Afişez elemetele după tag: oieri

După doi ani de eșec în gestionarea pestei micilor rumegătoare și a variolei ovine, după ce a slăbit și a compromis sistemul sanitar-veterinar, conducerea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) demarează acum pompieristic o campanie de vaccinare fără transparență și fără o strategie clară pentru reluarea exporturilor.

Încă din 2024, de la apariția primelor focare de pestă a micilor rumegătoare, conducerea ANSVSA a gestionat catastrofal o criză care a produs pierderi uriașe sectorului ovin din România. Din incapacitate și din interese nelegitime.

Dintr-unul dintre marii exportatori mondiali de ovine vii, România a ajuns să se confrunte cu blocarea unor piețe tradiționale, restricții comerciale severe și o incertitudine care amenință existența a mii de crescători. Oierii au pierdut posibilitatea de a-și valorifica mieii și oile, principala lor sursă de venit, fără să primească răspunsuri convingătoare despre momentul și condițiile reluării exporturilor.

În tot acest timp, au apărut suspiciuni grave privind modul în care au fost monitorizate de către ANSVSA restricțiile, circulația animalelor și cât de corect au fost acordate despăgubirile.

În timp ce crescătorilor li se interzicea să își miște și să își vândă legal animalele, există semnalări că anumite rețele comerciale ar fi continuat să cumpere la prețuri de mizerie, să transporte și să valorifice ovine fără respectarea regulilor sanitare veterinare. Unele dintre scandaluri sunt deja documentate.

În iulie 2026, în județul Cluj au fost descoperite 75 de oi care figurau oficial ca ucise într-un focar din Tulcea și pentru care fuseseră acordate despăgubiri! Tot la Tulcea, fostul director al DSVSA, a fost condamnat definitiv pentru luare de mită, într-un dosar legat de plata despăgubirilor pentru aproximativ 49.000 de ovine eliminate în focarele din 2024.

Ca să acopere aceste lucruri ANSVSA a interzis în 2025 inventarierea anuală a animalelor. Aceste cazuri ridică întrebări serioase despre controlul mișcărilor de animale, corectitudinea bazei naționale de date și modul în care au fost administrate despăgubirile.

În paralel, aceeași conducere a ANSVSA a slăbit tocmai rețeaua sanitar-veterinară care ar fi trebuit să asigure prevenirea și combaterea bolilor în teritoriu. Deși a primit un buget mai mare decât în anul precedent, în 2025, ANSVSA a redus la jumătate finanțarea contractelor cu medicii veterinari de liberă practică. Asta a dus la instabilitatea sistemului și a afectat capacitatea de intervenție în teritoriu. Există județe unde mai mult de jumătate din comune au rămas fără acoperire medicală veterinară.

Acum, cu cine intenționează ANSVSA să facă vaccinarea?!

Aceasta este situația în care România începe, la sfârșitul lunii octombrie 2026, o campanie de vaccinare împotriva pestei micilor rumegătoare și a variolei ovine și caprine. Avem un sistem sanitar-veterinar slăbit, o bază de date cu probleme grave de credibilitate, medici veterinari și crescători care și-au pierdut încrederea în autoritatea veterinară. Iar peste toate acestea vine o campanie demarată pompieristic, cu reguli insuficient explicate și fără o strategie completă, făcută publică, privind eradicarea bolilor și reluarea exporturilor.

Atenție, mai grav, există întrebări serioase privind chiar alegerea vaccinurilor!

Vaccinul împotriva pestei micilor rumegătoare nu permite diferențierea serologică uzuală între anticorpii produși în urma vaccinării și cei apăruți după infecția naturală. Asta complică supravegherea epidemiologică și poate ridica dificultăți importante atunci când România va trebui să demonstreze absența circulației virusului pentru reluarea exporturilor.

În plus, cele câteva sute de mii de doze primite pentru PMR nu reprezintă decât o mică parte a necesarului potențial, iar programul anunțat vizează doar județele Tulcea și Constanța. Cum a fost fundamentată această strategie și ce se întâmplă cu restul efectivelor?

În cazul vaccinului Jovivac, destinat combaterii variolei, prospectul transmis medicilor veterinari indică oaia ca specie țintă, deși campania este prezentată ca vizând atât ovinele, cât și caprinele. Există deja semnalări privind vaccinarea caprelor. Cine a autorizat această utilizare și cine răspunde pentru ea?

Nici măcar medicii veterinari care trebuie să execute campania nu au primit, în mod transparent, toate clarificările privind cadrul juridic, responsabilitățile, tarifele și decontarea serviciilor. Colegiul Medicilor Veterinari din România a fost nevoit să solicite intervenția prim-ministrului pentru publicarea programului oficial de vaccinare.

Este inadmisibil ca o campanie cu asemenea implicații epidemiologice și economice să înceapă în aceste condiții!

După doi ani de restricții și pierderi, România avea nevoie de o strategie profesionistă, fundamentată științific, cu o rețea veterinară funcțională, o bază de date credibilă, un program riguros de supraveghere postvaccinală și un calendar realist pentru reluarea exporturilor.

Solicităm Guvernului României un audit privind gestionarea focarelor din 2024 până în prezent, verificarea sistemului de trasabilitate și a despăgubirilor, publicarea imediată a programului oficial de vaccinare și prezentarea unei strategii concrete de eradicare și reluare a exporturilor.

Vaccinarea trebuie să se desfășoare legal, transparent și cu responsabilități clar definite. Medicii veterinari au dreptul să știe în ce condiții lucrează.

Oierii nu au nevoie de promisiuni, de improvizații și de comunicate triumfaliste. Au nevoie de animale sănătoase, de piețe deschise și de un sistem sanitar-veterinar în care să poată avea încredere.

Iar pentru tot ce s-a întâmplat în acești doi ani trebuie să existe răspunsuri și responsabilități asumate.

Autor: prof. dr. ADRIAN OROS, vicepreședinte Colegiul Medicilor Veterinari din România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Asociația Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” - Arad a organizat în județul Alba, la Lancrăm, întâlnirea anuală de lucru a membrilor săi. 

Despre utilitatea unor astfel de întâlniri ne-a vorbit președintele Asociației „Păstorul Crișana”, Nicolae Cioranu: „O întâlnire de lucru e necesară ca să se perfecteze anumite schimbări, anumite noutăţi în programul de ameliorare şi mai ales în activitatea de bonitare în perioada de primăvară, când tineretul împlineşte 14-16 luni. Utilitatea acestor întâlniri se vede, pentru că nu trebuie să cunoşti prea mult la oi ca să-ţi dai seama dacă pe o turmă de animale s-a lucrat genetic sau nu. În situaţia asta trebuie să recunosc că acum 20 de ani tot ciobănia asta o făceam şi oile nu erau ca acum, după ce respectăm nişte reguli impuse de Registrul genealogic: schimbi berbecii, eşti obligat ca tineretul să aibă o anumită greutate la bonitare că altfel nu trece testul, deci eu cred că se vede. Obligatoriu. Nu neapărat să spună cartea, se vede chiar cu ochiul liber”.

