Anul agricol 2022–2023 abia a început, însă calendaristic se încheie un an. Cum a fost el? Probabil că toți ne uităm în urmă și facem bilanțul. Privesc și eu la 2022, din perspectiva agriculturii, și tot ce-mi vine în minte e acest banc: „Ce este haosul?” întreabă un ascultător la Radio Erevan. „Nu dăm răspunsuri la întrebări din agricultură”. Și, curând, România împlinește 33 de ani de democrație. Peste trei decenii de haos... O situație care, în opinia mea, e întreținută de clasa politică, care clasă este oglinda societăţii româneşti. Ce vedem în oglindă suntem chiar noi, cetățenii României, prezenta clasă politică românească fiind imaginea exactă a națiunii. Nu ne place ce vedem în oglindă, nu? Ne înfurie.

Cel mai adesea, furia este vizibilă pe internet, pe toate rețelele sociale existente, toți apasă cu furie tastele gadgeturilor din dotare, aruncând în eter vorbe grele, sperând că undeva este un superman care va vedea și va îndrepta lucrurile. Concret, nimic. Discuțiile în contradictoriu prin intermediul internetului nu sunt nicidecum constructive, acolo toată lumea jignește, nimeni nu ascultă, mulți nu înțeleg ce citesc, nu ne respectăm opiniile, social media ajungând azi o imensă găleată cu gunoi. Lăturile de acolo nici măcar porcii nu le-ar înghiți. O tânără crescătoare de vaci mi-a zis recent că internetul n-ar trebui lăsat pe mâinile oricui, prea mulți au acces la o lume virtuală în care au impresia că pot face orice și oricum.

Ne-am înfuriat? Păi, haideți să schimbăm și să ne schimbăm! Supermanii din online nu există în viața reală.

Pentru agricultură, și 2022 a fost un an dificil. Nici următorii nu se arată mai buni. Ce facem, renunțăm? Să fim serioși, după ani de muncă, nu-ți vine să renunți. Te descurci, te adaptezi, cauți soluții, te informezi, discuți cu semenii tăi, nu le pui piedici. Rezolvarea stă în noi, doar trebuie să găsim calea. Iar calea dialogului este una dintre soluții.

„Dialog” în agricultură: „De ce organizația X primește bani de la stat ca să reprezinte fermierii români la Copa-Cogeca?”. Poate pentru că altfel nu am avea reprezentare în cadrul celei mai mari organizații profesionale la nivel de Uniune Europeană? Fermierul european este înscris de obicei în mai multe asociații și la fiecare plătește o cotizație anuală. Copa-Cogeca trăiește din cotizațiile fermierilor membri. În România câte asociații își permit să trăiască din cotizații? Vă zic eu că-mi ajung degetele de la o mână, pentru răspuns. Hai, înfuriați-vă, tastați-vă neputința și aruncați-vă focul în eterul internetului! Însă, dacă vreți să faceți ceva cu adevărat, să vă schimbați soarta, așa încât să fie bine, faceți un pas către viața reală, îndreptați-vă către o asociație care credeți că v-ar putea reprezenta domeniul, plătiți cotizație, implicați-vă în organizare, angajați, pe banii din cotizații și sponsorizări, specialiști în drept, în comerț, în tot ce aveți nevoie, pe care apoi să-i trageți la răspundere. Așa cum e acum, o mie și mai bine de forme de asociere, fiecare cu propriul interes, fiecare purtând discuții cu autoritățile când vrea, cum vrea și dacă vrea, vedeți ce iese. Avem acte normative fără legătură cu realitatea din teren, orice adaptare duce inevitabil la o altă neadaptare. Undeva e un scurtcircuit, pentru rezolvarea căruia nu s-a găsit niciun „electrician”, de peste trei decenii.

Încă un „dialog” din agricultură: „Cum a scos Y 20 de tone la hectarul de porumb? E un mincinos, se dă mare, e plătiti de compania Z”. Poate că Y e un manager în adevăratul sens al cuvântului, pentru că până la urmă o afacere sustenabilă e condusă de un om sau de o echipă care știe ce și cum să facă astfel încât să nu depindă în cea mai mare măsură nici de Dumnezeu, nici de clasa politică și nici de orice alți factori externi.

