În ultima vreme, pe buzele tuturor stă noua Politică Agricolă Comună pentru perioada 2023 – 2027, respectiv Planul Național Strategic (PNS), care pentru țara noastră are un buget total de 15,8 miliarde de euro. Pilonul I, care înseamnă plăţile directe, are un buget de 9,8 miliarde de euro şi aproape 6 miliarde de euro reprezintă plăţi pe proiecte pilonul II.

Despre noutățile din PNS am discutat cu Sorin Moise, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). „Apar nişte condiţionalităţi noi, respectiv acoperirea terenului din perioada 15 iunie – 30 septembrie. 80% din terenul arabil al fermei trebuie să fie acoperit. Ce înţelegem prin acoperit? Înseamnă că după momentul recoltării, terenul trebuie lăsat cu mirişte, deci nu trebuie făcută nicio intervenţie până în data de 30 septembrie. Sau, putem pune cultura a doua, să punem altă cultură sau putem să semănăm nişte plante proteice prin care să lăsăm o masă verde care să acopere terenul în acest interval”, arată Sorin Moise.

Măsura, impusă de Uniunea Europeană, este considerată benefică în combaterea deşertificării şi a schimbărilor climatice. „S-a considerat că în momentul în care în luna iunie fermierii recoltau grâul, rapiţa sau orzul arau şi lăsau în bătaia soarelui brazda arată, poate şi în bătaia vântului, ceea ce ar fi dus la degradarea solului. Am fost puşi în situaţia de a alege cea mai sensibilă perioadă. Comisia Europeană a considerat că ar fi o perioadă indicată de la începutul lunii octombrie până undeva după ianuarie, ceea ce ne-ar fi pus în imposibilitatea de a termina aratul ori alte tipuri de lucrări ale solului în anul respectiv. Ştim cu toţii ce înseamnă să ari în primăvară faţă de aratul clasic din toamnă sau de lucrările din toamnă pe care fermierul e obișnuit să le facă. Astfel, după discuţiile cu fermierii am stabilit că ar fi un interval optim 15 iunie – 30 septembrie în care să aplicăm această măsură care prevede ca 80% din terenul arabil al fermei să fie acoperit”, explică secretarul de stat MADR.

O altă noutate din PNS 2023 – 2027 se referă la rotația culturilor. „Discutăm de trei ani consecutivi, se poate merge cu aceeaşi cultură, dar cu culturi intermediare. În momentul în care am recoltat o cultură trebuie să semănăm altceva până anul viitor, când dorim să semănăm aceeaşi cultură. De pildă, am recoltat grâu, semăn o mazăre direct în mirişte, doar pentru înverzire, pentru ca anul viitor să pot să semăn grâu”, a precizat Sorin Moise, care a continuat să explice o altă condiție care privește suprafaţa necultivată. „Referitor la procentul de suprafaţă necultivată între 4% și 7%, aici am obţinut cumva o derogare de la Comisia Europeană să putem cultiva cu plante proteice această suprafaţă care teoretic ar trebui lăsată necultivată pentru a stopa degradarea solurilor. Să vedem dacă aceste derogări vor continua şi anul următor. România alături de alte state a făcut către Comisia Europeană mai multe solicitări de a renunţa la această măsură, pentru că vă daţi seama, atât la nivelul țării noastre, cât şi la nivelul întregii UE, să laşi o suprafaţă de 4% - 5% necultivată este o suprafaţă enormă şi nu ştiu dacă în condiţiile actuale, în condiţiile crizei din Ucraina ne permitem să lăsăm o suprafaţă atât de mare necultivată, fără a afecta securitatea alimentară a zonei.”

PNS 2023-2027 prevede 89 de intervenţii, incluzând 51 de intervenţii prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) şi 38 de intervenţii prin Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR).

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Fondată în 1850 în Mirandola, Italia, Dondi a devenit o companie binecunoscută în producția de mașini agricole. A început cu pluguri de lemn și și-a extins gama de produse atât pentru agricultură, cât și pentru întreținerea drumurilor. După Primul Război Mondial a început să producă pluguri de metal și și-a extins gama de produse. În cele ce urmează, faceți cunoștință cu o parte dintre utilajele Dondi comercializate de către NHR Agropartners.

