu, A. M., Carabeț, A., 2010. Development of partial maps of WCR spreading in accordance with environmental factors. Research Journal of Agricultural Science, 42(2) 44 - 49.

Grozea, I., Trusca, R., Stef, R., Molnar, L., Fericean, M., Prunar, S., Mazare, V., Dobrin, I., 2014. Is Diabrotica virgifera virgifera Still Considered a Dangerous Pest From Crops Of Romania? Bull. UASVM Hortic., 71, 351 – 352.

Grozea, I., Stef, R., Virteiu, A. M., Molnar, L., Carabet, A., Puia, C., Dobrin, I., 2015. "Feeding behaviour of Diabrotica virgifera virgifera adults on corn crops". Bulletin of University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca. Horticulture. 72 (2).

Grozea, I., 2020. Banat’s University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Temisvar, Romania. Personal communication, 2020.

Lemic, D., Mikac, K. M., Kozina, A., Benitez, H. A., Mclean, C. M., Bažok, R., 2016. Monitoring techniques of the western corn rootworm are the precursor to effective IPM strategies. Pest Management Science, 72 (2), 405 - 417.

Manole, T., Chireceanu, C., Teodpru, A., 2017. Current Status of Diabrotica virgifera virgifera Le Conte, 1868 (Coleoptera: Chrysomelidae) in Romania. Acta Zool. Bulg., 9, 143 – 148.

Mahmoud, M. A. B., Sharp, R. E., Oliver, M. J., Finke, D. L., Ellersieck, M. R., Hibbard, B. E., 2016. The effect of western corn rootworm (Coleoptera: Chrysomelidae) and water deficit on maize performance under controlled conditions. Journal of Economic Entomology, 109 (2), 648 - 698.

Miller N., Estoup A., Toepfer S., Bourguet D., Lapchin L., Derridj S., Kim K. S., Reynaud P., Furlan L., Guillemaud T., 2005. Multiple transatlantic introductions of the western corn rootworm. Science (Washington), 310:992.

Moeser J., Hibbard B. E., 2005. A synopsis of the nutritional ecology of larvae and adults of Diabrotica virgifera virgifera (LeConte) in the new and old world – nouvelle cuisine for the invasive maize pest Diabrotica virgifera virgifera in Europe? In: Western Corn Rootworm: Ecology and Management (Vidal S., Kuhlmann U., Edwards C.R., eds.), CABI Publishing, UK, pp. 41 - 65.

Ostlie K., Noetzel D., 1987. Managing Corn Rootworms. Minnesota Extension Service, University of Minnesota AG-FO 3281, pp. 1 - 4.

Pereira, A. E., Wang, H., Zukoff, S. N., Minke, L. J., French, W. B., Siegfried, B. D., 2015. Evidence of field-evolved resistance to bifenthrin in western corn rootworm (Diabrotica virgifera virgifera Le Conte) populations in western Nebraska and Kansas. Plos One, 10 (2).

Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011. Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 279 - 296;

Rudeen M. L., Jaronski S. T., Petzold - Maxwell J. L., Gassmann A. J., 2013. Entomopathogenic fungi in cornfields and their potential to manage larval western corn rootworm Diabrotica virgifera virgifera. Journal of Invertebrate Pathology, 114(3): 329 - 332.

Schroeder, J. B., Ratcliffe, S. T., Gray, M. E., 2005. Effect of four cropping systems on variant western corn rootworm (Coleoptera: Chrysomelidae) adult and egg densities and subsequent larval injury in rotated maize. Journal of Economic Entomology, 98 (5), 1587 - 1593.

Sivčev I., Tomašev I., 2002. Distribution of Diabrotica virgifera virgifera LeConte in Serbia in 1998. Acta Phytopathologica et Entomologica Hungarica, 37: 145 - 153.

Sivčev, I., Kljajić, P., Kostić, M., Sivčev, L., Stanković, S., 2012. Management of western corn rootworm (Diabrotica virgifera virgifera). Pesticidi i fitomedicina, 27 (3), 189 - 201.

Toepfer S., Kuhlmann U., 2006. Constructing life-tables for the invasive maize pest Diabrotica virgifera virgifera (Col.; Chrysomelidae) in Europe. Journal of Applied Entomology, 130: 193 - 205.

Turpin F. T., Maxwell J. D., 1976. Decision-making related to use of soil insecticides by Indiana corn farmers. Journal of Economic Entomology, 69(3):359 - 362.

Vidal, S., Kuhlman, U., Edwards, C., 2005. Western corn rootworm: Ecology and management. London: CABI Publish Series.

