Afişez elemetele după tag: procesare

Aproape 84 de miliarde de euro vor ajunge la scadență în 2027 - 2030. România trebuie să aleagă între o economie bazată pe consum și una bazată pe producție, procesare și investiții.

România intră într-o perioadă extrem de dificilă pentru finanțele publice. În următorii patru ani, statul trebuie să refinanțeze aproximativ 83,9 miliarde de euro numai din principalul datoriei publice ajunsă la scadență, fără a include deficitele viitoare, dobânzile și noile împrumuturi. Datoria publică a depășit deja pragul de 60% din PIB: la sfârșitul trimestrului I din 2026.

• Viitorul Guvern trebuie să înceapă să construiască o economie care poate plăti datoriile, nu să mențină economia care creează permanent datorii.

• Impozitarea agresivă a mediului de afaceri a falimentat antreprenorii autohtoni, a exportat locurile de muncă în țările dezvoltate și a trimis în șomaj angajații a zeci de mii de firme care s-au închis anul acesta.

• Firmele românești luptă pentru supraviețuire, iar angajații statului fac presiuni pentru salarii mai mari.

• Nu mai putem amaneta viitorul pentru a finanța prezentul.

• Fiecare leu împrumutat trebuie să aibă în spate o întrebare: Ce produce?

Tabelul care ilustrează dimensiunea problemei

Valorile scadențelor reprezintă principalul datoriei menționat în profilul de rambursare și nu includ dobânzile, deficitele viitoare sau noile împrumuturi.

Schema de ajutor de stat de 5,313 miliarde lei este o alocare pentru întreaga perioadă de aplicare a programului, nu o cheltuială anuală. Ea vizează investiții în industria prelucrătoare și produse pentru care România are deficite comerciale importante.

În 2026, se estimează că statul va cheltui cu asistența socială 249,2 miliarde lei, adică 12,2% din PIB, în timp ce investițiile publice sunt proiectate la 160 miliarde lei.

Această comparație nu înseamnă că România nu trebuie să își protejeze populația vulnerabilă. Asistența socială este necesară și trebuie menținută pentru cei care au nevoie de ea.

Problema este alta: De ce nu construim o economie care să reducă nevoia de asistență socială?

Dacă banii publici sunt transformați în investiții productive, cu un grad mare de multiplicare, cum ar fi în fabrici, procesarea alimentară, energie, infrastructură, agricultură performantă, cercetare și educație profesională, economia ar genera: locuri de muncă → venituri → profituri → taxe → contribuții → exporturi → creștere economică.

În schimb, o economie dependentă de consum și transferuri sociale riscă să intre într-un mecanism falimentar pentru țară: împrumuturi → consum → importuri → deficit comercial → noi împrumuturi → dobânzi → taxe mai mari.

Prea târziu și la o scară încă mică, România a început să corecteze direcția

În 2026 există o schimbare de direcție: Guvernul a aprobat o schemă de 5,313 miliarde lei pentru investiții în industria prelucrătoare, destinată inclusiv sectoarelor în care România are importuri ridicate și înregistrează un deficit comercial mare. Investițiile eligibile pornesc de la 50 milioane lei.

În 2025, schemele de ajutor de stat gestionate de Ministerul Finanțelor au însemnat finanțări de 1,85 miliarde euro, care au atras investiții totale de peste 4,2 miliarde euro și peste 36.000 de locuri de muncă. Dar aceasta trebuie să devină o politică economică națională, nu o serie de programe izolate.

România a pierdut capacitatea de a transforma banii în capital productiv

Schematic, aceasta este problema structurală a României și viitorul Guvern are obligația de a schimba paradigma.

• Ani de zile am discutat și ne-am bazat pe o creștere economică susținută de consum și generatoare de deficite;

• Am distrus sau am lăsat să dispară capacități industriale;

• Am redus capacitatea de procesare;

• Am rupt legătura dintre școală și economia reală;

• Am exportat materii prime și am importat produse finite;

• Am încurajat consumul fără să construim suficientă capacitate internă de producție;

• Lipsa de produse realizate intern a fost acoperită prin importuri care au dus la creșterea datoriei externe.

Nu faptul că românii consumă, ci faptul că o parte prea mare din consum este alimentată de importuri, aceasta este problema economiei românești. Nu putem rezolva această problemă doar prin creșteri de taxe așa cum a făcut în ultimul an Guvernul Bolojan. Limitele acestei politice bazate doar pe taxare pentru reducerea deficitului bugetar le vedem astăzi cu toții. Sărăcirea populației și trimiterea în faliment a zeci de mii de firme  au dus la o scăderea economică fără precedent, chiar mai mare decât în perioada crizei economice asociate pandemiei de Covid.

Pentru a opri acest declin economic accentuat, România are nevoie de o schimbare fundamentală de politică economică care să se axeze pe câteva schimbări fundamentale:

• De la consum la investiții

• De la importuri la producție

• De la materie primă la procesare

• De la forță de muncă ieftină la productivitate

• De la ajutoare pentru supraviețuire la investiții care creează venituri

• De la împrumuturi pentru cheltuieli la capital pentru profit

România nu trebuie să reducă protecția socială pentru oamenii vulnerabili. România trebuie să reducă, prin dezvoltare economică, numărul oamenilor care ajung dependenți de protecție socială. Aceasta este diferența dintre asistență socială ca soluție temporară și politică economică de dezvoltare pe termen lung. Deocamdată nici un guvern din ultimii zece ani nu a fost interesat să dezvolte politici economice pe termen lung, ci a acționat doar electoral. Pentru aceasta a preferat să mențină o politică de protecție socială cu mult peste ce își permite statul român.

Statistica ne arată că în primul trimestru al anului 2026 din 10 lei intrați la buget, sub formă de venituri fiscale și contribuții de asigurări, 9 lei s-au dus pe salariile din sectorul public, pensii și alte beneficii sociale. Asta ne arată că pentru investiții în dezvoltarea țării nu mai rămâne aproape nimic. Iar dacă mai adăugăm că din acel aproape nimic, cam totul s-a dus pe investiții fără sens într-o perioadă de criză, avem dimensiunea dezastrului în care ne aflăm.

Astăzi, când asistăm la un mare scandal între politicieni, pe de o parte, și între o parte a politicienilor și sindicate pe tema noii Legi a salarizării, pe de altă parte, mediul privat este sufocat de taxe și impozite și multe firme închid porțile. Aceeași lideri sindicali de 35 de ani, unii dintre ei pensionari deja, fac presiuni pentru creșterea salariilor în sectorul public, ignorând că mediul privat nu poate finanța mai mult aparatul imens al statului.

Peste 1,20 milioane de angajați la stat luptă pentru salarii mai mari, în timp ce mediul privat luptă doar pentru supraviețuire. Liderii marilor confederații sindicale, care în general reprezintă doar interesele angajaților de la stat, își fac din nou numărul de luptători ai dreptății sociale, dar nu sunt interesați de ce se întâmplă în economia reală.

Statistica arată că 52.741 de firme au fost radiate în șapte luni ale anului, după ce în 2025 au fost închise 144.000 de firme. Aceste cifre ascund în spate zeci de mii de șomeri, dar pentru veșnicii lideri ai confederaților sindicale singurul lucru care contează este creșterea salariilor la stat.

Creșterile salariale din ultimii ani din sectorul de stat, cu mult peste media din sectorul privat, nu au avut la bază criterii de performanță. Astăzi liderii mișcării sindicale refuză să recunoască că angajații statului au dus-o în ultimii ani mult mai bine decât le-ar fi permis veniturile statului, iar această situație nu mai poate continua pentru că nu mai sunt bani, iar deficitul bugetar nu mai poate crește.

Lipsa de viziune economică a liderilor sindicali a fost demonstrată încă o dată zilele acestea de Bogdan Hossu, liderul CNS „Cartel Alfa”, care a cerut nici mai mult nici mai puțin creșterea impozitării mediului de afaceri pentru ca guvernul să aibă bani pentru creșterea salariilor în sectorul de stat prin noua lege a salarizării. Practic, sindicaliștii de la stat spun: „Cresteți taxele ca să ne dați nouă mai mult. Că mediul de afaceri se sufocă, nu ne interesează”.