Avântul economic din anii `50 și începutul mecanizării agriculturii au dat un impuls important pentru dezvoltarea companiei, care și-a diversificat producția, realizând pluguri tractate pentru arături adânci cu 1, 2 sau 3 trupițe, la care s-au adăugat alte mașini pentru lucrările solului și mașini de săpat șanțuri, mașini care aproape 20 de ani au monopolizat piața internă și internațională, ajungând să exporte aceste mașini în peste 50 de țări de pe toate continentele.

În 1991 sediul firmei a fost transferat de la Mirandola la Bastia Umbra, continuând producția de mașini de săpat șanțuri și pluguri mai mari, care au fost exportate în țări care urmăreau găsirea unor mașini rezistente și eficiente. În anii `90 au fost introduse în fabricație utilaje pentru întreținerea drumurilor, mașini cu braț articulat, combinate cu mașini de săpat șanțuri și alte echipamente acționate mecanic sau hidraulic, pentru nivelarea movilelor, drenaj, sau pentru tăierea buruienilor de-a lungul drumurilor.

În primul deceniu al secolului XXI, Dondi a proiectat și realizat o cositoare inovativă pentru întreținerea spațiilor verzi și a bordurilor de pe marginea drumurilor.

În 2019, compania a introdus o nouă linie de produse destinate lucrărilor din viticultură și pomicultură, care lucrează atât între rânduri, cât și mașini cu palpator care lucrează pe rând, printre plante.

Lovindu-se de problemele legate de ecologie și sustenabilitate, Dondi s-a dedicat constant cercetării și găsirii de soluții pentru agricultură și intreținerea spațiilor urbane, care să corespundă noilor standarde, continuând să pună accent pe realizarea unor mașini de cea mai bună calitate și garantând respectul față de mediu.

Mașini de săpat șanțuri

Cu un rotor sau două rotoare pentru canale cu secțiune trapezoidală cu baza mare până la 2,05 m și adâncime până la 1,4 m, sau cu un rotor îngust pentru drenare, îngropat conducte sau cabluri la adâncime de până la 1 m.

Scarificatoare

În România, cele mai cunoscute utilaje Dondi sunt scarificatoarele tractate și purtate.

Cele tractate, cu lățime de lucru de 5-7 m, sunt destinate tractoarelor de la 300 la 450 CP și lucrează până la adâncimea de max. 40 cm. Înălțimea cadrului de 80 cm asigură trecerea lină a resturilor vegetale și un management excelent al reziduurilor, chiar la adâncime maximă de lucru. Sunt foarte folosite în special de prestatori de servicii, care urmăresc lucrarea solului cu productivitate mare și costuri cât mai reduse. Toate mașinile tractate au sistem de pliere hidraulică pentru transport și roți late pentru compactare redusă a solului. Înclinarea progresivă a ancorelor asigură o mai bună pătrundere în sol, stres redus, forța de tracțiune redusă și amestecare optimă a solului. Ancorele sunt montate pe 3 rânduri, ca să asigure trecerea resturilor vegetale printre ele și pe sub cadru, și au sistem de siguranță cu șurub de forfecare, sistem de protecție la uzură și vârf reversibil la organele de lucru pentru creșterea duratei de viață.

Scarificatoarele purtate sunt destinate tractoarelor de la 190 la 400 CP, având lățimi de lucru de la 2,5 la 4 m și adâncime maximă de lucru de 70 cm. Înălțimea sub cadru este în acest caz 115 cm, pentru ca resturile vegetale să treacă nestingherite pe sub cadru, chiar la adâncime maximă și când solul este acoperit de o cantitate mare de reziduuri de la cultura anterioară. Sunt ideale pentru afânarea adâncă a solului, spargerea hardpanului și pentru pentru dranaj.

Pot fi configurate cu mai multe tipuri de tăvălugi, asigurând o lucrare de toamnă bună de pregătire a terenului, fără răsturnarea brazdei, cu productivitate mare și cu consum redus de combustibil.