Președintele Asociației Crescătorilor de Ovine din Sălaj, Dumitru Ardelean, completează: „Ne-am deplasat aici în număr mare, ca dovadă că oamenii încă mai fac activitatea asta, chiar şi cu bani mai puţini. Adică, cum s-ar spune, sunt îndrăgostiţi de meseria asta. Am văzut şi tineri mulţi şi am văzut şi probleme multe ridicate şi legate de performanţe şi de controlul oficial al producţiei, şi de modul de bonitare, dar şi probleme din afara Registrului, cum ar fi problemele legate de păşuni, de pesta micilor rumegătoare care ne-a pus probleme de ceva ani, astfel încât preţul mielului a fost unul foarte jos şi la mâna samsarilor, având un motiv ei zic întemeiat, noi zicem că neîntemeiat”.

Generația actuală de fermieri depune mult suflet în activitatea desfășurată, iar majoritatea celor implicați în creșterea ovinelor continuă această muncă din pasiune, fiind legați de animale încă din copilărie. Mulți dintre ei au realizat investiții semnificative, inclusiv în achiziția de terenuri, și se află în prezent într-o situație de așteptare, sperând la apariția unor măsuri de sprijin și facilități dedicate sectorului agricol.

„Fermierii nu pot fi robiţi chiar până la epuizare, că rămâne singura soluţie să-şi vândă animalele, şi atunci ce facem noi în perioada în care apare o criză alimentară? Şi nu punem bazele zootehniei româneşti, nu punem bazele produselor alimentare româneşti care să poată fi siguranţa fiecărui cetăţean. Ce facem noi, mai creştem animale sau ne oprim? Le valorificăm indiferent în ce formă? Să refaci şeptelul este foarte greu. Eu am atras atenţia de foarte multe ori în sensul acesta, să încercăm să găsim măsuri de sprijin să nu reducem şeptelul, că ajungem în aceeaşi zonă dramatică ca la specia bovină. Personal îmi doresc foarte mult un parteneriat între asociaţiile profesionale, staţiunile de cercetare din Românie pe sectorul ovin şi caprin şi ANSVSA, specialiştii toţi să contribuim la un progres în acest sector, din toate punctele de vedere. Vorbim şi de dezvoltarea sectorului, şi de cercetare, şi de activitatea economică, fiindcă toate astea la un loc, pe un lanţ, ele trebuie să aducă un progres. Iar beneficiarul principal din tot acest lanţ trebuie să fie crescătorul de ovine şi de caprine, în cazul nostru”, a arătat Ionică Nechifor, director executiv al Asociației „Păstorul Crișana”.

Din ce în ce mai multe probleme

Creșterea prețului motorinei creează probleme și crescătorilor de animale, care consumă cantități considerabile de combustibil la activități precum aratul, semănatul sau furajarea. Costul motorinei influențează direct prețurile tuturor produselor agricole și alimentare. În condițiile în care nivelul taxelor a crescut semnificativ, iar costurile generale s-au majorat, sectorul agricol se confruntă cu dificultăți majore, fiind necesare măsuri de susținere pentru menținerea activității.

„Vremuri grele au fost şi vor mai fi. Noi trebuie să găsim soluţii pentru a depăşi aceste momente. Sunt probleme financiare naţionale, ţara trece printr-o criză economică care se răsfrânge şi asupra fondurilor care erau alocate sectorului. Dar crescătorii serioşi, dedicaţi, cei care respectă profesia şi animalul, au găsit întotdeauna soluţii pentru a trece peste asemenea momente”, spune profesorul Constantin Pascal de la Universitatea Ştiinţele Vieţii din Iaşi.

Componenta de cofinanțare lipsește și ea, acțiunile sanitare veterinare nu mai beneficiază de bugetul necesar pentru a fi desfășurate ca până acum. Acest lucru reprezintă o problemă pentru crescători pentru că se încearcă transferarea responsabilității către ei, fără a fi consultați în prealabil, iar asta a generat numeroase suspiciuni și nemulțumiri.

Totodată, capacitatea fermierilor de a susține astfel de costuri suplimentare este limitată, existând riscul ca aceștia să fie nevoiți să renunțe la activitate și să își sacrifice animalele. O astfel de situație ar avea consecințe negative asupra dezvoltării zootehniei și asupra asigurării producției alimentare interne, afectând implicit securitatea alimentară. În plus, dependența de importuri poate deveni problematică în contextul unor eventuale blocaje comerciale.

O altă nemulțumire este legată de restricțiile existente pe piața intracomunitară, cum ar fi suspendarea exportului de animale către anumite piețe externe.

„Oamenii au venit şi şi-au spus problemele, au încercat să le expună factorilor de decizie, celor care au avut bunăvoinţa şi le-a permis agenda să fie prezenţi la întâlnirea de lucru a asociației, au venit şi răspunsuri, unele mai clare, altele mai lăsate la voia întâmplării, probabil că nu se ştie, nu sunt lucrurile încă definite, şi atunci e greu şi cei care au fost prezenţi din partea autorităţilor să ne dea nişte răspunsuri punctuale. Sperăm în zile mai bune şi să nu se piardă tradiţia aceasta a oieritului. Noi avem mai multe sincope în momentul de faţă: lipsa forţei de muncă, incertitudinea relaţiilor economice, şi mă refer aici la incertitudinea desfacerii, a pieţelor. Apoi, degringolada creată între crescători şi medicii veterinari. Crescătorii încearcă să evite, să nu depindă atât de mult de medicul veterinar, pentru că medicul veterinar vine cu nişte tarife, din cauza lipsei finanţării din partea ANSVSA. Apoi, lipsa păşunilor; lipsa actelor normative care să-ţi dea o siguranţă că pete zece ani tu, ca fermieri tânăr, ai asigurat viitorul. Şi la astea deocamdată nu se poate răspunde. Sperăm într-un viitor apropiat să se răspundă, dar nu evaziv, ci punctual. Sperăm, trăim cu speranţa, speranţa moare ultima”, spune Pavel Iovăneasa, preşedintele Asociaţiei zonale a crescătorilor de ovine Retezatu Haţeg.

