recoltare - REVISTA FERMIERULUI

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a primit online 65 de solicitări de finanțare în valoare de circa 47,6 milioane de euro (47.616.514 euro) pentru înființarea, extinderea sau modernizarea plantației pomicole, finanțare acordată prin componenta 1 a submăsurii 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014 – 2020. Alocarea financiară stabilită pentru această formă de sprijin a fost de 30,5 milioane de euro. Prin urmare, fondurile europene disponibile pentru anul 2022 pentru această componentă au fost epuizate.

„Ne bucură interesul major al fermierilor pentru accesarea fondurilor destinate înființării și dezvoltării plantațiilor pomicole. Reamintim tuturor fermierilor interesați că pot depune în continuare cereri de finanțare pentru înființarea sau modernizarea pepinierelor pomicole și pentru achiziția de utilaje de recoltat pentru fermele pomicole. Pentru aceste investiții finanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) mai sunt disponibile fonduri în valoare de peste 18 milioane de euro, până la data limită de primire a proiectelor, 12 decembrie 2022 sau până la epuizarea fondurilor alocate”, a declarat George Chiriță, director general AFIR.

Precizăm că, din finanțarea disponibilă în continuare prin submăsura 4.1a, pot fi accesate până la 300.000 de euro/proiect pentru mașini de recoltat (achiziții simple), în limita a 11,5 milioane de euro fonduri totale disponibile, iar pentru înființarea, extinderea sau modernizarea pepinierelor pot fi accesate până la 1.500.000 de euro/proiect (proiecte complexe), în limita a 6,9 milioane de euro fonduri totale disponibile. Data limită de depunere a proiectelor este 12 decembrie 2022.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Fertilizantul de natură organică Ympact® este inspirat din cercetările întreprinse în programele spațiale pentru a favoriza creșterea și dezvoltarea plantelor într-un mediu ostil, iar acum este folosit la scară largă în peste 20 de țări din Uniunea Europeană. Acest fertilizant de ultimă generație, de origine organică, care poate fi utilizat pentru tratarea semințelor de cereale păioase și mazăre, poate fi aplicat foarte ușor împreună cu tratamentul insectofungicid aplicat în mod uzual pe semințe, doza fiind de 0,7 l/tona de semințe.

Ympact® beneficiază de o formulare bazată pe lignosulfonații rezultați de la fabricile de celuloză îmbunătățiți cu acizi fulvici și humici, dar și cu microelemente esențiale creșterii tinerelor plante, precum Zinc, Mangan și Cupru.

Perioadele secetoase frecvent întâlnite după semănat în ultimii ani, duc adesea la o răsărire neuniformă a culturilor de cereale păioase de toamnă, efect care poate duce la intrarea plantelor nepregătite în iarnă și uneori chiar mai rău, la pierirea lor până în primăvară.

Ympact® este un fertilizant special creat, ce favorizeazaă imbibiția semințelor cu apă până la de 7 ori mai mult decât în mod obișnuit, ducând la o răsărire uniformă. Acest fertilizant de ultimă generație nu doar că ajută sămânța să absoarbă apa mai repede, dar datorită micronutrienților special aleși ajută tânăra plantă să se dezvolte mai bine, chiar imediat după ce a epuizat energia embrionară.

În testele efectuate de Corteva și de fermieri, se observă că Ympact® ajută la o mai bună dezvoltare radiculară, ceea ce oferă plantei un volum mult mai mare de sol din care planta să își extragă apa și nutrienții atât de necesari creșterii.

 

Efecte benefice și avantaje până la recoltare

 

Cum în agricultură niciun an nu seamănă cu celălalt, anul acesta am analizat mai multe loturi unde a fost aplicat Ympact® și un insectofungicid, în comparație cu o solă unde nu a fost aplicat decât tratament insectofungic.

Într-un areal cu un sol argilos, care în condiții de secetă pierde repede apa și se compactează rupând rădăcinile plantelor de grâu, sola tratată cu Ympact® a demonstrat că poate crea un microclimat propice împiedicând stresul hidric să facă daunele prezente în sola netratată. Efectele benefice ale acestui biostimulator organic nu se limitează doar în prima fază de vegetație, oferind avantaje până la recoltare.

În testele efectuate atât în loturile de cercetare, cât și în loturile fermierilor care au folosit Ympact®, s-au observat mai multe avantaje:

  • O mai bună înfrățire a plantelor, procesul fiind favorizat de o răsărire mult mai uniformă (cu până la 30% mai mare decât variantele martor);

  • O mai bună iernare a cerealelor păioase, acestea intrând mai bine dezvoltate în iarnă;

  • O mai bună fertilitate a fraților datorită dezvoltării uniforme (s-au observat cu pănă la 45% mai multi frați viabili pe plantă);

  • O lungime mai mare a spicelor, masă radiculară bine dezvoltată, alimentând mai bine planta care a favorizat la maxim genetica;

  • Un număr mai mare de boabe pe spice, obținând în majoritatea loturilor studiate un plus de până la 30% la producție, plantele fiind vizibil mai verzi, fapt ce a demonstrat o îmbunătățire a proceselor fotosintetice;

  • O elasticitate mai bună a plantei, cu un procent mai redus de cădere. Deși toate solele au fost tratate și cu regulatori de creștere, a existat o diferență clară și în stabilitatea lanurilor, datorită lignosulfonaților din componența produsului Ympact®;

  • O îmbunătățire a stării fitosanitare a plantelor, pentru că o plantă bine dezvoltată este și mai rezistentă în fața bolilor;

  • Nu în ultimul rând, la recoltare, solele tratate cu Ympact® au avut o uscare mai uniformă (cu 2% mai mică decât solele netratate), conținutul în proteină, gluten, dar și MMB-ul, au fost și ele în mod evident mai bune decât în variantele martor.

Cele mai evidente diferențe au fost observate însă în zonele afectate de stres hidric sau termic.

Corteva Agriscience este singura companie care a adus acest tip de produs organic pentru cultura de cereale păioase și mazăre pe piața din România, observând acest aspect în încercarea de a compara produsul Ympact® cu un alt fertilizant organic pentru tratarea semințelor.

În concluzie, se poate spune că datorită fertilizantului Ympact®, Corteva este compania care a revoluționat tratamentul sămânță la culturile de cereale păioase și mazăre, și nu doar în România, pentru că acest produs este comercializat și la nivel european în majoritatea țărilor care cultivă cereale păioase.

ympact

 

Articol scris de: ADRIAN IONESCU, Category Marketing Manager Fungicide, Insecticide & Produse biologice Corteva Agriscience România și Moldova

Publicat în Cultura mare
Luni, 25 Octombrie 2021 19:26

Viticultura de pe Colinele Dobrogei

Lui Panait Trantu, mai toată lumea îi zice Iota Trantu. E un fel de brand, asociat cu regiunea viticolă Murfatlar. E un specialist apreciat și respectat, dovadă că este și președintele Asociației Profesionale Vitivinicole „Colinele Dobrogei”. Am stat de vorbă despre o grămadă de lucruri foarte interesante, despre irigații, despre conversie, despre eforturile pe care cineva trebuie să le facă dacă merge pe acest drum, despre banii care nu prea sunt, sau sunt, dar nu unde ar trebui, despre lipsa forței de muncă, despre poziția vinului românesc pe piața internațională și câte și mai câte. 

0V5A8624

Iota Trantu este din zonă, dobrogean, din comuna Stejaru, județul Tulcea. Când era copil, nu voia să facă agricultură, a urmat un liceu teoretic cu profil real și apoi s-a pregătit în domeniul industriei alimentare, fiind absolvent de chimie alimentară, la Galați. Doar că, pe vremea aceea, nu prea alegeai ce vrei tu, ți se dădea o repartiție unde aveau ei nevoie. Iar posturile pe care le primeau cei care absolveau domeniul amintit erau în locurile unde se valorificau produsele de origine animală sau vegetală. Așa a ajuns într-o unitate în care se producea vin, care avea în spate și o însemnată suprafață de vie, vreo 2.300 de hectare. Acolo a făcut ceea ce era pregătit să facă, același lucru pe care îl face și acum. Și nu doar că face același lucru, dar și în același loc, la Cernavodă. O dovadă de consecvență, statornicie și optimism. Ultima calitate răzbate din tot ce face și zice. Nu cred că riscăm prea mult să spunem că această regiune vitivinicolă îi datorează parcursul bun de care se bucură în ultima perioadă, pentru că a crezut în potențialul zonei și i-a încurajat și pe alții să treacă peste problemele care apar mereu.

Deschizător de drumuri

Crama sa, care-i și poartă numele, se află pe locul fostei crame a IAS-ului Cernavodă, al cărei director a și fost, o perioadă. Pentru că IAS-ul rămăsese fără nicio suprafață de vie, toate fuseseră retrocedate foștilor proprietari, în 1999 a hotărât să se privatizeze, înființând compania Vinex Murfatlar. A luat în arendă 300 de hectare de vie, devenind unul dintre primii producători privați de vinuri din țară.