Statul român are nevoie de reforma sectorului de stat. De la primării, la ministere și agenții, peste tot trebui operate reduceri de personal. Până acum, reforma sistemului de stat clamată de Ilie Bolojan a fost un simulacru. Două treimi dintre comunele din România nu îşi pot acoperi cheltuielile din propriile venituri şi au nevoie în fiecare an de bani suplimentari de la buget, 1.500 de comune au mai puțin de 1.500 de locuitori,  dar continuăm să plătim un aparat birocratic de 450.000 de persoane în administrația publică locală. Reducerea personalului din ministere și agențiile statului, promisă de premierul demis Ilie Bolojan a rămas neonorată.

Unde trebuie să investim

O strategie economică națională trebuie să pună în centrul său:

• industria prelucrătoare;

• procesarea produselor agricole și alimentare;

• energia și infrastructura energetică;

• irigațiile și infrastructura agricolă;

• industria de utilaje și echipamente;

• cercetarea și inovarea;

• digitalizarea producției și a instituțiilor statului;

• infrastructura de transport;

• învățământul profesional și tehnic;

• dezvoltarea lanțurilor de producție interne;

• substituirea importurilor acolo unde România are avantaje competitive;

• creșterea exporturilor de produse cu valoare adăugată.

Fiecare leu împrumutat trebuie să aibă o întrebare în spate: Ce produce? Aceasta trebuie să fie noua regulă a politicii economice.

Dacă împrumutăm bani pentru consum, datoria rămâne și va crește cu dobanda. Dacă investim banii într-o capacitate productivă competitivă, aceasta poate genera producție, profit, locuri de muncă, exporturi și venituri bugetare.

De aceea, înaintea oricărei noi majorări de taxe trebuie să existe: studiu de impact + strategie de țară + analiză cost/beneficiu + obiective măsurabile.

Nu putem cere sacrificii suplimentare economiei fără să răspundem la întrebarea fundamentală: care este planul româniei pentru creșterea economică?

Reducerea deficitului este necesară, dar reducerea deficitului fără creștere economică poate însemna doar comprimarea economiei. În aceste condiții, România trebuie să urmărească simultan: deficit mai mic + producție mai mare + exporturi mai mari + procesare mai mare + productivitate mai mare + investiții mai mari.

România nu are nevoie de o nouă politică a sacrificiului, ci are nevoie de o politică a producției. Acest lucru se poate realiza pentru că:

• Avem resurse naturale.

• Avem teren agricol.

• Avem energie.

• Avem oameni.

• Avem poziție geografică.

• Avem acces la piața europeană.

• Avem antreprenori.

Ceea ce ne-a lipsit prea mult timp a fost continuitatea unei strategii economice naționale.

Mesajul pentru decidenții politici este simplu: Nu mai putem amaneta viitorul pentru a finanța prezentul. Trebuie să împrumutăm, atunci când este necesar, pentru investiții care produc viitor.

Nu mai putem distruge capitalul productiv și apoi să ne mirăm că avem nevoie de taxe mai mari.

Nu mai putem exporta materia primă și importa produsul finit.

Nu mai putem avea o școală ruptă de economia reală și să pretindem că vom avea productivitate europeană.

Nu mai putem construi o economie bazată predominant pe consum și să așteptăm prosperitate durabilă.

România trebuie să facă trecerea decisivă:

• de la consum la producție;

• de la datorie la capital;

• de la importuri la procesare;

• de la asistență socială la locuri de muncă;

• de la supraviețuire la dezvoltare.

Decidenții români trebuie să conștientizeze că o țară nu devine bogată pentru că împrumută mai mult. Devine bogată pentru că produce mai mult, procesează mai mult, exportă mai mult și investește mai inteligent. Viitorul guvern trebuie să înceapă să construiască economia care poate plăti datoriile țării, nu economia care creează permanent noi datorii.

Autor: dr. ing. NICU VASILE, președinte Pactul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

De la profesia de economist și doar 15 hectare, Mihai Flavius Bădica (46 ani) administrează astăzi o exploatație modernă de peste 400 de hectare. Cofondatorul Fermei Kalinderu din localitatea Tecuci (județul Teleorman) ne-a împărtășit povestea unei evoluții remarcabile, bazată pe rigoare economică, pasiune pentru pământ și parteneriate de încredere.

În rândul fermierilor, Mihai Flavius Bădica este un exemplu de succes, având ân vedere că a reușit să dezvolte o afacere solidă de la zero. Economist de profesie, a lucrat 15 ani într-o multinațională și zece ani a fost director de Agenție Bancară la BRD. „Iar de aici am plecat de jos pe treptele ierarhiei. Însă, pe măsură ce m-am implicat în agricultură, am simțit nevoia unei fundamentări tehnice, așa că am absolvit ulterior și Facultatea de Agronomie. Practic, ambele specializări îmi sunt indispensabile în activitatea zilnică, deoarece agronomia îmi oferă soluțiile în câmp, iar economia mă ajută să gestionez eficient costurile și investițiile.”

Povestea Fermei Kalinderu a început în anul 2012, când Mihai Flavius Bădica, împreună cu verișorul lui, tot economist, a înființat o întreprindere individuală și a accesat măsura dedicată tinerilor fermieri. Cu acele fonduri europene, în valoare de 40.000 de euro, cei doi au făcut primul pas concret: au achiziționat fiecare câte un tractor chinezesc, marca Foton. „Lucram pe atunci o suprafață modestă, adunată undeva la 15–16 hectare. A fost o perioadă romantică, dar plină de provocări și lipsuri tehnologice, un adevărat test al rezistenței pentru noi”, își amintește zâmbind fermierul teleormănean.

Ferma Kalinderu

• Locație: sat Tecuci, comuna Balaci, jud. Teleorman

• Suprafață cultivată: Peste 400 de hectare

• Tip fermă: exclusiv vegetală

• Echipă: trei angajați permanenți plus cei doi asociați, în campanii

Dezvoltarea exploatației agricole a fost una organică, dar accelerată de oportunitățile din zonă. „În 2014 am făcut pasul către înființarea unei societăți comerciale, pornind direct cu 100 de hectare luate în arendă. Până în 2018 am continuat să lucrăm cu aceleași tractoare Foton și cu utilaje vechi, ducând greul începutului. Relația mea cu Titan Machinery România a pornit în 2018 prin achiziția unei remorci Pronar și a unei semănători Gaspardo, iar în 2023 am achiziționat un sacrificator Gaspardo. Anul 2018 a reprezentat însă un punct de cotitură. Am accesat un proiect de modernizare prin Măsura 4.1, care ne-a permis să facem un salt tehnologic major. Atunci am achiziționat un tractor de 230 CP și un pachet complet de utilaje performante: semănătoare, combinator, instalație de erbicidat, disc, dezmiriștitor și mașină de împrăștiat îngrășăminte. Tot atunci am înființat și o a doua societate comercială. Astăzi, prin cele două firme, gestionăm peste 400 de hectare în comuna Balaci. Este o suprafață optimă pentru structura actuală a fermei, care este una exclusiv vegetală. Deși ne-am dorit o diversificare și spre alte sectoare, contextul economic și volatilitatea din ultimii ani ne-au impus să rămânem concentrați pe marea cultură”, povestește Mihai Flavius Bădica.

Structura culturilor: adaptare la climă

Sudul țării este recunoscut pentru provocările climatice, în special seceta. De aceea, la Ferma Kalinderu, rotația culturilor este o regulă de aur, de la care fermierii nu se abat. „Structura culturilor este cea clasică pentru zona noastră, dar optimizată în funcție de randamente. Aproximativ 40–50% din suprafață este ocupată de păioase – grâu și orz. Oleaginoasele, respectiv rapița și floarea-soarelui, dețin o pondere de circa 40%. Restul suprafeței este împărțit între porumb, terenuri lăsate pârloagă și o suprafață de lucernă, aceasta din urmă având și rolul de a ne ajuta să îndeplinim cerințele APIA privind diversificarea. Porumbul îl cultivăm pe suprafețe foarte restrânse, deoarece clima din sud nu mai este de mult timp prietenoasă cu această cultură”, ne-a zis Mihai Flavius Bădica.

Dacă ne uităm la ultimul sezon agricol, din toamnă și până acum, regimul de precipitații a fost generos, în zonă înregistrându-se peste 600 de litri. „Privit în ansamblu, acest lucru este un beneficiu, însă a venit la pachet cu dificultăți logistice. Din cauza ploilor, nu am putut intra în câmp la momentele optime pentru tratamentele fitosanitare și fertilizările de primăvară la păioase. În schimb, cultura de rapiță arată excelent, mult mai bine decât în anii trecuți, evoluție influențată direct de îmbunătățirea tehnologiei de lucru pe care am implementat-o în fermă”, precizează tânărul fermier.