Întotdeauna de vină sunt alții pentru neputințele noastre. În schimb, noi ce facem, în afară de a ne vărsa furia pe internet? Să-și răspundă fiecare.

În ultima lună, am participat la câteva evenimente ale unei organizații profesionale din agricultura autohtonă. Am întâlnit tineri fermieri din toate colțurile țării. Agricultura e grea, a naibii de grea, se lucrează afară, iarnă–vară sub cerul liber, nu-i ușor nici pe câmp, nici în zootehnie, legumicultură, pomicultură sau viticultură. Însă munca poate fi ușoară și-ți poate aduce beneficii dacă ea îți place, dacă orice activitate ai face o faci cu pasiune. Tinerii ăștia pe care i-am întâlnit au preluat sau vor prelua afacerile agricole ale familiei. Sunt pasionați, caută să se instruiască, găsesc soluții să aducă plusuri în ferme, sunt încântați să se vadă, să schimbe opinii, participă la tot soiul de evenimente pentru a lua contact cu alții ca ei, pentru a cunoaște ceva noutăți, pentru a socializa în beneficiul propriilor afaceri. Vă spun cu mâna pe inimă, lumea reală e diferită de tot irealul de pe așa-numitele rețele sociale. Mie, lumea asta reală, tinerii aceștia care se ocupă de diverse afaceri din agricultură, care-și doresc să facă bani în agricultura românească, care vor să schimbe mentalități, care nu doar privesc, ci chiar aduc Occidentul în fermele de la noi, deci mie, oamenii ăștia îmi dau încredere în viitor. Mă uit la ei, zâmbesc și parcă văd cum haosul rămâne-n urmă și cum România devine țara din care oamenii nu mai vor să plece.

Pentru noul an ce vine, ce-mi doresc mie vă doresc și vouă: sănătate și binecuvântare. Să stăm mai mult în afara lumii virtuale, să punem mai des mâna și ochiul pe cărți, reviste, să ne relaxăm la un spectacol de teatru, la un film, să ascultăm la radio o muzică bună sau o emisiune care să ne aducă plusvaloare în viață, să ne uităm la televizor pentru a ne bucura, pentru a afla, a învăța, să ne întâlnim mai mult cu oameni ca noi, să ne trăim viețile.

Să fim bine!

Editorial scris de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Operatorii economici care derulează activități de export cu plante, produse vegetale și alte obiecte, au obligația să solicite Autorității Naționale Fitosanitare (ANF) eliberarea certificatelor fitosanitare pentru export. Aceste documente oficiale garantează că mărfurile exportate îndeplinesc exigențele fitosanitare impuse de țara importatoare.

În scopul eficientizării activității a fost creat un sistem online, prin intermediul căruia operatorii depun în format electronic cererile de eliberare a certificatelor fitosanitare pentru export.

Potrivit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, această funcționalitate, pusă la dispoziție de către MADR pe pagina de internet a instituției, asigură o gestionare eficientă a activității, scurtând considerabil timpul de preluare și procesare a cererilor de către autoritățile competente, în paralel cu monitorizarea în timp real a mecanismului de solicitare și eliberare a certificatelor fitosanitare.

Sistemul a fost conceput ca un instrument util pentru operatorii economici români care realizează comerț exterior, conținând facilități care permit notificarea deponenților de fiecare dată când se schimbă statusul cererii depuse.

Tehnologia utilizată de către echipa de experți IT a AFIR pentru dezvoltarea aplicației, permite utilizarea sistemului atât cu ajutorul unor terminale fixe (unități PC desktop/laptop), cât și cu ajutorul terminalelor mobile de tip smartphone, indiferent de sistemul de operare al acestora.

Aplicația se adresează și unor părți terțe interesate, cum ar fi lucrătorii vamali, care acum au posibilitatea să verifice statusul eliberării unui certificat fitosanitar, sau chiar o copie a acestuia doar prin scanarea unui cod QR afișat în cadrul aplicației accesibile la adresa https://fitocertanfdf.madr.ro, inclusiv de pe telefonul mobil.