Recunoaște că nu și-a dat seama cât urma să fie de greu, dar a mers înainte. „Cea mai grea perioadă a fost prin anii '98-'99, când la toate unitățile mari au dispărut suprafețele, societatea a intrat în lichidare, dar am avut noroc că îi cunoșteam pe foștii și noii proprietari, care au fost de acord să le iau eu să le lucrez. Am fost nevoit, ca urmare a situației create, nu era nimeni care să dorească să facă lucrul ăsta. Eu eram încrezător, dar a fost partea cea mai grea, nu aveam bani. Nu am avut bani să plătesc prima lună de salarii. Noroc că erau niște firme de inputuri, care îmi ofereau și motorina, îmi dădeau și avansuri, cei la care vindeam vinul, aveam și o relație pe export, și cu ajutorul lor am  reușit să depășesc problemele, ba chiar am putut să cumpăr la un moment dat o parte din suprafețele de vie, clădirile...” Acum lucrează doar 200 de hectare de vie, toate, în proprietatea sa, pe care le-a replantat, între 2005 și 2012, prin programele de reconversie, pe care le consideră foarte reușite. „Programul de reconversie a fost un mare ajutor, în sensul că a venit când trebuia. Suprafețele vechi aveau cel puțin 20-30 de ani, iar un ciclu la vie este de 30-35 de ani, maximum 40 de ani, dacă îl exploatezi foarte bine. Cred că s-au replantat undeva la 34.000-35.000 de hectare, asta începând din 2007 până în prezent.”

În ultima vreme nu se prea mai accesează banii ăștia, din cei 48 de milioane de euro pe an, de vreo 5-6 ani nu se mai accesează decât vreo 15-18 milioane pe an, deși loc pentru replantare mai este destul, dar s-au cam epuizat cei care doresc să își înființeze o suprafață de vie. „Noi în România avem comunicate la Comisia europeană 185.000 de hectare de vie. Până acum. Aceste suprafețe care au fost cu vie, ele există în continuare – ce vedeți dumneavoastră pe terase, acolo unde nu se poate cultiva altceva, cereale –, au rămas. Acum sunt împădurite, neîngrijite. Vă spun că aici, în zona Constanței, avem undeva la 6.000 de hectare care nu sunt plantate. Este teren disponibil, numai că trebuie făcute investiții acolo și trebuie dat ceva, stimulați beneficiarii care accesează aceste programe: ajutor și de la primărie, e vorba de drum de acces, de faptul că te-ncurci de niște proprietari care nu se găsesc, și ca să-ți faci o exploatație viticolă trebuie să ai cel puțin 20-25 de hectare parcele de titluri, nu poți să mergi sacadat cu aceste fâșii, trebuie să lucrezi în sistem intensiv. Și găsești proprietari care nu sunt depistați, terenuri care nu sunt atribuite, iar cei câțiva care vor să planteze se încurcă de anumite suprafețe, de intabulări, de cadastre, de tot ce înseamnă...”

Tehnica lucrărilor din vie este învechită

Din păcate, banii ăștia se pierd, iar viticultorii au nevoie de bani pentru tehnologizarea procesului de producție din vie. Ei, organizațiile de producători, chiar au cerut trecerea acestor bani la investițiile din vie. „Nu știu de ce, ni se tot spune că nu prevăd regulamentele, dar nu prea am găsit în regulamente unde să ne interzică să folosim. Noi, până acum, puteam accesa pentru fermele viticole doar pe AFIR, dar acum, după cum bine știți, nu aveam punctaj, deci în ultimii 7-8 ani, cei cu exploatații viticole n-au putut să-și facă investiții în zona fermelor, începând de la tractoare, combine de recoltat și utilaje de lucrare a solului, nu au avut acces. Pur și simplu. Nu știu cum vor fi, acum, noile Ghiduri ale solicitantului pe AFIR pe măsura 4.1 – 4.2, cum vor arăta și ce punctaj va fi acordat, că, vă dați seama, noi am modernizat unitățile de vinificație, dar avem un handicap la plantațiile de vie, pentru că nu avem automatizare, care ne-ar reduce foarte mult forța manuală de lucru, începând de la mașini de tăiat și mașini de recoltat și de stropit. Toți cei care au accesat și-au cumpărat la nivelul anilor 2000 majoritatea utilajelor, sunt deja 10-11 ani, uzate moral, iar atunci mai exista forță de muncă în România, acum suferim la acest capitol.”

trantu

Capitolul forță de muncă este unul destul de grav în toate domeniile de activitate. Nu avea cum să fie altfel în agricultură, iar în horticultură, în mod special, unde rolul acesteia este foarte mare. „Nu prea găsim oameni să vină la recoltat, forța de muncă pe care o folosim este formată din femei între 60 și 65 de ani, doar ele au mai rămas aici, care mai lucrează în câmp, care sunt și foarte ordonate. În rest, nu mai găsim tineret, pentru că pleacă afară, iar cei care rămân nu vor să vină la muncă. Iar ca să lucrezi cum trebuie, îți trebuie cam o persoană pe hectar, începând cu tot fluxul, de la vița-de-vie până la vin, cam acolo ajungem.”

Producem mai scump, vindem mai ieftin

Lipsa forței de muncă, lipsa utilajelor care să suplinească oamenii duc prețul de producție a vinului în sus. Iar acest aspect se pare ca este unul foarte important în decalajul pe care viticultura noastră îl are față de puterile mari din domeniu. Pentru că degeaba ai o calitate competitivă, dacă cheltuiești mai mult ca să o obții. „S-a început această afacere cu vinuri, în zona privată, cam după anul 2000, și pentru că suntem într-o piață concurențială, față de țările cu tradiții noi am fost dezavantajați, pentru că nu am avut terenuri, nu am avut tehnologie, nu am avut bani. Noi suntem, în acești 20 de ani, la scara investițiilor în viticultură, într-o perioadă de început. Cramele din România sunt foarte bine dotate, noi producem vinuri de calitate, dar față de concurență nu avem piață. Piața din România nu este la un nivel la care să poată să absoarbă ce producem noi și atunci e nevoie să ne adresăm și către piețele de afară, iar  pe acestea noi nu avem un nume. Pe piața europeană și americană România nu a fost cunoscută, poate doar cu vinuri foarte ieftine. Or, un produs ca să fie și foarte bun, și ieftin nu prea se poate. Noi avem costurile de producție mai mari decât ei, pentru că ei s-au tehnologizat mult mai rapid decât noi, au acces la fonduri, la împrumuturi cu dobânzi foarte mici.”

Nu se pune doar problema că nu avem acces pe piețele europene, așa-zise consacrate, nouă ne e greu să pătrundem pe orice fel de piață. „Peste tot există o piață, ea trebuie exploatată. Ca să ajungi pe această piață, trebuie să ai turnee de promovare. Noi nu suntem în stare să facem asta, nu avem bugete, nici nu suntem ajutați de instituțiile din țară. Ca să penetrezi într-o țară, nu te duci o singură dată, cu un stand, și gata. Trebuie să lucrezi 3-4 ani, să fie ceva consistent. Trebuie să investești cam 50000 de euro într-o țară pe an. Iar dacă țara respectivă nu mai este atractivă după ce ai investit? Sau te răzgândești între timp. Iar banii europeni pe care i-am putea accesa pentru asta se obțin foarte greu. Am colegi care au încercat și au renunțat. Se derulează foarte greu. Este foarte multă birocrație.”

Pe lângă aceste probleme pe care le ridică potențialul redus de care dispun viticultorii noștri pentru a pătrunde pe alte piețe, se adaugă o discrepanță între proporția cererii de vinuri albe comparativ cu cele roșii. În România piața solicită 70% vinuri albe, în timp ce în vest proporția este inversată. Cum să îți coordonezi producția? Dacă produci pentru piața locală, insiști pe producerea vinurilor albe, dar aceasta nefiind capabilă să absoarbă cantitatea produsă, reorientarea către export se lovește de lipsa cererii de vinuri albe în acea zonă. Cum o dai tot nu e bine. Tradiția consumului este, în opinia lui Iota Trantu, legată de nivelul de trai, de unele cutume. „Nu am avut un cult al vinurilor roșii. Asta este de înțeles, românul încă nu consumă vinuri la restaurant, pentru un vin roșu trebuie să ai un așezământ, trebuie să consumi carne roșie, să stai undeva să fie pregătită, carne condimentată, la noi cel mai mare consum se face la evenimente, sâmbăta, duminica, la o nuntă, la un botez, plus că e obișnuința asta a șprițului, mai ușor de băut.”