Indiferent de domeniu, dar mai ales în agricultură, dacă nu pui suflet și pasiune în ceea ce faci, nu ai nicio șansă de reușită. Pământul simte când este lucrat doar pentru profit și când este iubit.

Este extrem de important în contextul actual ca tinerii să studieze. Agricultura modernă nu se mai face după ureche. Fără carte, fără agronomie și fără o înțelegere clară a economiei de fermă, ești condamnat la eșec.

Tinerilor fermieri le recomand perseverență și răbdare. Rezultatele nu apar peste noapte, dar cu o viziune clară și muncă asiduă, satisfacțiile vor fi pe măsură.

Cheia eficienței în câmp, tehnologia de top

Parcul de utilaje al Fermei Kalinderu include nume grele din industrie. Cele mai recente investiții au fost realizate printr-un proiect derulat între 2024 și 2025, prin care au ajuns în fermă un tractor Case IH Magnum de 340 CP, echipat cu un utilaj de cultivare TopDown de la Väderstad, cu o lățime de 3 metri. De asemenea, cei doi tineri asociați au achiziționat și un tractor universal din gama Case IH Maxxum, de peste 140 CP. „Aceste achiziții consolidează parcul nostru, unde mai operăm alte două tractoare (de 100 CP și 200 CP), o combină, două încărcătoare și, desigur, cele două tractoare chinezești de la început, pe care le păstrăm cu mândrie ca emblemă a locului de unde am plecat. Alegerea partenerului Titan Machinery și a mărcii Case IH a fost una strategică. Pe o piață aglomerată, diferența o fac oamenii și serviciile post-vânzare. Relația noastră cu Adrian (n.r. Adrian Dinu – manager regional Titan Machinery România), și cu domnul Netejoru (n.r. Florin Netejoru – Team Leader Service Titan Machinery Alexandria), este ireproșabilă. Titan Machinery este singura companie întâlnită – și am lucrat cu mulți competitori – unde omul de vânzări nu consideră că treaba lui s-a terminat odată cu livrarea facturii. El rămâne o punte de legătură activă cu departamentul de service pentru a ne asigura suportul în orice moment. Iar despre TopDown 300 de la Väderstad pot spune simplu: este la cel mai înalt nivel. Pe piață există acest utilaj și restul. Deși investiția inițială este mai ridicată comparativ cu alte opțiuni de pe piață, calitatea lucrării și eficiența energetică sunt excepționale. Avem un consum care nu depășește 15 litri de motorină pe hectar, ceea ce înseamnă că, la suprafața fermei noastre, utilajul se amortizează integral în maximum trei ani”, a ținut să sublinieze Mihai Flavius Bădica.

Următorul pas, procesarea

L-am întrebat pe Mihai Flavius Bădica despre viitorul Fermei Kalinderu, cum îl vede, dacă mai există loc pentru expansiune, pe ce mizează. „În ceea ce privește suprafața de teren, suntem într-o fază de stabilitate. Terenurile din zonă sunt deja securizate, iar o eventuală extindere ar fi posibilă doar prin preluarea integrală a altor ferme vecine, dacă se va ivi ocazia în viitor. Marea mea ambiție pe termen mediu privește însă dezvoltarea pe verticală, mai exact procesarea. Urmărim cu atenție liniile de finanțare din fonduri europene pentru a înființa o unitate de producție în domeniul patiseriei și dulciurilor (cornulețe, fursecuri). Avem materia primă, avem rigoarea economică și cred că adăugarea de valoare produselor noastre este următorul pas logic. Până atunci, ne concentrăm pe optimizare. Lucrăm eficient: cu doar trei angajați permanenți și implicarea noastră în campanii, reușim să gestionăm impecabil cele peste 400 de hectare, datorită mecanizării de înalt nivel.”

Articol de: MIHAELA PREVENDA & BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Ministrul intermiar al Agriculturii, Tánczos Barna, a anunțat că AFIR va lansa în luna septembrie două dintre cele mai așteptate intervenții din acest an, DR-14 și DR-12. Totodată, oficialul a transmis că sesiunea de primire a cererilor de finanțare a proiectelor care au ca obiectiv realizarea unor capacități noi de producere a energiei electrice din surse solare nu va fi prelungit, însă documentația va fi simplificată, extrasul ANCPI fiind înlocuit cu o declarație pe propria răspundere.

Intervenția DR-14 „Investiții în fermele de mici dimensiuni” se lansează pe 1 septembrie 2026. Finanțarea nerambursabilă este de maximum 50.000 euro per proiect, cu o intensitate a sprijinului de 85%. Intervenția vizează producția agricolă primară prin investițiile tangibile și intangibile legate de modernizarea exploatației. Sprijinul acordat prin intermediul acestei intervenții este un instrument menit să determine, în principal, transformarea structurală și deschiderea spre piață a fermelor mici cu potențial de a deveni exploatații agricole viabile, precum și de a crește capacitatea de a identifica noi oportunități de valorificare a producției acestora. Beneficiarii eligibili sunt fermierii, cu excepția persoanelor fizice. Sunt vizate fermele mici, definite ca fiind exploatații agricole cu o dimensiune economică între 4.000 SO și 11.999 SO. În cazul exploatațiilor zootehnice sunt eligibile fermele cu dimensiunea economică de minimum 2.000 SO.

Intervenția DR-12 „Investiții în consolidarea exploatațiilor tinerilor fermieri instalați și a fermierilor cu vârsta de până la 45 de ani” se lansează pe 15 septembrie 2026. Finanțarea nerambursabilă este de maximum 200.000 de euro/proiect, iar sprijinul financiar poate ajunge până la maximum 80% din costurile eligibile pentru investițiile făcute de tinerii fermieri care au vârsta de până la 41 de ani la momentul depunerii cererii de finanțare și de maximum 65% din costurile eligibile în cazul celorlalte categorii de beneficiari. Perioada de implementare este de cel mult trei ani, la care se adaugă încă cinci ani de monitorizare a proiectului.

Dintre investițiile finanțabile prin intervenția DR-12 amintim: realizarea sau modernizarea construcțiilor, inclusiv spații protejate pentru culturile agricole, cu dotările și utilitățile necesare desfășurării activității agricole, dar și facilitățile de condiționare sau depozitare a produselor agricole obținute la nivel de fermă a căror capacitate se va corela cu capacitatea de producție a fermei.

De asemenea, sunt eligibile investițiile în înființarea și modernizarea fermelor pomicole, inclusiv în înființarea și reconversia plantațiilor pomicole. Printre investițiile eligibile se numără și înființarea, extinderea sau modernizarea unităților de condiționare și depozitare, precum și a unităților de procesare de la nivelul de fermei, inclusiv dotările aferente - doar ca o componentă secundară a proiectului (din punct de vedere financiar).

Prin intervenția DR-12 se poate finanța achiziția de utilaje agricole, remorci și semiremorci tehnologice (specializate pentru activitatea agricolă, inclusiv cele utilizate pentru obținerea bazei furajere) și echipamente performante, inclusiv cele pentru gestionarea/utilizarea îngrășămintelor și/sau a produselor de protecție a plantelor.

Beneficiarii eligibili pentru finanțarea acordată prin intervenția DR-12 sunt fermierii care sunt șefi ai exploatației și care se încadrează în definiția „tinerilor fermieri”, având vârsta de cel mult 40 de ani (înainte de a împlini 41 de ani) la momentul depunerii cererii de finanțare. Pot solicita finanțare și fermierii care au beneficiat de finanțare prin submăsura 6.1 din PNDR (indiferent de vârstă pe care o au la momentul depunerii cererii de finanțare), precum și fermierii care au vârsta de cel mult 45 de ani (înainte de a împlini 46 de ani) la momentul depunerii cererii de finanțare.

Măsuri AFIR pentru atenuarea efectelor provocate de indisponibilitatea sistemului ANCPI

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a luat o serie de măsuri ca urmare a indisponibilității temporare a sistemului ANCPI astfel încât să asigure derularea fără sincope a sesiunii de primire a cererilor de finanțare a proiectelor care au ca obiectiv realizarea unor capacități noi de producere a energiei electrice din surse solare.

Începând din data de 24 iulie 2026 și până la finalul sesiunii de depunere, 14 august 2026, solicitanții care nu pot obține datele cadastrale necesare completării cererii de finanțare din cauza nefuncționării sistemului Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), pot completa în cererea de finanțare cu „0” (zero) în câmpurile aferente rubricii extrasului de carte funciară. De asemenea, solicitantul va putea încărca o declarație pe proprie răspundere în locul documentului „Extras de carte funciară”.