Zoltan I., Toth M., Szarukan I., Gazdag T., Szeredi A., 2001. Comparison of performance of different trap types for monitoring of Diabrotica virgifera. IOBC/IWGO Newsletter, 22:7.

Wesseler, J., & Fall, E. H., 2010. Potential damage costs of Diabrotica virgifera virgifera infestation in Europe - the 'no control' scenario. Journal of Applied Entomology, 134 (5), 385 - 394.

Wilson T. A., Hibbard B. E., 2004. Host suitability of nonmaize agroecosystem grasses for the western corn rootworm (Coleoptera: Chrysomelidae). Environmental Entomology, 25, 1167 - 1172.

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În această perioadă am analizat în laborator probe de floarea-soarelui din partea de sud a țării noastre. În zona de proveniență a probelor, floarea-soarelui de pe mii de hectare a căzut la sol din cauza atacului fungului Macrophomina phaseolina. Pagubele au fost foarte mari.

Atrag atenția că acest patogen, Macrophomina phaseolina, este foarte periculos mai ales atunci când condițiile climatice sunt favorabile infecțiilor, iar hibridul este sensibil.

Pe fondul climatic favorabil (temperaturile ridicate sunt preferate de patogen) și al sistemelor agricole bazate pe monocultură, apreciez că, în următorii ani, acest fung va produce pagube importante în culturile de floarea-soarelui și nu numai, având în vedere că este polifag.

Recomand fermierilor să aleagă hibrizi de floarea-soarelui rezistenți la infecțiile cu Macrophomina phaseolina.

Un studiu efectuat în acest an, împreună cu compania Bayer, a scos în evidență că hibrizii toleranți au avut o producție mulțumitoare, comparativ cu cei sensibili unde producția a fost foarte scăzută.

Măduvă consumată de patogen. Aspect de farfurii etajate

 

Macrophomina phaseolina este un nou patogen pentru România sau este doar necunoscut de fermieri?

Răspunsul este nu. Nu este un patogen nou pentru România. Macrophomina phaseolina (Tassi) Goid sau putrezirea cărbunoasă a rădăcinilor și tulpinilor de floarea-soarelui este un patogen care poate compromite producția de floarea-soarelui. Informațiile din materialul de față pot ajuta fermierii să prevină pierderile pe care acest patogen periculos le poate produce la floarea-soarelui, mai ales la hibrizii sensibili.

Fungul a fost raportat în multe țări, cum ar fi: Ungaria, România, Spania, Serbia, Italia, Bulgaria, Portugalia, Rusia, SUA, Cehia, Turcia, Slovacia [Csüllög et Tarcali, 2020]. Este adevărat că în România există puține studii cu privire la prezența patogenului în culturile de floarea-soarelui. În anul 1982, Comes et al. în cartea „Fitopatologie” nu descriu acest patogen la nicio plantă agricolă, deși în perioada 1981 - 1983 patogenul a creat probleme în multe țări din Europa [Tančić et al.,2012]. Mai târziu, Bontea (1985, 1986) descrie patogenul în cartea „Ciuperci parazite și saprofite din România”. În 1990, Docea et Severin descriu patogenul la trei plante agricole (porumb, floarea-soarelui, soia) în cartea „Ghid practic pentru recunoașterea și combaterea bolilor plantelor agricole”.

Pete argintii pe tulpina atacată. Se observă microscleroții de la suprafața epidermei

Un studiu interesant a fost publicat în anul 1996 de către Ioniță et al., cu privire la prezența acestui patogen în diferite culturi agricole din România (soia, floarea-soarelui, sfeclă, fasole, rapiță etc.). În cadrul acestui studiu, autorii au raportat frecvențe ridicate de atac ale fungului Macrophomina phaseolina la floarea-soarelui între anii 1992 și 1994, cuprinse între 46,5% și 92,7%. În anul 2021, patogenul a fost raportat în mai multe culturi de floarea-soarelui din vestul României unde a produs pagube majore, unele culturi fiind compromise în totalitate [Cotuna et Sărățeanu, 2021; Cotuna et al., 2022].

 

De ce este tot mai prezent fungul în culturile de floarea-soarelui din România?

 

Tendința de extindere a acestui patogen (specific zonelor calde) către zonele temperate a ieșit în evidență în ultimii ani, fiind raportate tot mai des pagube mari în culturile din aceste zone, unde patogenul nu se instala decât ocazional, în anii cu condiții climatice favorabile [Wrather et al. 1995; Manici et al., 2012]. Pe fondul creșterii temperaturilor și a lipsei apei din sol, patogenul Macrophomina phaseolina se extinde încet și sigur în zonele cu climat relativ răcoros. În zonele temperate, patogenul își face simțită prezența din ce în ce mai des, nu doar sporadic, cum se întâmpla mai demult.

