Afişez elemetele după tag: semincere

Sămânţa reprezintă o verigă importantă pentru producţia agricolă viitoare. Obţinerea unor seminţe pure din punct de vedere calitativ, dar şi cantitativ reprezintă prioritatea numărul unu în cadrul Inspectoratelor pentru Controlul Calităţii Seminţelor şi Materialului Săditor. Alături de producătorii agricoli de seminţe, ITCSMS-urile au sarcina de a asigura pătrunderea pe piaţă numai a seminţelor corespunzătoare, seminţe certificate atât în operaţiunile din teren (verificarea culturilor în câmp), dar şi în operaţiunile de laborator (puritate, germinaţie etc). În final, atât noi, inspectoratele, cât şi producătorii de sămânţă avem un singur scop, respectiv producerea de sămânţă superioară din punct de vedere calitativ. Atunci când avem rezultate bune vedem răsplata eforturilor noastre comune.

Din punct de vedere practic activitatea de control desfăşurată de ITCSMS se împarte în două etape distincte: Verificarea documentaţiei şi Organizarea şi efectuarea controlului în câmp.

Verificarea în laborator

Verificarea documentaţiei care însoţeşte “Declaraţia de multiplicare”, conform Ord. 149/2010 şi Ord. 59/2011, se face în laborator. Se identifică soiul sau hibridul care este supus procesului de producere de sămânţă şi se verifică documentele aferente acestuia: Declaraţia de multiplicare trebuie să fie corect completată; Documentele depuse trebuie să fie corespunzătoare verigii respective de producere de sămânţă; Prezentarea etichetelor oficiale de provenienţă din care se reţine una; Dacă soiul sau hibridul este înscris în Catalogul oficial sau în cataloagele CE sau cataloagele ţărilor membre. În cazul în care a fost înaintată o cerere de înregistrare în catalogul naţional, inspectorul oficial verifică existenţa autorizaţiei acordate de LCCSMS sau ITCSMS în acest scop şi descrierea soiului respectiv, aşa cum este furnizată de solicitant.

Control în câmp

Cea mai importantă etapă din cadrul producerii de sămânţă o reprezintă organizarea  şi efectuarea controlului în câmp.

Pentru cereale păioase se efectuează două controale în câmp: în perioada de vegetaţie şi la maturitate.

La înspicare (înflorire până la schimbarea culorii spre coacere) se verifică: - suprafaţa, varietatea, numerele de lot, parcelele semănate şi suprafaţa lor, premergătoare, date tehnologice; - distanţele de izolare, iar în cadrul acestora absenţa plantelor care pot fi contaminatoare cu polen, pentru varietăţi alogame (pentru Secale cereale altele decât hibrizii: producerea de sămânţa Bază 300 m, iar Certificată 250 m; pentru Triticosecale varietăţi autogame: producerea de sămânţa Bază 50 m, iar Certificată 20 m; pentru celelalte specii suficient cât să poată fi evitată impurificarea mecanică); - se face identificarea soiului pe baza descrierii oficiale, iar în cazul hibrizilor se identifică genitorii după caracteristicile morfologice folosind, de asemenea, descrierea oficială; - se determină densitatea lanului; - se face determinarea purităţii varietale şi dacă este cazul se aduce la cunoştinţă multiplicatorului necesitatea efectuării unor lucrări de remediere a acesteia.

La maturitate se verifică: - efectuarea lucrărilor solicitate la primul control (dacă este cazul); - estimarea producţiei.

Evaluarea purităţii varietale

În perioada de la înflorit şi până la schimbarea culorii spre coacere foarte importantă este lucrarea de purificare varietală. Aceasta constă în identificarea şi eliminarea din lotul de sămânţă a plantelor considerate netipice. Sunt considerate plante netipice: plantele care aparţin altor varietăţi (de exemplu  Dropia în cultura de Alex); hibrizii naturali (plante provenite din fecundarea florilor cu polen de la altă varietate); plantele mutante care reprezintă caractere apărute în urma modificării structurii de cromozomi; plantele ale căror caractere se manifestă diferit faţă de caracterele iniţiale datorate genelor (de exemplu plante cu spice laxe, plante cu ariste mult mai mari, etc).

În funcţie de specia multiplicată, evaluarea purităţii varietale la cereale păioase se face în două moduri: - procentual pentru culturile de: Triticum aestivum, Triticum durum, Triticum spelta, Hordeum vulgare, Avena sativa, Triticale autogame; - în număr de impurităţi maximal pe unitatea de suprafaţă pentru: Secale cereale şi Oriza sativa.

Evaluarea purităţii varietale constă în numărarea tuturor plantelor care reprezintă caractere diferite faţă de cele ale varietăţii multiplicate, într-un anumit număr de puncte, stabilite de către inspector în funcţie de suprafaţa inspectată.

Pentru determinarea purităţii varietale la speciile la care aceasta se determină în procente se procedează la deplasarea în parcelă după una din metodele X, V, W, punctul de pornire fiind cel unde s-a început semănatul. Numărul de puncte în care se fac determinări se stabileşte astfel: - pentru suprafeţe până la 10 ha, inclusiv: 5 staţii în care se examinează minimum 2000 de spice; - pentru suprafeţe ce depăşesc 10 ha, la fiecare 10 ha se mai adaugă o staţie.