Directorul general al AFIR, Adrian Chesnoiu, a declarat: „Am gândit și am aplicat rapid măsurile necesare pentru a nu bloca depunerea cererilor de finanțare din cauza problemelor cu care se confruntă în această perioadă ANCPI. Sunt măsuri la îndemână pentru solicitanții fondurilor acordate pentru realizarea capacităților de producere a energiei electrice din surse solare. Soluția implementată de AFIR permite continuarea depunerii cererilor de finanțare fără întârzieri, iar verificările privind documentele cadastrale vor fi realizate ulterior de către experții AFIR, în etapa de evaluare”.

Dacă indisponibilitatea din această perioadă a sistemului ANCPI afectează emiterea, autentificarea, avizarea, înscrierea sau obținerea documentelor necesare depunerii cererii de finanțare (conform Ghidului solicitantului), acestea vor fi prezentate ulterior, în etapa de evaluare. Această abordare este aplicabilă exclusiv documentelor care nu pot fi prezentate la depunerea cererii de finanțare ca urmare a indisponibilității temporare a sistemului ANCPI și nu modifică celelalte condiții de eligibilitate prevăzute în Schema de ajutor și în Ghidul solicitantului.

Fermierii și procesatorii pot depune cererile de finanțare on-line pe site-ul AFIR până la data 14 august 2026, pentru „Schema de ajutor privind sprijinirea investițiilor în noi capacități de producere a energiei electrice produsă din surse regenerabile pentru autoconsumul întreprinderilor din cadrul sectorului agricol și industriei alimentare”. Alocarea financiară totală disponibilă pentru această sesiune este de 265 de milioane de euro, din care 145 de milioane de euro pentru capacități instalate mai mici sau egale cu 1 MW și alte 120 de milioane de euro pentru capacități instalate mai mari de 1 MW.

De la deschiderea sesiunii în data de 15 iunie 2026, fermierii și procesatorii au depus la AFIR 50 de cereri pentru finanțarea cu peste 10 milioane de euro a proiectelor care au ca obiectiv realizarea unor capacități noi de producere de energie electrică din surse solare. Dintre aceste cereri, 46 de cereri vizează capacități mai mici de 1 MW, iar valoarea fondurilor solicitate se ridică la peste 6,3 milioane de euro.

Finanțarea acordată pentru realizarea investițiilor prin Schema de energie este 100% nerambursabilă și poate ajunge până la 650.000 euro/MW pentru capacități instalate mai mici și inclusiv de 1 MW sau până la 550.000 euro/MW pentru capacități instalate mai mari de 1 MW.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În contextul creșterii prețurilor la îngrășăminte și al noilor costuri generate de politicile climatice europene, fapte care pun presiune pe fermieri, Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) solicită autorităților măsuri care să sprijine real agricultura românească.

„Situația este una urgentă, iar fermierii au nevoie de măsuri concrete, aplicabile imediat, pentru a putea continua activitatea în condiții sustenabile”, transmite Forumul APPR.

În ultimii ani, piața îngrășămintelor a devenit extrem de volatilă, iar evoluțiile recente amplifică riscurile pentru fermieri. Costurile ridicate ale inputurilor esențiale afectează direct capacitatea fermelor de a rămâne competitive și de a menține niveluri sustenabile de producție.

În acest context, Forumul APPR consideră că reluarea producției interne de îngrășăminte nu mai este doar o opțiune, ci o necesitate strategică. „Redeschiderea platformei Azomureș ar putea contribui la echilibrarea pieței, reducerea dependenței de importuri și asigurarea unui acces mai stabil la inputuri pentru fermieri.”

Totodată, mecanismul CBAM (Carbon Border Adjustment Mechanism), deși parte a tranziției către o economie cu emisii reduse, riscă să genereze efecte colaterale semnificative în agricultură. Creșterea costurilor pentru produsele importate, inclusiv îngrășămintele, poate accentua presiunea financiară asupra fermierilor din România, în lipsa unor măsuri de compensare adecvate. „Este nevoie urgentă de intervenții rapide și coerente pentru a evita un impact direct asupra producției agricole și asupra securității alimentare”, subliniază Forumul APPR într-o scrisoare deschisă adresată autorităților.

Forumul APPR solicită:

• Măsuri urgente pentru susținerea producției interne de îngrășăminte și crearea unui cadru funcțional pentru reluarea activității Azomureș;

• Instrumente concrete de sprijin pentru fermieri, cum ar fi: vouchere pentru îngrășăminte, scheme de compensare, sprijin direct;

• Abordare integrată a politicilor agricole, industriale și de mediu, astfel încât obiectivele climatice să nu afecteze sustenabilitatea economică a fermelor;

• Un dialog real și constant între autorități și sectorul agricol, pentru identificarea unor soluții aplicabile în teren.

Forumul APPR avertizează că, în lipsa unor măsuri rapide, fermierii vor fi nevoiți să reducă utilizarea îngrășămintelor, ceea ce va avea un impact direct asupra producțiilor agricole și asupra stabilității sectorului agroalimentar. „Agricultura nu poate funcționa în condiții de incertitudine și costuri imprevizibile. Este momentul unor decizii rapide și asumate”, conchide Forumul APPR.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

În interviul de față, vă invităm să citiți opinii culese la masa de lucru a academicianului Păun Ion Otiman, președinte de onoare al Filialei Timișoara a Academiei Române. Născut pe 28 mai 1942, în județul Caraș-Severin, la Gârbovăț, academicianul Păun Ion Otiman a avut o carieră profesională de excepție, care l-a așezat între personalitățile țării noastre. Este absolvent de Agronomie și de Științe Economice, ambele facultăți fiind din Timișoara, iar în 1974 a obținut titlul de doctor la Facultatea de Economie Agrară din București. O vreme a trecut și prin politică, în legislatura 1992-1996 a fost senator CDR de Timiș, fiind membru în Partidul Alianța Civică, iar în legislatura 2000-2004 a fost senator PNL de Timiș.

2026 este anul reformelor sau anul unei noi curbe de sacrificiu din partea populației?

Acad. Păun Ion Otiman: Și una, și cealaltă, pentru că reformele sunt absolut necesare. Nu putem să progresăm fără o anumită viziune cu privire la evoluția economiei, în general, și a agriculturii, în mod special. Reforma începută de actualul Guvern nu a ajuns la o anumită finalitate și vedeți cât de multe piedici apar în evoluția normală a tendințelor de reformă. Acele pachete de care Guvernul vorbește nu au fost finalizate, dar mai cu seamă nu vedem efectele măsurilor luate. Sper că, anul acesta, măcar o parte din reformele care vizează dezvoltarea economiei și a agriculturii, care vizează asigurarea securității alimentare să fie prioritare pentru Executivul de la București. 

Deocamdată, pare că aceste pachete produc efecte doar asupra mediului de afaceri din România și asupra angajatului de rând, care, prin noile taxe impuse, suportă nevoile  financiare ale statului.

„În prezent se plătește figurația. Este mai degrabă o recompensă politică decât una profesională.”

La această dată, din complexul de reforme care ar fi trebuit să fie realizate în mod structural și echilibrat, ponderea cea mai mare revine efortului populației. M-aș fi așteptat ca în politica de reformă pentru anii următori să apară o mai coerentă reglementare a contribuției guvernamentale la echilibrul economic general. Bunăoară, nu există o coerență în ceea ce privește politica salarială. Constatăm la foarte multe unități economice sau instituții gestionate de stat, la agenții, niveluri de salarizare absolute aberante, fără o reglementare în ceea ce privește modul de alegere a consiliilor de administrație, ce calificări ar trebui să aibă membrii acestor consilii de administrație, care este responsabilitatea lor și, mai cu seamă, cum pot fi salarizați în funcție de performanța pe care o au în aceste consilii de administrație. Din păcate, constatăm că în prezent se plătește figurația. Este mai degrabă o recompensă politică decât una profesională. Aceste reglementări obligatorii nu se regăsesc în pachetele de reformă. Eu cu asta aș fi început.

Exportăm ieftin și importăm extrem de scump

Ați făcut numeroase cercetări în ceea ce privește dezvoltarea spațiului rural românesc. Constatăm că satul românesc se depopulează în continuare, este îmbătrânit și pare fără perspectivă. Ce se întâmplă cu satul românesc?