Soiurile românești, cele mai cerute

Consideră că este foarte bine pentru România că s-au plantat foarte multe soiuri românești. „La un moment dat se cam pierduseră, acum vreo 20 de ani. Feteasca neagră, la noi a fost pus în plantație prin anii ’85-’86, până atunci erau suprafețe mici, dar după acești ani s-au plantat suprafețe întinse în podgoria Murfatlar. Acum sunt foarte multe suprafețe cu Fetească albă, Fetească regală, Tămâioasă românească, Fetească neagră, Băbească neagră. Soiuri de care chiar și noi am fost surprinși de ce calitate au. Bineînțeles că au apărut și metode noi de vinificație, utilaje, și le-am scos în valoare, nu că n-ar fi fost ele bune.”

Știm cu toții că sunt regiuni viticole în care predomină ori soiurile albe, ori cele roșii. Iota Trantu ne-a explicat că asta nu vine ca urmare a impunerii din partea vreunei autorități. „Sunt stabilite niște soiuri care sunt potrivite cu zona, foarte multe variante, din care fiecare, după istoricul zonei, cu experiența sa, în baza cunoștințelor pe care le are, își plantează ce soi dorește, în proporția, de alb, de roșu, pe care o consideră potrivită.”

L-am rugat să comenteze acest trend, care se manifestă de vreo 10-15 ani pe piața mondială, de a consuma vinuri tinere, în special albe și roze. A zis că pe de o parte sunt puse în valoare prospețimea, cu aromele de flori proaspete de câmp, dar că ar putea să fie și raționamentul producătorului, care zice „de ce să mai ținem la învechit, atâția ani, și vinul alb, și să nu-l vindem mai repede?”. Despre vinurile roșii zice că se pretează la învechire, „ele trebuie să mai stea, cel puțin un an, prin butoi, apoi să mai stea și prin vinotecă și la sticlă, putând fi consumate mai târziu, peste  doi, trei, cinci ani. Dar asta înseamnă o blocare a unor valori în sticlă și trebuie să și suporți. De aceea e binevenit acest mix prin care consumăm vinurile albe și roze proaspete, ușoare, savuroase, pe care să le bei de plăcere, și vinurile albe care trebuie «împrietenite», să rămână la învechit”. 

Viticultura, cea mai afectată de pandemie

Evident că și pandemia și-a pus amprenta. Mai mult decât asupra altor agricultori. Și nu în zona de producție, ci în cea a vânzărilor, care au fost undeva la 20-30%, față de anul trecut, cel puțin așa susține gazda noastră, care vede și un aspect pozitiv, creșterea vânzărilor pe online, dar asta în condițiile în care acestea erau aproape inexistente. „În România, 90% din consumatori consuma doar la evenimente. A crescut pe piața de online, dar până acum doi ani noi nu prea vindeam mai nimic pe online. E un lucru bun acesta că a crescut, dar nu se acoperă pierderile, pentru că românul nu consumă vin acasă, foarte mult, era obișnuit la petreceri, la evenimente, nu s-a mai ieșit la restaurant, de exemplu, anul trecut, vă spun sincer, pentru cei care lucrează pentru HoReCa, pe produsele premium, vânzările au fost la 50-60% față de 2019. Se vorbește despre un ajutor de 500 de euro pe hectar, o sumă care, zicem noi, nu este suficientă, având în vedere că lucrările pe hectar ajung undeva la 3000-3500 de euro pe fiecare an, 500 de euro însemnând undeva la 15%, foarte puțin.”

trantu roze

O soluție ar fi distilarea vinului care, nefiind vândut, se deteriorează. Dar nu prea sunt distilerii în România. „Producătorii nu vor să se autorizeze pentru distilerie pentru că e birocrația foarte mare. În România nu sunt decât doi-trei producători de țuică autorizați. Restul sunt producători de produse tradiționale și sunt mici care nu apar pe piață, nu se văd sau sunt pe piața nefiscalizată. În celelalte țări, Spania, Italia, Franța, chiar și vecinii noștri bulgari, cam toți producătorii de vin au și distilerie pentru vinars.”

Irigațiile, eterna poveste

O temă extrem de importantă, care și-a pus, și asupra viticultorilor, amprenta foarte puternic, a fost seceta, chiar extremă în Dobrogea. Cultura viței-de-vie, în ciuda prejudecății că seceta ar favoriza o calitate înaltă a vinului obținut, nu este posibilă fără apă. Relația dintre calitate și precipitații este legată de cantitatea acestora, care nu este de dorit a fi prea mare. „Trebuie apă la vie, altfel mor plantele, ca să o înlocuiești îți mai trebuie trei, patru ani, dacă la cultura mare pierzi producția pe anul respectiv, aici pierzi o perioadă de patru, cinci ani, cu cheltuieli foarte mari.”

Iar dacă vorbim despre secetă, vorbim despre irigații. Care nu prea sunt. Iota Trantu s-a îngrijit și de asta, chiar dacă a fost nevoit să plătească mai mult decât face. „Eu sunt primul care a făcut irigații prin picurare în 2008, în vie, în România. Și nu am luat apă nici din canal, nici din Dunăre, am luat apă de la uzina de apă a orașului, la un preț mai mare, dar aveam nevoie. Deși aveam la îndemână aceste surse, nu am putut la vremea respectivă să iau de acolo. Plătesc cu un leu metrul cub, pentru vie nu e chiar scump pentru că nu e nevoie de foarte multă apă, fiind și sistemul de picurare... am nevoie undeva la 70-80 de litri pe metrul pătrat pe an, împărțite pe trei, patru luni, totuși e scumpă apa, în condițiile în care stăm între Dunăre și Canal la câteva sute de metri.”

Alături de el sunt toți cei din zonă. „Noi suntem un caz fericit la Cernavodă, această organizație de udători irigăm toată suprafața de vie pe teritoriul administrativ al localității Cernavodă și sunt undeva la vreo 700 de hectare. Noi irigăm aici cam de 12 ani, față de ceilalți colegi ai noștri din Dobrogea care, cu toate că sunt riverani Dunării sau Canalului, nu au reușit.”

Nu au reușit pentru că nici nu este foarte ușor, chiar dacă sunt fonduri ce pot fi accesate. Fonduri sunt, dar sunt și piedici, uneori de netrecut. Cea mai complicată situație provine din situația de fapt din România, unde pământul este foarte fărâmițat, sunt foarte mulți proprietari, pe mulți nu-i mai știe nimeni, sunt succesiuni nefăcute, iar unii dintre proprietari sunt și de rea-credință. „În lege scrie că trebuie să ai acordul proprietarului, acord notarial, or, unii proprietari nici nu sunt cunoscuți, pe alții nu-i găsești, nu au terenurile intabulate, chiar dacă-l găsești pe proprietar, trebuie să fie terenul intabulat, or, noi știm că în România nici jumătate din terenuri nu sunt intabulate, și te lovești de un proprietar care are o fâșie de 50 m și nu poți să treci conducta. Atunci te lovești pe o organizație mare, cu 5000-6000 de hectare, de un singur proprietar unde nu poți să traversezi și nu se asigură aceste irigații.”

Iota Trantu zice că ar fi și soluții care ar putea fi luate în considerare: „Irigațiile se fac primăvara-vara, nu se fac iarna, și s-ar putea folosi conducte care se pot pune suprateran, deci să nu intri pe proprietatea aceluia sau, chiar dacă ai intra, cu acordul primăriei poți să treci aerian o fâșie de pământ, după aceea s-o muți de acolo, să fie flexibilă”.

O altă problemă de care s-au lovit cei din zona lor este faptul că ANIF-ul nu pompează apă la stațiile de bază. Trebuie să ai o sursă de apă independentă, adică o sursă de apă curgătoare, un lac sau foraje independente. „Cred că ar trebui să regândească guvernanții noștri modul de atribuire a acestor proiecte, și acolo unde nu se poate face prin ANIF, ar trebui să lase producătorii sau cumva să gândească împreună cu autoritățile locale, cu primăriile, pentru că toate localitățile care sunt riverane Dunării și Canalului, până la distanțe de 5-6-7 km, se pot alimenta direct de acolo, ba se poate lua apă și din niște lacuri, Tașaul, Razelm. Acum sunt tehnologii, sunt stații de pompare plutitoare, care nu afectează integritatea malului sau a digului din zona respectivă, și se pot amenaja într-un timp foarte scurt, fără a fi nevoie să refaci această structură mare a ANIF-ului, care durează foarte mult. De 30 de ani, n-au reușit mai nimic și tot ce era s-a distrus. Cred că ar trebui să lase puțin mână liberă sau să acceseze împreună, într-o asociere cu autoritățile locale, cu primăriile, aceste fonduri.”

Consideră că dacă n-ar fi foarte multă birocrație cu mulțimea de aprobări și autorizații, programele de finanțare ar fi foarte bune. „Pentru vie sunt alocați 4000 de euro pe hectar, asta însemnând 75% din investiția necesară în realizarea unui hectar de vie. Nu știu anul ăsta, că am înțeles că s-au scumpit foarte mult toate pompele și conductele pe bază de plastic și inox, este o situație pe plan mondial, s-au dublat prețurile, aud că se și triplează.”