Organele de lucru, cu ancore cu unghi mic de atac care asigură pătrunderea ușoara în sol la adâncimea dorită, pot lucra cu sau fără aripioare. Aripioarele afânează solul la o anumită adâncime pe toată lățimea de lucru, favorizând infiltrarea și înmagazinarea apei în sol. Pentru adâncime maximă, aripioarele se demontează rapid.

Sunt disponibile și scarificatoare mai ușoare, pentru adâncimi mai mici și pentru tractoare de circa 100-150 CP.

Tocătoare cu rulouri neacționate pentru tocarea resturilor vegetale

Tocătoarele tractate tip tăvălug cu cuțite, au lățimi de 4 și 6 m și sunt destinate tractoarelor de 110-180 CP. Sunt ideale pentru distrugerea resturilor vegetale rămase după culturile verzi de acoperire sau pentru tocarea resturilor culturilor de rapiță, floarea soarelui sau porumb, pentru a ușura lucrările ulterioare și în special cele din cadrul tehnologiilor cu număr redus de lucrări (minimum tillage).

Sunt tocătoare cu tăvălugi cu cuțite neacționate, care permit viteze de lucru mari, consumuri foarte reduse de combustibil. Dacă este necesar, rulourile se pot umple cu apă pentru creșterea greutății și a agresivității. Lagărele cu rulmenți cu role conice sunt protejate cu garnituri duble și au sistem de amortizare a șocurilor și a vibrațiilor. Lamele de tăiere sunt demontabile, fiind prinse cu șuruburi prin intermediul unor plăci speciale care îmbunătățesc capacitatea de autocurățare a rulourilor. Modelul pe 6 m este realizat din 3 module, pentru îmbunătățirea copierii și adaptabilității la configurația terenului.

Tocătoarele purtate, tip tăvălug cu cuțite, pot fi montate atât în fața cât și în spatele tractorului și au lățimi de lucru de 2,5 -4 m. Ele sunt destinate tractoarelor de 80-180 CP și sunt la fel de productive și eficiente ca și cele tractate, fiind construite într-un mod similar.

Grape cu discuri

Grapele cu discuri independente, folosite de sine stătător sau în combinație cu diferite echipamente, sunt disponibile de la 2,5 la 5 m și pot fi montate în fața sau în spatele tractorului. Ele sunt realizate pentru utilizatori profesioniști, care vor să-și îmbunătățească managementul resturilor vegetale și buruienilor înainte de lucrarea principală a solului. La grapele cu lățimi mai mari de 3m, cadrul este rabatabil hidraulic. Discurile sunt montate pe brațe independente și au lagăre cu rulmenți cu role conice, dublu etanșați.

Sunt disponibile și combinații de grape cu discuri cu combinator.

Utilaje pentru viticultură

Acestea sunt destinate atât lucrului în vii, cât și în livezi, putând lucra pe rând sau între rânduri cu distanța mai mare de 1,9 m. Beneficiul principal este că ele fac posibilă reducerea sau eliminarea folosirii chimicalelor pentru controlul buruienilor, pentru o abordare mai ecologică, mai sănătoasă și prietenoasă cu mediul. Gama de produse pentru viticultură include grape cu discuri, cultivatoare, scarificatoare cu sau fără sistem de încorporat îngrășăminte, mașini cu palpator pentru distrugerea buruienilor pe un rând sau simultan pe două rânduri etc.

Sunt mașini compacte pentru a fi folosite în fața sau în spatele tractorului și pot fi configurate în funcție de condițiile și necesitățile clientului.

Alte mașini și echipamente Dondi

În portofoliul Dondi sunt și mașini de săpat gropi cu diametru de la 150 la 1000 mm, macarale purtate în 3 puncte, lame de nivelare spate, utilaje pentru întreținerea drumurilor, cu brate articulate acționate hidraulic, cu echipamente de săpat șanțuri, de cosit și de tocat resturi vegetale pe marginea drumurilor.

Un lucru remarcabil la Dondi este faptul că mașinile sunt modulare, ceea ce dă posibilitatea combinării mai multor tipuri de organe de lucru. Astfel sunt disponibile mașini cu baterii de discuri în față și cu organe elastice pentru prelucrarea solului și pregătirea patului germinativ, diferite modele de tăvălugi care se pot monta în față sau în spate, elemente pentru înlăturarea și spargerea bulgărilor, mașini pentru strip till (prelucrarea solului pe fâșii înguste în care intră brăzdarul de semințe), tăvălugi Cambridge cu sistem de nivelare și spargerea bulgărilor din lame elastice, cu lățimi de la 4,3 la 9,5 m etc.

Dondi este un nume sinonim cu calitatea și flexibilitatea.

În România, NHR Agropartners este distribuitor autorizat de produse Dondi.

Articol scris de: DR. ING. FLORIN NEACȘU, DIRECTOR GENERAL ADJUNCT NHR AGROPARTNERS

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Managementul SC Agricost, companie preluată de Al Dahra Agriculture din Emiratele Arabe Unite, a investit în ultimele nouă luni nu mai puțin de 70 de milioane de euro în tehnologii menite să maximizeze producția la hectar și să reducă din nivelul costurilor, miza celor din IMB fiind majorarea suprafețelor însămânțate cu lucernă, a declarat miercuri, 29 mai 2019, Lucian Buzdugan, directorul general al companiei, cu ocazia primei zile din evenimentul Agricost Open Day.

„Au investit mult (n.r. - acționarii Al Dahra Agriculture), mai mult decât se investea înainte. Numai pentru anul trecut și anul acesta (n.r. - patru luni din 2018 și cinci luni din 2019), avem aproape 70 de milioane de euro investiții, numai în tehnologie. Este un concept. Nu luăm utilaje, așa, că mi-au plăcut mie. Eu, ca agronom, mi-ar conveni să am aici, să mă scol în fiecare dimineață și să mă urc în altă mașină. Nu se poate așa. Trebuie să te încadrezi și în performanțe economice, în primul rând, adică să maximizezi producția la hectar, să reduci costurile”, a declarat Buzdugan jurnaliștilor prezenți în Insula Mare a Brăilei (IMB).

Totodată, Lucian Buzdugan le-a vorbit acestora de beneficiile culturii de lucernă, atât din punctul de vedere al aportului de proteină - o miză imensă la nivel global -, cât și al generării de azot biologic, necesar plantelor de cultură.

„Dacă măcar 20 la sută din suprafața României s-ar cultiva cu lucernă, am avea parte de mai multă proteină la hectar și am avea parte de circa 50-100 de kilograme de azot substanță activă, lăsată în sol de o plantă. De această dată, nu este vorba de un azot chimic, ci de unul biologic pe care îl fabrică această minunată plantă și ni-l lasă gratis, în timp ce dincolo este un azot chimic care se spală atunci când plouă, foarte mult se duce în pânza freatică, mai cu seamă în această zonă. Acest azot biologic este consumat de plantele care urmează (n.r. - în rotație) timp de doi, trei ani. Noi practicăm scarificarea, o lucrare a solului la o adâncime de 40-60 cm, cu un consum energetic foarte mare și forță de muncă suplimentară. Asta în timp ce lucerna, datorită sistemului său radicular, penetrează și aproape că lucrează mai bine decât scarificatorul. Rădăcinile care străpung zona aceasta tare (n.r. - hardpan), putrezesc și lasă niște orificii prin care apa ajunge în profunzimea solului sau, atunci când este nevoie de apă, aceasta urcă spre zona necesară”, a mărturisit Lucian Buzdugan. „Ce cultură merită cultivată mai bine decât lucerna? Pentru noi, este o șansă să găsim, să dăm lucernă (n.r. - să comercializăm), să cultivăm. Un mare avantaj este că producem proteină. Noi avem «foame» de proteină. Nivelul alimentar proteic este mai important decât cel glucidic. Atunci când o țară are proteină, cum este cazul SUA, Argentinei, Braziliei, acestea ocupă primele trei locuri în lume în materie de agricultură. Ministerul Agriculturii, factorii politici ar trebui să militeze pentru extinderea suprafețelor cu lucernă, cultură care este foarte pretabilă pentru România. Arabii, dacă vor dori mai multă lucernă decât cea din IMB, pentru că noi nu putem produce mai mult de 12.500 ha, pentru că este o rotație în care trebuie să ne încadrăm, și ar cere și de la alți fermieri români, ar fi un mare avantaj pentru România”.

Profit de 500 de euro la hectar

Tot cu ocazia Agricost Open Day, Buzdugan le-a vorbit celor prezenți despre profitabilitatea acestei culturi fixatoare de azot. Bazându-se pe vasta sa experiență agronomică, șeful Agricost a precizat că suma care i-ar rămâne unui fermier în buzunar ar fi de circa 500 de euro pe hectar, în cazul contractelor la export. Valorificarea materiei prime pe piața internă ar genera un profit și mai mare.

„Programul nostru este de a înfiinţa în Insula Mare a Brăilei 12.500 de hectare de lucernă, deoarece este o cultură pentru care avem desfacere. În prezent, desfacerea e cea mai grea problemă, dar nivelul de profitabilitate este foarte ridicat. Depăşeşte circa 500 de euro pe hectar. Deocamdată, avem vreo 2.500 de hectare de lucernă pentru producţie şi vreo 300-400 de hectare pentru sămânţă”, a adăugat oficialul IMB.

El a precizat totodată că suprafața de 2.500 ha, existentă în prezent, ar urma să se dubleze în luna august a acestui an.

„Acum, în august, mai semănăm 2.500 de hectare, pentru că mai construiesc o fabrică - eu sunt legat de fabrici, fabrici de uscare, pentru că sistemul de producere a fânului de lucernă îmbalotat este următorul: se coseşte, umiditatea la cosire este de 80 de procente (...), se lasă până umiditatea scade la 40% şi atunci o strângem, o tocăm, o transportăm la o fabrică (...) la un uscător, unde se procesează, se usucă, se îmbalotează. Facem cinci coase pe an. Producţia medie este de 17 tone de fân la 12-14% umiditate, cu proteină peste 20”, a explicat Buzdugan.

Şeful Agricost susţine că 2.000 de tone de lucernă sunt vândute în România, la două ferme, una din judeţul Iaşi şi alta din judeţul Ialomiţa, iar restul ajunge în ţările arabe. Totuşi, spune Lucian Buzdugan, de preferat este vânzarea lucernei pe piața internă, întrucât profitabilitatea este mai mare.

„O vindem în ţările arabe şi 2.000 de tone în România. Pentru ce vindem în România, obţinem sprijin cuplat. Pentru ce vindem afară, nu primim decât subvenţia pe hectar, nu obţinem nişte bani suplimentari. Noi am fi interesaţi să vindem toată lucerna în România, dar nu este cerere. Acum, în România, cumpără lucernă două ferme mari de vaci, care s-au hotărât având în vedere calitatea deosebită; una din Iaşi, una din Ialomiţa. Profitabilitatea de 500 de euro este pentru cea exportată. Pentru cea la intern ar fi mult mai mare... Eu aş vrea să o dau pe toată la intern”, a continuat şeful celei mai mari ferme din sud-estul Europei.

Conform precizărilor sursei citate, programul de înfiinţare a 12.500 de hectare de lucernă necesită cinci fabrici de uscare a culturii, o investiţie care se ridică la 18 milioane de euro pentru fiecare unitate.

„Pentru cele 12.500 de hectare de lucernă, îmi trebuie cinci fabrici. Acum am una, o construiesc pe a doua, anul viitor, pe a treia şi tot aşa. De 18 milioane de euro avem nevoie pentru fabrica nouă de lucernă, nu e mult. Utilajele le cumpărăm din Spania. De ce e atât de scumpă? Nu e numai fabrica. Este copertina de depozitare: să aduci 1.000 de tone de lucernă, să o depozitezi, să o prelucrezi în 24 de ore... Fabrica actuală de uscare, prima dată, a avut capacitatea de 400 de tone şi mi-am dat seama că, dacă mă plouă o zi, o ploaie mă opreşte patru zile să recoltez. Este un calcul aproape matematic. Îţi spune că trebuie să dublezi capacitatea de uscare, ca să reduci timpul de recoltare. Timpul de recoltare, coasa, vine prima dată la 21 de zile, apoi, la o lună”, a mai spus Lucian Buzdugan.

Agricost primeşte anual subvenţii europene şi naţionale de circa 10 milioane de euro.

„Pe total fermă, noi primim în jur de 10 milioane de euro anual. Dar eu comparaţia aş face-o întotdeauna: cât primeşte fiecare pe hectar. Dacă ai două hectare, primeşti 350 de euro, dacă ai 10 hectare, primeşti 170 ori 10. Dar ce face ăla care ia 1.700 (n.r. - de euro) şi ce am făcut eu cu banii de pe subvenţii, că de arătat cu degetul... Ţara prin asta devine mai bogată şi mai puternică”, a conchis acesta.

Era Al Dahra, nu Mubadala Investment Company

În ziua de 21 februarie 2018, Revista Fermierului publica un articol amplu despre achiziția Agricost de către Al Dahra. La acea vreme, Constantin Duluțe, fostul acționar principal al Agricost, preciza că o eventuală tranzacție ar urma să implice vânzarea de acțiuni ale companiei, menționând totodată că Mubadala Investment Company nu este cea care ar urma să cumpere.

„Nu, nu este vorba că vreau să vând (n.r. - pachetul majoritar de acțiuni al/ale Agricost către un investitor străin/român în numele unui străin). Discuții sunt; multe companii s-au interesat. Eu sunt interesat de un parteneriat, să atrag ceva investiții. De atunci, nu s-a perfectat nimic. Doar la nivelul discuțiilor, dar nu aș putea spune... Am discutat cu foarte mulți; patru companii până acum, dar nu. Vin, se documentează, întreabă, dar nu s-a perfectat nimic”, preciza Duluțe pentru Revista Fermierului. „Nu s-a pus problema de vânzare (n.r. - a acțiunilor) nicicum; doar parteneriat, dacă ar fi, dar nu vânzare. Pentru moment, nu este nimic concret. (...) Nu (n.r. - nu este vorba de fondul suveran Mubadala, ca potențial investitor).”

La vremea aceea, el mai preciza că nu știe care este motivul zvonurilor lansate în piață privind vânzarea Agricost și a spus că dacă va decide să vândă acțiuni, nu va cere punctul de vedere nimănui.

„De ce sunt zvonurile în piață? Dar cine poate opri zvonurile? Am avut discuții, dar nu s-a hotărât nimic. Au venit oamenii, s-au interesat, au întrebat, dar nu de acum, de doi-trei ani. Nu mă deranjează (n.r. - propagarea zvonului). Fiecare crede ce vrea. Dacă voi face ceva, nu voi cere părerea. Eu vând niște acțiuni, nu vând teren. Terenul îl ia statul”, mai preciza Constantin Duluțe.

În acea perioadă, directorul general al ADS, Cătălin Gheorghe Bologa, confirma pentru Revista Fermierului că nu este la curent cu existența unei astfel de inițiative (due-dilligence privind cumpărarea iminentă a pachetului majoritar de acțiuni și acoperirea redevenței și datoriilor către ADS ale societății citate mai sus), precum și că o astfel de mutare nu poate fi făcută fără ca ADS, MADR și alte instituții să-și dea girul.

„N-am auzit, sincer (n.r. - de o eventuală preluare a unui pachet de acțiuni Agricost de către un investitor străin/român în numele unui străin). Nu am nicio informație. Nu ne putem da un astfel de acord (n.r. - de preluare a unui pachet de acțiuni Agricost). Dacă avem dat în concesiune sau în arendă teren, suprafețele în cauză nu se pot nici vinde, nici tranzacționa, nici plasa, nici subînchiria, nici subconcesiona. Ca atare, dacă este terenul nostru, este exclus așa ceva. Dacă este terenul lui privat, este treaba lui ce face cu el”, a afirmat Cătălin Gheorghe Bologa. „Este teren proprietatea statului. ADS îl administrează. Este dat în concesiune și, cu asta, basta. Dacă ei (n.r. - Agricost) vor să facă ceva, nu pot face”.

Sursa informațiilor: Revista Fermierului, Agepres