Cerambicidul Chlorophorus varius produce daune semnificative la nucul cultivat pentru lemn pe teritoriul județului Timiș. Cred că este prima raportare de acest fel din România.

Timp de un an de zile am analizat larvele dar nu am putut face identificarea. Pentru a nu greși, am așteptat primăvara și am pornit în căutarea adulților. I-am găsit în prima decadă a lunii iunie 2025 și atunci am fost sigură despre care cerambicid este vorba.

Despre Chlorophorus varius se cunoaște că este saproxilic, adică larvele se dezvoltă în lemnul mort al diferitor specii de foioase din păduri. Iată că, acum îl găsim ca dăunător într-o plantație de nuc. La această dată, nucii sunt compromiși în totalitate, nemaiputând fi exploatați pentru lemn. Vârsta plantației este de 11 ani, timp în care Chlorophorus varius a distrus tulpinile, pătrunzând adânc în lemn. Am găsit larve în lemnul viu, semn că nu se hrănește doar cu lemn mort. Dezvoltarea larvelor atât în lemn mort, cât și viu, face ca populațiile să crească continuu, mai ales atunci când ramurile și tulpinile infestate nu sunt scoase din plantație.

Se observă că nucii sunt stagnați în creștere. Sunt plantați de 11 ani

Menționez că, plantația ocupă o suprafață mare (peste 100 ha) și trebuia exploatată atunci când nucii ajungeau la vârsta de 20 de ani. Acest lucru nu mai este posibil, calitatea lemnului fiind compromisă total. Suspectez că nucii au fost infestați încă din primii ani de viață deoarece ei nu s-au dezvoltat corespunzător, stagnând în creștere. Diametrul tulpinilor este cuprins între 5 - 14 cm. Pe fondul infestării s-au instalat mai mulți patogeni care produc cancere, debilitând nucii total. Un aspect important este faptul că plantația se află în apropierea unei păduri. De regulă, plantațiile de nuc, dar și cele de pomi fructiferi sunt predispuse la infestare atunci când se află lângă o pădure.

Studiile cu privire la Chlorophorus varius ca dăunător în plantații sunt foarte puține. Vă îndrum să verificați plantațiile de nuc pentru a identifica din timp infestarea. Este important să faceți asta, mai ales dacă aveți vreo pădure prin preajmă.

Documentarea pe care am realizat-o a fost dificilă din cauza lipsei studiilor cu privire la Chlorophorus varius ca dăunător în livezi. Foarte puține studii am găsit.

În cele ce urmează aduc în atenția dumneavoastră câteva aspecte legate de răspândirea, biologia și combaterea dăunătorului Chlorophorus varius.

Răspândire, gazde și importanță economică

Chlorophorus varius este răspândit în toată lumea, în special în Europa sudică și centrală (sporadic), partea nordică a Iranului, Asia Mică, Siberia vestică, Turkestan (Abd El Moaty et al., 2013). După Fauna Europaea (2013), Chlorophorus varius apare pe lista cerambicidelor din păduri de foioase (uneori și pe conifere) din următoarele țări: Albania, Austria, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Croația, Cipru, Cehia, Turcia (partea europeană), Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Liechtenstein, Lituania, Macedonia, Malta, Moldova, Polonia, România, Rusia (centrală, estică și sudică), Slovacia, Slovenia, Spania, Elveția, Norvegia, Ucraina, Serbia.

Adulți de Chlorophorus varius

Chlorophorus varius este menționat cel mai des ca fiind prezent în pădurile de foioase, pe arbuști, la marginea pădurilor, pe câmpuri lăsate pârloagă (Belavista et al., 2008; La Mantia et al., 2010; Maican et al., 2019; Ruchin et al., 2021; Bărbuceanu et al., 2023, Gradinarov & Petrova, 2025).

Speciile gazdă raportate sunt: Quercus, Acer, Juglans, Populus, Vitis, Ficus, Elaegnus, Ulmus, Fraxinus, Salicornia, Prunus, Castanea etc. Adulții preferă pentru hrănire plante din familia Apiaceae.

Mențiuni despre Chlorophorus varius ca dăunător în plantațiile de pomi fructiferi sunt foarte puține. Totuși există câteva studii publicate, cele mai multe făcând referire la daunele produse în livezi de citrice, mango, piersic, cais, migdal, prun, smochin, plantații de viță-de-vie din Egipt. Autorii studiilor au încadrat dăunătorul ca fiind important din punct de vedere economic, în special la mango și citrice unde poate produce daune mari (Kinawy et al., 1993; Tadros, 1994; Tadros et al., 2006; Abd El - Moaty et al., 2013).

În România, un studiu publicat în anul 2025 de către Stoenescu et al. face referire la prezența cerambicidului Chlorophorus varius într-o plantație de jujuba din sudul țării, ca dăunător. Totuși nu se aduc în atenție pagubele produse.

Despre daunele produse la nucul cultivat nu am găsit nici un studiu (deocamdată). Este posibil ca acest articol să fie o premieră pentru România. Sigur că, în curând voi scrie și o lucrare științifică despre prezența acestui cerambicid ca dăunător la nuc în România.

Galerii, larve, pupe, lemn putred

Aspecte generale despre biologia cerambicidului Chlorophorus varius

Ciclul de viață durează 2 - 3 ani, implicând mai multe etape: ou, larvă, pupă și adult (Hoskovec et al., 2024). Adulții, activi din mai până în septembrie, sunt diurni și antofili (afinitate deosebită pentru florile din familia Apiaceae) - Alexander, 2002; Hůrka, 2005; Hoskovec et al., 2024. Lungimea corpului este cuprinsă între 8 - 15. Corpul adulților este alungit, acoperit cu o pubescență galben - verzuie (uneori poate fi gri sau albicioasă), iar colorația și marcajele pot fi variabile. Pe elitre prezintă marcaje de culoare neagră în forma literei C și două benzi transversale care îi dau aspect de viespe (camuflaj împotriva prădătorilor). De aici și numele de „wasp beetle” folosit de Abd El - Moaty (2013). Picoarele și antenele au culoare maronie - închis. Masculii au antenele mai lungi (ajung la jumătatea elitrelor) decât femelele. Sunt activi din mai până în septembrie (Slama, 1998).

Femelele își depun ouăle pe scoarța sau în interiorul lemnului plantelor gazdă potrivite. Larvele sunt sfredelitori, hrănindu-se în lemn (cambiu, floem, alburn, duramen) unde sapă tuneluri distincte pe măsură ce cresc. În primele etape de dezvoltare se hrănesc în zona subcorticală după care pătrund în alburn. La finalul dezvoltării ajung la 15 mm lungime și se transformă în pupe, în celule pupale care au formă de cârlig. Cei mai mulți autori arată că, dezvoltarea larvară se realizează în lemnul arborilor și arbuștilor de foioase morți, ocazional la conifere (sunt considerate saproxilice), de diferite diametre (de la câțiva centimetri până la zeci de centimetri) - Slama, 1998; Hoskovek et al., 2002; Hürka, 2005; La Mantia et al., 2010; Stefanelli et al., 2014.

Larvă de Chlorophorus varius în lemn de nuc

Cu toate acestea, în plantația de nuc din Timiș, nucii atacați vegetau, nefiind uscați. Nucii care s-au uscat au fost scoși. Menționez că este posibil ca dăunătorul să se fi instalat la nucii atacați de patogeni, pe țesuturile moarte, după care au pătruns în lemnul viu (până în mijlocul tulpinilor). Hrănirea în lemnul sănătos este acum o certitudine pentru mine. Această concluzie este în acord și cu cercetătorii din Egipt care au scris mai multe articole științifice despre Chlorophorus varius ca dăunător major la speciile pomicole.

Daune și mod de hrănire

Studiile realizate la mango de către Hashim (2013) arată că, adulții apar în plantații după jumătatea lunii aprilie. Ei pot fi observați până în luna septembrie. În noiembrie nici un adult nu mai apare. Apariția este influențată foarte mult de temperatură.