El a implementat recent un program de irigare prin picurare, de altfel foarte dificil și costisitor. „Ca să faci un sistem de irigații prin picurare sunt necesari cam 6000 de euro pe hectar, din care 4000 de euro îi poți lua prin programul de reconversie. Eu aici, pentru 35 de hectare, am îngropat 7 km de conductă principală și vreo 150 km de tub de picurare. Numai să-l întinzi, vă dați seama ce înseamnă.”

Spune că programele pentru susținerea irigațiilor prin picurare, prin APIA, sunt greoaie. „Sunt bani, dar foarte mulți renunță din cauza birocrației, accesează, dar renunță pe parcurs. Ar trebui avute discuții la nivel de minister, să se facă mai accesibil. Această măsură e de vreo doi ani, s-a amânat vreun an și jumătate pentru cei care voiau să pună conducta îngropată, s-a stat pentru ca să schimbe ordinul. Acum sunt mai mulți solicitanți, în cadrul asociației noastre, Colinele Dobrogei, sunt șase care au depus dosare.”

Nici mare, nici mic

Din păcate unitățile mai mici, de câteva hectare, nu sunt prea eficiente economic. Pe de o parte, nu au posibilitatea să construiască o cramă, numai autorizațiile și i-ar copleși, pe de altă parte, dacă reușesc să obțină vinul, vinificat într-o cramă din apropiere, cantitatea obținută nu e nici mică, să o consume singur, dar nici mare să o poată vinde eficient. Marketingul presupune cheltuieli care sunt la fel de mari ca și în cazul în care ai vinde mai mult. Doar un preț foarte mare obținut ar face eficientă o astfel de plantație. Dar cine poate vinde la prețuri foarte mari în România? Gazda noastră a observat că există în asociația pe care o conduce o dilemă printre cei aflați într-o astfel de situație. „Pentru a face un business din treaba asta trebuie să îți mărești suprafața, să treci de 15-20 de hectare, sau lucrezi doar ca hobby, sub un hectar, pentru consumul propriu, iar cei cu patru, cinci, șase hectare, sunt într-o dilemă în momentul acesta dacă să își mărească suprafața sau să o micșoreze.” 

De altfel, în sectorul vitivinicol nu este sprijinită producția în vreun fel, „la noi subvenția este foarte mică, raportată la costurile de producție, adică undeva la 3-5% din costuri pe un an, e doar subvenția pe suprafață, 140 sau 150 de euro pe hectar, în condițiile în care costurile la vie sunt undeva la 2500, 3000 de euro pe hectar, într-un an”.

Specialistul face diferența

Cheltuielile pe care le faci pentru a produce un vin de calitate nu sunt doar în direcția unei tehnologii înalte, ci și în specialiști. „Toți cei care au investit în tehnologie a trebuit să își ia și un specialist care să se priceapă, pentru că vinurile nu se fac singure. Noi am avut o școală bună de oenologi, venită din producție, de la marile unități care s-au desființat între timp, sau școliți afară, iar pe lângă aceștia sunt oenologi veniți de afară, de la care am învățat să fim în trendul actual. Sunt și niște oenologi, Flying Winemakers se numesc, care vinifică în primăvară în emisfera sudică și vin în toamnă în emisfera nordică, care au acumulat experiență și se pricep foarte bine la treaba asta. A trebuit să facem și noi aceste angajări de personal, pentru că e bine să vezi ce este nou, fiecare vine dintr-o altă parte, aduce ceva nou, un lucru pe care nu l-ai știut. Apar de la an la an noi metode de vinificație de fermentare, de păstrare de arome, o altă calitate și trebuie să fii în același trend cu lumea nouă din industria vinului. Vinificatorii de la noi s-au specializat și ei și trebuie să caute cea mai potrivită metodă pentru materialul din zona lor. O metodă de vinificație poate fi bună într-un loc, iar în altă zonă, cu un strugure cu alte caracteristici, nu este potrivită.”

Arta culinară, o atracție turistică

Fire optimistă, vede o posibilă creștere a turismului oenologic, „mai ales după această perioadă de pandemie, când lumea a văzut ce înseamnă să stai închis în casă, să vedem în asta o parte bună a acestei pandemii”.

0V5A8684

Crede în potențialul turistic al zonei dobrogene, mai ales din perspectiva unor atracții culinare. „Dobrogea este o zonă bogată în ceea ce privește arta culinară, avem o diversitate mare de etnii și toți au un aport la această bogăție, sunt aici 18 etnii, rar poți găsi undeva acest amalgam. Sunt în lucru foarte multe crame, câteva finalizate, pe partea de turism, și în zona aceasta a Dobrogei peste doi, trei ani vor fi probabil 15 unități de vinificație care pot primi turiști și să le prezinte și partea culinară, asortată cu vinurile pe care le producem.” Există și un of: „Problema este partea de infrastructură, șoselele. Autostrada trece pe aici, dar dacă cobori din ea, s-a terminat.”

Iota Trantu este și președintele Asociației Profesionale Vitivinicole „Colinele Dobrogei”, în care sunt înscriși 68 de cultivatori de viță-de-vie, mici și mari – cel mai mare are 700 de hectare, cei mai mici au câte 3-4 hectare –, acoperind împreună o suprafață de 3.800 de hectare. 90% din suprafață este ocupată cu vii tinere, de maximum 12 ani. Toți cei care activează în asociație produc și vinuri, chiar dacă nu au toți capacități de vinificație, doar vreo 20 au așa ceva, dar acelea sunt noi și dotate, fapt care îi face să aibă o calitate constant bună. „Vinurile din Dobrogea au fost un reviriment pe piața din România. Peste tot în țară, pe unde mergem, toți sunt interesați de vinurile dobrogene. Mergem cu conceptul de «vinuri dobrogene» oriunde, pe la toate degustările, pe la toate festivalurile de vin. Suntem asociați, mergem împreună și e mai bine, că suntem mai mulți, pentru că lumea vede. Noi nu ne considerăm concurenți unul cu celălalt, pentru că suntem din aceeași zonă și trebuie ca toți să avem vinuri de calitate și toți să mergem cu aceeași politică. Am observat că de vreo doi, trei ani și consumatorul a început să perceapă această calitate a vinurilor dobrogene, mai ales că aici avem litoralul și Delta Dunării și vin turiști din toată țara, și când ajung aici sunt interesați să consume vinuri dobrogene.”

Așa cum vă spuneam în deschiderea articolului de față, Iota Trantu este un lider de opinie, credem că nu doar pentru cei din regiune sau din asociația pe care o conduce, ci și pentru oricine îl cunoaște. Conștient de greutăți sau nu, are puterea de a se lupta cu ele și de a le învinge. Sperăm ca și pentru cititorii noștri să fie un model de urmat.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - iulie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: Crama Trantu

Publicat în România Viticolă

Agricultura europeană și cea românească sunt acum într-un proces profund de transformare sub influența unor programe majore de reformă a Politicii Agricole Comune și aplicarea noului Pact Ecologic European, provocări care se adaugă celor determinate de efectele schimbărilor climatice, criza forței de muncă, volatilitatea prețurilor, scăderea performanței capitalurilor și inputurilor în agricultură, adâncirea inegalităților în ponderea veniturilor fermierilor pe lanțul comercial de valorificare a produselor agroalimentare. Fermierii performanți din România trebuie să gestioneze o impredictibilitate crescută în ceea privește asigurarea resurselor și a proceselor în fermă, precum și pentru valorificarea producției.

Anul 2020 a fost unul foarte dificil pentru agribusiness-ul românesc, în condițiile secetei pedologice prelungite și a crizei sanitare mondiale determinată de pandemia de COVID-19. A rezultat astfel o creștere neobișnuită a numărului incidentelor contractuale în relațiile dintre participanții la circuitul economic specific, cum ar fi executarea necorespunzătoare sau chiar neexecutarea la termen și/sau în condițiile convenite a obligațiilor contractuale asumate.

„Cu această ocazie au revenit în discuție problemele sistemice care au definit relațiile dintre fermieri, intermediari, traderi și industria prelucrătoare de produse agricole în ultimii 30 de ani, marcate adesea de lipsă de încredere, pe fondul căreia, profitând de capacitatea financiară disponibilă, comercianții din avalul circuitului economic au impus fermierilor, nu de puține ori, clauze contractuale fără precedent sau chiar abuzive, menite să le protejeze interesele economice, inclusiv cele ale unor pierderi disproporționate și nelegitime suferite de fermierii de bună-credință”, consideră Cezar Iulian Gheorghe, expert analist pentru Comerțul cu Cereale, Clubul Fermierilor Români.

Lipsa de încredere este amplificată de absența informațiilor permanent actualizate despre părțile contractuale, despre oamenii implicați și despre istoricul și comportamentul în afaceri al acestora.