Acad. Păun Ion Otiman: Împreună cu colegii de la centrul de cercetări al filialei, am elaborat o lucrare pe care am numit-o „Cauze ale precarității agriculturii României”. Chiar pe graficul de pe copertă se poate vedea care este contribuția la siguranța alimentară a diverselor sectoare. Veți constata că, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană, crește într-o proporție îngrijorătoare contribuția  importurilor de alimente la dezechilibrul alimentar al României.

„Dacă facem o analiză a structurii agricole din țara noastră, vom constata că nu există aproape nicio deosebire față de cea pe care am avut-o în urmă cu o sută de ani. Structura agrară a României este exact pe dos față de cea europeană.”

Este un paradox interesant. Deși suntem unul dintre principalii exportatori de cereale  din Uniunea Europeană, în același timp suntem unul dintre principalii importatori de alimente procesate.

Acad. Păun Ion Otiman: Exact! Exportăm materie primă, grâu, porumb, rapiță, soia sau animale vii și importăm produse procesate. Cu alte cuvinte, exportăm ieftin și importăm extrem de scump. De aici rezultă dezechilibrul balanței de plăți a României, atunci când vorbim de zona agroalimentară.

Dacă facem o analiză a structurii agricole din țara noastră, vom constata că nu există aproape nicio deosebire față de cea pe care am avut-o în urmă cu o sută de ani. Marea agricultură înseamnă aproximativ cinci milioane de hectare de teren agricol de calitate, care produce numai materie primă pentru export și, odată cu aceste exporturi, se exportă și o parte din subvențiile pe care le primim de la Uniunea Europeană. Care sunt însă consecințele sociale ale acestui tip de agricultură? Avem mari latifundii și, din păcate, gospodăria țărănească tradițională și chiar exploatațiile mijlocii, pe care le regăsim în vestul Europei, în România ocupă o pondere din ce în ce mai mică, doar aproximativ 10%–12%.

Mai mult chiar, prin profesionalizarea exploatațiilor agricole, gradul de ocupare  al forței de muncă active în agricultura din mediul rural este tot mai scăzut. Este adevărat însă, acesta este un proces firesc de modernizare a agriculturii.

O cauză importantă a neocupării forței de muncă în agricultură este slaba diversificare a economiei agroalimentare. Avem o pondere masivă a producției de materie primă, în timp ce procesarea are o contribuție extrem de redusă. Dacă am avea o agricultură mult mai diversificată, am avea și o participare a forței de muncă mult mai numeroase din mediul rural. Deocamdată, populația rurală este subocupată sau ocupată  numai în exploatațiile de subzistență și semisubzistență, care, în paranteză fie spus, au un rol, au o contribuție importantă, mai cu seamă în ceea ce privește autoconsumul alimentar, care la noi este mult mai mare decât în celelalte țări din Uniunea Europeană.

„Cred că în viitor accentul trebuie pus pe zootehnie și procesare, ceea ce va duce și la o ocupare mai evidentă a populației rurale în agricultură.”

Într-o Europă consumeristă este de preferat acest autoconsum? Încurajează politicile europene și românești gospodăria de subzistență?

Acad. Păun Ion Otiman: Răspunsul nu poate fi categoric da sau nu, pentru că trebuie să existe un echilibru. Cel puțin în România, autoconsumul a avut o importanță deosebită în echilibrarea stării alimentare generale a României. Evoluția normală pentru o țară dezvoltată din punct de vedere agricol este ca ponderea consumului alimentar comercial din producția internă să fie mult mai mare decât autoconsumul și importul, or, acest lucru arată că dezechilibrele în România sunt evidente. Consumul de carne de porc este exemplul cel mai elocvent. România, din țară preponderent exportatoare de carne de porc cu mulți ani în urmă, acum a ajuns să fie importatoare. Și asta pentru că, în loc ca porumbul, soia și celelalte furaje să fie valorificate în țara noastră și să intre în procesul firesc de creștere a valorii lor prin producția de carne, ele  iau calea exportului. Astfel se explică faptul că am ajuns să importăm peste 60% din carnea de porc pe care o consumăm. Din păcate, nu vorbim doar despre carnea de porc. Cu excepția cărnii de pasăre, România este dependentă de import. Se importă cocă, ceva de neimaginat, în România, care este considerată încă „grânarul Europei”.

Sunt dezechilibre evidente, pe care, din păcate, politica agricolă românească nu le are în vedere.

Dacă ne raportăm la susținerea diverselor ramuri ale agriculturii, vom vedea că zootehnia și procesarea au ponderi extrem de reduse în fondurile destinate dezvoltării, în timp ce culturile vegetale, marile latifundii, absorb cea mai mare parte a fondurilor europene și naționale. Eu cred că în viitor accentul trebuie pus pe zootehnie și procesare, ceea ce va duce și la o ocupare mai evidentă a populației rurale în agricultură. În consecință, și stabilitatea satului, și perenitatea lui vor fi asigurate.

A fost o scăpare, o lipsă de interes sau vorbim despre lipsa unei strategii?

Acad. Păun Ion Otiman: Nu cred că a fost vorba despre o lipsă de strategie. Mai degrabă, au predominat interesele. Una dintre cauzele stării precare a agriculturii noastre o reprezintă aplicarea legilor fondului funciar. Modul în care s-au aplicat aceste legi și au fost privatizate societățile comerciale agricole a făcut ca aproximativ cinci milioane de hectare să fie administrate de circa 10.000 de mari exploatații agricole.

Și, din acest punct de vedere, vorbim despre o contradicție între ceea ce înseamnă dimensiunea unei ferme vegetale în Occident și cum sunt fermele dimensionate în România. 

Structura agrară a României este exact pe dos față de cea europeană. Circa cinci milioane de hectare sunt concentrate la marile latifundii, în timp ce alte cinci milioane de hectare de teren agricol, nu de cea mai bună calitate, aparțin micilor gospodării de subzistență, care înseamnă până la 4–5 ha/gospodărie. Exploatațiile medii, caracteristice agriculturii vest-europene, care înseamnă ca dimensiune între 10 și 100 ha/exploatație, au o pondere de până la 12%, totalmente nesemnificativă.

În concluzie, exploatația tradițional țărănească, la noi, a fost neglijată pentru că, așa cum am spus, legile fondului funciar au favorizat apariția acestor latifundii care ne-au condus la o structură agrară a României identică cu cea de acum o sută de ani, cea dinaintea reformei agrare din 1921.

„Calitatea politicienilor de vârf de astăzi este extrem de precară și de aici consecințele se văd.”  

„Politica mi-a adus cele mai multe insatisfacții”

De-a lungul vieții, ați parcurs  un traseu pe cât de anevoios, pe atât de spectaculos. Ați ajuns la vârful mediului academic, universitar și chiar politic. Cum a fost tot acest parcurs?

Acad. Păun Ion Otiman: În principiu, oricare dintre tinerii de astăzi, indiferent de locul din care vine, chiar și din cel mai îndepărtat colț al țării, dacă are dorință, voință, pricepere și șansă, poate ajunge până sus în vârful științei românești, al economiei românești sau chiar al politicii. De fapt, aici e marea durere, și spun asta ca unul care vreme de 15–20 de ani a fost parte activă a politicii românești. Din cele trei domenii în care am activat de-a lungul vieții, cel universitar, academic și politic, cel care mi-a dat cele mai multe insatisfacții a fost politica. Am intrat în politică nu pentru că nu aveam de lucru. Eram profesor universitar, eram membru al Academiei Române, eram rectorul unei universități și cred că foarte puțini oameni ajung la aceste demnități, deci nu m-am dus spre politică pentru că nu am avut de lucru. Am considerat că oameni din țara asta, România, și eu, personal, au investit în mine și am obligația să returnez ceva societății din experiența mea. Din păcate, am constatat că prea puțin a fost nevoie de contribuția mea. Am constatat că partidele practică o selecție mai degrabă negativă. Nu încearcă să aducă la vârful politicii oameni învățați, educați, care doresc realmente să conducă țara la progres. Calitatea politicienilor de vârf de astăzi este extrem de precară și de aici consecințele se văd. 

În ce măsură mai sunt respectate cutumele universitare, pentru că așa cum spuneați și dumneavoastră, avem o scădere evidentă a calității oamenilor politici care ne conduc. Avem de-a face cu  diplome de studii false, cu doctorate plagiate, la oameni importanți din această țară. Care este impactul pe care îl au toate aceste lucruri în societate?