Caracterul invaziv al patogenului M. phaseolina reiese din cele mai multe studii analizate. Pe lângă asta, numărul mare de plante-gazdă, distribuția la nivel global, schimbările climatice arată că fungul prezintă importanță deosebită pentru viitorul culturii de floarea-soarelui și nu numai [Cotuna et al., 2022].

Plante frânte. Hibrid sensibil

În România, pe fondul modificărilor climatice, al creșterii temperaturilor peste mediile multianuale, Macrophomina phaseolina și-ar putea face simțită prezența în culturile de floarea-soarelui în fiecare an. Asta nu ar fi bine deloc, deoarece patogenul este greu de ținut sub control. La condițiile de climă pot fi adăugate condițiile de sol, înrădăcinarea defectuoasă a plantelor, carențele de bor, știut fiind că patogenul se instalează cu ușurință pe plantele afectate de fiziopatii [Popescu, 2005].

Modificările climatice actuale (în special creșterea temperaturilor) ar putea influența pozitiv patosistemul Macrophomina phaseolina (Tassi) Goid. - Helianthus annus L. în zonele cu climat moderat. În astfel de zone, Macrophomina phaseolina produce infecții doar în anii în care se înregistrează temperaturi ridicate și uscăciune. Astfel de situații au fost raportate în anii 1981 - 1983 în aproape toate țările europene, mai puțin Polonia [Tančić et al.,2012]. Coakley et al. (1999) susțin că modificările climatice pot avea impact direct asupra patogenilor din cultura de floarea-soarelui, susținând infecțiile. Vremea caldă și secetoasă stimulează patogenul Macrophomina phaseolina. După Sarova et al. (2003), condițiile de vreme caldă și uscată (temperaturi cuprinse între 28 și 30⁰C și lipsa apei din sol) favorizează instalarea fungului.

Simptome produse de Macrophomina phaseolina la baza plantei de floarea-soarelui

În general, fungii care rezistă în sol sub formă de scleroți perioade lungi ar putea tolera mult mai ușor condițiile climatice nefavorabile (seceta, de exemplu). Lipsa apei din sol ar putea predispune plantele de floarea-soarelui la atacul agenților patogeni sistemici care distrug și blochează vasele [Vear, 2016; Debaeke et al., 2017].

 

Recunoașterea simptomelor

 

Fungul M. phaseolina infectează plantele de floarea-soarelui în primele stadii de dezvoltare, dar simptomele nu apar decât spre sfârșitul perioadei de înflorire [Meyer et al., 1974; Docea et Severin, 1990]. Discutăm despre o infecție latentă, în cazul acestui fung. Studiile arată că, de cele mai multe ori, plantele care aparent prezintă o bună dezvoltare în primele stadii vor prezenta simptome severe la maturitate. Plantele infectate se vor matura timpuriu, vor avea calatidii mai mici, uneori deformate și un număr redus de achene. În zona centrală a calatidiului multe flori sunt avortate [EPPO, 2000].

Fungul pătrunde inițial în rădăcinile secundare și terțiare, după care ajunge în rădăcina primară. În urma infecției, în sistemul fibrovascular al rădăcinilor și internodurilor bazale transportul nutrienților și al apei va fi blocat de fung. Plantele cu rădăcini bolnave pot fi smulse cu ușurință din sol, iar uneori pier. La suprafața rădăcinilor bolnave, dar și în interior, se formează microscleroți de culoare neagră [Ahmad et Burney, 1990; Docea et Severin, 1990].

Simptome la baza plantelor (august 2023)

Primele simptome apar spre sfârșitul stadiului de înflorire al florii-soarelui, fiind vizibile pe tulpini și rădăcini. Tulpinile prezintă simptome în zona bazală sau în treimea inferioară [Docea et Severin, 1990; Popescu, 2005]. La suprafața tulpinilor atacate apare o decolorare cenușie cu reflexe argintii uneori, tipică acestui agent patogen. În țesuturile infectate fungul va forma numeroși microscleroți de culoare neagră, ce dau aspect cenușiu - negricios, asemănat de unii autori cu o pulbere fină de cărbune. Măduva din partea inferioară a tulpinilor capătă aspect negricios datorită microscleroților [Yang et Owen, 1982; Kolte, 1985; Khan, 2007]. În zona infectată, fungul poate distruge măduva în totalitate. Uneori se observă că măduva nu este distrusă în totalitate, dar este desfăcută în discuri cu aspect de „farfurii etajate” [Docea et Severin, 1990; Popescu, 2005]. De asemenea, epiderma bolnavă se desprinde cu ușurință de tulpină. Sub epiderma infectată, cât și la suprafață se observă cu ușurință microscleroții negri care se formează din abundență. Microscleroții dau aspect negru-cenușiu, cărbunos țesuturilor atacate [Sinclair, 1982; Kolte, 1985]. În cazurile grave, Csüllög et al. (2020) arată că tulpinile bolnave au aspect carbonizat. Pe lângă microscleroți, ciuperca poate forma picnidii pe tulpini, dar asta se întâmplă mai rar în condiții naturale.