Oare încotro mergem? Ce ne așteaptă acolo? Cum vom ajunge? Atât noi, oamenii, cât și activitățile în care suntem implicați fiecare în parte. Sunt întrebări pe care e normal să ni le punem la început de an. Suntem în prima lună a unui an pe care, cu siguranță, toți ni-l dorim cât mai aproape de normal. De ceea ce cunoșteam a fi normalul, pentru că de aproape un an trăim istoria anormalului pe pielea noastră, pandemia.

Personal, am sperat că nenorocirea care a dat peste noi ne va îndrepta, ne va face mai buni, am sperat că iubirea își va face loc în inima fiecărui locuitor al Planetei, am sperat că ne va uni, nicidecum că ne va învrăjbi.

Întorc capul și văd un 2020 cu boală, secetă, lipsuri, răutate, vrajbă, frici, invidie... Bine că s-a dus. Anul! Că restul se pare le-am luat cu noi și în 2021.

Poate că v-ați fi așteptat să găsiți aici un ton optimist, ca la începutul unui nou an. Însă, mă uit la agricultori și văd în ochii lor toate greutățile trecute și viitoare; așteptau cu sufletul la gură ajutoarele promise de guvernanți pentru acest început de an – mai au de așteptat, de la unele poate că ar trebui să-și ia gândul – ; așteptau un ministru care să se bată pentru ei cu omologul de la Finanțe, chiar cu tot guvernul, cu toată clasa politică, pentru singurul domeniu care asigură hrana și securitatea alimentară a țării, Agricultura, și care contribuie binișor la PIB – n-a fost să fie nici de data asta –; așteptau, și eu împreună cu ei,  cu nerăbdare, reluarea evenimentelor agricole, acelea de care, remarc, ne e dor tuturor, în care interacțiunea este față-n față – pare că mai avem de așteptat, spațiul virtual continuă să fie locul de întâlnire pentru orice...

Și iată că am ajuns la online, acest mediu toxic, în care circulă orice și oricum, de la oricine și în care ar trebui puse cumva niște frâne. Online-ul otrăvește sufletul, mintea, corpul, relațiile interumane, fiind din punctul meu de vedere cea mai mare minciună, mai ales pentru aceia, prea mulți, care nu-și selectează sursele de informare. Ultimul an ne-a arătat că toată lumea se pricepe la medicină, la agricultură, la construcții, la tot și toate. La fiecare postare pe rețelele de socializare se grăbesc să răspundă zeci de „specialiști”, iar dacă-i cercetezi observi că n-au nicio treabă cu subiectul. Îmi amintesc perioada martie – mai 2020, starea de urgență. Presa agricolă semnala problemele fermierilor, iar „specialiștii” ieșeau la rampă și strigau împotriva agricultorilor, că vezi Doamne nu le mai ajunge și tot stau cu mâna întinsă la stat, iar presa de scandal făcea slalom printre agricultori, „specialiști” și autorități – deh, audiența. Atunci am simțit cea mai mare vrajbă, atunci, în perioada aceea. Or, o fi existat de mult, dar dacă eu n-am fost o devoratoare de online, n-am cunoscut lumea asta, care-și aruncă veninul din spatele unei tastaturi. Am trăit într-o altă bulă, oricum mai faină, am trăit printre oameni și am socializat, în adevăratul înțeles al cuvântului.

Perioada petrecută de mine în presa agricolă se calculează cu două cifre, având în față doi. Și mai pot întregi socoteala, cu sute de mii de kilometri, zeci de mii anual. Am vizitat și m-am documentat în ferme de toate felurile, în țară și în afară, unde n-am mers doar ca suport de microfon ori de reportofon. Întotdeauna am știut să ascult omul/oamenii pe care-i intervievam. Așa am învățat să transmit informația corect, așa cum era ea acolo, în teren. Chiar și în această perioadă cu restricții, am reușit să țin legătura cu agricultura și fizic, să fiu prezentă în teren, dar mi-am petrecut mult mai mult timp în online, pe rețelele de socializare, în grupurile de agricultori. Lumea din teren diferă de cea din online. Niciodată în drumurile mele nu am întâlnit oameni în agricultură care să înjure ca la ușa cortului, care să „sară la jugulară”, care să instige la violență. Agresiunea este cuvântul care caracterizează cel mai bine omul care trăiește doar în spațiul virtual, iar ăsta n-are nicio legătură cu omul harnic și bine crescut din spațiul rural. Nu doar că n-are nicio legătură, dar îl și face de râs pe omul simplu și muncitor de la sat, ne face pe toți să ne fie rușine.

Ce-am mai descoperit în online. Faptul că unii citesc un titlu de articol, poate și scurta descriere sau introducere a articolului, fără a citi articolul, și încep să arunce cu pietre, să comenteze cu cele mai vulgare cuvinte ale limbii române, să-și dea cu părerea în cel mai urât mod cu putință, poate nici nu-i deranjează în mod real ce scria acolo, dar dacă nu ne vede nimeni, de ce nu? Alții citesc, dar tot degeaba, că nu înțeleg nimic și… comentează, tot în notele mai sus amintite.

Am descoperit invidia. Da, sunt oameni care au atâta venin că dacă și-ar mușca limba s-ar otrăvi. Multă ură! Online-ul mi-a dat prilejul să văd ura, culmea, între fermieri. Parcă n-ar avea toți, mai mici sau mai mari, același interes, adică să le meargă bine. Răutatea este prezentă la fiecare pas.

„Vorba dulce mult aduce”. Cred în dialogurile constructive, cred în faptul că suntem diferiți, gândim diferit, iar într-un dialog trebuie să aducă fiecare argumente, cu care, e adevărat, nu trebuie să fim toți de acord, dar e util să știm că alții au o altă părere. De aceea dialogul e o artă, astfel devine frumos. Prin urmare, nu sunt de acord cu agresivitatea, violența, nici fizică și nici verbală. Pumnul nu rezolvă problemele decât pentru moment, pe termen lung, dialogul civilizat, fără trivialități, aduce soluțiile.

Am mai remarcat un lucru, ne-am obișnuit să cerem pe rețele de socializare consultanță tehnică și consultanță în vânzare-cumpărare. Oare e normal? Nu cred. Am mai scris despre asta. Există specialiști, companii, nu poți da un diagnostic pe o poză sau pe o filmare, decât pe moment, orientativ, trebuie prezență la fața locului. Oare când vă cumpărați casele sau mașinile nu mergeți să le vedeți, să luați contact cu lucrul respectiv și omul care-l vinde? Online-ul vă poate minți. Omul are cinci simțuri, pe online nu poți să folosești decât ochii, și aceia influențați de cum a stat lentila camerei de filmat sau fotografiat.

Să ne uităm încă o dată la 2020, să lăsăm tot urâtul acolo și să fim mai atenți la adevărata socializare, la oamenii din jurul nostru, la ce ne transmit, la cei care ne pot alimenta cu iubire, cu idei, cu informații, la toți cei care ne pot ajuta să trăim sănătos, pentru că, așa cum am văzut în trecutul an, fără sănătate suntem nimic.

Pe pământ e loc pentru toți.

Să fim bine! 

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Joi, 21 mai 2020, de la ora 10, timp de o oră, fermierii și profesioniștii din agribusiness sunt invitați la un training online intitulat „Cum să trăiască și capra vecinului cu agricultura digitală!”, gratuit, organizat de firma de recrutare Agxecutive. Invitat special este Sebastien Record - consultant în agricultura digitală (3D Conseil), iar moderator este fondatorul Agxecutive - Florin Constantin. Toți cei care-și doresc să participe sunt invitați pe Zoom (instalați în prealabil aplicația Zoom for Cloud Meetings pe laptop sau telefon), link-ul de conectare fiind: https://us02web.zoom.us/j/86364469834.

Fondatorul firmei de recrutare Agxecutive, Florin Constantin, spune că agricultura românească, acum în perioada de revenire după criza COVID-19, se confruntă cu tot soiul de obstacole. Astfel, situația agro-climatică dificilă, cu precipitații insuficiente și zonate, complică deciziile tehnologice la diversele culturi. De asemenea, accesul la consultanță agronomică de calitate este îngreunat de lipsa specialiștilor din teren. „Un obstacol este și faptul că ferme vecine iau decizii diametral opuse din cauza lipsei unei imagini coerente de ansamblu la nivelul regiunii”, arată Florin Constantin.

Fondatorul Agxecutive, Florin Constantin, ne invită să învățăm împreună:

- cum să interpretăm util datele disponibile în fermă: focus pe hărțile din satelit (NDVI);

- de ce între fermieri nu trebuie să fie concurență digitală, ci cooperare prin mutualizarea datelor agricole, aceasta fiind o nouă tendință profitabilă;

- cum să ne uităm „în curtea vecinului” pe cale digitală, pentru a ne spori producția în ferme.

De nenumărate ori, am auzit sintagma „după această încercare, lumea nu va mai fi la fel...”. Vorba este, evident, cu trimitere la nefericita perioadă prin care trecem, o vreme care, într-adevăr, ne-a schimbat. Ne-am schimbat multe din tabieturi, ne-am reconsiderat multe dintre proiecte, facem lucruri pe care nu am fi crezut că suntem în stare să le facem, aflăm cât de capabili suntem să ne adaptăm, cât de pregătiți suntem să ne schimbăm.

Pentru că suntem, cu adevărat, forțați la o schimbare. O schimbare ce poate fi radicală. Într-adevăr. Nu însă pentru toți, sunt în stare să pun prinsoare că mulți, după ce se vor trezi din năuceală ca dintr-un vis urât, vor reveni la ritmul care îi face să se simtă vii. Un ritm în care s-au născut și de care greu se pot lăsa. Lumea, în ciuda celor care poate speră altceva, nu va fi nici mai rea, nici mai bună. Pentru că asta nu ține de obstacolele întâlnite, ci de sinele fiecăruia, de convingerile pe care le are. Probabil, unii dintre noi, opriți fiind din graba zilei de până acum, vor avea timp să gândească mai mult cu propriul cap și să-și pună unele întrebări, și să-și dea unele răspunsuri, iar la urmă să intre într-un proces de schimbare. Cu siguranță, foarte mulți vor trage învățături care îi vor determina să se pregătească mai bine pentru o altă posibilă perioadă nefericită. E posibil ca, printre ei, să fie și oameni cu funcții în conducerea unor state care vor analiza direcții de dezvoltare pentru a putea gestiona mai bine, pe viitor, astfel de momente. Pentru că este limpede pentru toți, ne-a cam prins „în pielea goală”. Deși ar fi trebuit ca școlile să folosească de multă vreme și pe scară largă, în procesul de educație, mijloacele electronice și aplicațiile specifice, abia acum profesorii sunt puși în situația de a le folosi. Unii, foarte puțini, știu, și sunt mândri de asta, alții, cei mai mulți, bâjbâie, folosindu-le, fie ca pe o povară, în stilul „ne facem că facem”, fie ca pe o nouă jucărie, cu entuziasm, dar și excesiv. În realitate, sunt foarte puțini cei care au habar despre cum ar trebui să se desfășoare procesul de educație. Am început cu educația pentru că, am mai spus asta, cred că este cea mai importantă verigă în dezvoltarea socială, culturală și economică a unei societăți. Dar starea de nepregătire a existat în toate domeniile, începând cu cea mai evidentă, cea sanitară, apoi domeniile de activitate care, în ciuda faptului că se pretau la modul de muncă online, nu erau nici pe departe pregătite să folosească o astfel de tehnică. La Trezorerie, doar de câteva luni nu mai ești nevoit să te duci să îți iei extrasele de cont, dar încă trebuie să mergi să depui un ordin de plată. Ca să nu mai spun pentru câte adeverințe și autorizații trebuie să umble fermierii ca să le obțină. Și, dacă n-ar fi fost preluate procedurile cu tot cu sistemele de comunicare de pe cine știe unde, probabil stăteam și astăzi pe la cozi pentru a depune dosare pentru licitații și achiziții sau pentru măsurile de finanțare.