Acad. Păun Ion Otiman: Impactul este evident. Este absolut clar, că să ajungi într-o poziție de ministru, fără a avea în spatele tău o operă, indiferent că este operă culturală, științifică sau economică, este inacceptabil. Trebuie să dovedești, până să accezi în poziții-cheie, că ai făcut ceva. Or, din păcate, sunt împinși în față oameni care n-au în spatele lor nimic. Acesta este motivul pentru care ei caută surogate de calificări profesionale, diplome false ș.a.m.d. Din acest punct de vedere, societatea românească și politica românească au involuat teribil.

În grupul parlamentar din care am făcut parte la primul mandat de senator, eram vreo cinci sau șase profesori universitari, eram trei rectori și vreo trei membri ai Academiei Române. Colegul meu de bancă era marele poet Ștefan Augustin Doinaș. Era de o calitate extraordinară. Noi am fost rejectați din politica românească și în locul nostru au venit alții...

Ce fac greșit politicienii de astăzi?

Acad. Păun Ion Otiman: Multe fac greșit, dar cea mai gravă greșeală este că sunt procupați prea mult de interesul lor personal și al zonei pe care o deservesc, arătând prea puțin interes pentru politica națională, pentru bunăstarea populației și pentru dezvoltarea generală a României. Cred că lipsa de viziune este una dintre gravele consecințe ale gândirii politice actuale. 

Unde se termină patriotismul și unde începe populismul în politica românească?

Acad. Păun Ion Otiman: Este o întrebare grea, pentru că este foarte greu să găsești o zonă de departajare. Este prea mult populism și prea puțin patriotism. Prin patriotism înțeleg nu doar patriotismul clamat, ci cel dovedit, care arată că omul, la locul unde are responsabilitate, realmente lucrează pentru societate, dorește mai binele societății și al țării și nu pentru interesele lui și ale clanului – scuzați termenul – pe care-l reprezintă.

Am vorbit ceva mai devreme despre pseudotitlurile cu care se-mpăunează foarte mulți dintre oamenii care conduc această țară și vă întreb dacă nu cumva aceste titluri înseamnă o pată pe obrazul mediului universitar?

Acad. Păun Ion Otiman: Ca unul care s-a preocupat peste 50 de ani de activitatea universitară, din care ultimii mai bine de 30 de ani dedicați pentru evoluția  învățământului, constat că proliferarea exagerată a așa-numitelor universități despre care se spune că fabrică diplome, în loc să ofere diplome, a generat situația despre care vorbim. Este o realitate pe care o cunoaștem și, din păcate, zona politică nu ia măsuri severe, deși ar trebui să o facă.

„Principala greșeală a societății românești este că îi recuperează pe cei care n-au făcut nimic în domeniul lor de activitate și găsesc rampe de lansare în politică.”

Păi, se pare că sunt beneficiari direcți...

Acad. Păun Ion Otiman: Da, aveți dreptate. După părerea mea, o mult mai riguroasă evaluare a performanțelor universităților este absolut necesară. Dar nu numai atât, ci este necesară și o altă structură a universităților românești, în sensul în care acele domenii de studii care nu au performanțe să poată fi eliminate, și în felul acesta să poată fi eliminate și diplomele care nu au acoperire în rezultate.

Cu alte cuvinte, este nevoie de reformă și aici?

Acad. Păun Ion Otiman: Cred că de aici ar trebui început, pentru că universitatea prin excelență oferă educație, și dacă educația nu are calitate, consecințele se văd prin purtătorii acestor diplome și, mai cu seamă, prin modul în care ei se strecoară spre vârful piramidei. Există o concepție, prost înțeleasă, că cel ce nu s-a realizat în domeniul său de activitate găsește un loc cald în politică. Cred că aici este principala greșeală a societății românești care îi recuperează pe acești oameni, care n-au făcut nimic în domeniul lor de activitate și găsesc rampe de lansare în politică. Ideea de bază de la care am pornit eu în viață a fost aceea de a munci de a găsi soluțiile cele mai bune prin propriul efort și să urmez o cale cinstită de evoluție în societate. Educație și moralitate, fără cele două nu se poate.

Aveți în spate un perete întreg de diplome. De curând ați primit medalia „Regele Mihai I” cu ocazia aniversării celor 80 de ani ai Universității de Științe ale Vieții din Timișoara, universitatea pe care dumneavoastră ați pus-o  pe făgașul modern pe care se află astăzi. Care dintre toate aceste diplome este mai importantă?

Acad. Păun Ion Otiman: A fost prima diplomă și medalia „Regele Mihai I” pe care Universitatea de Științe ale Vieții din Timișoara a acordat-o unui cadru didactic din universitate. Înaintea mea au mai fost acordate cinci astfel de diplome și medalii, dar unor personalități  din exteriorul universității, printre care se numără Principesa Margareta și fostul ministru al Învățământului Daniel David. Este o serie extrem de limitată de doar 80 de astfel de distincții, ceea ce mă onorează în mod deosebit.

Dar, pentru că m-ați întrebat, mai există o diplomă la care țin în mod special. În momentul în care am ieșit din mandatul de rector, am primit din partea studenților o diplomă pe care studenții au scris următorul lucru: „Se conferă magna cum laude rectorului Păun Ioan Otiman, pentru zidirea zilelor noastre”. A fost una dintre diplomele pe care le-am simțit cel mai mult la inima mea, pentru că pe toată perioada rectoratului meu am luptat pentru această zidire a zilelor studenților mei. Primirea acestei diplome m-a emoționat profund.

Pentru mine, universitatea a fost ca o iubită. Am iubit atât de mult universitatea, încât soția îmi spunea că țin mai mult la universitate decât la familie. Mi s-a părut firesc să dedic tot ceea ce pot pentru creșterea noilor aspiranți ai universității și pentru evoluția lor. Poate tocmai de aceea, actualul rector și președintele senatului, foștii mei studenți de elită au considerat că merit diploma și medalia aniversară  „Regele Mihai I”, recompensă pentru care le mulțumesc din inimă.

Pe 24 martie 2026, la Bruxelles, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), prin președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România - Matei Titianu, a participat la masa rotundă organizată de platforma „fi-compass”. Președintele LAPAR a fost invitat de Copa-Cogeca, organizație europeană din care face parte AAC. Evenimentul, organizat sub egida Comisiei Europene și a Băncii Europene de Investiții, a reunit reprezentanți ai sectorului agricol, instituțiilor financiare și factorilor de decizie, cu scopul de a identifica soluții pentru înlesnirea accesului fermierilor la finanțare.

În cadrul evenimentului, reprezentantul Alianței pentru Agricultură și Cooperare și președinte al LAPAR, Matei Titianu, a susținut prezentarea „Tânăr fermier în România. Puncte de vedere privind politicile agricole comune din UE, Est versus Vest”, oferind o perspectivă autentică asupra provocărilor din sector. În calitate de fermier activ, liderul LAPAR a adus în fața oficialilor europeni realitatea concretă și deficiențele legislative cu care se confruntă agricultorii din România, vorbind direct „de la firul ierbii” despre discrepanțele regionale și nevoile reale de finanțare.

În prezentarea sa, Matei Titianu a evidențiat o serie de discrepanțe majore între cum se văd lucrurile din birourile UE și realitățile cu care se confruntă zi de zi fermierii noștri:

• Promovarea ideii că fermele mici sunt, în mod inerent, mai reziliente, fără a lua în considerare constrângerile economice reale;

• Creșterea presiunii de reglementare asupra fermierilor europeni, care determină majorarea costurilor de producție în condițiile unei competiții directe cu state din afara Uniunii Europene;

• Impactul interzicerii unor substanțe active, precum neonicotinoidele, care lasă fermierii din România expuși în fața unor dăunători specifici, precum Tanymecus dilaticollis, cu riscuri de pierderi de producție de până la 100%.

Finanțarea, marea problemă a agricultorilor

Accesul la finanțare reprezintă principala provocare pentru fermieri, în special pentru cei tineri, concluzie susținută și de analiza prezentată în cadrul evenimentului de către Matei Titianu.

Printre principalele obstacole identificate se numără:

• Lipsa garanțiilor reale, în condițiile în care terenurile lucrate în arendă nu sunt acceptate de instituțiile financiare;

• Volatilitatea veniturilor, determinată de factori climatici și de întârzierile în plata subvențiilor;

• Decalajul dintre aprobarea granturilor și accesul la credite;

• Creșterea costurilor și reducerea instrumentelor de protecție a culturilor;

• Investiții semnificative, dar dificil de finanțat.