Practici contractuale actuale: Riscuri pentru fermieri

Clubul Fermierilor Români evidențiază o serie de practici comerciale devenite uzuale în relația fermieri – traderi, care au contribuit la stabilirea unor poziții contractuale inegale pentru fermieri și au generat riscuri majore concretizare în contextul secetei pedologice din 2020:

  • Clauze prin care se declară și/sau se recunoaște, în mod nerealist, o negociere inexistentă a contractului;

  • Constituirea de garanții personale de către administratorul/directorul fermei, pentru executarea obligațiilor contractuale asumate de societatea cu răspundere limitată/societatea pe acțiuni, după caz, eludându-se, astfel, răspunderea limitată a acestor participanți la circuitul economic;

  • Drepturi de apreciere și decizie unilaterală în beneficiul exclusiv al cumpărătorilor /traderilor, fără vreo posibilitate de control de către fermier sau de mediere/arbitraj de către un terț independent, inclusiv asupra cantității și calității mărfii livrate și, astfel, a prețului sau chiar a datei de plată;

  • Obligația de a plăti penalități, despăgubiri sau daune-interese, în cuantumuri arbitrare și cu desconsiderarea atât a principiilor reparării integrale a prejudiciului și bunei-credințe, cât și a cauzelor exoneratoare de răspundere civilă universal recunoscute.

„În acest context, Clubul Fermierilor Români lansează Proiectul CONCORDE adresat fermierilor din România, prin care urmărește stabilirea unui sistem de încredere și de bune practici comerciale care să permită consolidarea relațiilor contractuale în piața de agribusiness”, anunță Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români. Florian Ciolacu adaugă:Din cauza acestor provocări cu care se confruntă fermierii, Clubul Fermierilor Români consideră necesară stabilirea unui dialog coerent pentru regândirea parteneriatului și refacerea încrederii fermieri – cumpărători/traderi, pentru asigurarea executării corespunzătoare a obligațiilor contractuale.”

Obiectivele Proiectului CONCORDE

Susținerea fermierilor pentru Proiectul CONCORDE va contribui la realizarea următoarelor obiective, care vor fi puse în practică de Clubul Fermierilor Români:

  • Înființarea unui grup de lucru care să preia și să prelucreze inițiativele, ideile, opiniile și sugestiile transmise de fermieri;

  • Elaborarea unui ghid de bune practici;

  • Crearea unei proceduri de raportare și verificare a incidentelor în relațiile contractuale;

  • Elaborarea unui sistem de asigurare a suportului pentru soluționarea alternativă a disputelor;

  • Afilierea Clubului Fermierilor Români la organizații internaționale relevante în domeniul agribusiness;

  • Colaborarea Clubului cu autoritățile și instituțiile publice europene și naționale în scopul dezvoltării unor politici coerente și relevante pentru dezvoltarea agribusiness-ului din România.

Clubul Fermierilor Români, membru GAFTA

Clubul Fermierilor Români a devenit membru GAFTA, The Grain and Feed Trade Association, organizația internațională reprezentativă pentru sprijinirea contractării și arbitrării comerciale în domeniul cerealelor la nivel mondial.   

Acesta este un prim pas în efortul Clubului de a sprijini asigurarea cadrului pentru consolidarea încrederii fermieri-traderi și asigurarea condițiilor pentru respectarea clauzelor contractuale deplin echitabile în relația dintre parteneri, susține Florian Ciolacu.

Beneficiile participării la Proiectul CONCORDE

„Adresăm tuturor fermierilor interesați invitația de a fi alături de Clubul Fermierilor Români în lansarea și punerea în aplicare a acțiunilor propuse prin Proiectul CONCORDE, pentru a asigura astfel baza pentru un parteneriat echitabil și pe termen lung fermieri – traderi – autorități”, spune Dan Hurduc, membru în Consiliul Director și primul președinte care va asigura Președinția rotativă a Clubului Fermierilor Români începând cu 1 iulie 2021.

Prin dezvoltarea Proiectului CONCORDE fermierii vor avea acces la:

  • Expertiză concretă și practică validată în procesul de contractare;

  • Facilitarea sprijinului specializat în soluționarea alternativă a disputelor comerciale;

  • Promovarea și reprezentarea intereselor în relația cu instituții relevante în comerțul cu cereale.

„Proiectul CONCORDE va avea succes în măsura participării concrete, directe a fermierilor la acțiunile propuse, precum și prin asigurarea unei cooperări eficiente cu ceilalți factori implicați în agribusiness, în particular prin consolidarea relației dintre fermieri și comercianții de produse agricole”, consideră Dan Hurduc.

Fermierii interesați se pot implica în Proiectul CONCORDE prin completarea formularului de înscriere disponibil pe site-ul Clubului: https://cfro.ro/proiect-concorde-pentru-bune-practici-in-comertul-cu-cereale/. Pentru informații suplimentare, fermierii pot intra în legătură cu Cezar Iulian Gheorghe pe e-mail la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau la telefon 0749.777.711.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

În acest an, la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Turda, județul Cluj, au fost înregistrați doi noi hibrizi de porumb - Turda 335 și Turda 2020, la care au colaborat cercetătorii Voichița Haș, Ana Copândean, Nicolae Tritean, Andrei Varga, Carmen Vana, Roxana Călugăr, Felicia Mureșanu, Laura Șopterean.

turda1

Hibridul de porumb Turda 335 realizează producții mari și se remarcă prin pierderea rapidă a apei din boabe, la recoltare. „Este un hibrid cu frunze erecte, plantele fiind adaptate semănatului la desimi mari”, precizează dr. ing. Voichița Haș, cercetător științific gradul I în cadrul Laboratorului Ameliorre porumb și cercetare zootehnică, de la SCDA Turda.

turda

Hibridul de porumb Turda 2020, înregistrat și el în 2021, face parte din noua generație prin fenotipul plantelor. „Este adaptat temperaturilor ridicate și la desimi mari de semănat”, punctează Voichița Haș.

turda3

Foto: SCDA Turda

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Înțelegând necesitatea interacționării cu fermierii în această perioadă dificilă, la începutul lunii martie 2021, IPSO Agricultură a organizat workshop-uri cu tema „Combine Camp” în care au fost prezentate soluțiile de recoltare John Deere.

În condițiile restrictive actuale, din cauza pandemiei de COVID-19, nu se mai pot organiza vizite la fabrica de combine John Deere din Zweibrücken, Germania. Din acest motiv, IPSO Agricultură a invitat grupuri limitate de fermieri care să participe la prezentări de produs în sediile companiei. 

În cadrul workshopurilor le-au fost prezentate fermierilor combinele din seria S (S770) și T(T550) și au fost exemplificate modul specific de funcționare și avantajele fiecărui model în parte prin expunerea părților componente interne ale combinelor care evidențiază fluxul de material. Aceste componente interne (riguri) au fost transportate de la fabrică special pentru aceste demonstrații de funcționare.

Agricultorii au primit informații importante despre serviciile de post vânzare și despre pachetele FarmSight care îi ajută pe fermieri să obțină maximum de productivitate în activitățile lor folosindu-se de tehnologia disponibilă de la John Deere.

Fermierii au aflat și despre noua ofertă de garanție IPSO, valabilă de la 1 martie 2021, prin care clienții beneficiază de garanție de 3 ani sau 3000 de ore de funcționare pentru toate tractoarele John Deere din Seriile 6+7+8+9 și de 3 ani sau 1500 de ore de funcționare pentru toate combinele John Deere, cât și pentru atașamente, inclusiv headere Geringhoff și Oros.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola
Vineri, 18 Decembrie 2020 18:57

E vremea cercetării agricole

L-am întâlnit pe fostul ministru al Agriculturii Valeriu Tabără, în prezent președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”, când am poposit în Bărăgan, în județul Ialomița, la „Ziua Porumbului” de la Orezu. Am trecut, puțin, cu dumnealui prin câteva din problemele acestui an, dar am abordat și viitorul agriculturii europene.  

„Ce facem mai departe, dacă noi nu ne uităm spre cercetare? Trebuie să coborâm pe pământ, pe pământul ăsta mai crăpat, mai cu praf, mai cu probleme, altfel nu ne găsim locul.”

Reporter: 2020 este un an trist pentru agricultură, iar cea mai mare problemă o reprezintă seceta.