Plante uscate . Se observă calatidiile foarte mici

Plantele bolnave se pot ofili începând de la înflorit până la maturitatea plantelor. Cu cât frecvența plantelor atacate este mai ridicată, iar hibrizii sensibili, pierderile de producție pot fi foarte mari (Prioletta et Bazzalo, 1998).

 

Supraviețuirea fungului și condițiile climatice în care se realizează infecțiile

 

Macrophomina phaseolina rezistă în sol sub formă de microscleroți, pe resturile vegetale, dar și în masa de semințe [EPPO, 2000; Csüllög et al., 2020; Popescu, 2005; Docea et Severin, 1990]. Microscleroții pot supraviețui în sol de la doi până la 15 ani [Baird et al., 2003; Gupta et al., 2012; Csüllög et al., 2020].

Infecțiile sunt influențate în principal de temperatură, mai ales de temperaturile solului de peste 28 ⁰C și de precipitații [EPPO, 2000]. De aceea, plantele de floarea-soarelui pot fi atacate de Macrophomina phaseolina în perioadele secetoase și cu temperaturi ridicate (preferate). Temperatura, umiditatea atmosferică și cea disponibilă sunt foarte importante în realizarea infecțiilor cu Macrophomina phaseolina. După Marquez et al. (2021), microscleroții germinează la temperaturi cuprinse între 30 - 35 ⁰C.

Sute de microscleroți negricioși în epiderma tulpinilor bolnave

Când plantele sunt tinere (primele stadii de dezvoltare), fungul le poate infecta în 24 - 48 ore în condiții de temperatură scăzută și umiditate ridicată. Chiar dacă sunt infectate, la tinerele plăntuțe simptomele nu sunt vizibile. Fungul evoluează lent în plantele atacate până la formarea achenelor. Manifestarea bolii la exterior sau apariția simptomelor tipice are loc în perioada de formare a semințelor, când umiditatea este scăzută și temperatura ridicată [Ahmed, 1996; Khan, 2007].

Scenariile climatice realizate în Europa arată că, creșterea temperaturilor în zonele cu climat temperat, însoțită de lipsa precipitațiilor ar putea crea probleme deosebite în culturile de floarea-soarelui, făcându-le vulnerabile la atacul patogenului M. phaseolina [Debaeke et al., 2017]. Acesta reușește să supraviețuiască în condițiile menționate datorită microscleroților pe care îi formează în țesuturile gazdei (rădăcini și tulpini) [Cook et al., 1973; Short et al., 1980].

Plante uscate cu calatidiu foarte mic - august 2023, Timiș

 

Alți factori care predispun plantele la infecție

 

Densitatea ridicată, rănile mecanice, atacul insectelor sunt factori care favorizează instalarea patogenului [Shiekh et Ghaffar, 1984; Ahmed et al., 1991]. Popescu (2005) arată că fungul infectează în general plantele cu afecțiuni fiziopatice, la care creșterea rădăcinii principale este stopată iar rădăcinile secundare încep să îmbătrânească. La aceste plante, sistemul radicular va fi ocupat de Fusarium sp., dar și de alte ciuperci care pregătesc astfel țesuturile radiculare pentru infecția cu Macrophomina phaseolina. Aproape întotdeauna, pe rădăcinile atacate de fung se observă micelii albe - rozii specifice fungului Fusarium sp.

 

Managementul integrat al patogenului M. phaseolina

 

Managementul integrat constă într-o sumă de măsuri de combatere ce pot fi utilizate echilibrat pentru a proteja mediul, entomofauna utilă, sănătatea oamenilor și animalelor.

În managementul putrezirii cărbunoase a florii-soarelui este esențială utilizarea unei strategii de combatere care să includă măsurile de prevenție, măsurile biologice și mai puțin măsurile chimice (ineficiente de cele mai multe ori). Doar așa pot fi evitate pierderile pe care patogenul este capabil să le producă, cât și impactul pesticidelor asupra mediului (în cazul utilizării excesive) - Vimal et al., 2017.