Aparent, agricultorii sunt dispuși să folosească tehnologiile moderne, dar vorbim despre cei care își permit, și nici aceia toți, pentru că, e drept, agricultura nu se face online. Cel puțin, nu încă. Toate vorbele pe care le-am tot spus și noi în paginile acestei reviste sau în emisiunea România Agricolă, pe care o producem pentru postul AgroTV, despre aplicații online de management al fermei, despre utilaje teleghidate sau controlate prin GPS, ori altele asemenea sunt tehnologii de avangardă, care încă sunt la început, care ne pot da o imagine despre un viitor supersofisticat al agriculturii, dar mai este până acolo. Acum, agricultura se face pe câmp, pipăind pământul, plantele, urmărind bolile, dăunătorii. Și nici nu poți să pui pauză, pentru că natura își are propriile reguli pe care omul le poate observa, influența întrucâtva, dar nu le poate schimba. Noi ne putem lua o pauză de la ce facem, dar plantele vor înflori și vor fructifica la vremea lor, insectele se vor hrăni fără întrerupere, animalele își vor cere tainul, viața nu are pauză. Și noi avem nevoie de hrană, iar ea vine din acest sector fără oprire. Este un moment să înțelegem cât de important este acest domeniu al economiei. Putem închide fabrici de tot felul, dar de agricultură nu ne putem lipsi. Și dacă înțelegem asta, atunci va trebui să realizăm că trebuie să luăm măsuri speciale, să protejăm această branșă și pe cei care lucrează în ea. Iată ce ar trebui să se schimbe. Să privim, cu toții, cu alți ochi această îndeletnicire. Și cu siguranță așa va fi. Dar e nevoie de decizii coerente și rapide acum, pentru că fermierii nu pot să se supună restricțiilor, nu pot sta acasă. Ei au deja probleme economice date de volatilitatea producției și a piețelor, iar un supliment de criză pe unii i-ar afecta irecuperabil. Dacă suntem responsabili, și cred că cei ce ne guvernează sunt, atunci degrabă ar trebui intrat în dialog cu ei și găsite acele soluții prin care să îi țină pe linia de plutire. România este și în acest moment pe o poziție de țară bogată, pentru că are un potențial generator de hrană imens, iar cei care au trudit în breaslă au supraviețuit din acest potențial, pentru că ajutor nicicând nu au primit, din contră.

Este vremea schimbării. Pentru ca sintagma la care am făcut trimitere la început să nu rămână doar o vorbă frumoasă, dar rostită în vânt.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - martie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Retragerea cererilor de finanțare depuse on-line pe portalul oficial al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (www.afir.info) pentru solicitarea de fonduri nerambursabile acordate prin intermediul submăsurilor de finanțare din cadrul PNDR 2014 –2020 (PNDR 2020) se poate face la cerere de către solicitant, inclusiv în perioada cuprinsă în intervalul 1-5 iunie 2017.

Potrivit unui comunicat de presă al agenției, cererea de retragere se poate înainta doar înainte de comunicarea de către AFIR cu privire la eventuale erori (pe care le poate conține cererea de finanțare) sau înainte de transmiterea unei notificări cu privire la un control la fața locului.

„Toți cei care doresc să retragă Cererea de finanțare vor completa un formular tip – Formular de retragere a Cererii de finanțare – pe care îl vor depune la sediul Oficiului Județean sau al Centrului Regional, după caz, de care aparține, conform ariei de implementare a investiției.

Formularul poate fi descărcat de pe site-ul AFIR, secțiunea Informații utile/Tipizate și va cuprinde datele solicitantului, motivele care stau la baza acestei cereri, și va fi semnat de către acesta, urmând a fi ulterior înregistrat la Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (OJFIR)/Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale”, se precizează în document.