Valeriu Tabără: O mare parte din ţară e afectată grav de secetă, care s-a manifestat în zone fundamentale pentru a defini producţia agricolă a României într-un an. Ne găsim într-un moment în care trebuie să ne punem nu numai nişte întrebări, ci să şi răspundem la ele. E vorba numai de seceta pedologică sau este vorba şi de seceta atmosferică, cu arşiţă, cu alte fenomene care vin şi care sunt specifice României? Pentru că noi aparţinem unui climat temperat-continental, cu un comportament total diferit faţă de restul continentului european. Când sunt fenomene din acestea extreme cum se manifestă acum, răul poate apărea din altă parte, nu neapărat din pedologie, din apa din sol. Şi anume este vorba de acest fenomen al arşiţei atmosferice, care, de pildă, la porumb omoară polenul, când pleacă de pe anteră până pe stigmat. Fenomenul este întâlnit de mulţi ani şi în Ucraina, degeaba irigau, mai ales prin brazde. Nu cumva trebuie să mergem pe sistemul pe care l-a aşezat foarte bine domnul Lucian Buzdugan în Insula Mare a Brăilei? Şi alţi câţiva fermieri. Adică, nu e neapărat numai o aspersiune de un anumit tip de ploaie pe care trebuie să-l fac şi, sigur, combinat aici şi cu alte măsuri. Nu ne salvează dacă acum am irigat şi am 60 de grade Celsius la sol. Deci problema este una mai complexă decât la prima vedere.

Din păcate, cercetarea, indiferent ce se spune, e lăsată undeva la margine. Şi eu am spus şi am curajul s-o spun că inclusiv acest mare program, Green Deal, ca idee nu este unul rău, dar dacă nu va avea la bază nişte studii foarte serioase, dacă Uniunea Europeană nu gândeşte cu o bază ştiinţifică măsurile pe care le ia, riscă să ajungă o mare importatoare de produse agroalimentare. Dar acest import nu va afecta Franţa, Germania sau Olanda, ci ne va afecta pe noi, şi iată că noi, contrar acestor recorduri pe care le-am făcut anii trecuţi, soldul balanţei noastre comerciale pe produse agroalimentare a crescut. Mai mult, pe mine mă surprinde, şi o spun iar, şi o spun ca un bilanţ pentru miniştri: comerţul este una şi a doua – valoarea foarte mică a producţiei alimentare româneşti. Şi iau comparativ, m-aţi auzit de mai multe ori, cu Italia. Şi iau la nivelul anului 2016. Noi realizăm 15 miliarde, când am putea realiza 40-50, Italia realiza, în 2016, cu 44% din potenţialul României, 55 de miliarde. Asta înseamnă că trebuie să regândim sistemele de agricultură, de piaţă.

„Atâta timp cât eu nu-mi creez hibrizi pentru aceste condiţii, degeaba vorbesc de contracararea condiţiilor climatice. Primul lucru este să am organismul biologic care să-mi facă faţă unei astfel de situaţii cum am întâlnit anul acesta. De ce nu aş merge pe prelevarea unor gene de la sorg, care se ştie că în astfel de condiţii face faţă, şi să le trec la porumb?”

Reporter: Ce sistem să regândim şi cum să regândim sistemul de agricultură în România? Comisia Europeană a anunțat că amână cu un an implementarea noilor strategii – Pactul Ecologic European și De la fermă la consumator –, tocmai pentru a avea timp să facă studiile necesare şi să elaboreze legislaţia necesară implementării strategiilor.

Valeriu Tabără: Recent, am vizitat câteva ferme inclusiv de tip ecologic și am găsit tineri fermieri extrem de îngrijoraţi. Sistemul Green Deal şi o strategie până în 2050, aşa cum o propune doamna Ursula von der Leyen, nu sunt rele. Iar prin Uniunea Europeană o singură ţară are strategia 2050, este vorba de Marea Britanie, care are şi un program – Marea provocare, condus de Academia Regală Britanică, cu diverse puncte pe glob, cu ce înseamnă cele mai noi metode de cercetare pentru a contracara aceste măsuri pe care le avem. Faptul că s-a amânat cu un an nu rezolvă problema. Eu cred că noi trebuie să fundamentăm nişte strategii, inclusiv pe ce înseamnă readucerea în actualitate a biotehnologiilor, pentru că uitaţi-vă la câmpurile cu hibrizi de porumb de azi: nu iau o firmă anume, pentru că indiferent de firmă, atâta timp cât eu nu-mi creez hibrizi pentru aceste condiţii, degeaba vorbesc de contracararea condiţiilor climatice. Primul lucru este să am organismul biologic care să-mi facă faţă unei astfel de situaţii cum am întâlnit anul acesta. Şi eu am dat în ultimul timp un exemplu: de ce nu aş merge pe prelevarea unor gene de la sorg, care se ştie că în astfel de condiţii face faţă, şi să le trec la porumb? Pentru că arşiţa aceasta atmosferică, chiar dacă am în pământ apă, sufocă frunza, închide stomatele, ea nu mai comunică cu atmosfera, nu mai poate lua oxigenul din atmosferă. Este una dintre cele mai grave probleme, este extrem de important. A doua: eu trebuie să-mi perfecţionez tehnologia. Cum voi putea reacţiona la măsurile de mediu, dacă eu nu pot să fac agricultură fără pesticide? Eu nu pot decât să-mi creez organisme din nou şi sisteme tehnologice care să mă scoată din această dilemă. Altfel, vorbesc degeaba, aruncând în mediu ceva ce nu se va putea niciodată rezolva. Şi mă bazez pe ce am văzut „afară”. În 1995, am fost în Statele Unite și am văzut unul dintre cele mai mari institute de cercetare. De atunci se preconizau, se vedeau nişte lucruri de viitor create, pentru că unii gândesc în viitor, nu gândesc numai de azi pe mâine.

Mai vreau să adaug ceva: mie nu-mi spune nimic o strategie 2021-2027 la care noi lucrăm, Academia, suntem în grupurile de lucru şi mă bucur. România trebuie să aibă o strategie clară, cu obiective, 2030, 2040, 2050, şi în funcţie de aceste obiective să-mi fixez în complementaritate măsurile naţionale cu cele europene. Dacă nu mergem aşa, mergem cu banii, cheltuim – foarte bine, dotare tehnică, dar tehnologiile? Cum e posibil să văd brazdă – iertaţi-mă c-o spun – lăsată crudă acum? Nu-i Tabără cel care o spune, a spus-o Ionescu-Şişeşti în 1927-1928. Acum există tehnica agricolă, dar pentru tehnica aceasta agricolă trebuie să fac tehnologii, nu poveşti. Deci e o problemă. Din punctul meu de vedere, cercetarea a fost lăsată deoparte. Îmi doresc să ni se dea probleme, să se dea de lucru cercetării.

Reporter: Producând mai puţin, Uniunea Europeană va deveni dependentă de importul de produse alimentare. Oricum, azi se importă carne, se importă porumb, soia 90%...

Valeriu Tabără: Este cea mai gravă perspectivă. O spun de foarte mult timp, inclusiv când eram prezent în Consiliul de miniştri. Este incredibil cât de mult se importă. Soia pe care noi o producem şi în primul rând este afectată ţara mea, ţara noastră, pentru că suntem singura ţară care ar putea produce la nivel comercial şi competitiv soia, dar să fim lăsaţi să facem tehnologie. Îmi pare rău că trebuie s-o spun, însă Austria a ajuns să fie mai mare producătoare de soia şi să dicteze politica de soia în România! La porumb avem atacuri masive de boli și dăunători, este o sensibilitate colosală, inclusiv de tip comercial. Ce facem mai departe, dacă noi nu ne uităm spre cercetare? Trebuie să coborâm pe pământ, pe pământul ăsta mai crăpat, mai cu praf, mai cu probleme, altfel nu ne găsim locul.

Academia de Științe Agricole și Silvice, de câţiva ani încoace, a făcut niște studii, cum a făcut şi anul acesta, privind comportamentul soiurilor autohtone comparativ cu cele străine.

Reporter: Şi concluzia?

Valeriu Tabără: E clar în favoarea soiurilor româneşti.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - noiembrie 2020

Pentru abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Interviu

Piața pentru grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță, la data de 2 decembrie 2020, un raport realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe – consultant senior și analist.

GRÂU

Prețurile se mențin la aceleași niveluri pentru piața de export ca și pentru cea internă. Obligațiile de plată, scadențele și necesitățile din fermă încep să se coaguleze, făcând loc vânzărilor. „Loturi de 1.000-5.000 tone au fost tranzacționate zilele trecute, cu o pondere mai mare înspre piața de export. Piața internă își echilibrează ofertele în vederea lunii decembrie, o lună de cerere mai mare decât ultimele două luni, în principal pe fondul sărbătorilor de iarnă”, spune Cezar Gheorghe.

În ceea ce privește recolta 2021, lucrurile încep să capete contur. Recolta nouă, cu livrare iulie 2021, este deja monetizată la un nivel de Euronext mai mic cu 20-17 euro/tonă. „În cifre exacte, discutăm despre 172-175 euro/tonă CPT Constanța, care se traduce în moneda națională printr-un nivel de 840-855 lei/tonă. Avem deja exemple de contractare la aceste niveluri, cu volume de 3.000-5.000 de tone pe contract, însă cu foarte mare prudență, lucru pe care-l recomand în mod special: maximum o tonă la hectar în acest moment”, adaugă analistul.

Bursele grâului fluctuează la nivelul de rezistență 210 euro/tonă.