Plante frânte din cauza bolii

Abordarea metodelor profilactice și biologice este esențială în prezent. Noile cercetări cu privire la agenții biologici de control sunt încurajatoare, deși sunt necesare mai multe teste în condiții naturale de câmp.

Metode profilactice

Cele mai importante în combaterea acestui fung extrem de periculos și greu de combătut sunt măsurile de prevenție sau profilactice [Hafeez și Ahmad, 1997]. Aceste măsuri sunt: alegerea unui hibrid rezistent sau tolerant la boală, irigarea culturilor în condiții de secetă și temperaturi ridicate, distrugerea resturilor vegetale infectate (sunt pline de microscleroți), înființarea culturilor în soluri cu textură corespunzătoare, respectarea rotației culturilor. Cu privire la rotație, nu întotdeauna rezultatele sunt cele scontate din cauza polifagiei ciupercii, care are capacitatea de a infecta peste 300 de plante cultivate și buruieni [Francl et al., 1988; EPPO, 2000; Popescu, 2005]. Pe lângă măsurile amintite, se recomandă utilizarea la semănat de sămânță liberă de microscleroți, lucrări ale solului de calitate superioară, igiena culturală [Docea et Severin, 1990].

Metode chimice

Deoarece controlul chimic al acestui fung este foarte dificil (lipsa fungicidelor care să combată patogenul la nivelul sistemului radicular), numeroase studii se fac pe această temă [Chamorro et al., 2015a; Lokesh et al., 2020; Marquez et al., 2021]. Experimentele realizate în laborator de către Csüllög et Tarcali (2020) arată că nu există fungicide eficiente împotriva acestui fung. În cadrul studiului au fost testate câteva fungicide: azoxystrobin, ciproconazol, procloraz și piraclostrobin (unele au fost retrase între timp). Dintre ele, doar proclorazul a oprit creșterea hifelor și a microscleroților. Concluzia studiului a fost că doar rezistența genetică ar putea da rezultate în combatere.

În solurile infectate se pot face fumigări cu substanțe aprobate. Această metodă este destul de costisitoare și poluantă, fiind utilizată pe scară redusă [Lokesh et al., 2020].

După recoltat. Calatidiile plantelor bolnave se observă că au rămas la sol. La hibrizii sensibili producția a fost diminuată cu peste 50%

Metode nonpoluante

Biofumigația ar putea fi o alternativă pentru gestionarea patogenului M. phaseolina la floarea-soarelui. Biofumigația constă în cultivarea și încorporarea unei Brassicaceae (cultură de acoperire) în sol pentru a produce substanțe biocide. Studii foarte recente arată efectele biocide ale izotiocianaților (isothiocyanates) asupra fungilor patogeni din sol [Ait-Kaci et al., 2020]. Eficacitatea biofumigării este oscilantă fiind influențată de mulți factori arată Motisi et al. (2010). Același autor aduce în atenție creșteri ale intensității de atac ale unor patogeni după biofumigație. De aceea sunt necesare studii mai numeroase care să ateste că biofumigarea este eficientă în controlul patogenilor din culturile de floarea-soarelui și să evidențieze posibilele dezavantaje ale acestei metode [Ait-Kaci et al., 2020].

O altă metodă nonpoluantă ce poate fi utilizată este solarizarea terenului infectat. Greu de aplicat și această metodă pe suprafețe mari. Pe lângă asta, terenul nu poate fi cultivat pe perioada solarizării.

Metode biologice

În sistemele de combatere integrată a patogenilor din cultura de floarea-soarelui, agenții biologici (fungi, bacterii, virusuri) pot înlocui unele tratamente chimice. În acest sens se fac multe testări în laborator cu privire la eficacitatea în combatere a unor antagoniști (fungi și bacterii), dar și a micorizelor. Se cunoaște de mult timp că micorizele arbusculare au efecte benefice asupra plantelor, favorizând absorbția nutrienților și protejând plantele de atacul unor patogeni și dăunători [Karthikeyan et al., 2016; Marquez et al., 2019; Cotuna et al., 2013]. În cazul florii-soarelui s-a constatat că simbioza cu micorizele arbusculare nu poate opri infecția cu M. phaseolina [Spagnoletti et al., 2017; 2020].