Pasiunea nu mai poate susține activitatea

Consumul de carne de ovine la nivel național este redus, atât în perioada sărbătorilor pascale, cât și pe parcursul anului, ceea ce determină o dependență semnificativă de piețele externe, în special de cea arabă. În același timp, accesul pe piața europeană este restricționat de o perioadă îndelungată, de aproximativ doi ani, ceea ce limitează și mai mult opțiunile de valorificare.

În eventualitatea în care exporturile către piața arabă ar fi întrerupte, sectorul creșterii ovinelor ar putea fi grav afectat. Într-un asemenea scenariu, există riscul ca animalele să fie valorificate la prețuri scăzute, inclusiv cele destinate reproducției, iar capacitatea abatoarelor ar putea fi depășită de volumul mare de animale provenite de la crescători.

Deși activitatea este susținută în mare parte de pasiune și tradiție, aceasta nu poate compensa lipsa sustenabilității economice. În condițiile în care veniturile nu acoperă necesitățile de trai și responsabilitățile familiale, precum întreținerea gospodăriei sau susținerea educației copiilor, continuarea activității devine dificilă. În acest context, este evident că există limite ale rezistenței economice, dincolo de care pasiunea nu mai poate susține activitatea.

O altă problemă cu care se confruntă sectorul zootehniei are legătură cu învățământul superior, despre care profesorul Constantin Pascal spune: „Meseria de inginer zootehnist a devenit mai puţin atractivă, acest lucru se răsfrânge în cifra de şcolarizare care s-a redus uşor, însă ultimele semne arată o revenire, semn că cei care desfăşoară activităţi în domeniul creşterii animalelor au satisfacţia producţiei, a muncii, şi cu siguranţă, indiferent unde va ajunge tehnologia, omul va mânca carne şi va mânca lapte, şi inginerul zootehnist va avea întotdeauna rolul său foarte bun în acest peisaj, şi în prezent, şi în viitor. Mai sunt care şi pleacă, însă sunt care rămân, merg la programele de master, la studiile doctorale, urmează carieră în învăţământ, în cercetare”.

Țurcana are potențial valoros, încă insuficient exploatat

Pe lângă problemele cu care se confruntă, crescătorii au observat că în numeroase efective de ovine din rasa Țurcană, întâlnite în toate regiunile țării, tineretul ovin sau cârlanii ajung la greutăți de aproape o sută de kilograme încă de la vârste fragede. Acest lucru demonstrează că rasa Țurcană răspunde foarte bine atunci când beneficiază de selecție genetică, condiții corespunzătoare de întreținere și o alimentație adecvată.

Prin aplicarea măsurilor de ameliorare și prin îmbunătățirea structurii genetice, această rasă poate deveni tot mai performantă și mai eficientă din punct de vedere economic. În același timp, aceste transformări contribuie la creșterea satisfacției crescătorilor, care obțin rezultate mai bune și valorifică mai eficient munca depusă.

Ovinele din rasa Țurcană reprezintă un potențial valoros, încă insuficient exploatat. Această rasă oferă numeroase oportunități pentru dezvoltarea unor proiecte de cercetare și pentru implementarea unor programe care pot aduce beneficii importante crescătorilor de animale din România. Țurcana deține caractere excepționale, fiind răspândită pe întreg teritoriul țării și demonstrând o capacitate foarte bună de adaptare la diferite condiții climatice și de mediu.

De asemenea, rasa se pretează foarte bine la diverse programe de hibridare, ceea ce permite obținerea unor produși viguroși, cu o calitate superioară a carcasei și cu producții ridicate. Toate aceste aspecte pot genera avantaje economice semnificative pentru crescători și pot contribui la dezvoltarea sectorului ovin.

„Este o problemă complicată pentru că, până la urmă, presiunea de selecţie se face prin utilizarea masculilor valoroşi. Or, problema este criteriile şi cel care urmăreşte care sunt masculii valoroşi pentru că, la acest moment, doar fenotipic sunt evaluaţi, adică după conformaţia corporală şi constituţie şi unele caractere sau trăsături de producţie, neavând în spate şi o evaluare genetică a lor. Adică genetică prin determinarea structurii genomului, să vedem dacă se regăseşte în genomul său genele răspunzătoare de anumite caractere care ne interesează pe noi în creştere şi exploatare. Dar cu siguranţă, într-un viitor nu prea îndepărtat, şi aceste lucrări se vor practica în România, aşa cum se întâmplă în ţările din Europa de Vest, care au o zootehnie performantă, avansată. Spre exemplu în Franţa la ţapi selecţia se face după gena alfa-S1, răspunzătoare de proteina din lapte cu incidenţă asupra randamentului de transformare, iar la rasele de carne nu sunt consideraţi corespunzători berbecii care nu transmit ca jigoul să fie minim 35% din greutatea carcasei. Atunci discutăm de carne şi de carne de calitate, când partea care este cea mai căutată şi cea mai plătită se regăseşte într-o proporţie mai mare în carcasă”, explică profesorul Constantin Pascal.

Rasa Țurcană este considerată regina raselor de oi din România, fiind răspândită din zonele colinare până în regiunile montane. Aceasta s-a adaptat foarte bine condițiilor de mediu și se remarcă prin rezistență și capacitatea de a se dezvolta fără investiții materiale foarte mari, încă din primele etape ale vieții și până la maturitate.

În același timp, rasa are un rol esențial în valorificarea pășunilor montane și alpine, transformând resursele naturale disponibile în producții de carne și lapte. Prin modul specific de pășunat, Țurcana contribuie la menținerea echilibrului vegetației și la prevenirea degradării sau sălbăticirii pășunilor alpine. De asemenea, prin activitatea biologică naturală, aceasta contribuie la îmbunătățirea calității solului.

Importanța rasei Țurcană depășește astfel dimensiunea economică, având și un rol important în conservarea ecosistemelor montane și în menținerea activităților tradiționale din zonele de munte. Adaptabilitatea și rezistența sa o transformă într-o rasă definitorie pentru zootehnia românească și pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale.

Articol de: ALEXANDRA GOGU

La Călan, în județul Hunedoara, în prezența specialiștilor din domeniu, într-o fermă de ovine s-a arătat practic cum are loc monta dirijată sau monta în harem. Prezent, profesorul Ioan Pădeanu de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara a stat de vorbă cu noi despre beneficiile montei în harem (în adăpost sau pe pășune), cum reproducția este urmărită în Scoția utilizând cipuri și cum se pot îmbunătăți performanțele.