PORUMB

În România, umiditatea dă bătăi de cap în continuare fermierilor din nord-vestul și din nord-estul tării. 20-22% este nivelul umidității în lan, ceea ce distorsionează imaginea vânzării. „Dacă reperul portului Constanța rămâne la nivel de 930 lei/tonă, zonele despre care discutăm originează la nivel de 740 lei/tonă FCA – 780 lei/tonă DAP baze/silozuri în vestul țării și 700 lei/tonă FCA în zona de nord a Moldovei, cu umiditate 20%, precizează Cezar Gheorghe, consultantul completând că, în piața internă, lucrurile evoluează cu greu. „Lipsa mărfurilor și prețul lor fac ca ritmul aprovizionării să fie unul foarte lent. Clienții mari din industria zootehnică refuză ofertele din licitațiile organizate de ei din cauza prețurilor. Însă viitorul nu va aduce nimic mai bun. Tendința prețului nu este una descrescătoare, ci, din contră, cu cât mai mult se va scurge timpul, marfa va deveni mai scumpă din cauza costurilor de depozitare și finanțare a stocurilor. Fermierii din sudul României au setat așteptarea la nivel de 900 lei/tonă FCA.”

La nivel regional, Ucraina, rezervorul principal de porumb, reduce încă o dată nivelul cu circa trei milioane de tone, conform ministerului de resort, de la 33 milioane la 30 de milioane, însă toată piața lucrează cu cfire de 29-30 de milioane de ceva vreme, iar prețurile în echivalent CPT porturi ucrainene au scăzut cu 100-150 UAH/tonă (hryvna ucraineană), adică 3-4,5 euro/tonă.

La nivel mondial, deși apetitul de cumpărare există la aceleași cote, cumpărătorii sunt deja într-o așteptare, pe fondul prețurilor foarte mari din Ucraina și Brazilia. Se așteaptă informații privind ritmul de recoltare al Statelor Unite ale Americii, unde prețul este mult mai apetisant față de originile enumerate mai sus.

Cotațiile pentru porumb cu livrare septembrie 2021 în porturile ucrainene indică un nivel de 155-160 euro/tonă, însă, întreabă analistul, cine are curaj să își asume, după acest an secetos?!

După ploile apărute în Brazilia, cotațiile porumbului în CBOT se relaxează pe un trend corectiv descrescător.

FLOAREA-SOARELUI

Lichiditatea foarte mică, presiunea Turciei pe achiziții și un dolar american slăbit fac ca nivelul de originare plătit în CPT Constanța să ajungă la 605-610 USD/tonă. Convertit în lei, avem un echivalent de 2.500 lei/tonă. „Cei care au stocuri vor exploata un potențial la care nu s-au gândit nicio clipă”, crede Cezar Gheorghe.

RAPIȚĂ

Cotațiile Euronext pentru august 2021 calibrează deja așteptări. Procesatorii mari sunt atenți și oferă un nivel de preț pentru marfa premium mult mai scăzut față de anii precedenți: în jur de minus 8 euro/tonă pentru august 2021. „Un calcul simplu ne relevă un preț CPT procesator sau Port Constanța de 383 euro/tonă, respectiv 1.870 lei/tonă. Încă o dată, îndemn la ponderație și o vânzare în aceste zile de maximum 500-700 kg/ha”, spune Cezar Gheorghe, consultant senior și analist pentru Casa de Trading a Fermierilor.

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor, din data de 2 decembrie 2020, privind piața cerealelor, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-2-decembrie-2020/

Publicat în Eveniment

Deși 2020 este un an dificil pentru toată lumea, agricultura este unul dintre domeniile în care lucrurile nu stau în loc, Fendt prezentând noi soluții și inovații din tehnica agricolă greu de egalat în cadrul conferinței anuale internaționale de presă. Devenit deja o tradiție, evenimentul s-a desfășurat pe 7 octombrie, online anul acesta, pentru a respecta măsurile de siguranță impuse de actualul context. În aceeași zi, renumitul producător german de utilaje agricole – Fendt, însă la ora 19.00 (pentru că atunci se cam termină – poate! – munca fermierilor), pe platforma 200.fendt.com, și live pe Facebook, a organizat, tot virtual, lansarea noii generații de tractoare Fendt 200 Vario.

Desigur, și pentru Fendt, anul 2020 va rămâne în istorie ca un an atipic, marcat de nevoia de adaptare rapidă. Însă, în ciuda crizei provocate de pandemia de coronavirus și întreruperii producției atunci când acest lucru s-a impus, reprezentanții producătorului german spun că anul 2020 se va încheia cu rezultate bune, lucru ce demonstrează stabilitatea și încrederea acordată companiei. „Ca sursă de hrană, agricultura este în mod inerent importantă și, cu câteva excepții, nu a fost afectată de criza cauzată de pandemie. Deci, din fericire, afacerile din domeniul tehnologiei agricole funcționează normal, în cea mai mare parte. (...) Și în perioade de criză, achizițiile se bazează pe relații de încredere de lungă durată dintre partenerii Fendt, clienții Fendt și Fendt ca producător”, a spus Christoph Gröblinghoff, Vice President, Brand Head Fendt EME and Chairman of the Board.

Fendt 200 Vario, serie complet reproiectată

Fendt este brandul hi-tech al AGCO – aproximativ 500 de ingineri lucrează în fiecare zi la noi proiecte de dezvoltare. Compania investește sume enorme în cercetare și dezvoltare, pentru a oferi cele mai potrivite și simple soluții fermierilor din întreaga lume, indiferent de nevoi.

Noua generație de tractoare Fendt 200 Vario se numără printre ele. După mai mult de zece ani de la lansarea seriei, aceasta a fost complet reproiectată. Apreciate pentru o manevrabilitate crescută și performanțe remarcabile, fiind totodată tractoare compacte și ușoare, noile modele împrumută din construcția tractoarelor Fendt mai mari. Acestea sunt echipate cu o cabină nouă și intuitivul sistem de operare FendtONE, pentru o utilizare mai simplă și confort suplimentar. Datorită tehnologiei înalte încorporate, cunoscută și apreciată de clienții Fendt, sunt disponibile, de asemenea, diverse funcții inteligente care ușurează și eficientizează munca în câmp.

Conceptul inovator de creștere a puterii, Fendt DynamicPerformance, mărește performanțele modelului vârf de serie, Fendt 211 Vario. Puterea noilor tractoare din seria 200 (între 79 și 124 CP) este dezvoltată de motoarele AGCO Power de 3,3 litri, cu trei cilindri.

Putere mai mare pentru tractoarele pe șenile Fendt 1100 Vario MT

De o putere mai mare beneficiază și noile modele de tractoare pe șenile Fendt 1100 Vario MT (între 511 și 673 CP). Astfel, Fendt 1167 Vario MT, vârful de serie, dotat cu motor MAN de 16,2 litri, cu șase cilindri, devine cel mai puternic tractor cu șenile cu transmisie variabilă continuă de pe piață. La eficiența sa crescută contribuie și bara de tracțiune oscilantă, construcția suspensiei Smart Ride+ complet nouă, împreună cu toate comenzile familiare Fendt. Inovatorul tren de rulare Fendt VarioDrive și conceptul FendtID (sistemul de lucru al motorului la turație redusă), deja cunoscute de la alte tractoare Fendt din clasa de mare putere, asigură un consum optim de combustibil și, implicit, economii considerabile.

De asemenea, la fel ca în cazul tractoarelor pe roți, noile șenilate din seria 1100 MT vor putea fi echipate cu sistemul de ghidare automată Fendt VarioGuide, grație căruia pot realiza lucrări cu o precizie de la 20 cm la 2 cm.

Roboții de semănat Fendt Xaver, beneficii pentru agricultură

O altă noutate prezentată în cadrul conferinței este noua generație de roboți de semănat Fendt Xaver, dezvoltați ca parte a unui proiect de cercetare strategică. Noii roboți diferă de modelele anterioare atât constructiv, cât și din punctul de vedere al funcțiilor și al performanței. Creați ca o alternativă la utilajele tot mai mari și mai grele, care produc daune solului și mediului, utilizarea lor în agricultură poate aduce nenumărate beneficii. Printre acestea se numără scăderea costurilor salariale și energetice, reducerea poluării, protejarea solului, realizarea sarcinilor în mod simplu și inteligent, cu o precizie foarte mare.

Noul Fendt Xaver plasează semințele individual în sol, cu o precizie de centimetru, la o distanță predefinită, cu ajutorul unui sistem de comandă acționat electric. Noua construcție, cu doar trei roți, contribuie la eficientizarea lucrărilor realizate. Roata din spate direcționează robotul, având totodată rol de tasare. Capacitatea buncărului a fost extinsă la 20 de litri, suficient pentru aproximativ 0,5 ha la 90.000 de boabe / ha, iar capacitatea bateriei litiu-ion a fost mărită la 2,6 kWh. Funcțiile inteligente cu care este echipat permit gestionarea sa în mod inteligent, de pe tabletă sau computer.