Fungii antagoniști Trichoderma viride și Trichoderma harzianum s-au dovedit a fi eficienți pentru controlul fungului M. phaseolina [Alice et al., 1996]. În general, ciupercile din genul Trichoderma s-au dovedit agenți biologici de control eficienți [Hyder et al., 2017]. Dintre speciile de Trichoderma, T. longibrachiatum, prin inhibarea directă dar și cu ajutorul compușilor organici volatili microbieni (antibioză), a redus creșterile miceliene ale patogenului M. phaseolina, prin modificarea structurii acestora [Sridharan et al.,2020]. Eficacitate foarte bună s-a înregistrat în cazul combinațiilor dintre fungul Trichoderma harzianum și bacteria Pseudomonas fluorescens, care au redus germinația scleroților ciupercii în condiții naturale în procent de 60% [Sristava et al., 1996].

Secțiune în rădăcină. Se observă microscleroții în țesutul lignificat

Agenții biologici bacterieni din zona rizosferei sunt tot mai mult testați pentru combaterea biologică a fungului M. phaseolina. Unele rizobacterii și-au dovedit capacitatea de a inhiba creșterea acestui fung. Astfel, Bacillus amyloliquefaciens și Bacillus siamensis au demonstrat efect fungistatic foarte bun asupra scleroților fungului [Torres et al., 2016; Hussain et Khan, 2020]. După Simonetti et al. (2015), rizobacteriile Pseudomonas fluorescens și Bacillus subtilis pot inhiba M. phaseolina conform testelor efectuate in vitro și in vivo. Un studiu recent arată că B. contaminans ar opri dezvoltarea fungului M. phaseolina prin reducerea patogenității [Zaman et al., 2020].

 

Despre patogenul Macrophomina phaseolina am mai scris și în anul 2021, găsiți toate detaliile aici.

Bibliografie

Ait-Kaci, Ahmed, N., Dechamp-Guillaume, G, Seassau, C., 2020, Biofumigation to protect oilseed crops: focus on management of soilborne fungi of sunflower. OCL 27: 59.

Ahmad, I., Burney, K., 1990, Macrophomina phaseolina infection and charcoal rot development in sunflower and field conditions. 3rd International Conference Plant Protection in tropics. March 20 - 23, Grantings, Islands Paeau, Malaysia.

Ahmad, I., Burney, K., Asad, S., 1991, Current status of sunflower diseases in Pakistan. National Symposium on Status of Plant Pathology in Pakistan. December 3 - 5, 1991, Karachi, P. 53.

Ahmad, Y., 1996, Biology and control of corn stalk rot. Ph.D. Thesis, Department of Biological Science, Quaid-i-Azam University, Islamabad, Pakistan.

Alice, D., E. G., Ebenezar, K., Siraprakasan, 1996, Biocontrol of Macrophomina phaseolina causing root rot of jasmine. J. Ecobiol., 8: 17 – 20.

Baird, R., E., Watson, C., E., Scruggs, M., 2003, Relative longevity of Macrophomina phaseolina and associated mycobiota on residual soybean roots in soil. Plant Dis. 87: 563 – 566.

Bontea, V., 1985, Ciuperci parazite și saprofite din România, vol. I, Editura Acad. R. S. R., București, 590 p.

Bontea, V., 1986, Ciuperci parazite și saprofite din România, vol. II, Editura Acad. R. S. R., București, 474 p.

Chamorro, M., Domínguez, P., Medina, J., J., Miranda, L., Soria, C., Romero, F., et al., 2015a, Assessment of chemical and biosolarization treatments for the control of Macrophomina phaseolina in strawberries. Sci. Hortic. (Amsterdam) 192, 361 – 368.

Coakley, S., M., Scherm, H., Chakraborty, S., 1999, Climate change and plant disease management. Annu Rev Phytopathol 37: 399 – 426.

Cook, G., E., Boosalis, M., G., Dunkle, L., D., Odvody, G., N., 1973, Survival of Macrophomina phaseoli in corn and sorghum stalk residue. Plant Dis. Rep. 57: 873 – 875.

Comes, I., Lazăr, A., Bobeș, I., Hatman, M., Drăcea, A., E., 1982, Fitopatologie, Editura Didactică și Pedagogică București, 455 p

Cotuna, O., Sărățeanu, V., Durău C., 2013, Influence of arbuscular mycorrhizae (AM) colonization on plant growth: Plantago lanceolata L., case study, Journal of Food, Agriculture & Environment, vol. 11 (3&4): 2005 – 2008.

Cotuna, O., Sărățeanu, V., 2021, Putrezirea cărbunoasă a rădăcinilor și tulpinilor de floarea soarelui - Macrophomina phaseolina (Tassi) Goidanich cu forma microscleroțială Rhizoctonia bataticola (Taubenhaus) E. J. Butler, Agricultura Banatului nr. 3 (148), 77 - 82, Editura Agroprint, ISSN - L - 1483 - 1313; ISSN 2559 - 1614 (online).