Agricultura modernă presupune investiții considerabile, inclusiv în:

• Utilaje agricole (150.000 – 500.000 euro per ciclu);

• Sisteme de irigații (50.000 – 200.000 euro);

• Achiziția de terenuri (până la 8.000 – 9.000 euro/ha);

• Infrastructură de depozitare și procesare;

• Tehnologii pentru tranziția verde (agricultură de precizie, senzori, drone).

Cu toate acestea, accesul la finanțare pentru aceste investiții rămâne limitat, în special pentru fermierii aflați la început de drum.

Sunt necesare instrumente financiare adaptate sectorului agricol

Președintele LAPAR, Matei Titianu, a transmis un mesaj clar către instituțiile europene și sectorul financiar privind necesitatea dezvoltării unor instrumente adaptate specificului agriculturii:

• Introducerea unor mecanisme de garantare publică a creditelor pentru fermieri;

• Recunoașterea plăților din Politica Agricolă Comună și a contractelor de arendă ca forme complementare de garanție;

• Dezvoltarea unor produse financiare adaptate ciclului agricol (perioade de grație, rambursare sezonieră, maturitate extinsă);

• Integrarea granturilor, garanțiilor și creditelor într-un mecanism coerent.

LAPAR, membru al Alianței pentru Agricultură și Cooperare, atrage atenția prin luările de poziție că, în absența unei adaptări reale a politicilor publice și a instrumentelor financiare la condițiile din teren, obiectivul reînnoirii generaționale în agricultură riscă să rămână la nivel declarativ.
„Organizația noastră, în calitate de membru fondator al Alianței pentru Agricultură și Cooperare și membru al organizației Copa-Cogeca, va continua să susțină, la nivel european, necesitatea unei abordări echilibrate, care să țină cont de diversitatea condițiilor pedoclimatice și economice din Uniunea Europeană, precum și de specificul agriculturii din Europa de Est”, subliniază Matei Titianu.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare reprezintă interesele fermierilor din România la nivel național și european.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Copa-Cogeca a publicat un document de poziție privind valorificarea lânii, prin care subliniază că lâna este tratată din ce în ce mai mult ca o povară, în ciuda oportunităților de utilizare a acesteia. Organizația fermierilor și cooperativelor agricole din Uniunea Europeană solicită factorilor de decizie din UE să elimine barierele de reglementare care împiedică în prezent exploatarea pe deplin a lânii ca resursă agricolă durabilă, circulară și regenerabilă.

Potrivit Copa-Cogeca, deși lâna este regenerabilă și biodegradabilă, fermierii și cooperativele din UE se confruntă cu obstacole juridice și administrative semnificative. În conformitate cu legislația UE, în special Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 privind subprodusele de origine animală, lâna brută provenită de la animale sănătoase este clasificată într-un mod care impune constrângeri disproporționate asupra manipulării, comercializării și utilizării acesteia.

Prin urmare, lanțul valoric european al lânii a slăbit considerabil, iar prețurile s-au prăbușit, adesea nereușind să acopere nici măcar costurile de bază cu tunsul. Capacitatea limitată de prelucrare a UE și închiderea principalelor piețe de export au agravat situația, ducând la stocarea în ferme și la eliminarea pe scară largă a lânii, ca deșeu. Acest lucru este nesustenabil din punct de vedere economic și contradictoriu din punct de vedere ecologic, având în vedere Strategia UE privind Bioeconomia și Economia circulară.

Recomandările Copa și Cogeca vizează deblocarea potențialului neexploatat al lânii prin încurajarea comercializării și valorificării acesteia, revizuirea clasificării sale juridice, încurajarea utilizării lânii în fermă (mulcire, fertilizare, materiale izolatoare etc) și sprijinirea inovării și dezvoltării lanțului valoric. Aceste măsuri ar transforma lâna dintr-o daună într-un coprodus valoros, contribuind la sănătatea solului, la sustenabilitatea exploatațiilor agricole și la obiectivele Pactului Verde, subliniază Copa-Cogeca în documentul său de poziție.

Prin eliminarea barierelor juridice inutile, UE poate transforma o problemă din ce în ce mai mare într-o oportunitate pentru o agricultură durabilă. În concluzie, Copa-Cogeca solicită acțiuni concrete în cadrul Strategiei UE pentru Bioeconomie și al viitoarei Strategii europene pentru sectorul zootehnic.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare, organizația din România membră a Copa-Cogeca, susține demersul și solicită autorităților europene și naționale să trateze acest subiect cu prioritate.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Agri Trade Summit 2026, eveniment ajuns la a patra ediție și dedicat tuturor categoriilor de jucători din agribusiness-ul românesc și internațional, intră în linie dreaptă. Cu mai puțin de două săptămâni înainte de desfășurare, organizatorii anunță că au mai rămas disponibile doar 170 de bilete, din capacitatea totală a evenimentului.

Agri Trade Summit va avea loc pe 26 februarie 2026 în București, la ROMEXPO – Pavilionul C2, și confirmă poziționarea României ca „The Power House” al agribusiness-ului din regiunea Mării Negre. Într-un context agricol marcat de volatilitate, presiuni pe costuri și repoziționări strategice la nivel european, evenimentul devine punctul central al dialogului dintre fermieri, traderi, procesatori, finanțatori și reprezentanți ai structurilor europene.

În această etapă finală de pregătire, agenda se consolidează cu intervenția lui Matei Titianu - președinte LAPAR și a lui Costin Lianu din partea InterBio. De asemenea, evenimentul va include o intervenție video specială din partea lui Massimiliano Giansanti, președinte COPA-COGECA, consolidând dimensiunea europeană a summitului și dialogul direct cu structurile de reprezentare ale fermierilor din Uniunea Europeană.

Structura de parteneriat se extinde constant. Astfel, Elica Processing s-a alăturat în calitate de Sponsor Silver, iar Continental Farmers Romania în calitate de Sponsor Bronze. Zona expozițională reflectă interesul companiilor relevante pentru piață, prin participarea recent confirmată a RIAGRO, IPSO Agricultură, Biohumussol, Diamedix și InterBio, alături de companiile deja anunțate.

Pentru a facilita accesul participanților, partenerul de mobilitate Blue oferă un cod de discount dedicat pe perioada evenimentului.

„Pe 26 februarie, întreaga piață se concentrează într-un singur loc, la Agri Trade Summit 2026, un eveniment conceput ca o platformă de decizie în agribusiness, într-un an agricol în care informația corectă și poziționarea strategică fac diferența. Ritmul înscrierilor confirmă interesul ridicat al pieței”, a declarat Cezar Gheorghe, expert și analist în comerțul cu cereale, fondator AGRIColumn - companie de consultanță și analiză de piață recunoscută ca una dintre cele mai influente voci din agribusiness-ul românesc și regional. Prin analizele, rapoartele și proiectele sale, AGRIColumn conectează fermierii, traderii și procesatorii la tendințele și oportunitățile pieței globale. AGRIColumn este organizatorul Agri Trade Summit.

Biletele pot fi achiziționate online, în limita celor 170 de locuri rămase, prin accesarea linkului: https://agritradesummit.com/bilete/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) avertizează că situația producătorilor autorizați de porci și carne de porc din România este critică din cauza scăderii accelerate a prețului de vânzare, în condițiile creșterii costurilor reale de producție.

Conform datelor publicate de Comisia de Clasificare a Carcaselor din România, prețul mediu al porcului în viu în săptămâna 5 (26 ianuarie – 1 februarie 2026) a ajuns la 4,95 lei/kg la producători și tendința este de scădere, în timp ce costul real de producție depășește 6,5 lei/kg în viu, ceea ce se traduce în pierderi greu de recuperat pentru ferme. „Aceasta nu este o fluctuație normală de piață, ci este o prăbușire care pune în pericol existența fermelor românești”, atrage atenția Adrian Balaban, președinte APCPR.

În ultimii opt ani, de când evoluează pesta porcină africană, România a produs între 20% și 40% din carnea de porc pe care o consumă. Conform studiului realizat pentru APCPR în 2025, peste 70% dintre consumatorii din România preferă carnea de porc românească, dar nu știu să o recunoască la raft. De multe ori nici nu o pot găsi la raft.

Motivele sunt multiple:

• Asistăm la această criză pentru producătorii autorizați din România din cauza unei presiuni masive a importurilor de carne de porc ca urmare a apariției pestei porcine africane în Spania. Totodată, dezechilibrul pieței este perpetuat de lipsa unui preț de referință național comparativ cu alte state membre de unde se importă masiv carne de porc (de ex. Spania, Germania).