Puritatea varietală a parcelei se va calcula prin însumarea plantelor netipice identificate şi raportarea acestora la numărul total de plante examinate. Practic, pentru determinarea purităţii varietale în fiecare staţie de control se va proceda astfel: - se numără spicele pe 1 m liniar; - numărul de spice/m liniar se înmulţeşte cu numărul de rănduri pe care dorim să facem determinările (4-5 rânduri pentru a se observa mai uşor); - se măsoară atâţia metri cât sunt necesari pentru a avea cel puţin 2000 plante pentru observaţie; - se determină numărul de plante netipice existente pe suprafaţa delimitată şi tipul acestora.

Spre exemplu: Avem de inspectat o parcelă de grâu, categoria Bază în suprafaţă de 8 ha. Numărul de staţii de control este 5; numărul de spice/1 m liniar = 70 spice; 70 spice/1 m liniar x 5 rânduri = 350 spice; pentru a avea minimum 2000 spice în staţia respectivă vom măsura 6 ml: 350 x 6 = 2100 spice; apoi vom  proceda la identificarea plantelor netipice şi se notează numărul şi tipul lor, pentru fiecare staţie în parte (în cazul nostru 5); după efectuarea determinărilor se vor însuma numărul de plante examinate în fiecare staţie, numărul de impurităţi identificate şi prin regula de trei simple se va afla procentul purităţii varietale.

Puritatea varietală pentru sămânţa de grâu conform Ord. 149/2010, în funcţie de  categoria biologică este: Bază - 99,9%; Certificată (C1) – 99,7%; Certificată (C2) – 99,0%.

Documentul de certificare, necesar pentru circulaţia seminţelor

Fiecare inspector oficial, după stabilirea programului de multiplicare, trebuie să-şi organizeze efectuarea controalelor astfel încât în perioada de la înflorit şi până la schimbarea culorii spre coacere să verifice întreaga suprafaţă cu loturi semincere care i-a fost repartizată. În urma determinărilor efectuate, în cazul în care puritatea varietală nu se încadrează ca şi valoare la categoria inspectată, inspectorul întocmeşte un raport în care sunt notate tipul de impurităţi identificate, numărul acestora şi măsurile care trebuie întreprinse de către multiplicator până la următorul control. Termenul se va stabili de comun acord cu multiplicatorul, însă numai până la schimbarea culorii spre coacere a culturii inspectate.

În urma efectuării controalelor, în funcţie de rezultatele obţinute pentru fiecare parcelă inspectată, se va elibera un “Document de inspecţie în câmp“. Documentul poate avea una din deciziile: - “Admis”, în cazul în care cultura îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia în vigoare; -“Admis sub rezervă”, în cazul în care cultura nu îndeplineşte condiţiile de aprobare în câmp, datorită unor cauze care pot fi remediate până la certificarea finală sau dacă inspectorul consideră că sămânţa poate avea vicii ascunse; -“Admis cu declasare”, în cazul în care cultura seminceră nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege pentru categoria respectivă, însă îndeplineşte condiţiile pentru o categorie inferioară, dar numai la cererea multiplicatorului; -“ Respins”, în cazul în care cultura seminceră nu îndeplineşte condiţiile de aprobare în câmp.

Se pot depune cereri în vederea certificării finale doar pentru loturile de sămânţă pentru care s-a eliberat un “Document de inspectie în câmp” cu decizia ”Admis”.

În urma efectuării analizelor de laborator (puritate, germinaţie, umididate, etc), dacă sămânţa îndeplineşte condiţiile impuse de Ord.149/2010, se eliberează “Documentul oficial de certificare” şi etichetele oficiale, documente necesare pentru circulaţia seminţelor atât la nivel naţional, cât şi în UE.

Activitatea inspectorilor ITCSMS nu se limitează doar la control, ci înseamnă şi supraveghere, monitorizare, dar şi colaborare în ce priveşte producerea, prelucrarea şi/sau comercializarea seminţelor.

De obicei, în urma controalelor efectuate în câmp pentru determinarea purităţii varietale, acolo unde este cazul,  inspectorii fac constatări şi recomandă lucrări specifice, în special de purificare biologică, dar şi de eliminare a plantelor ce produc seminţe greu separabile în masa de sămânţă (de exemplu, Avena spp. specie greu separabilă în masa de sămânţă, dar  care nu este limitată în câmp). În acest caz este recomandat şi mai puţin costisitor pentru producătorii de seminţe să fie eliminate plantele de Avena spp. în câmp, deoarece la prelucrare acest lucru este imposibil.

Controalele în câmp sunt planificate de către inspectorii oficiali, dar se realizează întotdeauna în prezenţa producătorilor de seminţe, iar deciziile sunt luate la încheierea controlului.

CARMEN SAVA, INSPECTOR OFICIAL ITCSMS VASLUI