Monta în harem se folosește în vestul Europei pe pășuni, cu un berbec la 40-50 de oi, iar în Noua Zeelandă și Australia cu un berbec la 80-100 de oi sau chiar mai mult, dar aici oile au ca perioadă de reproducere tot anul, favorizată de climă și de selecția extinsă realizată. La noi însă, lucrurile stau cu totul altfel. Având în vedere că la oile din rasa Țurcană, Merinos și Țigaie, reproducerea este sezonieră, monta se poate face doar primăvara și cei mai mulți crescători o fac nu pe pășune, ci în adăposturi.

De ce e nevoie ca monta să se facă dirijat, ne explică profesorul Ioan Pădeanu: „Societatea de Ameliorare a Asociației Dacia de la Hunedoara deține un Registru genealogic. În regulamentul european 1012, care se referă la ameliorarea și reproducerea animalelor, există obligația să se cunoască originea produșilor, adică originea mieilor: tata, adică berbecul, și oaia-mamă. Și atunci trebuie aplicate niște sisteme de montă care ne pot da aceste date. Cel mai simplu și mai des utilizat sistem de montă este cel în harem”.

Având în vedere sezonalitatea reproducerii la rasele de oi din România, până în 1990, la IAS-uri sau CAP-uri se făcea montă dirijată. „Adică erau berbeci cu șorț, sau cu penisul deviat, se depistau oile în călduri, se duceau și se montau cu berbecii respectivi. Treaba asta se face și acum, în special la rasa Caracul, unde trebuie să faci monta la mână, pentru că e coada mai grea, mai groasă și trebuie ajutat berbecul respectiv. În vestul Europei, în harem, se face pe pășune”, arată Ioan Pădeanu, care a participat recent  la un astfel de studiu alături de specialiști din Scoția, Anglia, Irlanda, Spania, Franța, Italia, România și Turcia. „Am mers prin rotație în fiecare țară și am văzut care sunt soluțiile inovative ca să putem să ușurăm munca fermierilor, să fie mai eficienți. Or, acolo am văzut că ei fac monta în harem pe pășune (îngrădită cu gard electric, n.r.), cu un berbec la 40-50 de oi”, a completat profesorul universitar.

Preț crescut pentru monta în adăpost

O variantă a montei în harem este cea realizată în adăpost sau în șoproane, deoarece la noi pășunile nu sunt parcelate. Cauza o reprezintă faptul că primarii, care conform Ordonanței 34 ar fi trebuit să concesioneze până la cinci ani, au concesionat pășunile doar pe unu sau doi ani și crescătorii nu au găsit eficient să facă investiții.

Problema, în acest tip de montă, este prețul ridicat. „Dacă dincolo mă costă mai puțin, pentru că iarba e 4 bani/kg, și 4 x 8 kg, adică 30-40 de bani, aici mă costă 1,50 bani, poate 2 lei”, a explicat Ioan Pădeanu.

Mai mult, mulți crescători asigură și fân, și concentrate din ovăz, cu efect stimulativ asupra funcției de reproducere la oi, și porumb, ce asigură necesarul de energie.

Cum se poate realiza acest tip de reproducere? Ne-a explicat tot domnul profesor: „În primul rând, crescătorul trebuie să facă o potrivire a perechilor, ținând cont de nivelul producțiilor, de conformația și constituția animalului și așa mai departe. Dar înainte de a organiza monta asta în harem, trebuie să se facă o recondiționare a oilor, o perioadă de pregătire care la oi este între 2-3-4 săptămâni, la berbeci de 4-6 săptămâni – perioada de formare a spermei fertile, dar totul depinde și de rasă. Deci, după ce se înțarcă, oile trec la o furajare foarte abundentă dintr-odată, pentru ca animalul respectiv să fie în condiție de reproducere. Și apoi facem, cum am spus, potrivirea perechilor. Norma după Ordinul 619 spune un berbec la 35 de oi, dar asta nu este o cifră bătută în cuie. Dacă sunt miori la prima montă, ar trebui să fie 20-25 de oi; dacă sunt berbeci viguroși, care sunt la a treia montă, se poate merge până la 40-50 de oi”.

În șopron, limita pentru un berbec este de 35 de oi, conform normei Ministerului Agriculturii. Durata în care stă alături de oi este de 35 până la 40 de zile și înseamnă două cicluri, deoarece la oaie estrul este de 16-17 zile.

Berbecul feromon crește nivelul reproducerii și scade timpul ei

În vestul Europei, se aplică sistemul cu berbecul feromon. Adică berbecii sunt duși timp de o lună, la distanță de oi, ca să nu-i vadă sau audă. Când începe campania de montă, din ziua 1 până în ziua 3, se lasă berbecii încercători, care au niște feromoni produși de glandele sublacrimale, ce stimulează funcția sexuală la oi. Se țin doar 3 zile, ca oile să devină active, și din ziua a 11-a se introduc berbecii. „După 3-4 zile, am văzut acum când am fost în Irlanda un vârf de oi intrate în călduri... partea bună e că aplicând acest sistem cu berbecul feromon, stimulent cu feromon, în 2 săptămâni au fătat 70%, în 3 săptămâni au fătat 90% din oi. Vrem să încercăm acest sistem și la Stațiunea de la Caransebeș, să vedem dacă merge și la Țurcană, pentru că acolo era rasa Berk Clair, pentru că este ușor de aplicat și ar fi mult în avantajul crescătorilor de oi. N-ar trebui să mai ai 40 de zile, iar oile consumă 0,8, poate 1 kg de concentrate pe zi, plus fânul”, a detaliat Ioan Pădeanu.

Astfel, costurile pot ajunge la 1,5 lei pe oaie și, dacă durează mult perioada de montă în harem, în adăpost, devine nerentabil pentru crescător.

Testarea după descendenți

Agenția Națională pentru Zootehnie cere cunoașterea exactă a datei la care animalele au fost montate. Dar în harem acest lucru poate reprezenta o problemă.

La nivel european, s-a pus la punct acest lucru și dacă oaia a fătat, spre exemplu, la data de 1 martie, monta s-a produs cu plus-minus două zile în data X, toate datele fiind trecute într-un tabel. „Deci putem ști orientativ. Este foarte importantă data fătării, pentru că de data fătării sunt legați mai mulți parametri de performanță, adică: sporul mediu zilnic la miei să spunem până la o lună, până la înțărcare, până la 5 luni, care sunt parametri trecuți în programe de ameliorare, și capacitatea lactogenă, adică sporul transformat în lapte de la 0 la 28 de zile. Deci trebuie neapărat să cunoaștem data fătării, când trebuie să cântărim mieii, ca să putem avea ulterior datele care ne interesează. Și putem reconstitui după aceea, din spate, așa fac toți din vestul Europei, conform unui tabel”, a explicat profesorul Pădeanu.