Combina fără volan, Fendt Ideal T10

Printre cele mai impresionante proiecte recente ale Fendt este combina Fendt Ideal T10. Dezvăluită în premieră la Agritechnica 2019, combina se află acum în teste și va fi disponibilă începând de anul viitor, doar pentru Fendt. Una dintre caracteristicile sale unice este faptul că nu are volan. Este prima combină standard din Europa fără volan, cu sistem de direcție IDEALDrive, fiind comandată prin intermediul unui joystick.

Fendt Ideal T10 stabilește, din multe puncte de vedere, noi standarde în clasa combinelor de mare putere. Noul model vârf de serie are un motor MAN de 16,2 litri, ce dezvoltă 790 CP, adică cu 143 CP mai mult decât al doilea cel mai mare model din serie. De asemenea, combina are un nou sistem de curățare și un sistem de treierare Dual Helix redimensionat.

Ne mai rămâne doar să o așteptăm în teste și în România.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - noiembrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

Vă prezentăm un raport de piață pentru grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță, din data de 17 noiembrie 2020, realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe – consultant senior și analist.

GRÂU

În piața internă, prețurile generate de cererea cumpărătorilor se apropie de 1.000 lei/tonă. „Zona din care se originează marfa generează costuri de transport mai mici sau mai mari, care se adaugă la costul final”, precizează Cezar Gheorghe.

În piața de export, situația rămâne, de asemenea, setată în jurul valorii de 205 euro/tonă CPT Constanța.

Fermierii români însă, rămân setați pe obiectivele culturilor de toamnă, mai exact pe finalizarea procesului de semănat pentru grâu, care se va încheia în câteva zile, susține analistul.

„În plan regional, au apărut informațiile așteptate referitoare la cota de export a Rusiei. Aceasta va consta într-un maxim de 15 milioane de tone, setată pentru perioada februarie 2021- iunie 2021, compusă din grâu, porumb și orz. Până la această oră, Rusia a exportat circa 16,3-16,5 milioane de tone de grâu, iar, în mod normal, nivelul de export nu depășește 40 milioane de tone. Acest aspect ne arată o fereastră de oportunitate, care va veni pe un trend de limitare a ofertei în timpul acestei perioade, cererea rămânând constantă și, luând în considerare dimensiunea recoltei europene, mult diminuată”, arată consultantul.

În continuare, Cezar Gheorghe este de părere că piețele rămân dinamice. „Oferta își face loc în zone mai greu accesibile din cauza condițiilor de calitate și a diferenței logistice, iar un bun exemplu rămâne intrarea Rusiei pe piața Algeriei, în mare parte datorită deficitului de recoltă din Franța, de altfel un vânzător tradițional în protectorat”.

Prețurile grâului rusesc în paritatea FOB gravitează în jurul valorii de 255 USD/tonă, nivel care generează suficientă competiție și din partea pieței interne rusești, dată fiind paritatea rublă-dolar – 76,2 RUB/1 USD.

Însă, pentru moment, în valul de licitații din ultimele zile, prețurile au urcat ușor, ca mai apoi să revină la cotațiile Euronext de dinainte de raportul WASDE. Nivelul de rezistență la care grâul continuă să primească suport este de 210 euro/tonă în condiția decembrie 2020.

În plan global, ajustările își fac loc din nou în locurile unde sezoanele de recoltat sunt încă în curs de desfășurare, mai precis în Argentina, care coboară încă o dată nivelul de prognoză la 16,7 milioane tone, versus 21 milioane prognoză inițială și 17 milioane ultima prognoză editată de USDA.

Prețuri regionale și globale pentru grâu:

  • FOB Ucraina, 11,5% proteină: 252 USD/tonă

  • FOB Rusia, 12,5% proteină: 256 USD/tonă

  • FOB Baltic 12,5% proteină: 252,5 USD/tonă

  • FOB Germania 12,5% proteină: 257,5 USD/tonă

  • FOB Australia: 261 USD/tonă

  • FOB Argentina: 248 USD/tonă

  • FOB US Golf HRW 11% proteină: 270 USD/tonă

  • FOB Canada 13,5%: 271 USD/tonă

PORUMB

În opinia lui Cezar Gheorghe, România se caracterizează în aceste zile ca o piață de cerere și vedem aici efervescența jucătorilor din ambele segmente, piața internă și cea de export, în căutare continuă de volume pentru a acoperi necesarul în unitățile de creștere și procesare a puilor și a porcilor, precum și cererea de export determinată de nivelul scăzut al recoltelor la nivel regional.

În România, nivelul de recoltă rămâne setat pe 10-10,4 milioane de tone. În unele zone ale țării, încă se recoltează sau se așteaptă momentul optim pentru a putea intra la recoltat.

Prețurile în condiția de paritate CPT Constanța au un reper de 190 euro/tonă, în timp ce piața internă generează niveluri de 920-940 lei/tonă.

„În plan regional, ca urmare a recunoașterii de către USDA a diferenței enorme între cele două rapoarte, 10 octombrie vs 10 noiembrie 2020, și anume un minus de 8 milioane de tone în dreptul recoltei ucrainene, se vede aceeași efervescență a dorinței de trade, acum cifrele fiind validate și deci constituind o bază certă de prognoză.

Pe de altă parte, continuă saga celor 7 milioane de tone în default. Părerile sunt împărțite între pro și contra, nivelul pierderilor între prețul forward de 150-160 USD/tonă și spot de 210-220 USD/tonă este estimat la 360 milioane de dolari și aici este, de fapt, miza”, explică analistul.

Prețuri regionale și globale pentru porumb:

  • FOB Ucraina: 239 USD/tonă

  • CPT Ucraina: 232 USD/tonă

  • FOB Brazilia: 232 USD/tonă

  • FOB SUA Golf: 215,5 USD/tonă

  • CIF Vietnam: 251 USD/tonă

  • CIF Japonia: 255 USD/tonă

  • CIF Coreea de Sud: 252,5 USD/tonă

FLOAREA-SOARELUI

Prețul semințelor de floarea-soarelui a cunoscut o creștere semnificativă, alimentată din mai multe surse, susține consultantul Cezar Gheorghe. Portul Constanța plătește un nivel de 550 USD/tonă în CPT, iar prețul FOB este de 560 USD/tonă.

„Motivele principale care țin de aceste creșteri sunt corelația cu complexul uleiurilor vegetale, palmier și soia, care au avut, la rândul lor, corecții pozitive, în special uleiul de soia. Acesta din urmă a fost puternic influențat de raportul USDA, precum și de ritmul de plantare redus din America de Sud, Argentina atingând un nivel de 19,9% din estimare. În acest sens de creștere, a intervenit și calculul final al nivelurilor de recoltă din Ucraina, Rusia și România, fiecare generând un efect negativ asupra volumelor, după cum urmează: Ucraina - minus 3 milioane tone; Rusia - minus 1,2 milioane tone și România - minus 0,8 milioane de tone.

În Ucraina, unde impactul se dovedește a fi cel mai mare, a intervenit un efect compus din doi factori, unul generat de lipsa lichidității în acoperirea vânzărilor de ulei brut, iar cel de al doilea din previziunea lipsei de lichiditate a materiei prime viitoare, care a generat un efect de spirală ascendentă în termen de prețuri.

Semințele de floarea soarelui vor exercita un pol de atracție irezistibil datorită lipsei de lichiditate și a cererii constante din Europa, Turcia, Egipt și India. Este o marfă care se originează numai în Europa și regiunea Mării Negre, cu un spot de producție în America de Sud, respectiv Argentina. Dar Europa nu este acoperită de recolta proprie, nu numai în acest an, ci în general, iar cererea intra-comunitară și de import este constantă în țări precum Spania și Franța în special, precum și în regiunea ARAG din nordul Europei, care condensează unități de procesare de volum mare”.

RAPIȚĂ

Semințele de rapiță beneficiază de un trend pozitiv. Cotațiile pentru lunile februarie 2021 și mai 2021 sunt la niveluri de 407-408 euro/tonă, respectiv 405-406 euro/tonă. „În ceea ce privește recolta nouă, 387-388 euro/tonă pentru august 2021 este un nivel ridicat, iar premiumul se îngustează pe fondul cererii existente încă de pe acum, el rezonând cu -10 / -8 USD/tonă față de cotația indicativă august 2021. Acest aspect se traduce în prețuri de 1.836-1.845 lei/tonă în paritate DAP/CPT unități de procesare sau port Constanța”, punctează analistul Cezar Gheorghe.

Indicații preț:

  • FOB RPS Marea Neagră: 487,5 USD/tonă

  • RPS OIL Rotterdam: 840 EUR/tonă (+15 euro/tonă)

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor, din data de 17 noiembrie 2020, privind piața cerealelor, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-17-noiembrie-2020/

Publicat în Eveniment
Pagina 1 din 3

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

FMC banner site

banner.logo agroconcept

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista