Producția de biomasă în România reprezintă o direcție de dezvoltare a unui sector din agricultură cu potențial profitabil mare, cu beneficii economice și de mediu semnificative. Aceasta este concluzia celui mai recent studiu realizat de Clubul Fermierilor Români în parteneriat cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara și Academia de Științe Economice din București. Studiul integral a fost pus la dispoziția autorităților.

Studiul relevă că biomasa este singura resursă regenerabilă de energie care poate să înlocuiască resursele neregenerabile utilizate la ora actuală în România pentru a produce energie electrică, fiind o alternativă pentru asigurarea stabilității sistemului energetic național. Totodată, biomasa este o șansă de redresare economică pentru dezvoltarea rurală, prin crearea de mii de locuri de muncă.

„Unul dintre obiectivele asumate prin mandatul meu în cadrul mecanismului de Președinție rotativă al Clubului Fermierilor Români este promovarea proiectelor sustenabile de dezvoltare a agriculturii românești, care să contribuie la transformarea acesteia într-un model de referință pentru agricultura europeană. Odată cu lansarea acestui studiu, dorim să aducem în discuție oportunitatea lansării unui Program Național de Eficiență Energetică prin extinderea suprafețelor cultivate cu biomasă care să beneficieze de finanțare europeană în cadrul Planului Național Strategic 2023-2027 sau de alte linii de finanțare din domeniul agricol”, a declarat Laszlo Becsek, președinte al Clubului Fermierilor Români.

În prezent, biomasa contribuie cu aproximativ 14% la consumul mondial de energie primară, motiv pentru care în Strategia Energetică a României pentru perioada 2016 – 2030 a fost luată în calcul promovarea surselor regenerabile de energie, inclusiv utilizarea biomasei pentru producerea energiei electrice.

„Clubul Fermierilor Români susține, încurajează și promovează fermierii care sunt interesați să investească în dezvoltarea culturilor energetice de tip biomasă. Opțiunea unui fermier sau a unui investitor rural de a produce biomasă poate face ca exploatația agricolă sau industria locală să fie mai competitivă, crescând profitabilitatea acesteia. Producția de biomasă aduce beneficii pentru fermierii români și are un impact pozitiv în afacerile din agricultură”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Tânărul inginer agronom Alexander Degianski este deținătorul unei culturi energetice de tip biomasă în județul Timiș. „În această perioadă, accesibilitatea prețului este considerată una dintre principalele provocări ale sistemului energetic. Producția de biomasă este o alternativă viabilă pentru resursele neregenerabile de energie și, după estimările specialiștilor, cererea pentru biomasă va crește în anii următori. În Europa există deja țări în care biomasa este folosită ca sursă de energie la scară largă, iar România trebuie să se grăbească să valorifice această oportunitate”, a arătat Alexander Degianski.

Producția de biomasă în România în contextul strategiei de diversificare a mixului energetic

În anul 2021, structura surselor primare de energie utilizate în țara noastră pentru a produce energie electrică a fost constituită din surse convenționale (54,72%) și din surse regenerabile (45,28%).

Prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România dorește elaborarea unor măsuri de diversificare a mixului energetic, diversificare realizată prin creșterea ponderii la producția energetică a surselor regenerabile de energie (eoliană, solară, hidroelectrică, geotermală, energia oceanelor, biomasa și biocombustibilii).

În funcție de sursa de producere a materiei organice, dar și de scopul pentru care este folosită, biomasa poate fi obținută din reziduuri primare de la culturile agricole sau din produse forestiere, din reziduuri secundare care devin disponibile după ce a fost folosit un produs din biomasă sau din deșeurile forestiere care nu mai pot fi folosite în procesul industrial sau în scop comercial.

Totodată, biomasa poate fi obținută din culturi utilizate special pentru acest scop și catalogate în prezent drept culturi energetice (culturi de specii ierboase sau forestiere). Astfel de culturi energetice vizează specii forestiere cu o viteză mare de creștere (ex. plop, salcie, eucalipt), specii care produc multă biomasă agricolă (ex. trestia de zahăr, rapița, sfecla de zahăr, soia etc.), dar și culturi perene.

Din punct de vedere al resursei naturale edafice, România are la dispoziție suprafețe importante de terenuri cu potențial pentru culturile energetice. Cu o suprafață subvenționată necultivată declarată (inclusiv spații protejate) de 38.688,26 hectare la nivelul anului 2021, conform APIA, România ar putea crește gradul securității energetice prin dedicarea acestor suprafețe pentru culturile specifice biomasei.

Conform studiului, în contextul în care aceste suprafețe s-ar cultiva cu plopi, doar în primul an de recoltă, aceste activități ar angrena mai mult de 1.500 de oameni din mediul rural în vederea realizării unei producții estimate de 483.603 tone.

Județele cele mai bogate ca potențial de resurse forestiere pentru a produce biomasă sunt Suceava, Harghita, Neamț și Bacău.

Foto: Alexander Degianski

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Maestra din spatele produselor apicole realizate și comercializate de Stupina Diaconescu, Rodica Diaconescu, admite importanța asocierii în sectorul apicol, însă recunoaște că desfacerea trebuie făcută la nivel individual, unei clientele formate în timp, conform cererii pieței.

Se spune că mai toți militarii de carieră, pensionați, fie se apucă de agricultură, fie de apicultură. Afirmația este valabilă și în cazul familiei Diaconescu. Soțul, fost ofițer, Cristi Diaconescu, este cel care merge în pastoral, cel care duce greul pe drumurile țării, care petrece majoritatea timpului alături de albinele sale dragi, în câmp, însă creierul din spatele business-ului și interfața cu clienții și partenerii de afaceri este soția, Rodica Diaconescu, tehnician apicol și colaborator apropiat al ICDApicultură.

Într-un interviu acordat publicației noastre, cu ocazia celei de-a XX-a ediții a Târgului Național al Mierii, Rodica Diaconescu ne-a mărturisit că 2018 a fost un an „bunicel” pentru stupina pe care o conduce alături de soțul său.

În ceea ce privește discuția privind valoarea de comercializare a mierii, domnia sa recunoaște că prețul de cost s-a majorat constant, în timp ce prețul produsului finit nu a crescut de aproape șapte ani.

Diaconescu recunoaște totodată că apicultura este un business profitabil pentru familia sa, însă doar cât să aibă un standard de viață puțin mai ridicat.

Revista Fermierului: Ce a însemnat anul 2018 pentru familia de apicultori Diaconescu?

Rodica Diaconescu: Anul trecut a fost unul ca toți ceilalți pentru noi. An de an plecăm în pastoral, în luna aprilie, la rapiță, mergem la primul salcâm, la șes, apoi ne întoarcem la Vâlcea la al doilea salcâm. Stupina Diaconescu are sediul în București, însă vatra stupinei se află în Nicolae Bălcescu de Vâlcea. Pe Valea Topologului am descoperit o zonă bună cu salcâmi, o zonă foarte bună pentru mană, bună de polen, fâneață foarte multă, dar suntem nevoiți să facem și alte sortimente, astfel încât să ieșim pe piață cu produse diversificate.

Dar ca să vă răspund, 2018 a fost un an bunicel pentru afacerea noastră. În primăvara lui 2018, salcâmul a mers binișor. Doar puțin, așa, la tei, a fost ceva mai slab. Poliflora a mers și ea binișor. Nu a fost un an rău, ci unul bunicel.

R.F.: Ne-ați vorbit pe scurt despre cules, nu și despre prețul mierii. Din acest punct de vedere, ce ne puteți spune?

R.D.: Făcând pastoral, pentru a produce, un apicultor cheltuie cu carburanții, cu forța de muncă, cu transportul, procesarea, ambalarea, promovarea, participarea la târguri etc. Toate costurile de producție s-au majorat, dar prețurile mierii și ale celorlalte produse apicole le-am păstrat aceleași în ultimii 5-7 ani. N-am modificat niciun preț, chiar dacă avem cheltuieli mai mari.

R.F.: Pe cât de importante sunt pentru viața pe pământ, pe atât de sensibile la boli sunt albinele. În ultima perioadă, ați întâmpinat probleme la acest capitol? Loca americană, varroa ș.a. decimează familii întregi de albine din România.

R.D.: Noi am căutat să evităm locurile famate. Am mers în locuri mai nepoluate, în locuri mai nepopulate de familii de albine, astfel încât să nu ne căptușim cu vreo boală. Le hrănim pe mierea lor, pe păstura lor, pe polenul lor, pe tot ce aduc ele și ce este natural și, atunci, chiar nu am avut niciodată probleme.

R.F.: Ați încercat să intrați cu produsele dumneavoastră în magazinele locale, în rețelele de discount, super sau hipermarketuri?

R.D.: Noi nu producem atât de mult și nu avem atâta putere de muncă, astfel încât să ajungem să livrăm cantități mari. Noi mergem pe la târguri și reușim să vindem ceea ce producem cu ocazia acestor evenimente. Urmașii noștri nu vor să mai facă așa ceva, iar atunci noi încercăm să trăim puțin mai bine și ne vindem singuri produsele.

R.F.: Sunt stupăritul și activitățile adiacente un business profitabil?

R.D.: În cazul nostru da, dar doar cât să trăim un pic mai bine, atât, nu să ne îmbogățim.

R.F.: Cu privire la cantitatea de miere polifloră, cât ați obținut anul trecut?

R.D.: Miere polifloră am obținut în jur de 20 de kilograme pe stup, dar în condițiile în care facem pastoral, alergăm cu ele, nu stând pe loc. Dacă staționăm, obținem în jur de 8-10 kilograme de miere pe stup.

Per total, în medie am obținut în jur de 35 de kilograme de miere pe stup, iar pe familie, în jur de 20 de kilograme. Noi nu ne facem niciodată un calcul total al mierii obținute. Mai înmulțim din familii de albine... Avem un stup, îl punem pe cântar și știm cât a produs, nu stăm însă să calculăm cât am obținut în total pe toată stupina.

R.F.: Optați pentru Apis Melifera sau Buckfast?

R.D.: Pe noi nu ne interesează nimic din afară. Am ales doar genetică autohtonă.

R.F.: Anul acesta, cu câte familii de albine ați rămas?

R.D.: Deținem în jur de 100 de familii de care avem mare grijă.

R.F.: Sunteți pentru asociere, pentru a vă dezvolta la comun sau individual?

R.D.: Suntem și pentru asociere, pentru că dacă nu era Asociația Crescătorilor de Albine (ACA), nu eram nici noi. Suntem pentru așa ceva pentru că au un istoric consolidat și de aceea suntem cu ei. Avem însă clienți formați și ne vindem singuri produsele.

R.F.: Valorificați miere și prin asociație?

R.D.: Ne valorificăm singuri produsele, pentru că noi nu facem numai miere, ci și polen. Polenul trebuie să-l comercializăm singuri, să-l păstrăm în anumite condiții pentru că-l vindem crud. Valorificăm și păstura, lăptișorul de matcă; aceste produse nu pot fi comercializate decât individual.

R.F.: Efectul neonicotinoidelor asupra albinelor este bine-cunoscut. Ați identificat probleme de acest fel și în stupina dumneavoastră?

R.D.: Anul trecut, am avut o mică problemă - albinele rămâneau pe floarea-soarelui și acolo înțepeneau, dar dacă ai familii puternice nu este așa de mare necazul.

R.F.: Pericolul reprezentat de neonicotinoide unde credeți că a fost mai mare? La rapiță? La alte culturi?

R.D.: La rapiță, la floarea-soarelui, dar încercăm să evităm pericolele. Ni s-a întâmplat o dată, a doua oară, nu ne mai ducem acolo. Preferăm să ne ducem la o floră spontană, sălbatică și păstrăm stupii în stare bună.

Anul 2018 a început mult mai bine decât anii anteriori, pentru apicultorii din judeţul Satu Mare, însă preţul mierii este mai mic, ca urmare a cantităţii mari de miere recoltată, potrivit informațiilor puse la dispoziția presei de filiala Satu Mare a Asociaţiei Crescătorilor de Albine (ACA).

Conform datelor ACA Satu Mare, la salcâm, media producției de miere a fost de aproximativ 12 kilograme/familie, deşi a fost secetă și nu a plouat cât a trebuit în perioada salcâmului. Au fost cazuri de apicultori cu familii de albine de la care s-au scos și câte opt rame, adică 20 de kilograme de miere.

În plus, reprezentanții ACA Satu Mare spun că, în 2018, Apicola preia mierea de salcâm la 14 lei/kilogram, iar poliflora la 8 lei/kilogram, faţă de anul trecut, când salcâmul a fost 16-18 lei, ceea ce denotă că este multă miere de salcâm pe piaţă.

Într-o intervenție publică, preşedintele ACA Satu Mare, Nicolae Cornea, a afirmat că familiile cele mai puternice sunt cele care au fost tratate împotriva parazitului Varroa cu Varachet, în acest caz mortalitatea albinelor fiind mai mică.

„Apicultorii spun că au trecut cu bine iarna, tratamentul cel mai eficient este cel cu Varachet. Ceilalţi apicultori care au folosit altceva au avut destule mortalităţi. Acum, după salcâm, se recomandă efectuarea unui tratament. De asemenea, pentru cei care nu sunt adepţii roitului natural, se recomandă despărţirea artificială a familiilor pentru înmulţire”, a precizat Cornea, citat de agenția centrală de presă.

Filiala Satu Mare a ACA România are aproximativ 350 de membri, care deţin în jur de 12.000 de familii de albine.

Fostul secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Gheorghe Albu, este supărat că pierde undeva la 50.000 de euro pe fermă, într-un an agricol, din cauză că nu au fost introduse la plata pe suprafață și la plata pe zona de interes ecologic (ZIE) perdelele forestiere de salcâm și îl acuză totodată de dezinteres chiar pe ministrul Agriculturii în exercițiu, Achim Irimescu, care prin Ordinul 619/2015 modificat ar „rade” aceste perdele de protecție mai rău decât a făcut-o regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu.

Fermierul se plânge că înseși autoritățile au susținut de-a lungul timpului înființarea perdelelor forestiere în zona Dobrogei (Ordinul ministrului 636/2002) pentru ca, în prezent, cei care au întemeiat astfel de culturi arboricole să nu poată beneficia de subvenții pe suprafețele indisponibilizate.

În contextul legislativ actual, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) are bani pentru plăți directe doar în cazul anumitor specii arboricole, în speță pentru Paulownia, tip de cultură care continuă să promită venituri uriașe din valorificarea lemnului, aspru combătută însă de cercetători de renume, cum este și cazul lui Cătălin Simota. Realitatea spune însă că nu există la noi în țară nicio plantație de pe care să se fi recoltat și valorificat masă lemnoasă provenită din cultura de Paulownia. Cu toate acestea, APIA plătește pentru aceasta sume cumulate ce ajung să depășească chiar și 200 de euro la hectar.

Pentru situația neplăcută în care s-a ajuns, Albu dă vina și pe Achim Irimescu, actualul șef MADR, care chiar l-a încurajat în vizitele sale efectuate la ferma constanțeanului, alături de fostul deținător al portofoliului Agricultură, Daniel Constantin, să planteze cât mai mulți arbori.

Odată ajuns la șefia Ministerului Agriculturii, Irimescu a fost atenționat de fostul său coleg, Gheorghe Albu, că absența de la plata pe suprafață și de la plata pe zona de interes ecologic (ZIE) a perdelelor forestiere de salcâm este nedreaptă, în condițiile în care alți arbori sunt acceptați (Paulownia, salcia, plopul alb și negru etc.), dar care nu au aceleași beneficii economice (putere calorică, rol melifer ș.a.m.d.).

Albu îl acuză pe Irimescu că nici măcar nu a citit documentația pusă la punct de Romsilva în vederea susținerii la plată a salcâmului.

„Îmi aduc aminte când am văzut că s-a făcut această prostie, de îndată am și reacționat. L-am sunat pe ministru, ne-a sunat și el înapoi și a spus să ni se dea de la Romsilva o documentație din care să reiasă că salcâmul este altceva decât am zis noi. Au venit cei de la Romsilva - le mulțumesc celor de la Constanța - mi-au dat materiale scrise pe care i le-am trimis ministrului. Eu cred că nu le-a citit. Păcat. În ziua de astăzi totul este scump, inclusiv acel maldăr de hârtii pe care i le-am trimis domnului Irimescu să vadă ce înseamnă salcâmul față de Paulownia, față de salcie, față de plop, care sunt menținute la plata pe suprafață”, a declarat Gheorghe Albu.

Mai mult, el spune că actualul ministru de resort s-a comportat oarecum similar cu Nicolae Ceaușescu, fost șef de stat care ar fi ordonat defrișarea perdelelor forestiere, în condițiile introducerii irigațiilor pe mari suprafețe.

„Prostia asta a făcut-o și regimul Nicolae Ceaușescu. În epoca de agricultură socialistă, din dorința de a mări suprafața agricolă, acesta a defrișat perdelele forestiere. (...) Eu, în copilăria mea, știam cum arătau acele perdele forestiere. Cei care nu le-au apucat și sunt mai tineri, le pot vedea la bulgari. Eu nu văd ce rău poate face perdeaua forestieră din salcâm, să fii atât de dur, încât să nu dai, să nu plătești ceva (...). Ca atare, nu mă voi lăsa. Îl rog și pe premierul României, (n.r. - Dacian Julien Cioloș) - și dânsul a văzut aceste perdele forestiere, să ia atitudine și să remedieze această greșeală. (...) A venit Achim Irimescu și prin Ordinul 619/2015 cred că le rade mai rău decât le-a ras Ceaușescu”, a adăugat fostul secretar de stat MADR.

Achim Irimescu precizează la rândul său că subvenționarea salcâmilor ar fi trebuit să fie apanajul guvernelor anterioare și dă vina pe „vechea moștenire” pentru absența de la plată a acestui tip de arbore pe Pilonul I - plăți directe și măsuri de piață, chiar dacă pe dezvoltare rurală, salcâmul are prevăzută susținere financiară.

Șeful MADR consideră totodată, de altfel ca și în cazul fermierilor, că salcâmul nu este o specie invazivă, așa cum se specifică în regulamentele europene.

„În contextul în care această specie este de niște sute de ani pe aici, n-o mai putem considera ca și invazivă. Pe de altă parte, avantajele pe care le prezintă acest copac, sigur că le menționăm (...) în argumentarea solicitării noastre și Comisia Europeană (CE) nu are în principiu o problemă cu asta. Reproșul CE a fost că ar fi trebuit să avem în vedere cu mult timp în urmă acest lucru și să fie prins la vremea respectivă în legislația europeană. Vorbim de ani de zile în urmă, dar în contextul în care ministerul (n.r. - Ministerul Agriculturii) știa că pe dezvoltare rurală e permisă specia salcâm, sigur că nu a făcut demersurile necesare și pentru partea de plăți directe”, a precizat Achim Irimescu.

Mai bine de un deceniu de experiență

„De acum 10-12 ani am început să plantăm specia salcâm pentru înființarea perdelelor forestiere. La Viișoara, comuna Cobadin, se găsește cel mai mare câmp de perdele forestiere – circa 1,2 milioane de puieți de salcâm plantați, care adăpostesc un areal de aproape 7.000 de hectare teren agricol”, declară cu amărăciune în glas Gheorghe Albu.

El spune că la momentul la care demersul de plantare a acestor perdele de protecție a demarat, prin ferma sa s-au perindat aproximativ 100 de senatori din Parlamentul României, sute de producători agricoli, primari, dar și alți responsabili din administrația publică care l-au felicitat pentru acțiune.

„A fost prezent și fostul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin, însoțit de actualul ministru al Agriculturii, Achim Irimescu care, la fel, alături de sute de producători agricoli (o organizare la acel moment fără reproș, a trebuit să închiriem și un elicopter să poată fi survolat câmpul de perdele forestiere) ne îndemnau să plantăm perdele forestiere”, recunoaște Albu.

Producătorilor agricoli din zonă care se încumetau s-o apuce pe drumul perdelelor forestiere li se promitea că, începând cu 2014, aceste culturi urmau să fi introduse la plata pe suprafață și la plata pe zonă de interes ecologic (ZIE), mai spune fermierul. Așteptările aveau să le fie spulberate.

„În loc să găsim însă în Ordinul 234/2016 (n.r. - privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi [...]) specificat acest lucru, act normativ semnat de altfel de ministrul Achim Irimescu care ne-a vizitat ca secretar de stat la acea vreme, (...) el scoate perdelele forestiere din acest ordin pentru un motiv cu care eu nu pot să mă împac - salcâmul nu este recunoscut la plata pe suprafață și nici la plată ZIE pentru că nu este indigen”, acuză fostul secretar de stat.

Albu se teme că aceste perdele forestiere înființate riscă să fie defrișate pentru că ele nu sunt plantate numai pe terenul propriu (n.r. - 230 ha), ci și pe cele ale altor asociații și ale altor proprietari. „O altă situație de nedorit, dar care deja se întâmplă”, spune el, precizând totodată că, în toamna lui 2016 era în plan plantarea a aproape un milion de puieți de salcâm, lucru care nu se va mai întâmpla.

„Toți producătorii agricoli care aveau în plan și intenția de a cultiva perdele forestiere, au sistat acest lucru. Pot spune că este o crimă pentru România, iar pe cei care au luat această atitudine îi pot numi criminali. Dacă nu se va remedia situația, vom ajunge să defrișăm acele perdele forestiere și să nu mai plantăm în continuare”, a afirmat fermierul constănțean.

El explică că problema este, în fapt, Anexa numărul 7 din Ordinul 619/2015 în care se specifică faptul că speciile forestiere elibigile la plată pe Zonă de Interes Ecologic (ZIE) sunt salcia, plopul alb/negru dar că lipsește cu desăvârșire salcâmul. „De ce asta?”, se întreabă mai departe fermierul, întrebare la care tot el răspunde, bazându-se pe afirmațiile birocraților de la București: „Am primit repede un răspuns în care mi s-a explicat tehnic că există Regulamentul 1307/2013 în care România nu recomandă CE și această specie pentru că nu este indigenă și este invazivă.

Conform definiției, speciile invazive sunt acelea care, prin introducere sau înmulțire, pot reprezenta o amenințare la adresa diversității biologice sau pot fi cauza unor consecințe neprevăzute, motiv pentru care nu văd cum salcâmul ar fi invaziv și nu ar fi indigen. Deci crearea perdelelor forestiere de salcâm pe terenurile agricole nu reprezintă niciun fel de amenințare asupra diversității biologice din pentru că acesta nu se înmulțește prin sămânță, capacitatea sporită de regenerare pe cale vegetativă din lăstari și drajoni, nu este cu putință pentru că terenurile din jurul acestor perdele forestiere se lucrează iar terenurile agricole pe care se înființează aceste perdele forestiere nu reprezintă o diversitate biologică ce ar putea fi amenințată”.

„Eu cred că trebuie să ne vină mintea la cap. Altfel, intrăm în altă zonă, să ne certăm cu apicultorii!”, Manole Dumitru

Iată și îndemnul administratorului First Grain din Amzacea, Manole Dumitru, intervievat și el cu privire la acest subiect. El recunoaște că acest proiect a fost demarat și cu aportul său începând cu anul 2007, cu sprijinul Consiliului Județean, că a adus semințele de salcâm tocmai din Bihor, iar pentru încăpățânarea sa de a pune bazele unei pepiniere la Plopeni a fost dat chiar și în judecată.

„Atunci, în 18 august 2007, (...) am susținut simpozionul «Dobrogea în contextul deșertificării». În închiderea evenimentului am spus: «Dobrogea, irigații pe 190.000 ha din cele 419.000 ha inventariate la irigat în 1989; perdele forestiere pe suprafața de 5.500 ha din cele 4.500 ha câte au existat până în 1963». Am spus asta în condițiile în care eu am participat la scoaterea perdelelor forestiere în 1963, pentru că a fost o idee de a reda terenul agriculturii când s-a aplicat programul de irigații.

Ca urmare, am constituit trei pepiniere: una la Plopeni, alta la Medgidia și una la Nazarcea. Am adus sămânță de salcâm (...). Știm. Trebuia să împănăm salcâmul «Cămila Deșertului» cu «Stejarul Brumăriu», cu «Stejarul Pufos», cu «Plopul», cu «Sălcioara», dar noi am găsit doar aceste semințe pe care le-am adus tocmai de la Oradea, ca să facem aceste pepiniere. Acum nu sunt recunoscute din cauză că salcâmul nu ar fi indigen. Poate s-o gândi careva că acest salcâm există istoric în România, de sute de ani. Au fost și contestații că am făcut pepinieră la Plopeni, pe un teren nefolosit, am fost chiar și dați în judecată în contencios administrativ, că s-a supărat prefectul de la acea vreme; era de altă culoare politică. S-au creat însă în jur de 900-1.000 ha de perdele forestiere la Viișoara, la Amzacea, s-au realizat și împăduriri ale terenurilor degradate și Limnița, Ostrov, mai multe zone ale județului Constanța”, a declarat producătorul agricol.

Ministrul Agriculturii susține plata subvenției la salcâm, însă crede că cererea făcută comisarului Hogan în acest sens nu va avea finalitate în 2016

Pentru că pe zona de finanțare prin fondurile FEADR, cultura salcâmului este susținută, nu însă și pe zona de subvenții FEGA, ministrul Agriculturii în exercițiu a făcut o solicitare în sensul de a se schimba această situație, demers soldat deocadată eșecului. Unul cel puțin temporar dacă ar fi să ne luăm după spusele tehnocratului.

Chiar dacă el spune că a susținut salcâmul ca fiind specie locală în cadrul Consiliului de Miniștri din 18 iulie 2016, i s-a replicat faptul că legislația europeană specifică în mod clar faptul că acest specie de arbore este invazivă.

„Trebuie făcută o distincție foarte interesantă: salcâmul este permis la plantare (...) în programul de dezvoltare rurală, dar nu este permis (...) pe partea de înverzire. În acest context, (...) am transmis o primă scrisoare comisarului european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, în care am solicitat să se modifice legislația, pentru că avem o discrepanță între cele două componente. Să nu uităm că PAC are doi piloni: plăți directe și măsuri de piață, respectiv dezvoltare rurală. Dacă în Pilonul II de dezvoltare rurală este permis salcâmul, în Pilonul I nu este. Atunci, luându-o pe logica necesară, am solicitat comisarului Hogan să modifice legislația. Răspunsul deocamdată a fost negativ pentru că este un regulament de bază care se modifică împreună cu Consiliul și Parlamentul European și, în acest sens, sigur că răspunsul nu a mulțumit partea română și am revenit cu solicitarea la CE.

Chiar în ședința Consiliului din 18 iulie 2016, de la Bruxelles, în contextul în care s-a discutat despre simplificarea Politicii Agricole Comune (PAC) și, mai ales pe partea de înverzire, când am luat cuvântul, am solicitat expres și acest punct (...). Sigur, conform definiției europene, salcâmul este specie invazivă; eu am spus că nu, este specie locală. În acest sens, legislația europeană este însă clară”, a declarat Achim Irimescu.

El chiar susține cauza acestei specii de arbore și spune că toate perdelele de protecție care s-au înființat cu salcâmi dau un rezultat extraordinar de favorabil, aceștia fiind mult mai avantajoși economic decât, spre exemplu, plopul. Irimescu a adus în discuție și faptul că salcâmul este aproape indispensabil apicultorilor, prin aportul de polen de calitate superioară. Tehnocratul speră ca prin aceste argument să-l câștige de partea sa pe comisarul Hogan.

„Pe lângă faptul că se pretează foarte bine la zonele deșertificabile, mai prezintă un mare avantaj pentru apicultură. În acest sens, revin cu o solicitare la comisarul Phil Hogan, în speranța că, în sfârșit, la modificarea care se va face, pe legislație, să se adapteze și acest punct, dar este clar că pentru acest an nu putem aștepta o astfel de modificare”, a mărturisit ministrul tehnocrat. „În contextul în care este prevăzută posibilitatea stabilirii de perdele de protecție, pe de-o parte, iar pe de altă parte componenta de înverzire a PAC obligă fermierii cu peste 15 ha să nu cultive deocamdată cinci la sută, dar din 2017 vor fi 7% din terenul pe care îl au, producătorii agricoli sunt practic încurajați să stabilească perdele de protecție pentru că au beneficii multiple în acest context. De aceea, sper eu ca fermierii noștri să profite de acest element important, iar noi ca administrație să reușim să obținem drepturi de plată pentru perdelele de protecție forestieră”.

100.000 de puieți pe zi!

Producătorul agricol constănțean, Gheorghe Albu, este cunoscut pentru campaniile sale ample de plantare de perdele forestiere. Cu ajutorul beneficiilor generate de acestea, fostul secretar de stat a ajuns să-și majoreze vizibil eficiența exploatației sale de la Viișoara, comuna Cobadin. Prin mobilizarea activă a sute de localnici, Albu a reușit să planteze 1.2 milioane de salcâmi, care adăpostesc aproape 7.000 ha cultivate.

În plină campanie, fermierul ajungea la performanța a 100.000 de puieți plantați zilnic, utilizând metode inovative, laolaltă cu mecanizatorii săi. Demersul a fost urmat de lucrările de întreținere: stropiri succesive cu cisterna, curățirea de buruieni, astfel încât puieții să nu fie sugrumați, cepuirea și mușuroirea (tulpinile vor crește solitare, nu sub formă de tufe)

O mare parte din aceste perdele se află (încă) pe suprafețele de teren ale consătenilor care au semnat cu Albu contracte de arendă. În plus, fostul secretar de stat a parafat înțelegeri notariale prin care arendatorii erau recunoscuți ca unici beneficiari ai masei lemnoase exploatate din perdelele forestiere, atunci când salcâmii ajungeau la maturitatea de tăiere. Potrivit spuselor sale, în paralel, producătorul agricol se angaja să le ofere drept compensație în contul acestor suprafețe indisponibilizate circa 1.1 tone de grâula hectar.