Cotuna, Otilia, Paraschivu, Mirela, Sărățeanu, Veronica, 2022, Charcoal rot of the sunflower roots and stems (Macrophomina phaseolina (Tassi) Goid.) - an overview, Scientific papers - Series management economic engineering in agriculture and rural development, volume 22, Issue 1, 2022, ISSN 2284-7995, eISSN 2285-3952, 107 - 116.

Csüllög, K., Tarcali, G., 2020, Investigation of the mycelial compatibility of Macrophomina phaseolina. Folia Oecologica, 47 (2): 153 – 158.

Csüllög, K., Tarcali G., 2020, Examination of different fungicides against Macrophomina phaseolina in laboratory conditions, Acta Agraria Debreceniensis 2020 - 2, 65 - 69.

Csüllög, K., Racz, E., D., Tarcali, G., 2020, The Charcoal rot disease (Macrophomina phaseolina (Tassi) Goid.) in Hungary, Characterization of Macrophomina phaseolina fungus, National Seminar on Recent Advances in Fungal Diversity, Plant - Microbes Interaction and Disease Management At: Banaras Hindu University, Varanasi, India.

Debaeke, P., Casadebaig, P., Flenet, F., Langlade, N., 2017, Sunflower crop and climate change: vulnerability, adaptation, and mitigation potential from case-studies in Europe. OCL, 2017, 24(1) D102.

Docea, E., Severin, V., 1990, Ghid pentru recunoașterea și combaterea bolilor plantelor agricole, Editura Ceres, București, p. 137, 320 p.

Francl, L., J., Wyllie, T., D., Rosenbrock, S., M., 1988, Influence of crop rotation on population density of Macrophomina phaseolina in soil infested with Heterodera glycines. Plant Dis. 72, 760 – 764.

Gupta, G., K., Sharma, S., K., Ramteke, R., 2012, Biology, epidemiology and management of the pathogenic fungus Macrophomina phaseolina (Tassi) goid with special reference to charcoal rot of soybean (Glycine max (L.) Merrill). J. Phytopathol. 160, 167 –180.

Hafeez, A., Ahmad, S., 1997, Screening of sunflower germplasm for resistance to charcoal rot in Pakistan. Pak. J. of Phytopathology 9:74 - 76.

Hussain, T., Khan, A., A., 2020, Determining the antifungal activity and characterization of Bacillus siamensis AMU03 against Macrophomina phaseolina (Tassi) Goid. Indian Phytopathol. 73, 507 – 516.

Hyder, S., Inam-ul-haq, M., Bibi, S., Humayun, A., 2017, Novel potential of Trichoderma spp. as biocontrol agent. J. Entomol. Zool. Stud. 5, 214 – 222.

Ioniță, A., Iliescu, H., Kupferberg., S., 1996. Macrophomina phaseolina – one of the main pathogens of sunflower crop in Romania. In Proceedings of the 14th international sunflower conference. Beijing, China, June 12–20, 1996. Shenyang: ISA, p. 718 – 723.

Khan, S. N., 2007, Macrophomina phaseolina as causal agent for charcoal rot of sunflower, Mycopath (2007) 5 (2): 111 - 118.

Karthikeyan, B., Abitha, B., Henry, A., J., Sa, T., Joe, M., M., 2016, “Interaction of Rhizobacteria with Arbuscular Mycorrhizal fungi (AMF) and their role in stress abetment in agriculture,” in Recent Advances on Mycorrhizal Fungi, ed. M. C. Pagano (Cham: Springer), 117–142.

Kolte, S., J., 1985, Diseases of annual edible oilseed crops. Vol. II. Boca Raton, Florida: CRC Press, p. 33 – 44.

Lokesh, R., Rakholiya, K., B., Thesiya, M., R., 2020, Evaluation of different fungicides against Macrophomina phaseolina (Tassi) goid. causing dry root rot of chickpea (Cicer arietinum L.) in vitro. Artic. Int. J. Curr. Microbiol. Appl. Sci. 9, 1 – 11.

Manici, L., M., Donatelli, M., Fumagalli, D., Lazzari, A., Bregaglio, S., 2012, Potential response of soil-borne fungal pathogens affecting crops to scenarios of climate change in Europe, International Environmental Modelling and Software Society (iEMSs),2012 International Congress on Environmental Modelling and Software Managing Resources of a Limited Planet, Sixth Biennial Meeting, Leipzig, Germany R. Seppelt, A.A. Voinov, S. Lange, D. Bankamp (Eds.) disponibil pe http://www.iemss.org/soc.../index.php/iemss-2012-proceedings, 9 p.

Marquez, N., Giachero, M., L., Declerck, S., Ducasse, D., A., 2021, Macrophomina phaseolina: General Characteristics of Pathogenicity and Methods of Control. Front. Plant Sci. 12:634397.

Motisi, N., Doré, T., Lucas, P., Montfort, F., 2010, Dealing with the variability in biofumigation efficacy through an epidemiological framework. Soil Biol Biochem 42, 2044 – 2057.

Popescu, G., 2005, Tratat de patologia plantelor, vol II, Agricultură, Editura Eurobit, p. 143, 341 p.

Prioletta, S., Bazallo, M., E., 1998, Sunflower basal stalk rot (Sclerotium bataticola): Its relationship with some yield component reduction. Hellia 21: 33 - 44.

Sarova, J., Kudlikova, I., Zalud, Z, Veverka, K., 2003, Macrophomina phaseolina (Tassi) Goid moving north temperature adaptation or change in climate? J Plant Dis Prot 110: 444 – 448.

Simonetti, E., Viso, N. P., Montecchia, M., Zilli, C., Balestrasse, K., Carmona, M., 2015, Evaluation of native bacteria and manganese phosphite for alternative control of charcoal root rot of soybean. Microbiol. Res. 180, 40–48.

Sinclair, J. B., 1982, Compendium of Soybean disease. 2nd Ed. by American Phytopathology Society, St. Paul, Minnesota, USA.

Shiekh, A., H., Ghaffar, A., 1984, Reduction in variety of sclerotia of Macrophomina phaseolina with polyethylene mulching of soil. Soil Biology and Biochemistry 16: 77 - 79.

Short, G. E., Wyllie, T. D., Bristow, P. R., 1980, Survival of Macrophomina phaseolina in soil and residue of soybean. Phytopathology 70: 13 – 17.

Spagnoletti, F., Carmona, M., Gómez, N. E. T., Chiocchio, V., Lavado, R. S., 2017, Arbuscular mycorrhiza reduces the negative effects of Macrophomina phaseolina on soybean plants in arsenic-contaminated soils. Appl. Soil Ecol. 121, 41 –47.

Spagnoletti, F. N., Cornero, M., Chiocchio, V., Lavado, R. S., Roberts, I. N., 2020, Arbuscular mycorrhiza protects soybean plants against Macrophomina phaseolina even under nitrogen fertilization. Eur. J. Plant Pathol. 156, 839 – 849.

Srivastava, A. K., Arora, D. K., Gupta, S., Pandey, R. R., Lee, M., 1996, Diversity of potential microbial parasites colonizing sclerotia of Macrophomina phaseolina in soil. Biol. Fertil. Soils. 22: 136 - 140.

Tančić, Sonja, Boško, Dedić, Aleksandra, Dimitrijević, Sreten, Terzić, Siniša, Jocić, 2012, Bio-Ecological relations of sunflower pathogens – Macrophomina phaseolina and Fusarium spp. and sunflower tolerance to these pathogens, Romanian Agricultural Research, NO. 29, Print ISSN 1222-4227; Online ISSN 2067-5720, 349 - 359.

Torres, M. J., Brandan, C. P., Petroselli, G., Erra-Balsells, R., Audisio, M. C., 2016, Antagonistic effects of Bacillus subtilis subsp. subtilis and B. amyloliquefaciens against Macrophomina phaseolina: SEM study of fungal changes and UV-MALDI-TOF MS analysis of their bioactive compounds. Microbiol. Res. 182, 31–39.

Vear, F., 2016, Changes in sunflower breeding over the last fifty years. OCL 23 (2): D202.

Vimal, S. R., Singh, J. S., Arora, N. K., and Singh, S., 2017, Soil-Plant-microbe interactions in stressed agriculture management: a review. Pedosphere 27, 177 – 192.

Zaman, N. R., Kumar, B., Nasrin, Z., Islam, M. R., Maiti, T. K., Khan, H., 2020, Proteome analyses reveal Macrophomina phaseolina ’s survival tools when challenged by Burkholderia contaminans N Z. A C S Omega 5, 1352 – 1362.

Yang, S. M., Owen D. F., 1982, Symptomology and detection of Macrophomina phaseolina in sunflower plants parasitized by Cylendrocopturus adspersus larvae. Phytopathology 72: 819 - 821.

***EPPO Standard, European and Mediterranean Plant Protection Organization PP 2/21(1), 2000 - Guidelines on good plant protection practice - Sunflower, 9 p.

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!