Larvă în galerie

Adulții de Chlorophorus varius nu dăunează, ei hrănind-se în principal cu nectar și polen, pe plante din familia Apiaceae. Uneori pot consuma și frunze putând produce excepțional pagube asupra copacilor tineri sau devitalizați din alte cauze, deși nu sunt de obicei considerați dăunători majori. Larvele sunt cele care pot provoca daune semnificative lemnului, pe măsură ce se dezvoltă. Prezența rumegușului la baza trunchiului este semn că larvele sunt acolo. Dacă verificăm zona, observăm că lemnul este putred, iar în interior sunt larve de diferite vârste. Am găsit și câte zece larve într-un trunchi cu diametrul de 7 - 8 mm. În secțiune longitudinală lemnul apare plin de galerii ascendente și descendente. Lemnul atacat este brunificat începând de la margine către interior, aspect care se vede în secțiune transversală. Zonele brunificate pot avea diferite forme (litera V, circulare, neregulate). Se observă clar că, larvele pătrund sub scoarță apoi își sapă galerii direct către inima tulpinii. Când se retrag pentru iernat își construiesc o cameră din rumeguș, fiind dificil de găsit când facem secțiuni în lemn. Cele mai multe le-am găsit la baza trunchiului, semn că acolo iernează. De obicei sunt inactive în timpul iernii, cu toate acestea le-am găsit active în trunchi. Iernile blânde din Banat favorizează acest tip de comportare (observații personale). Adulți și pupe am găsit în prima decadă a lunii iunie 2025, când am făcut și identificarea finală.

Pupă de Chlorophorus varius

În urma hrănirii larvelor, daunele la nuc sunt imense, valoarea lemnului reducându-se, producția fiind complet compromisă.

Principalele daune produse la nuc:

• În urma sfredelirii lemnului în tulpini și ramuri apar numeroase galerii sau tuneluri care devitalizează arborii și îi predispun la infecții cu patogeni;

• La infestări masive apar fenomene de defoliere semnificative care afectează capacitatea arborilor de a face fotosinteză;

• Ruperea ramurilor și trunchiurilor sub acțiunea vântului, vijeliilor, furtunilor;

• Valoarea redusă a lemnului. Daunele produse reduc drastic calitatea și valoarea lemnului.

Nucul nu este o gazdă principală a acestui cerambicid. Cu toate acestea avem o situație excepțională în Timiș, unde dăunătorul a distrus o plantație de nuc pentru lemn de mobilă. Mențiuni despre Chlorophorus varius ca dăunător în plantații de nuc nu am găsit până în prezent.

Nuc înclinat, tulpina este plină de larve

Managementul integrat al sfredelitorului lemnului, Chlorophorus varius

În strategiile de combatere integrată ale acestui dăunător, foarte importantă este monitorizarea zborului. Din cauza modului de hrănire ascuns, larvele nu pot fi combătute cu succes, de aceea adulții trebuie monitorizați cu foarte mare atenție. Acest lucru nu este deloc ușor deoarece adulții sunt activi 6 luni/an, în alte zone chiar 7 (activitate din aprilie până în noiembrie). Studii despre monitorizarea Chlorophorus varius sunt foarte puține (cele mai multe în Egipt), în prezent. Combaterea integrată depinde de monitorizare, de gradul de infestare din plantație și de factorii climatici (temperatura este cea mai importantă). Recomandări cu privire la combatere găsim în câteva lucrări științifice. Autorii au monitorizat dăunătorul în plantații de mango, piersic, prun, cais, migdal (Addel - Hamid, 2005; Tadros et al., 2006; Hashim, 2009).

Galerii în tulpină

Monitorizarea dăunătorului la mango și piersic arată că s-au înregistrat trei curbe maxime de zbor:

• Prima - în a doua jumătate a lunii mai și prima jumătate a lunii iunie;

• A doua - în a doua jumătate a lunii iunie și prima jumătate a lunii iulie;

• A treia - în a doua jumătate a lunii august și prima jumătate a lunii septembrie (Tadros, 1994; Hashim, 2013).

Maximum de capturi se înregistrează în timpul verii, după care acestea scad. După autorii citați, controlul se poate realiza printr-o sumă de măsuri: horticole, mecanice, chimice și biologice.

Orificiu de ieșire al adulților în ramură de nuc

Măsuri horticole

Acestea se referă la tăierea ramurilor atacate. Atacul se recunoaște după orificiile de ieșire vechi și noi.

Se recomandă:

• Tăieri în repaus vegetativ în luna decembrie. Se înlătură ramurile și cioturile cu orificii;

• Tăieri de vară în luna iulie. Se înlătură ramurile nou infestate (El - Moaty et al., 2013).

Măsuri mecanice

Îndepărtarea larvelor poate fi eficientă în cazul infestărilor mai mici. Această metodă se aplică imediat după tăieri, când larvele pot fi observate mai ușor. În galerii se introduce o sârmă flexibilă pentru a distruge larvele și pupele existente. Această măsură este destul de anevoioasă și de neaplicat în plantațiile mari.

Rumeguș la baza tulpinii de nuc. Semn că larvele sunt active

Măsuri chimice

Combaterea chimică poate da rezultate bune doar în prevenție. Cei mai mulți autori arată că metodele chimice ar fi cele mai eficiente în combatere. Nu există produse de protecția plantelor omologate pentru Chlorophorus varius, acesta nefiind prezent în plantații până acum, ci doar în păduri. Dacă dăunătorul a pătruns deja în lemn este foarte greu să îl mai combatem chimic. Totuși, tratamentele aplicate în lunile mai, iunie, iulie, august, pot reduce populațiile de adulți. Sunt necesare mai multe tratamente deoarece adulții apar eșalonat timp de 6 luni. De asemenea, larvele care se află în primul stadiu și se hrănesc sub scoarță pot fi omorâte de insecticide.

Metodele chimice de control împotriva Chlorophorus varius implică utilizarea insecticidelor, vopsirea și pulverizarea locală a zonelor infestate fiind deosebit de eficiente. În plantațiile din Egipt apar mențiuni de prin anul 2013 despre utilizarea organofosforicelor pentru reducerea populațiilor. Acum știm că acestea au fost retrase.

Trunchi atacat de Chlorophorus varius

Aplicarea locală prin vopsirea cu pensula a tulpinilor, ramurilor principale și a zonelor infestate trebuie să se facă alternativ, de patru ori, în lunile mai, iunie, iulie și august.

Tratamentele prin pulverizare locală cu insecticide se fac la fel ca și aplicările locale prin vopsire (în lunile mai, iunie, iulie, august) - Abd El - Moaty et al., 2013.

Măsuri biologice

Tratamentele biologice se fac cu preparate pe bază de bacterii și fungi. Cel mai frecvent se utilizează produse pe bază de Bacillus thuringiensis și Beauveria bassiana. Se recomandă patru tratamente prin pulverizare locală pe tulpini, ramuri principale, leziuni rămase după tăieri. Tratamentele se fac ca și cele chimice, în lunile mai, iunie, iulie, august.

Referitor la eficacitatea tratamentelor, studiile publicate până în prezent (foarte puține) arată că:

• Cel mai bun efect a fost obținut în urma tăierilor de iarnă (46%);

• Efect foarte scăzut (4%) în cazul măsurilor mecanice de după tăieri;

• Efect oscilant în cazul măsurilor chimice. Uneori eficacitatea poate fi ridicată (până la 85%), alteori nu;

• Efect foarte scăzut în cazul tratamentelor biologice cu preparate microbiene (6 - 15%). Acestea nu ajung în galerii și depind foarte mult de factorii climatici.

Cele mai bune rezultate s-au obținut când metodele menționate au fost combinate.

Tulpină cu țesut brunificat în zona unde larvele sapă galerii

În concluzie, tăierile de iarnă sunt cele mai importante pentru diminuarea populațiilor de Chlorophorus varius, urmate de cele chimice. După unii autori, preparatele microbiene ar trebui excluse (Abd El - Moaty, 2013).

În opinia mea, toate metodele trebuie combinate pentru un rezultat bun în combatere.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Maria Boldurescu din raionul Călărași, Republica Moldova, implementează cu succes proiectul „Colectarea și valorificarea apei pluviale pentru crearea grădinii Bee Paradise”, acesta câștigând locului trei la TalentA 2023, programul de granturi educaționale derulat de compania Corteva Agriscience.

Prin acest proiect de apicultură sustenabilă din comunitatea Călărași, Maria Boldurescu nu doar asigură surse de hrană pentru propriile stupine, ci contribuie și la productivitatea culturilor din regiune, sporind recoltele de fructe, legume și plante oleaginoase esențiale pentru fermierii locali.

În centrul „Bee Paradise” se află refacerea și extinderea bazei apicole, menită să diversifice sursele de hrană pentru albine și să asigure sustenabilitatea stupinelor pe tot parcursul anului prin crearea unei pepiniere de Evodia, arborele mierii, și integrarea de culturi melifere complementare. „Proiectul ne-a consolidat semnificativ reziliența împotriva condițiilor climatice nefavorabile, în special a secetei și a stresului termic, care se agravează de la an la an. Cu sprijinul financiar al Corteva am putut achiziționa un rezervor de 5 tone pentru colectarea apei de ploaie, care ne ajută să irigăm pepiniera de arbori meliferi”, explică Maria Boldurescu.

Privind spre viitor, ea își dorește să planteze arborii pe un teren dedicat, să asigure îngrijirea lor până la înflorire, apoi să transforme zona într-un spațiu multifuncțional: mutarea stupinelor la fața locului, însămânțarea de plante melifere între rândurile de arbori și, în cele din urmă, promovarea locului ca destinație de turism rural.

În plus, impactul pe termen lung pe care Maria îl urmărește depășește propria fermă, viziunea sa fiind profund ancorată în sustenabilitate: „Marea schimbare pe care vreau să o aduc este în mentalitatea oamenilor, prin încurajarea cultivării cât mai multor surse melifere. Astfel de acțiuni mici creează surse alternative de hrană pentru albine și reduc costurile de întreținere a stupinelor. Personal, am simțit puterea de a aduce o schimbare pozitivă datorită sprijinului Corteva”.

Prin conservarea apei, reducerea deșeurilor și adaptarea practicilor agricole la provocările climatice, proiectul se aliniază obiectivelor globale pentru o agricultură rezilientă. În același timp, demonstrează cum femeile din mediul rural pot transforma ideile în modele de afaceri cu impact real asupra comunității. „Femeile din agricultură muncesc astăzi cu perseverență și cu determinarea de a reuși, indiferent de obstacole. Cred că, valorificând oportunitățile și eficientizând munca noastră, putem crea beneficii pentru toată lumea. Am avut onoarea de a fi printre primele participante din Republica Moldova la programul TalentA. Cursurile bine structurate și coerente au reprezentat o experiență unică și valoroasă pentru mine, deoarece abia începem drumul nostru în agrobusiness”, spune Maria Boldurescu.

Sprijinirea femeilor în agricultură este o investiție în viitorul unor sisteme alimentare reziliente, incluzive și durabile. Cu această viziune, compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience susține noua generație de femei lideri prin inițiative precum TalentA, un program de granturi educaționale care, în ultimii cinci ani, a sprijinit deja peste 300 de femei din România și Republica Moldova.

Proiectele dezvoltate de participantele TalentA pe parcursul studiilor au ca scop sprijinirea comunităților locale în diverse moduri.

„Prin programul educațional TalentA am fost martori la transformări extraordinare pentru femeile care pornesc de la o simplă idee și o dezvoltă în proiecte cu un real impact social și de mediu. Fiecare participantă demonstrează cum cunoștințele combinate cu curajul pot schimba în bine comunitățile rurale. Corteva Agriscience va continua să fie alături de aceste femei, deoarece succesul lor consolidează nu doar fermele proprii, ci întregul sector agricol”, punctează Maria Cîrjă, Marketing Manager Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Deși am mai scris despre acest dăunător, consider că trebuie să revin deoarece sunt probleme în sectorul pomicol. Cariul scoarței a fost identificat de curând la materialul de plantat destinat înființării unei livezi de măr în sistem ecologic. În acest moment, micuții gândăcei ies din scoarța pomilor, se împerecheză și depun ouă. Apar eșalonat din aprilie și pe tot parcursul verii. Cum este posibil ca pomii de plantat să vină infestați din pepinieră? Pomii în cauză sunt plantați acum, în luna iunie, conform tehnologiilor moderne (????). Din fericire nu toți au fost plantați. De asemenea, pe lângă Scolytus, sunt prezenți și patogeni care produc cancere. Despre ei într-un alt material.

Atrag atenția că o livadă ecologică trebuie să aibă un start foarte bun. Ce înseamnă asta? Pomii trebui să fie perfect sănătoși, fără boli și fără dăunători. Soiurile cultivate trebuie să fie rezistente la principalii patogeni ai speciei care se plantează. Se pare că în spațiul intracomunitar plantele sunt controlate doar pentru patogenii și dăunătorii de carantină. Restul patogenilor și dăunătorilor nu mai sunt luați în seamă. Tinerii pomi sunt infectați cu patogeni care produc cancere. Acești patogeni se instalează de regulă în livezile bătrâne. Cariul scoarței la fel, se intalează la pomii în declin, nu la cei tineri. Prezența cariului la pomii tineri este periculoasă. Pomii pot intra în declin rapid.

Mă întreb și eu, livezile ecologice sunt sortite pierii din start? Este posibil să fie înființate livezi ecologice în sistem intensiv și superintensiv, cunoscut fiind că speciile pomicole au o serie de dăunători și patogeni extrem de periculoși care cu ușurință trec de la un pom la altul și nu pot fi ținuți sub control prin metode biologice? Tehnologiile moderne și proiectele aprobate se pare că permit asta.

Ce știu eu despre aceste livezi? Știu că sunt sortite eșecului. Mai mult nu pot spune deoarece trebuie să păstrez confidențialitatea.

Când l-am deranjat a ieșit cu viteză. Foto realizată la 10 iunie 2024

Recomandarea mea este să verificați cu atenție materialul săditor înainte de a-l pune în pământ. Pomii trebuie să aibă scoarța fără răni sau umflături, fără modificări de culoare, fără dăunători de scoarță. Rădăcinile trebuie să fie sănătoase, fără brunificări, fără tumori și micelii.

Vă atrag atenția că, în această perioadă adulții de Scolytus ies masiv din scoarța pomilor. Este momentul să verificați livezile (indiferent de vârstă). Dacă observați orificii pe scoarță și gândăcei mici, negri, treceți la efectuarea unui tratament.

În cele ce urmează, readuc în atenție informații despre acest dăunător periculos al pomilor fructiferi.

Scolytus rugulosus – Cariul scoarței este un dăunător polifag ce poate fi întâlnit la măr, păr, prun, cais, cireș, păducel, cătină, nuc, mur, alun, carpen, fag, ulm etc. Este răspândit în Europa, Africa de Nord, Asia Mică, Rusia, Iran, America de Nord și de Sud etc.

Recunoașterea și biologia dăunătorului

Adultul are lungimea corpului cuprinsă între 1,4 - 3,2 mm. Corpul insectei este alungit și are culoare neagră mat. Culoarea elitrelor este brun - roșcată sau castanie. Corpul insectei este convex și spre vârf descrește. Antenele și picioarele au culoare brună. Larvele au culoare albă și sunt apode. Capul este de culoare brună, iar lungimea corpului variază între 2 - 3 mm [Roșca et al., 2011].

Dăunătorul poate avea o generație în zonele nordice și două în zonele mai calde. În România are două generații pe an. Iernează în stadiul de larvă matură în galeriile săpate în lemn. Studiile asupra biologiei acestui dăunător arată că stadiile de prepupă și pupă se formează la începutul primăverii (martie - aprilie). Primii adulți încep să apară la începutul lunii aprilie - mai. Ei pătrund sub scoarță mai ales prin zona mugurilor [Tezcan & Civelek, 1996].

Gândăcei de Scolytus rugulosus la puieți de măr. Foto din data de 10 iunie 2024

Femela sapă galerii mamă (maternale) longitudinale sub scoarță, de 1 - 2 cm, mai rar 3 cm și mici cavități în părțile laterale ale galeriei unde își depune ouăle. O femelă depune între 10 - 100 ouă. Ramurile lungi de 25 cm pot avea uneori până la 15 galerii mamă. Galeriile produse de larve sunt lungi, sinuoase și uneori se intersectează sau se suprapun. La capătul galeriilor, larvele sapă o celulă adâncită unde se vor retrage pentru împupare. Noii adulți vor ieși la suprafața scoarței prin mici orificii [Alford, 2016].

În livadă, adulții pot fi observați din mai și până în noiembrie, cu un maxim în lunile mai - iunie. Unii cercetători au raportat o apariție intensă a adulților în lunile iulie și septembrie [Özgen et al., 2012]. Aceste aspecte legate de biologia dăunătorului sunt mult influențate de condițiile climatice.

Daune produse

Dăunătorul atacă mai ales livezile abandonate și pomii bolnavi. Pomii devitalizați, bolnavi sunt predispuși atacului unor dăunători secundari așa cum este și Scolytus rugulosus. În 2 - 3 ani copacii infestați puternic se pot usca. În general sunt mai atacate livezile de sâmburoase.

În ultimul timp, Scolytus rugulosus își face simțită prezența și în livezile din România, mai ales la cais, cireș, măr. De obicei, dăunătorul este prezent în livezile mai vechi sau în care tratamentele nu se fac corect sau la momentele optime de combatere. Frunzele pomilor atacați se îngălbenesc, iar fructele rămân mici, pipernicite.

Larvă de Scolytus fotografiată în octombrie 2020

Acest gândac de scoarță (cariu) atacă scoarța interioară, minând zona floem - cambială a ramurilor, lăstarilor și trunchiurilor copacilor și arbuștilor fructiferi. În fisurile din scoarță se poate observa rumegușul rezultat în urma săpării galeriilor. Uneori rumegușul poate fi observat și pe pământ sau în pânzele de păianjen. Pe lângă rumeguș, prezența dăunătorului poate fi semnalată și după micile orificii din scoarță. Dacă detașăm scoarța cu orificii, vom observa scoarța interioară moartă, degradată, gândăcei noi, larve, galeriile săpate de larve și mult rumeguș. În lemn, după îndepărtarea rumegușului se pot vedea și celulele adâncite unde larvele se pregătesc de împupare. În caz de atacuri puternice, dăunătorul poate pătrunde și în fructe, în zona sâmburelui, unde sapă galerii [Özgen et al., 2012].

Scolytus rugulosus atacă frecvent pomii bolnavi, răniți, stresați din cauza secetei sau alte cauze. Acest dăunător poate contribui la declinul și moartea pomilor fructiferi.

Managementul integrat

În cadrul sistemului de combatere integrată trebuie să ținem cont de cele trei tipuri de măsuri: profilactice, chimice și biologice. Din păcate, cariul scoarței este destul de greu de controlat odată ce infestarea s-a produs.

Măsuri profilactice

Bhagwandin (1992) susține că igiena culturală este singura care poate da bune rezultate în managementul acestui dăunător. Se recomandă tăierea ramurilor și lăstarilor care prezintă atac și scoaterea lor rapid din plantație. Tot materialul lemnos scos din plantație trebuie distrus prin ardere. În cazurile în care trunchiul principal este infestat masiv, copacul trebuie eliminat din plantație și ars. În nici un caz ramurile rezultate în urma tăierilor nu trebuie lăsate în apropierea pomilor sănătoși.

Pentru a preîntâmpina atacul se recomandă menținerea stării de sănătate a pomilor din livadă, eliminarea factorilor de stres, executarea tratamentelor împotriva patogenilor și dăunătorilor la avertizare (momentele optime).

Prevenirea este cea mai eficientă metodă de control a gândacilor de scoarță. Așadar, evitați rănirea rădăcinilor și trunchiurilor în timpul executării lucrărilor de îngrijire în livadă. Irigați pomii în perioadele secetoase din vară (măcar de două ori pe lună).

Este foarte important momentul în care efectuăm tăierile la pomi. Trebuie evitată crearea rănilor proaspete în timpul zborului adulților. Se recomandă să nu se execute tăieri de eliminare a ramurilor infestate în perioada martie - septembrie.

După cum am menționat mai sus, materialul lemnos (ramuri, pomi) infestat trebuie scos rapid din livadă și distrus. Distrugerea se poate face prin ardere sau prin solarizare. Pentru protejarea mediului, este indicată solarizarea. Peste grămada de lemne se pune o folie de plastic mai groasă și se etanșează bine pentru ca gândacii să nu poată ieși. Este bine ca solarizarea să se facă într-o zonă însorită timp de câteva luni. Folia de plastic trebuie să fie transparentă, rezistentă la razele UV și de foarte bună calitate [Sanborn, 1996].

Măsuri chimice. Eficiente sau nu?

Deoarece gândăceii de Scolytus rugulosus sunt protejați de scoarță este destul de greu să îi combatem cu ajutorul insecticidelor. Tratamentele chimice pot avea succes doar atunci când livada este foarte bine monitorizată, pentru ca gândacii să poată fi omorâți din timp. Soluția trebuie pulverizată pe scoarță în așa fel încât gândacii să fie uciși înainte de a pătrunde dedesubtul ei. Odată intrați sub scoarță, cu greu mai pot fi omorâți.

De asemenea, tratamentele aplicate pomilor deja infestați nu sunt eficiente, deși ele mai pot reduce din populații dacă se fac în timpul zborului adulților. Apariția eșalonată a gândacilor pe toată perioada verii îngreunează foarte mult combaterea.

Studiile arată că nici insecticidele sistemice aplicate prin injectare sub scoarță sau la solul de sub pomi nu sunt eficiente în combatere. De altfel, multe insecticide sistemice, în prezent nu sunt recomandate pentru combaterea gândacilor de scoarță [Donaldson & Seybold, 1998].

Există studii care arată că și-au dovedit eficiența insecticide pe bază de acetamiprid, esfenvalerat, spinosad. În general, orice insecticid utilizat în combaterea dăunătorilor din pomicultură poate fi utilizat dacă este omologat și dacă este aplicat în timpul zborului maxim al adulților. Cele mai „eficiente” sunt insecticidele cu o perioadă mai lungă de persistență.

În Aplicația PESTICIDE din 2024 nu am găsit vreun insecticid omologat pentru acest dăunător, deși el există și produce daune.

Măsuri biologice

Gândacul de scoarță are dăunători naturali atât prădători, cât și paraziți. În reglarea populațiilor de gandaci sunt mai eficienți prădătorii decât paraziții. Totuși, lansările de prădători sau paraziți în livezile cu infestări majore nu au fost eficiente în combatere. Mortalitatea prin parazitism a acestei specii poate ajunge la aproximativ 16%.

Pentru detectarea timpurie a gândacilor pot fi utilizate capcane cu feromoni.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Potrivit Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), până pe 30 aprilie 2024 pot fi depuse cereri de finanțare pentru accesarea fondurilor europene pentru sectorul pomicol prin intermediul DR-15 „Investiții în exploatații pomicole”.

Componenta înființare și modernizare exploatații pomicole are o alocare financiară de 142.383.527 euro, iar componenta înființare și modernizare pepiniere pomicole are alocate nouă milioane de euro.

Prin intervenția DR-15 „Investiții în exploatații pomicole” se acordă fonduri nerambursabile în proporție de maximum 65% din costurile eligibile, fără a depăși 1.500.000 euro/proiect, cu excepția proiectelor care propun achiziția de utilaje și echipamente agricole a căror valoare este de maximum 300.000 euro.

Beneficiari sunt fermierii (excepție persoanele fizice); cooperativele agricole și societățile cooperative care deservesc interesele membrilor fermieri; grupuri și organizații de producători constituite în baza legislației naționale în vigoare şi recunoscute de MADR care deservesc interesele membrilor.

Pentru informații suplimentare accesați link-ul: https://www.afir.ro/domenii-de-interventie/detalii-si-anexe-dr-15/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Sesiunea de depunere a proiectelor pentru DR-15 „Investiții în exploatații pomicole”, din cadrul Planului Strategic PAC 2023 – 2027, se lansează în prima lună a anului viitor, anunță Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Cu ajutorul banilor europeni, exploatațiile pomicole se pot dota cu utilaje și echipamente. Totodată, fondurile nerambursabile pot fi folosite pentru înființarea, modernizarea și/sau extinderea unităților de procesare, înființarea de plantații pomicole, reconversia plantațiilor existente și creșterea suprafețelor ocupate de pepinierele pomicole.

Sesiunea de depunere a proiectelor pentru intervenția DR-15 se va desfășura în perioada 8 ianuarie 2024, ora 9:00 – 30 aprilie 2024, ora 16:00.

Alocarea financiară pentru această sesiune este de 151.383.527 euro din care: 142.383.527 euro sunt pentru componenta înființare și modernizare exploatații pomicole, iar 9.000.000 euro sunt pentru componenta înființare și modernizare pepiniere pomicole.

Sprijinul nerambursabil acordat prin intervenția DR-15 „Investiții în exploatații pomicole” este de maximum 65% din costurile eligibile, fără a depăși suma de 1.500.000 euro/proiect pentru investiții. Costul proiectelor care propun doar achiziția de utilaje și de echipamente agricole nu poate depăși 300.000 euro.

Beneficiarii sunt fermierii (cu excepția persoanelor fizice), cooperativele agricole și societățile cooperative care deservesc interesele membrilor, grupurile și organizațiile de producători recunoscute de MADR, constituite în baza legislației naționale în vigoare și care deservesc interesele acestora.

Informații suplimentare, Ghidul solicitantului și formularele necesare sunt disponibile pe site-urile www.madr.ro și www.afir.ro.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În urmă cu aproape 25 de ani, familia Necșulescu a început să rescrie povestea vinurilor obținute pe văile Târnavelor, în județul Alba. Astăzi, Jidvei este o afacere de familie în cel mai pur sens al cuvântului, având în vedere că la conducerea companiei se află a treia generație a familiei interlocutorului nostru – Claudiu Necșulescu. Însă nu trebuie să uităm că trăim în România și în nicio afacere nu curge doar lapte și miere, iar piața vitivinicolă este încă neașezată, cu nenumărate provocări, incertitudini, cu felurite probleme la tot pasul. Totuși, Claudiu Necșulescu privește partea plină a paharului, fiind preocupat permanent de a merge mai departe. Iar noi dorim să punctăm efortul continuu al unui brand românesc care caută mereu performanța.

„Situaţia este dramatică în sectorul vitivinicol. Sunt convins că 90% din companii, în realitate, sunt pe minus.”

Reporter: Ce înseamnă să fii om de afaceri în viticultură şi vinificaţie astăzi?

Claudiu Necșulescu: Cred că e o misiune foarte grea astăzi. Sigur, din motive mai mult sau mai puţin obiective, ultimii trei ani au fost nişte ani cu încercări şi provocări foarte puternice. Eu spun că de multe ori poate astea chiar te întăresc şi vorbim de rezilienţă, dar durerea cea mare este că unele dintre provocările sau neajunsurile din mediul de afaceri nu vin neapărat din nişte condiţii obiective, ci vin dintr-o proastă înţelegere sau o lipsă a dialogului cu autorităţile. Sau, şi dacă există, de multe ori parcă mimăm dialogul, adică ne-am întâlnit, am discutat, dar nu se întâmplă nimic. Situaţia este dramatică în sectorul vitivinicol, şi o spun cu asumarea cuvintelor, deci eu sunt convins că 90% din companiile din sectorul vitivinicol în realitate sunt pe minus. Sigur că, prin eforturi, prin transferuri de fonduri din alte activităţi încearcă să acopere gaura din sectorul vitivinicol, din ce înseamnă partea vinicolă. Discut foarte mult cu membrii ONIV (Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă) şi cu alţi producători de vin şi toţi au aceeaşi problemă. E clar că scumpirile, pornind de la energie, îngrăşăminte, sticle, etichete, ele nu au putut fi transferate pe raft, pentru că aducea produsul într-o zonă de respingere din partea consumatorului, şi atunci n-au făcut decât să mănânce din marja care era sau să aducă produsul chiar pe minus. Companiile din sectorul vitivinicol au plantaţii, produc vin şi cifra de afaceri se realizează prin valorificarea vinului.

Reporter: Aveți cu cine lucra via, în cramă, știut fiind că forţa de muncă este o mare problemă?

Claudiu Necșulescu: Noi am adus forță de muncă din Nepal. Avem 250 de nepalezi, acum am mai comandat, am încheiat contracte pentru încă 250 de nepalezi, este un deficit major de forţă de muncă pentru activităţile din agricultură. Personal, mă bucur că n-am intrat momentan în Schengen, pentru că am fi rămas şi fără această forţă de muncă adusă din afară. În momentul aderării la Schengen, automat această forță de muncă ieftină intră în piaţa muncii europeană şi toți oamenii ăștia nu au nicio problemă să se ducă să lucreze în țările mai dezvoltate.

Reporter: Și totuși, iată că omul de afaceri din România se descurcă. Dar asta nu înseamnă că guvernanţii trebuie să se bazeze pe faptul că omul de afaceri român se descurcă...

Claudiu Necșulescu: Aici, facilităţile sunt foarte simple. O scădere a impozitării muncii şi o creştere a salariului minim. Astea sunt măsurile, nu există altele, în ceea ce privește forța de muncă. Prin creşterea salariului minim automat scazi presiunea de emigraţie în afară a forţei de muncă şi pe fondul creşterii îţi poţi permite să scazi impozitarea muncii, care la noi în ţară este cea mai mare din Uniunea Europeană. Astăzi, dacă le dai şi 200 de lei pe zi net, nu-ţi vin la muncă. Sectorul vitivinicol este un sector în care nu poţi regla producţia după piaţă. Noi vrem - nu vrem trebuie să lucrăm via, chiar dacă anul, condiţiile din piaţă sunt mai proaste şi nu poţi valorifica întreaga cantitate. La vie nu poţi să-i spui: anul ăsta stai pe loc, ne vedem la anul şi ne apucăm de producţie. Şi aici apar cele mai mari probleme. Nu vorbesc şi de costuri de stocare, şi toate elementele astea vin să genereze costuri suplimentare.

Cultura viței-de-vie nu o poţi abandona. Dacă am rămas pe stoc cu porumb anul ăsta, anul viitor categoric pun mai puţin porumb. La vie nu pot să-i spun: anul ăsta stop, nu cheltui cu tine, nu fac tăieri, nu fac dirijări sau tratamente, pentru că dacă ai făcut asta, anul următor clar nu mai faci nimic. Şi atunci eşti obligat s-o întreţii.

Pentru cultura viţei-de-vie, pot să spun că suntem la maximumul de favorabilitate. Dacă înainte oarecum aveam riscurile îngheţului excesiv şi îngheţului târziu, şi un excedent de umiditate, acum practic suntem la maximumul de favorabilitate. Acum doar greşelile noastre pot să ne afecteze producţia din Transilvania. Sigur, în zona de sud seceta e o problemă majoră, dar acolo trebuie programe naţionale care să ajute fermierii. România încă nu are o strategie naţională legată de agricultură.