• Oferta neautorizată existentă pe piață (inclusiv comercializarea porcilor prin rețele de socializare și platforme online de către persoane neautorizate sanitar-veterinar și nefiscalizate), estimată la aproximativ 604.000 capete în 2025 (cu 330.000 capete mai mult decât în anul 2024), conform datelor provizorii publicate de INS, afectează piața reglementată reprezentată de fermele comerciale autorizate, care respectă condițiile de biosecuritate și siguranță alimentară.

• Costurile mari pentru asigurarea măsurilor de biosecuritate suplimentare în fermele autohtone. Condițiile impuse fermelor comerciale din România sunt foarte stricte și presupun inclusiv costuri operaționale mari. Nicio fermă comercială nu poate suspenda măsurile de biosecuritate și de siguranță alimentară pentru a-și reduce cheltuielile.

• Prezența constantă a focarelor de pestă porcină africană în ultimii ani blochează posibilitatea de export și de valorificare a părților din carcasă care nu sunt cumpărate de consumatorii români.

„Din cauza evoluției pestei porcine africane pe teritoriul României, fermele românești nu pot face comerț intracomunitar și nici export către țări terțe, nici măcar către Republica Moldova, în condițiile în care importăm carne de porc și porci vii pentru abatorizare chiar și din Bulgaria”, arată Adrian Balaban.

Consecințele unei crize prelungite

În curând, în absența măsurilor concentrate și a susținerii producătorilor autohtoni din partea partenerilor, fie din lanțul de procesare, fie din lanțul de distribuție, fermele românești vor începe să se închidă. Redeschiderea unei ferme de creștere a suinelor presupune investiții mari, care descurajează acest sector.

Închiderea fermelor înseamnă mai puține locuri de muncă în mediul rural, dependență mai mare de importuri și vulnerabilitate în situații de criză. Consecințe există și pentru consumatori, care nu vor mai găsi carnea pe care o doresc la raft. Raritatea ofertei va conduce și la creșterea prețurilor de vânzare.

Soluții...

APCPR a lansat o discuție despre etichetarea corectă a cărnii de porc românești și campania de informare „Porcul românesc bine crescut”. „Încurajăm consumatorii să aleagă carnea de porc românească (de la porci crescuți și hrăniți în România, în condiții de siguranță alimentară și biosecuritate) și invităm partenerii din retail și din procesare să susțină fermierii români în acest moment dificil, prin adoptarea campaniei, corecta informare a consumatorilor și achiziția de carne de porc românească”, transmite președintele APCPR - Adrian Balaban.

Pe termen lung, politicile de achiziție bazate exclusiv pe cel mai mic preț vor avea un efect negativ nu doar asupra sectorului, ci și asupra consumatorului care va putea cumpăra din ce în ce mai rar carnea pe care o preferă, la prețuri mai mari. „Fără producători locali, rețelele comerciale vor fi dependente integral de piața externă, iar toate riscurile și volatilitatea acesteia se vor regăsi în bonurile cumpărătorilor. Alegând conștient și informat carnea de porc românească nu satisfacem doar o nevoie de plăcere a gustului pe care îl cunoaștem din generație în generație, ci susținem un sector important al economiei locale și multe familii dependente de locurile de muncă, încă active în sector”, subliniază Adrian Balaban.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În 2025, De Colțești (Torockoi) estimează o cifră de afaceri de 30 milioane de lei, cu aproximativ 12% mai mare față de 2024. Începutul lui 2026 vine cu o direcție optimistă și o confirmare a calității, Brânza frământată De Colțești se află pe poziția 80 în Top 100 „Best Cheeses in the World”, în clasamentul TasteAtlas 2026.

Brânzeturile comercializate sub brandul De Colțești sunt produse și maturate local, în județul Alba, laptele fiind colectat de la fermierii din zonă.

„În 2026, rămânem pragmatici, investim prudent și ne dorim o consolidare a relațiilor cu băcăniile, magazinele premium și restaurantele care valorifică brânzeturile locale în meniuri. În ultimii ani, am investit aproximativ 3,5 milioane de euro în fabrica din Colțești. Astfel de investiții au fost necesare și strategice, cu un focus clar pe un depozit de maturare modern, care permite maturarea a 300 de tone de brânză. În cei peste 30 de ani de activitate, am evoluat încet, dar constant: de la o fabrică de familie care își dorea valorificarea laptelui proaspăt local, la o fabrică în care atenția la detalii, dorința de a păstra gustul și inovația au fost reperele noastre. În tot acest timp, am crescut sănătos, fără să facem salturi care să ne destabilizeze. Am greșit, am fost dezamăgiți, dar am învățat mult și am schimbat lucrurile, fără să facem rabat de la gustul adevărat al brânzeturilor. Direcția sustenabilă a fabricii este păstrată și datorită echipei noastre. Am investit mult în definirea echipei de specialiști cu care lucrăm. În prezent, avem aproape 70 de angajați, însă colaborăm și cu specialiști externi”, arată Robert Szakacs, administratorul De Colțești (Torockoi).

Afacere de familie cu peste 30 de ani de activitate

Fondată în anul 1994, în satul Colțești (comuna Rîmetea) din județul Alba, afacerea De Colțești este astăzi la a doua generație. A evoluat de la o mică afacere de familie la o fabrică reper pentru piața românească de brânzeturi maturate. În fabrica din Munții Apuseni se procesează zilnic aproximativ 25.000–30.000 de litri de lapte, echivalentul a 60–80 de tone de produse pe lună.

În ultimii ani, compania a investit aproximativ 3,5 milioane de euro, bani proveniți din creditare și profit reinvestit, într-o cameră de maturare de aproximativ 300 tone și în soluții de îngrijire și monitorizare permanentă, toate inspirate din practicile fabricilor de brânzeturi elvețiene.

De Colțești s-a dezvoltat ca o unitate modernă de procesare a laptelui care îmbină tradițiile locale de prelucrare cu standarde tehnologice contemporane, bazându-se pe lapte provenit de la fermele din proximitatea fabricii.

Brandul este cunoscut mai ales pentru brânzeturile maturate și îndelung maturate, în special brânzeturi tari cu gust pronunțat, plin, comercializate frecvent sub brandul De Colțești. Portofoliul include atât stiluri tradiționale românești, cât și produse inspirate din tradiții europene de cheesemaking, adaptate preferințelor consumatorului modern.

Filosofia de producție pune accent pe controlul calității, consistența gustului și procese de maturare atent gestionate, păstrând totodată o identitate regională puternică.

De Colțești este considerat unul dintre reprezentanții relevanți ai scenei moderne a brânzeturilor din România, reușind să conecteze tradiția transilvăneană cu rigoarea industrială și o abordare orientată spre piață. În ediția 2026 a clasamentului TasteAtlas „Best Cheeses in the World”, Brânza frământată De Colțești a fost inclusă în Top 100, pe locul 80.

Produsele De Colțești sunt prezente în comerțul tradițional, în magazine specializate și  în băcănii, precum și în rețele precum Carrefour național și regional în Kaufland, Mega Image, Freshful și Sezamo. Brandul operează, de asemenea, un magazin online B2C și un punct ambulant de vânzare la Conacul Secuiesc, din județul Alba, de la Colțești.

Obiective pentru noul an

Pentru 2026, compania anunță întărirea canalului direct-to-consumer, cu accent pe comenzi recurente, pachete pentru familii și, acolo unde logistica permite, formule de abonament, gândite pentru consumatori care urmăresc predictibilitatea și consistența produselor din coș.

De Colțești, cifrele anului 2025:

• 2% vânzări online din totalul vânzărilor fabricii;

• vânzări online: 600.000 lei/an

• valoare medie coș: 200 lei

• număr magazine/listări: 800

• județe cu acoperire logistică: Cluj, Alba, Sibiu, Mureș, Brașov, Bistrița, Ilfov

În HoReCa, gustul rămâne esențial, însă consistența este criteriul care susține utilizarea unui produs în meniuri, zi de zi. De Colțești lucrează cu bucătari care urmăresc standarde, trasabilitate clară și comportament previzibil la utilizare atât la rece, cât și la cald.

În 2026, compania își propune un dialog mai aplicat cu profesioniștii din industrie, centrat pe nevoi reale, disponibilitate, loturi și ritmuri de livrare, cu accent pe asumarea promisiunilor operaționale. În 2025, numărul partenerilor activi din HoReCa a fost de 177, distribuție directă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!