Produșii sunt înscriși în tabel, așa cum este tot ceea ce se află în testare: mioare, strămiori și oi care se află în secțiunea principală din Registru. Secțiunea principală presupune două generații: părinții și bunicii, conform normelor europene în vigoare.

Important este că pentru prima dată în țara noastră are loc o selecție riguroasă, după descendenți, perioadă care se va încheia în vara anului 2022.

Caracteristicile urmărite țin de producții crescute la lapte, carne și lână. „La carne, perioada este mai scurtă, pentru că pe descendenții de la un berbec pot să-i am anul viitor, când oile fată. Și atunci am o perioadă de testare după descendenți – trebuie să am minimum zece descendenți pentru carne. Ar fi mai bine să fie mai mulți, dar acesta este minimul”, a arătat Ioan Pădeanu.

Testarea după descendenți este cea mai sigură metodă deoarece urmărește ca un reproducător să transmită caracterele în populația cu care se lucrează.

În vestul Europei se face și testarea în câmp, dar la noi ar fi bine să existe o stațiune de testare unde toți produșii de la mai mulți berbeci, de la mai mulți crescători să fie în aceeași locație. Cum se face? Există o perioadă de pregătire de 25 de zile, pentru ca toate cele 50 de animale să se obișnuiască cu furajul, cu mediul, între ele. „Acolo se înregistrează în fiecare zi cantitatea de furaje, de concentrate și fân. Testarea durează exact 60 de zile. Deci în ziua 0 și în ziua 61 dimineața la 8:00 se cântăresc și apoi se fac diferențe. Este o formulă acolo între toți descendenții de la alți berbeci în contemporan și descendenții de la un berbec se testează față de acest contemporan. Se stabilește o valoare de ameliorare, se consideră că este ameliorator berbecul, miorul, să spunem ca atare, care are peste 101% valoarea de ameliorare. În jur de 99-100% ar fi cam indiferent și ce e sub 98% trebuie eliminați pentru că nu transmit”, ne-a explicat Ioan Pădeanu.

Ca o concluzie legată de reproducere, monta în harem, pe pășune, așa cum se întâmplă deja în Australia și Noua Zeelandă, reprezintă viitorul, deoarece are costuri mult mai mici. Dar pentru asta sunt necesare gardurile și sistemele electronice pe berbec și pe oaie.

Există cerere de lapte

Astăzi, din punct de vedere economic, lâna reprezintă între 2% și 5% din veniturile anuale, carnea și laptele fiind caracteristicile urmărite, de exemplu, la rasa Țurcană. Pentru valorificarea cărnii, crescătorii au nevoie de un certificat zootehnic, care atestă că animalul are performanțe.

Pentru unii crescători de ovine, laptele are valoare doar în măsura în care se hrănește mieluțul de la fătare până la înțărcare. Dar laptele a avut cele mai mici fluctuații de preț în ultimii zece ani și există cerere pentru el. „Lactitalia de lângă Timișoara, care preia în jur de opt milioane de litri de lapte anual, a oferit chiar 3 lei pe litru, în perioada de vară prețul e mai mic. În perioada de toamnă, prețul crește, dar depinde acum și de calitate, de câți ani livrează un crescător la această unitate. Cerință este, iar această unitate ar prelua oricât ar produce crescătorii. Am văzut că și în vestul Europei brânzeturile de oaie sunt foarte, foarte căutate. Aș spune că, din păcate, efectivele au scăzut, în condițiile în care este o cerere foarte mare, o cerere mult mai stabilă decât la producția de carne”, explică profesorul de la universitatea bănățeană.

Dacă în urmă cu 4-5 ani, la mieii îngrășați toamna prețul era de 9-10 lei/kg, acum fluctuează în jur de 8 lei /kg, ceea ce nu s-a întâmplat la lapte.

Se impun subvenții pentru instalații de muls și îngrădire

Prin urmare, e nevoie de lapte, dar există un impediment: nu există forță de muncă pentru mulsul manual și foarte puțini crescători de oi au instalații de muls.

O soluție este susținerea crescătorilor prin două măsuri excepționale: subvenționarea instalațiilor de muls și sprijinirea crescătorilor de ovine pentru îngrădirea parcelelor pe care stau animalele (cu garduri). „Avem în județul Timiș situații în care lucrează două persoane la 500 de oi și le mulg mecanic: un lapte de foarte bună calitate. Apoi, vând de acasă produsele, deoarece consumatorii au încredere că sunt produse de foarte bună calitate. Dar aceste instalații nu se mai produc în România și sunt destul de scumpe”, a arătat Ioan Pădeanu.

Informațiile cercetărilor din Vest sunt folosite în România

Recent, profesorul Pădeanu a vizitat Institutul de Cercetări din Edinburgh, Scoţia, acolo unde a fost creată oaia Dolly dintr-o celulă din glanda mamară. Acolo a văzut un experiment de urmărire a montei printr-un sistem electronic, ce include un cip pe burtă la berbec și un cip în jurul cozii la oaie. „În momentul când berbecul face saltul pe oaie, imediat se transmit ora și data într-o bază de date, dintr-un laptop sau computer, dar și ce berbec și ce oaie a fost montată. Sistemul ăsta este deocamdată un pic mai scump, dar este mai scump să ținem oile să spunem în adăpost cu furaje pentru iarnă, conservate, care ar putea fi folosite iarna. Încă este într-o fază experimentală, dar cred că ăsta va fi viitorul.”

Mai mult, scoțienii au creat un sistem prin care urmăresc atent greutatea animalelor: oile au un cip și sunt trecute printr-un culoar, unde se citesc informațiile. Acest sistem a fost achiziționat deja la Stațiunea de la Caransebeș, unde e folosit pentru miei, dar poate fi de ajutor și asociațiilor de profil.

Se poate selecta mai ușor, prin această metodă, și lâna, în funcție de culoare.

Mai mult, Ioan Pădeanu susține că lâna are și alte caracteristici ce trebuie avute în vedere și care îi vor crește valoarea: „Lâna este compusă dintr-o keratină specială formată din aminoacizi foarte stabili. Acești aminoacizi sunt jumătate esențiali pentru animale, vorbim de meteonină, lizină și așa mai departe. Noi importăm pentru porci și pentru păsări, ca să echilibrăm reacțiile astea cu aminoacizi. Încercăm cu un institut de textile de la București să vedem dacă problema se pune: este eficient să scindăm, să hidrolizăm lâna în acești aminoacizi? Eu zic că ar fi eficient, pentru că materia primă este foarte ieftină și atunci, dacă cererea este mare, va crește și prețul la lână și putem folosi până când industria textilă se va pune la punct. Încă n-am testat-o, nu știu cât este de fezabilă, dar este ca idee în viitor să producem din lână aminoacizi.”

Lâna de la oaia Țurcană merge mai mult la export (Turcia, Cehia, Polonia), deoarece mai sunt foarte puține fabrici care o prelucrează, cum este cea de la Alba Iulia. Rămâne extrem de căutată lâna Merinos, care este exploatată la Buhuși sau la export cu 1-1,2 dolari/kg.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15-30 decembrie 2019

Asociaţia Profesională a Ciobanilor (APC), organizație nou-formată în luna aprilie de către opt membri fondatori, solicită autorităţilor modificarea modului în care sunt atribuite păşunile în România, astfel încât acestea să nu mai intre pe mâinile grupurilor de interese.

„Cea mai dureroasă problemă a fermierilor din sectoarele ovin, caprin şi bovin este problema păşunatului. Este vorba de păşunile de şes, colinare, montane şi de modul în care au fost şi sunt atribuite. Ne priveşte mult acest lucru pentru că noi, ciobanii de rând, am ajuns la capătul răbdării. Nu mai vrem ca păşunile să fie date celor care nu deţin animale. Nu mai vrem ca păşunile să fie date grupurilor de interese. Nu mai vrem să fie date pe crotalii şi pe adeverinţe false de animale. Vrem să stopăm hoţia şi furtul din România. Dacă nu vom face cât de repede acest lucru păşunile din România se vor degrada. Ciobanii din ţară care ştiu cum se dau păşunile nu îşi mai pot ţine animalele. Se distruge sectorul”, a precizat, luni, 6 mai 2019, preşedintele Asociaţiei, Daniel Petrescu, crescător de ovine din Argeş, citat de Agerpres.

Potrivit precizărilor acestuia, cifrele legate de sectorul ovin, inclusiv cele transmise la Bruxelles, sunt „nereale şi neadevărate”, iar ciobanii sunt forţaţi să renunţe la animale din această cauză.

„Cifrele care sunt redactate, inclusiv la Bruxelles, sunt cifre nereale şi neadevărate şi avem probe şi dovezi de care nimeni nu vrea să ţină cont. De aceea noi, ciobanii, suntem nevoiţi să renunţăm la animale, să le sacrificăm şi să le vindem pe preţuri derizorii care nu s-au întâlnit niciodată în România, şi mă refer la carne, brânză şi lână. Este foarte gravă situaţia”, a continuat Petrescu.

Conducerea noii asociații afirmă că legislaţia naţională care reglementează modul de acordare a păşunilor către crescătorii de ovine/caprine are multe lacune juridice şi a creat posibilitatea autorităţilor locale fie să solicite sume exorbitante care depăşesc nivelul subvenţiei pe suprafaţă, fie să acorde unor grupuri de interese, care nu deţin în realitate animale pentru a asigura încărcătura pe păşune.

În acest sens, soluţia asociaţiei pentru rezolvarea acestei probleme vizează încheierea unor contracte-tip la nivel naţional pentru ca autorităţile locale să nu mai introducă în caietele de sarcini criterii abuzive şi să existe o aplicare unitară la nivel naţional. Controalele efectuate de către APIA, ANSVSA şi ANZ pentru păşunile declarate pe suprafaţă să reprezinte un procent de minimum 50% pe fiecare an de cerere, în care să fie verificate animalele existente în păşune, pentru a se respecta încărcătura pe hectar.

Tot cu ocazia conferinței, șeful APC a precizat că autorităţile locale solicită sume care depăşesc nivelul subvenţiei pe suprafaţă, care ajung la 1.600 de lei pe hectar de păşune.

„Legislaţia naţională care reglementează modul de acordare a păşunilor către crescătorii de ovine, caprine are multe lacune juridice şi a creat posibilitatea autorităţilor locale să solicite sume exorbitante, care depăşesc nivelul subvenţiei pe suprafată. Suntem puşi în situaţia în care păşunile sunt scoase la licitaţie, suntem nevoiţi să licităm noi, fermierii, între noi, iar nimeni din România să nu decidă ca preţul pe hectar să ajungă la un barem, spre exemplu preţul a ajuns şi la 1.600 de lei pe hectar de păşune”, a menționat Petrescu în cadrul aceleiași conferinţe de presă, citat de Mediafax.

Vineri, 5 aprilie 2019, lua ființă Asociația Profesională a Ciobanilor (APC), organizație care își propune oferirea unor soluții practice, astfel încât sectorul ovin din România să-și oprească declinul și, totodată, să se mențină tradiția milenară de creștere a oilor.

În acest context, această formă asociativă dorește să vină cu propuneri constructive către toate instituțiile statului care fac politici în sectorul ovin.

Cei opt membri fondatori ai APC au anunțat luni modul în care toți crescătorii de ovine de la șes, deal sau zonă montană pot adera la valorile și principiile care au determinat constituirea organizației și au lansat o dezbatere reală despre viitorul sectorului, nemulțumirile crescătorilor și, nu în ultimul rând, oferirea unor soluții către decidenții publici, cum nu s-a mai întâmplat în trecut.

„Cei mai mulți dintre oieri se simt nereprezentați în interesul lor legitim și acest lucru generează o stare de nemulțumire și o resemnare în ceea ce privește sectorul ovin în perspectiva noului exercițiu financiar 2021-2027”, au anunțat fondatorii APC.

În 2017, România s-a situat pe locul patru în rândul statelor membre, după Regatul Unit, Spania şi Grecia, la efectivele de ovine şi caprine deţinute, cu un total de 11,485 milioane de capete, relevă datele Institutului Naţional de Statistică (INS).

Cu excepţia anului 2010, aceste efective au înregistrat creşteri în fiecare an, în 2017 fiind consemnate cu 36,6% mai multe oi şi capre faţă de anul 2006.

Vineri, 5 aprilie 2019, a fost înființată Asociația Profesională a Ciobanilor (APC), organizație care își propune oferirea unor soluții practice astfel încât sectorul ovin din România să-și oprească declinul și, totodată, să se mențină tradiția milenară de creștere a oilor.

În acest context, această formă asociativă dorește să vină cu propuneri constructive către toate instituțiile statului care fac politici în sectorul ovin.

Cei opt membri fondatori ai APC vor ieși public în data de 6 mai a.c. pentru a anunța modul în care toți crescătorii de ovine de la șes, deal sau zonă montană pot adera la valorile și principiile care au determinat constituirea organizației, precum și pentru lansarea unei dezbateri reale despre viitorul sectorului, despre nemulțumirile crescătorilor și, nu în ultimul rând, despre oferirea unor soluții către decidenții publici, cum nu s-a mai întâmplat în trecut.

„Cei mai mulți dintre oieri se simt nereprezentați în interesul lor legitim și acest lucru generează o stare de nemulțumire și o resemnare în ceea ce privește sectorul ovin în perspectiva noului exercițiu financiar 2021-2027”, anunță Petrescu Daniel din Argeș, Luca Daniel din Sibiu, Sterp Ioan din Bihor, Danuletiu Gheorghe din Sibiu, Suciu Ioan din Brașov, Csokasi Alexandru din Bihor, Barb Ioan din Alba, respectiv Sterp Ioan din Sibiu, toți membri fondatori ai APC.

Vom reveni cu mai multe informații în zilele următoare.

În preajma Paștelui catolic, crescătorii de ovine din judeţul Bistriţa-Năsăud au reuşit să comercializeze, intracomunitar, circa 15.000 de miei în viu, conform datelor comunicate marţi, 16 aprilie 2019, de către şeful Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA), Ioan Bogolin.

Similar cu situația de anul trecut, majoritatea solicitărilor au fost din Italia, stat membru al Uniunii Europene către care au plecat, până la această dată, peste 8.400 de miei. Restul au fost vânduți în Grecia, Germania, Bulgaria şi Croaţia.

Șeful DSVSA Bistriţa-Năsăud, citat de Agerpres, se aşteaptă ca numărul tranzacţiilor să crească în zilele următoare şi să continue până înainte de sărbătorile pascale ortodoxe.

În 2018, pentru a putea fructifica producția de lână, mai bine de o sută de crescători de ovine din Caraş-Severin au beneficiat de programul de ajutor de minimis, însă numărul acestora s-ar putea majora, cu condiția ca, în judeţ, să fie înfiinţat şi un centru de colectare, au mărturisit pentru presa centrală voci autorizate din cadrul Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (DAJ) Caraş-Severin.

„Orice crescător de ovine care are exploataţie înregistrată legal și care face dovada comercializării lânii către centrele de colectare, către procesatori sau către firme care au relaţii contractuale cu aceşti agenţi economici va primi un leu pentru kilogramul de lână ca ajutor de minimis”, a precizat ing. Liviu Munteanu, reprezentant al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (DAJ) Caraş-Severin.

Anul trecut, a adăugat acesta, au fost peste o sută de beneficiari de ajutor de minimis pe acest program. Din nefericire, a precizat Munteanu, în judeţ încă nu există un centru de colectare a lânii, ceea ce face ca mulţi crescători să nu reuşească s-o valorifice în mod corespunzător.

Pentru 2019, specialiştii agricoli din judeţ speră să se găsească soluţiile necesare, astfel încât toţi aceşti oieri să beneficieze de ajutorul de minimis acordat pentru comercializarea lânii, dar şi de celelalte forme de sprijin adresate crescătorilor de animale.

Petre Daea, ministrul Agriculturii, s-a întâlnit miercuri, 10 octombrie 2018, pentru puțin timp, cu cei câţiva crescători de ovine care au pichetat în cursul dimineţii sediul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), în frunte cu oierul Gheorghe Dănuleţiu - „Ghiţă Ciobanul” - nemulţumiţi de modul de acordare a subvenţiilor în sector.

Oficialul guvernamental a declarat ulterior presei că ciobanii sunt tot timpul bine-veniți în minister atunci când au probleme și că pe acestea nu le pot rezolva cu televizorul. Daea a afirmat asta în contextul în care s-a declarat nemulţumit de modul în care au procedat ciobanii, anunţând doar televiziunile, nu şi pe cei cărora li se adresează pentru rezolvarea problemelor, în condiţiile în care el este o persoană deschisă dialogului.

„Eu nu am ştiut şi nicio o structură din minister nu a ştiut de venirea lor. Ei sunt tot timpul bine-veniţi în minister. Acum au venit şi cu doi berbeci la minister, motiv pentru care le-am spus colegilor să pregătească mâncare şi apă pentru că nu e cazul să chinuie animalele pentru a demonstra ceea ce putem să susţinem din punct de vedere tehnic. Nu ştiu care sunt problemele lor, pentru că am avut o discuţie scurtă cu ei, dar le-am spus că revin în minister, însă au intrat în dialog cu reprezentanţi ai aparatului tehnic, condus de secretarul de stat Daniel Botănoiu. Din păcate, eu nu înţeleg modul acesta de abordare a problemei. Curtea ministerului era plină de televiziuni şi eu nu ştiam de venirea lor. Eu nu cred că au venit să rezolve problemele lor cu televizorul. Cred că le putem rezolva într-un mod cu totul şi cu totul aplicat în cadrul ministerului şi cu acţiuni concrete”, a precizat ministrul Agriculturii, Petre Daea, la deschiderea Târgului Bucureștilor.

Mai mulţi ciobani au venit miercuri, 10 octombrie 2018, să protesteze în faţa Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), nemulţumiţi de acordarea subvenţiilor şi de faptul că nu mai pot să-şi vândă produsele. Au adus cu ei un berbec de rasă și un altul fără origine şi cu un cântar electronic.

Crescătorii sunt nemulţumiti de legislaţia care îi obligă să cumpere ovine de talie mai mică pentru care subvenţia este de 25 de euro, în timp ce pentru o oaie de talie mai mare, dar a cărei origine nu este recunoscută, ciobanii primesc ajutor de la stat doar 5 euro.

În plus, ei reclamă lipsa de păşuni, precum și preţul redus la care sunt nevoiţi să vândă carnea de miel şi laptele.

Potrivit ministrului Agriculturii, Petre Daea, în prezent sunt îndeajuns de mulți miei de proveniență autohtonă pe piață, câteva milioane, conform spuselor guvernantului, astfel încât să acopere cerințele consumatorilor români.

Deja, a precizat ministrul de resort în cadrul conferinței „Viitorul Politicii Agricole Comune în contextul noului Cadru Financiar Multianual”, eveniment care a avut loc vineri, 30 martie 2018, la Academia de Studii Economice, tot astăzi, în sectorul 4 s-a deschis Târgul de Miei din incinta pieței Apărătorii Patriei, mai exact, în șoseaua Berceni nr. 183 B.

„Pentru toți consumatorii din România sunt miei românești. (...) Sunt și mici, și mari, și tăiem în funcție de cerințe și, evident, de posibilitățile care sunt la fiecare fermă. (...) La această dată, sunt câteva milioane de miei care sunt pregătiți pentru piață. V-aș ruga să vă duceți în sectorul 4, să vedeți că, deja, a început acest eveniment pe care îl așteptați și cu care vă întâlniți în fiecare zi prin punerea de întrebări”, a răspuns oficialul guvernamental ploii de întrebări pe acest subiect. „Se fac și acum târguri, peste tot. Sunt târguri în țară, sunt târguri autorizate, acolo se prezintă producătorii cu mieii respectivi și, evident, o să vedeți și v-aș ruga să vă duceți să vedeți, și în lanțurile de magazine, carne de miel, pregătită, frumos, cum sunt pregătite și celelalte care vin din import, dar nu sunt atât de valoroase ca ale noastre, nu sunt atât de gustoase. Merită să vă duceți să vedeți și să cumpărați. Avem de toate pentru aceste sărbători pe care le așteaptă românul”.

În plus, el a precizat că deocamdată nu s-a gândit de unde anume va achiziționa carnea de miel pentru Paște, precum și că nu va apela pentru asta la prietenii oieri. În ceea ce privește prețurile tradiționale pentru masa de Paște, Daea a afirmat că acestea sunt relativ identice cu cele de anul trecut.

„Eu n-am oi, n-am nicio orientare de unde iau, dar de undeva trebuie să iau și eu. Toți ciobanii mei sunt prieteni, dar nu iau niciun miel de la niciun cioban, pentru că prietenii trebuie să-i ajuți și să nu le ceri din miei, că nu-i bine”, a mai menționat șeful MADR. „Și prețurile sunt bune. Am văzut acum. Prețurile sunt ca și anul trecut. Este adevărat că, la început, fiecare are o tendință, așa, când iese pe piață, să crească. Dar vremea îl potolește, cum de altfel, vedeți, s-a potolit vremea și afară nu mai este zăpadă”.

Târgul de Miei din incinta pieței Apărătorii Patriei este organizat sub coordonarea Agenției Naționale pentru Zootehnie, a Direcției pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti, cu sprijinul SC Amenajarea Domeniului Public 4 (ADP4) SA, acesta fiind deja autorizat pentru funcționare.

Târgul de Miei din piața Apărătorii Patriei va funcționa în perioada 30 martie – 07 aprilie, iar sacrificarea mieilor se va face zilnic, în intervalul 07:00 – 17:00.

„Prin această acțiune, încercăm să aducem mai aproape de consumatori produse de calitate, solicitate în mod frecvent, rezultate în urma parteneriatului direct dintre crescătorii de oi şi consumatorii autohtoni”, se menționează într-un comunicat al ministerului de resort.

Conform unui studiu dat recent publicității și care cuprinde opiniile specialiștilor Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție Integrată (UNCAPI), ai Cooperativei „Țara Mea” și ai Asociației „Miorița”, ouăle ar urma să se ieftinească de Paște, carnea de miel va fi mai scumpă, „dar nejustificat”, iar prețul la carnea de pasăre ar urma să se păstreze constant, trendul acesta urmând să se păstreze și la alte alimente de bază.

În ceea ce privește subiectul scumpirii cărnii prin faptul că anul acesta Paștele pică mult mai devreme, iar mieii nu vor apuca să crească suficient, motiv pentru care unii crescători de ovine ar justifica eventuala majorare a prețurilor, în replică, Asociația „Miorița” afirmă prin vocile autorizate că prețurile ei la produsul în cauză vor rămâne constante și anul acesta, chiar dacă Paștele este la începutul lunii aprilie.

„În viu, prețul este ca anul trecut, 10-11 lei kilogramul. Carnea carcasă ar putea ajunge la 23-25 de lei, adică tot ca anul trecut. Cine vrea să vândă de Paște întotdeauna pune montele mai devreme și se pregătește. Se știe tot anul când pică Paștele”, conform spuselor lui Ion Branga, președintele Asociației crescătorilor de ovine și caprine „Miorița”.

O explicație a majorării prețurilor la carnea de miel ar fi și cea potrivit căreia anumiți crescători de oi păstrează mieii pentru export, astfel că totalul cantității livrate pe piață ar urma să fie mai mic, în comparație cu cererea din perioada sărbătorilor.

Preşedintele ANSVSA, dr. Radu Roatiș Chețan, a propus ca asociaţiile crescătorilor de ovine și caprine să organizeze cursuri pentru certificarea personalului care poate realiza intermedierea dintre crescători si exportatori, în contextul existenţei unei pieţe negre a samsarilor de animale care creează atât prejudicii financiare, cât şi de imagine crescătorilor şi exportatorilor români, se precizează într-un comunicat de presă al agenției.

Totodată, se mai precizează în document, a fost agreată solicitatea sprijinului organelor abilitate pentru o verificare mai intensă a transporturilor de animale ce urmează să ia calea exportului, dar si a controlului circulaţiei pe drumurile publice cu animale vii.

În acest context, nu mai devreme de data de 7 octombrie a.c., echipele de control ale Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) aplicau deja amenzi în valoare de aproape 35.000 de lei, în urma controalelor desfăşurate la primele ore ale dimineţii, care vizau toate autovehiculele destinate transportului de produse alimentare şi animale vii.

Totodată, la întâlnirea de la sediul ANSVSA s-a stabilit ca asociaţiile de crescători sa trimită puncte de vedere către agenție privind posibilitatea regândirii cotelor de animale sacrificate în abatoarele de capacitate mică.

În plus, reprezentanţii oierilor şi-au luat angajamentul de a mări semnificativ numărul de exploataţii ce derulează programul de creştere a rezistenţei ovinelor la scrapie.

„Propunerile de soluționare ale probematicilor dezbătute în acest cadru vor fi discutate la începutul lunii noiembrie, cu ocazia unei noi intâlniri, când va fi definitivat şi Programul Naţional Strategic pentru anul 2017”, se mai arată în comunicat.

O echipă de specialiști din cadrul ANSVSA, condusă de preşedintele dr. Radu Roaţis Cheţan, s-a întâlnit la sediul Autorităţii cu principalii reprezentanţi ai crescătorilor şi exportatorilor de ovine şi caprine din România.

Printre temele abordate s-au numărat strategia în domeniul sănătăţii ovinelor și caprinelor, prin stabilirea acţiunilor obligatorii în cadrul Programului Naţional Strategic în scopul îmbunătăţirii statusului de sănătate a animalelor şi implicit al produselor obţinute de la acestea, programul de creştere a rezistenţei berbecilor la scrapie, promovarea exporturilor de ovine vii cu ţările terţe prin asigurarea standardelor de sănătate a animalelor, dar și identificarea de noi pieţe pentru exportul cu animale vii.