„Acum cei mai mulţi bani merg pe zona de investiţii, nu pe zona de reconversie, şi ăsta e un semn de întrebare, pentru că fără patrimoniu viticol şi fără să conservi patrimoniul viticol, cramele la un moment dat dispar.”

Reporter: În viticultură aţi avut un program şi-l aveţi în continuare, cel al reconversiei...

Claudiu Necșulescu: Anul ăsta sperăm să ajungem din nou la o absorbţie de sută la sută. În ultimii trei ani, pe fondul pandemiei, pe urmă a început războiul, a fost o stagnare, dar anul ăsta se pare că reuşim să consumăm toţi banii alocaţi pentru partea de reconversie şi, sigur, şi partea de investiţii.

La ora asta, producătorii mari au un handicap, că primesc doar 25% din proiect pe partea de investiţii. Dar ceea ce mă bucură e faptul că, într-adevăr, noi tot timpul ne-am lăudat că am fost sectorul cu cea mai bună absorbţie de fonduri şi că a fost o politică coerentă.

„SGR (Sistemul Garanție – Returnare) nu există în UE, nu există niciun stat membru producător de vin care să aibă vinul inclus în acest mecanism. Şi noi am fost introduşi. Acest SGR nu poate funcţiona pe vin.”

Reporter: Adică sumele alocate sectorului vitivinicol au fost consumate integral.

Claudiu Necșulescu: Eram un pic dezamăgit pentru ultimii trei-patru ani, când nu mai exista apetit în zona asta investiţională. Acum cei mai mulţi bani e drept că merg pe zona de investiţii, nu pe zona de reconversie, şi ăsta e un semn de întrebare, pentru că fără patrimoniu viticol şi fără să conservi patrimoniul viticol, cramele la un moment dat dispar. Cred că ce este şi ce ar trebui luat în considerare e că vinul, chiar în situaţiile de criză şi cu încărcătură emoţională puternică, el fiind un produs de confort, că nu este un produs de necesitate, piaţa acestuia suferă foarte mult. Niciodată, dacă ai o stare şi eşti încărcat emoţional, nu ai dispoziţia să bei un pahar de vin. Că mulţi spun: lasă, că alcoolul merge! Dar vinul nu este alcool. Ăla care vrea să-şi înece amarul eventual bea o votcă, o tărie, n-o să bea un pahar de vin să-şi înece amarul. Că până ajunge să-şi înece cu vin amarul se plictiseşte, uită de ce s-a apucat.

Provocări sunt multe şi ceea ce ne preocupă cel mai mult acum, în perioada asta, este un mecanism introdus pe zona asta de colectare şi reciclare a deşeurilor, unde într-un mod… n-aş găsi o definiţie să nu exagerez sau să nu fiu vulgar, dar cum se vorbea atunci „noaptea ca hoţii”, cam aşa a fost introdus şi sectorul de vin. Noul mecanism propus, SGR (Sistemul Garanție – Returnare), nu există în UE. Nu există niciun stat membru producător de vin care să aibă vinul inclus în acest mecanism. Şi noi am fost introduşi. Acest SGR nu poate funcţiona pe vin din raţiuni foarte clare: un om care plăteşte 30-40 de lei pe o sticlă de vin nu se va întoarce cu sticla la magazin să-şi ia 50 de bani. Şi atunci e clar că nu putem avea aşteptări în a fi un mecanism eficient. Nimeni nu şi-a pus întrebarea: de ce noi? Măcar să întrebe celelalte state UE de ce nu au prins și vinul în SGR. Marele paradox e că sticla la noi se colectează cu mecanismele vechi. Sticla chiar şi-a îndeplinit în fiecare an cota. Problemele apar pe pet şi pe aluminiu, acolo nu reuşim să ajungem la cotele asumate şi pe care trebuie să le realizăm. Nu ştiu ce se urmăreşte, este clar o concurenţă neloială. Eu sunt om de afaceri din ’90, nu de ieri-de azi, şi am luat-o de la zero. Un astfel de contract precum SGR, care ne-a fost propus – impus – spre semnare, n-am întâlnit. Adică orice om, fără să ai nici cea mai mică pregătire în zona juridică, deci un contract în care nu spui ce face, ci doar ce fac eu, adică ce am să-ţi plătesc, obligaţii, dar nici alea stabilite şi să spună că atât te costă taxa de administrare, atâta taxa de gestiune și doar cu o anumită companie, cu una singură, așa ceva n-am întâlnit. E ceva de noaptea minţii! Repet, la ora asta pentru foarte mulţi dintre noi impactul este foarte mare, adică aşa cum stau lucrurile eu estimez că impactul pentru mine va fi undeva la 3-4% din cifra de afaceri, ceea ce este enorm. Dar problema acum nu mai este nici măcar de bani. E o chestie de demnitate a noastră, n-am fost chemaţi la nicio negociere, am fost băgaţi într-un mecanism în care nici măcar nu ne regăsim.

Reporter: În cadrul ONIV, unde sunteţi şi preşedinte, care este opinia celorlalţi colegi în privinţa asta? Sau, mai bine zis, ce ar trebui să faceţi ca să rezolvaţi problema aceasta?

Claudiu Necșulescu: Sunt câţiva mici producători care au semnat. Am încercat, am făcut demersuri la preşedinţie, la Ministerul Mediului, la Consiliul Concurenţei, aşteptăm acum să vedem ce reacţii vor fi. Repet, discutăm de un sector în care 99% din sector este capital românesc. Şi un sector care nu poate fi dislocat. Şi singurul. Adică eu nu cunosc alt sector economic cu activitate în care să aibă o astfel de pondere capitalul românesc. Nu vreau să fiu înţeles greşit, dar e dureros când vezi că ţi se impune ceva, fără ca măcar să discuţi. Un contract e voinţa părţilor, în primul rând, nu poţi să-mi impui. I-am spus ministrului: de ce nu faceţi voi? Vouă vă plătesc şi semnez contractul mâine, dacă preluaţi voi, Ministerul Agriculturii sau Ministerul Mediului, intensitatea taxelor nu e o problemă, problema e dacă statul e capabil să colecteze de la toţi la fel. Deoarece cu cât creşte nivelul de impozitare, cu atât evaziunea creşte. Şi atunci, pentru cei care-şi doresc o afacere curată şi să fie în pas cu tot ce înseamnă impozitare, nu pot face faţă, nu pot rezista. Aşa e şi acum, plus că ne pui în competiţie, adică vrem-nu vrem trebuie să recunoaştem o competiţie între bere şi vin. Dacă iei primii cinci jucători din sectorul berii la nivel mondial, ca business, corporaţie, au mai mult decât PIB-ul României. Şi noi suntem puşi să ne batem cu ei, în loc ca statul să ne sprijine, așa cum merităm. 

„Oenoturismul e o şansă pentru sectorul vitivinicol ca să ajungă cât de cât la un nivel de sustenabilitate, ca business.”

Turism viticol la Castel

Reporter: Suntem în curtea deja vestitului castel de pe etichetele sticlelor de Jidvei, Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă. De ceva vreme vorbim şi în România de oenoturism sau turism viticol. La Jidvei ați început să primiți oaspeți, iubitori de vin, să practicați turismul viticol?

Claudiu Necșulescu: Da. E o activitate suport pentru tot ce înseamnă viticultură şi, probabil, încă sunt resurse neexploatate în zona asta. Oenoturismul e o şansă pentru sectorul vitivinicol ca să ajungă cât de cât la un nivel de sustenabilitate, ca business. Conceptul de la Jidvei este unul aparte, porneşte de la ideea că tot ceea ce se consumă în Castelul Jidvei este produs în cadrul fermei, care este autorizată bio, deci toate produsele pe care le consumăm la Castel sunt produse în cadrul fermei, cu activităţi pornind de la găini, vaci, oi, struţi, gâşte, raţe, legume, absolut toate sunt produse aici, uleiuri. Deci, ăsta este conceptul. Lucrăm doar pe grupuri organizate, pentru că aţi văzut foarte bine, la modul în care am renovat şi reabilitat Castelul, a fost o investiţie foarte mare şi nu-mi permit să se degradeze, adică să primesc oameni pe care să nu-i cunosc şi să nu am garanţia că ştiu să respecte valorile pe care le regăsesc în incinta Castelului şi în camere.

„Sunt printre antreprenorii fericiţi deoarece reuşesc să fac transferul între generaţii şi amândouă fetele sunt alături de mine şi implicate în business.”

Reporter: Să vorbim despre viitorul Jidvei. Dumneavoastră ați început afacerea aceasta și ați lucrat alături de tatăl dvs., de domnul Liviu Necşulescu. De câțiva ani, aţi luat alături copiii, fetele...

Claudiu Necșulescu: Sunt printre antreprenorii fericiţi deoarece reuşesc să fac transferul între generaţii şi amândouă fetele sunt alături de mine şi implicate în business. Vreau să-mi las fetele, pe Ana și Maria, să gestioneze activitatea asta cu vinul, cu turismul viticol, şi eu să-mi găsesc alte preocupări, ca să nu interferez şi să nu îmi mai dau cu părerea. Să mă ocup de ferme, de partea alimentară, de grădină. Aici, la Castel, sunt cinci hectare de grădină bio şi am mai pregătit în reconversie 2,5 hectare, plus 1,5 hectare cu arbuşti, aronia, afine, zmeură…

Reporter: Când vă copleşesc problemele din viticultură, din vinificație, veniţi în partea asta de horticultură, la grădină, şi vă recreaţi?

Claudiu Necșulescu: Tocmai unul dintre motivele pentru care m-am implicat şi încerc să dezvolt un alt business este acesta, pentru a le lăsa pe fete să gestioneze activitatea din sectorul vitivinicol. Afacerea Jidvei a trecut deja de vreo cinci ani la o nouă generație, am făcut practic schimbul de generație predându-le ștafeta fiicelor mele.

An de an, compania Jidvei își reînnoiește plantațiile viticole. Vița-de-vie din care se produc vinurile de Jidvei își trage seva din Podgoria Târnave, care se întinde între râurile Târnava Mică și Târnava Mare, la circa 50 de kilometri de Cetatea Alba Iulia. Cu o suprafață întinsă pe aproximativ 2.500 de hectare, Jidvei deține cea mai mare plantație viticolă din România și din Europa cu proprietar unic.

Recent, am ajuns la Jidvei, într-o plantaţie înfiinţată chiar în acest an, 2023, unde interlocutor ne-a fost directorul tehnic al societății, inginerul Marin Cucură. „Noi în fiecare an reînnoim o parte din plantaţii, undeva în jur de 10% din plantaţii. Anul ăsta am plantat o suprafaţă de 150 de hectare de viță-de-vie, iar structura de soiuri o stabilim în funcţie de ce anume cere piaţa. Aici unde ne aflăm acum e o parcelă de vreo 30 de hectare pe care am pus Chardonnay.”

Din suprafața de 2.500 de hectare, cea mai mare pondere este deținută de soiul Fetească regală, în jur de 800 de hectare. Apoi, pe vreo 450 de hectare este soiul Sauvignon Blanc, care, în zona Jidveiului, întâlneşte condiţii prielnice şi are, zic specialiștii, calitate extraordinară. „Plantațiile noi le înființăm cu ajutorul fondurilor din Programul de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole. Defrişăm plantaţiile unde avem goluri multe sau au fost poziţionate când am plantat într-un anumit fel, iar ţinând cont că forţa de muncă e tot mai puţină, încercăm plantaţii noi cu trei metri între rânduri, cu 80 cm între plante pe rând. Vrem să facem sisteme cu cordon liber, ca să fie cât mai puţină forţă de muncă în plantaţie, astfel încât să le lucrăm cât mai mult mecanizat. Majoritatea ce plantăm acum pentru cordonul liber plantăm din deal în vale. Plantându-le din deal în vale, eşti nevoit să înierbezi din primul an între rânduri, pentru că la ploi apar aluviuni şi eroziuni şi atunci e de preferat să înrădăcinezi din primul an și, după cum se poate vedea, n-avem probleme mari cu spălatul de ploaie sau cu eroziunea solului. Mai nou, lucrăm cu tractoare pe roţi, deci nu mai sunt vechile tractoare pe şenile. Ca să intri imediat după ploaie la stropit e bine să fie înierbat, şi dacă pe rând ai grijă de plantă şi o sapi la timp nu ai nici cea mai mică problemă de a înierba într-o plantaţie chiar din primul an”, a continuat directorul tehnic.

Boli eliminate prin material săditor autohton

Pentru a nu sta la mâna altora, dar și pentru a nu avea probleme cu tot soiul de boli ori dăunători, compania Jidvei și-a făcut propria pepinieră, propria școală de viţă-de-vie. „Avem cea mai mare şcoală de viţă din România, punctează Marin Cucură. La un moment dat era chiar printre primele din Europa, dar atunci, bineînţeles, plantam undeva în jur de 450-500 de hectare pe an. Acum, când folosim doar pentru a reînnoi vii pe suprafeţe mai mici, am redus. Ne producem noi tot materialul săditor. Producem și pentru alții, pentru că în fiecare an sunt viticultori care vin şi dau comandă pentru materialul săditor. La unii chiar le şi plantăm, că avem maşini de plantat cu GPS, prestăm şi servicii de plantat. Când e cu precomandă, se poate altoi orice soi doreşte clientul.”

Multe plantații viticole din țara noastră și-au procurat materialul săditor din afara țării, preponderent din Italia, Franța, Spania, Austria. „Problema este climatul, explică Marin Cucură. În Italia sau Franţa, fiind o climă blândă, aduci material infestat, de exemplu, cu cancerul bacterian. La ei nu se manifestă, pentru că nu este frig. În momentul în care l-ai adus la noi în ţară şi-l pui în zone mai răcoroase, la minus 15°, minus 20° Celsius, deja apar fisuri pe plăntuţă şi acolo apare şi cancerul bacterian. Chiar la început am cumpărat material şi noi din Spania, din Italia, din Franţa şi am avut unele probleme. După care ne-am produs noi materialul săditor şi, făcându-l şi aclimatizându-l de la început în plantaţiile noastre, în zona noastră, să ştiţi că, spre uimire, a cam dispărut cancerul bacterian. S-a şi încălzit clima, ce-i drept, iernile sunt mai blânde, adică, la noi în Transilvania, temperaturile n-au mai depăşit minus 15° C şi atunci nu-s probleme. Că fisura pe lemn apare după minus 22° C.”

Un an extraordinar

În 2023, până acum, plantațiile Jidvei nu au dus lipsă de ploi, nici când alţii se confruntă cu seceta. Iar anul acesta pare unul grozav. După multe ploi, strugurii au crescut, au legat bine, fertilitatea e bună, viile sunt curate de boli și de dăunători. „O să fie un an extraordinar. La sfârşitul lui august preconizez că o să intrăm la recoltat. Bineînţeles că, având şi combine de recoltat, cu ele recoltez noaptea, cu oamenii recoltez ziua, deci o să fie un front deschis non-stop. Avem şi parcele pentru vinurile superioare, pe care le lucrăm manual şi le recoltăm manual, dar bineînţeles şi pe zone, pe terase, în zone unde se întorc greu combinele recoltăm manual. Forţă de muncă avem locală, dar mai nou am adus şi noi din Nepal”, a precizat directorul tehnic Jidvei, Marin Cucură.

Fall Creek Nursery, cel mai mare producător de genetică și material săditor pentru afine de cultură, intră pe piața din România și demarează dezvoltarea unei pepiniere în țara noastră. Decizia vine în urma creșterii consumului de afine în întreaga lume, iar România este locul ideal pentru a susține această creștere, precum și pe cultivatorii de afine din zonă, prin furnizarea la timp și de calitate a celor mai performante soiuri cultivate în acest moment în lume.

„Este o onoare și o provocare să mi se ofere această oportunitate de a dezvolta operațiunile Fall Creek în Europa de Est. Sunt mândru că România a fost selectată pentru acest proiect de expansiune și sunt entuziasmat de posibilitățile create pentru cultivatorii regionali și locali de afine. După aproape 30 de ani de experiență în domeniul agricol, al culturilor de câmp, trecerea la o industrie care promovează o alimentație și un trai mai sănătos e ca o gură de aer proaspăt”, a declarat Angelo Nicolae, Country Manager.

Pe măsură ce piața de afine se dezvoltă tot mai mult, cererea de fructe de înaltă calitate a crescut nu numai în Europa de Vest, ci și în Orientul Mijlociu, Europa de Est și regiuni de la Marea Neagră. „Misiunea Fall Creek de a construi o lume cu afine mai bune prin plante de calitate, relații excepționale, inovație și succesul clienților, a determinat decizia de a stabili o unitate de producție Fall Creek în România, cu plante excepționale marca Fall Creek, livrate la timp, conform specificațiilor și îndeplinită de personal local și asistență tehnică”, a punctat Angelo Nicolae.

Fall Creek este lider al calității și geneticii plantelor de afin și aduce o ofertă competitivă, unică, cu genetică pentru soiuri rezistente la ger și pentru temperaturi moderate în regiunile de cultivare temperate din lume. „România ne oferă un spațiu adecvat pentru producție și distribuție. Condițiile climatice sunt similare cu cele din Eugene, Oregon, SUA, unde a început activitatea Fall Creek în urmă cu 45 de ani. Accesul facil al României la alte țări din estul Europei și la Marea Neagră a sprijinit această decizie. În prima etapă am recrutat un director de țară, care va fi responsabil pentru activitatea desfășurată în România de Fall Creek, pentru a conduce extinderea companiei noastre în țările din Europa de Est și pentru a supraveghea implementarea și dezvoltarea unei noi pepiniere în România. Suntem încântați să anunțăm că Angelo Nicolae s-a alăturat echipei Fall Creek EMEnA la data de 15 martie 2023”, a transmis Burgert van Dyk, director regional Fall Creek EMEnA.

Angelo Nicolae va fi sprijinit de echipa Fall Creek în timp ce continuă să recruteze experți locali și să pună bazele unei echipe performante în România. Country Managerul din România va raporta direct directorului regional EMEnA, Burgert van Dyk.

Angelo Nicolae are peste 29 de ani de experiență în poziții de conducere pentru companii multinaționale din sectorul agricol. Este licențiat în agricultură la USAMV București, cu o specializare în marketing și dezvoltare rurală. A lucrat peste zece ani ca director în cadrul companiei Syngenta, iar din 2011 a avut funcții de conducere în Brise Group unde a dezvoltat un departament de tehnologie modernă de fertilizare. Are experiență cu diferite culturi, cum ar fi sfecla de zahăr, floarea-soarelui, porumb, rapiță și cunoștințe largi despre piețele din Europa de Sud-Est.

„La Fall Creek am urmărit dezvoltarea industriei de afine din întreaga lume și am făcut acest lucru recrutând persoane din liderii locali cu experiență de organizare, așa cum este Angelo, care integrează valorile de modestie, integritate, pasiune și excelență ale Fall Creek, pe măsură ce construiesc și dezvoltă echipe care deservesc cultivatorii comerciali de afine din regiune”, a conchis Oscar Verges, Co-CEO Fall Creek.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a primit online 65 de solicitări de finanțare în valoare de circa 47,6 milioane de euro (47.616.514 euro) pentru înființarea, extinderea sau modernizarea plantației pomicole, finanțare acordată prin componenta 1 a submăsurii 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014 – 2020. Alocarea financiară stabilită pentru această formă de sprijin a fost de 30,5 milioane de euro. Prin urmare, fondurile europene disponibile pentru anul 2022 pentru această componentă au fost epuizate.

„Ne bucură interesul major al fermierilor pentru accesarea fondurilor destinate înființării și dezvoltării plantațiilor pomicole. Reamintim tuturor fermierilor interesați că pot depune în continuare cereri de finanțare pentru înființarea sau modernizarea pepinierelor pomicole și pentru achiziția de utilaje de recoltat pentru fermele pomicole. Pentru aceste investiții finanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) mai sunt disponibile fonduri în valoare de peste 18 milioane de euro, până la data limită de primire a proiectelor, 12 decembrie 2022 sau până la epuizarea fondurilor alocate”, a declarat George Chiriță, director general AFIR.

Precizăm că, din finanțarea disponibilă în continuare prin submăsura 4.1a, pot fi accesate până la 300.000 de euro/proiect pentru mașini de recoltat (achiziții simple), în limita a 11,5 milioane de euro fonduri totale disponibile, iar pentru înființarea, extinderea sau modernizarea pepinierelor pot fi accesate până la 1.500.000 de euro/proiect (proiecte complexe), în limita a 6,9 milioane de euro fonduri totale disponibile. Data limită de depunere a proiectelor este 12 decembrie 2022.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat versiunea consultativă a Ghidului solicitantului pentru investiții în exploatații pomicole, finanțate prin submăsura 4.1a din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020), în vederea lansării sesiunii de primire a solicitărilor de finanțare din acest an.

În sesiunea din acest an, conform prevederilor PNDR 2020, prin submăsura 4.1a se va acorda finanțare distinctă pentru trei tipuri de investiții. Astfel, prima componentă vizează înființarea, extinderea, modernizarea plantației sau pepinierei, inclusiv condiționare și marketing. Printr-o altă componentă de modernizare a exploatației se vor finanța investițiile care asigură depozitarea, condiționarea și procesarea produselor pomicole. De asemenea, în cadrul submăsurii se acordă fonduri europene pentru utilaje de recoltare prin care se asigură modernizarea exploatației pomicole.

Prin submăsura 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” din PNDR 2020 se acordă fonduri nerambursabile în proporție de 50% până la maximum 70%, cu valori cuprinse între 100.000 de euro și 1.500.000 de euro, în funcție de dimensiunea exploatației (exprimată în SO - standard output) și de tipul de beneficiar.

Astfel, pentru ferme mici cu dimensiunea între 4.000 și 11.999 SO, intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși 100.000 de euro pentru achiziții simple, inclusiv utilaje recoltare și 450.000 de euro pentru proiecte complexe.

Pentru fermele medii, 12.000 – 250.000 SO, intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși 200.000 de euro pentru investițiile care presupun achiziții simple, inclusiv utilaje recoltare și de 1.500.000 de euro în cazul proiectelor complexe.

Totodată, pentru obținerea de material de înmulțire și material de plantare fructifer, sprijinul este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși 300.000 de euro pentru  achiziții simple, inclusiv utilaje recoltare, și de 1.500.000 de euro pentru investiții complexe.

În cazul fermelor mari, cu dimensiuni mai mari de 250.000 SO, intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși 300.000 de euro pentru proiecte cu achiziții simple, inclusiv utilaje recoltare și de 1.500.000 de euro pentru proiecte complexe.

Pentru formele asociative sprijinul acordat este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, dar se va putea majora cu 20 de puncte procentuale, însă rata sprijinului combinat nu poate depăși 90% pentru investiții colective (investiții efectuate de organizații și de grupuri de producători și cooperative) și pentru investiții legate de operațiunile prevăzute la art. 28 (Agromediu și climă) și art. 29 (Agricultura ecologică) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cu modificările și completările ulterioare.

Ghidul solicitantului aflat în consultare publică este disponibil pe pagina oficială de internet a Agenției, www.afir.info, la secțiunea Transparență decizională. Perioada de consultare publică este de 10 zile calendaristice de la data publicării pe site. Astfel, toți cei interesați pot să transmită propuneri sau observații pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. până pe data de 5 februarie 2022.

Calculul SO se poate face și prin noua aplicație pusă la dispoziția publicului pe pagina de internet a AFIR, http://so.afir.info.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html