Pentru a avea o eficacitate ridicată în combaterea buruienilor din culturile de cereale păioase trebuie ales foarte bine momentul optim de aplicare a erbicidelor, moment în care buruienile au sensibilitatea cea mai mare (între stadiul de „rozetă” și 2-3 frunze), cât și cel de toleranță maximă a culturii (între înfrățire și începerea formării primului nod diferențiat). O influență mare asupra eficacității erbicidelor o au temperatura și umiditatea (temperaturi medii de peste 8-10°C și umiditate suficientă).

Această verigă tehnologică este recomandată atât pentru fermierii care practică agricultura în sistem clasic, cât și pentru cei care au optat pentru sistem minim de lucrări ale solului. Deși principiile agriculturii conservative îi pot ajuta pe fermieri să reducă presiunea de buruieni, nu se va renunța la utilizarea produselor de protecție a plantelor. Adoptarea sistemului no-till implică, de asemenea, modificări ale strategiilor pentru combaterea buruienilor.

O primă etapă în strategia de combatere a buruienilor este erbicidarea în toamnă. În felul acesta sunt combătute și acele buruieni care răsar încă din toamnă și iernează în stadiul de rozetă, iar în primăvară, fiind în stadii avansate de creștere, de multe ori nu mai pot fi combătute, așa cum sunt: șopârlița, doritoarea, ventrilica (Veronica sp.), mușețelul (Matricaria sp.), părăluțe (Thlaspi arvense) etc.

Pentru fermierii care au sărit peste această etapă, toata presiunea combaterii buruienilor a rămas în primăvară, unele speciile fiind deja întru-un stadiu foarte avansat de creștere, așa cum sunt soparlita, doritoare, ventrilica (Veronica sp.), macul sălbatic (Papaver rhoeas), turița (Galium aparine) etc.

Veronica hederifolia L

Care sunt buruienile problemă din culturile de cereale păioase?

Buruienile care domină de regulă culturile de cereale păioase aparțin grupei dicotiledonate (buruieni cu frunza lată), cele mai multe germinând toamna. Nici buruienile monocotiledonate nu trebuie neglijate, mai ales în zonele din vestul țării, unde buruieni ca ovăzul sălbatic (Avena fatua), iarba vântului (Apera-spica-venti), pirul târâtor (Agropyron repens), costreiul (Sorghum halepense) pot provoca pagube importante.

Aplicarea erbicidelor nu se face numai pentru combaterea buruienilor din cultura în curs, ci și pentru culturile care urmează în rotație. Prin urmare, alegerea corespunzătoare a erbicidelor, dar și a tehnicilor de aplicare și a calității tratamentelor pentru culturile de cereale păioase reprezintă o bună investiție pentru anii următori.

Ce putem face?

În funcție de spectrul de îmburuienare, densitatea acestora și stadiul de dezvoltare există mai multe strategii de combatere în primăvară:

1. Buruieni sensibile la 2,4 D sau sărurile acestuia: muștarul sălbatic (Sinapis arvensis), traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), spanacul sălbatic (Chenopodium album), pălămida (Cirsium arvense), ridichea sălbatică (Raphanum raphanistrum), părăluțe (Thlaspi arvense), loboda (Atriplex sp.), susai moale (Sonchus oleraceus), albăstrița (Centaurea cyanus) etc. Epoca optimă de aplicare a erbicidelor este de la începutul înfrățirii până la formarea primului internod, iar temperatura să fie >10^° Puteți aplica erbicide ca:

• CEREDIN FORTE 464 SL: 0,8-1,0 l/ha la grâu;

• VECTOR: 0,4-0,6 l/ha, la cereale păioase;

• DICOPUR M: 1,0 l/ha la grâu și orz (chiar dacă este un erbicid hormonal se poate aplica până în faza de apariție a ligulei);

• RIVAL TOP 20 SG: 30 g/ha la grâu, orz, triticale, secară și ovăz;

• RIVAL ULTRA: 35 g/ha la grâu.

2. Buruieni rezistente la 2,4 D sau sărurile acestuia: turița (Gallium aparine), mușețelul mirositor (Matricaria chamomila), mușețelul nemirositor (Matricaria inodora), neghina (Agrostema githago), măzărichea (Vicia sp.), macul sălbatic (Papaver rhoeas), romanița de câmp (Anthemis sp.), șopârlița, ventrilica, doritoare (Veronica sp.), spălăcioasa (Senecio vulgaris), rocoina (Stellaria media) etc. Epoca optimă de combatere a buruienilor din această categorie este faza de rozetă (5-7 frunze), când buruienile au creșterea activă, erbicidele fiind preluate și translocate în plantă mult mai rapid. Erbicidele recomandate sunt în special cele din clasa sulfonilureice, singure sau asociate, așa cum este:

• RIVAL STAR 50 SX: 30 g/ha la grâu de toamnă, orz de toamnă, secară de toamnă și triticale (buruieni dicotiledonate anuale, excepție Galium aparine și Veronica spp.); 37,5 g/ha (Cirsium arvense) și 45 g/ha la grâu de primăvară, orz de primăvară și ovăz (buruieni dicotiledonate anuale, excepție Galium aparine și Veronica spp.).

Pe lângă erbicide din clasa sulfonilureice, se mai pot utiliza erbicide și din alte clase chimice, cum este STARANE SUPER: 0,54 l/ha, la grâu, orz, ovăz, secară, triticale. Erbicidul se poate aplica până la faza de burduf, mai ales în condițiile unor reinfestări cu turița sau volbura, când efectiv nu prea se mai poate aplica niciun erbicid, STARANE SUPER putându-se aplica fără restricții de fitotoxicitate la toate culturile de cereale păioase, inclusiv în loturile semincere.

3. Buruieni monocotiledonate: ovăzul sălbatic (Avena fatua), iarba vântului (Apera-spica-venti), pirul târâtor (Agropyron repens), mohor (Setaria spp.), meișor (Digitaria spp.), mei (Panicum miliaceum), hirușor (Poa annua) etc. Erbicidele se aplică atât toamna, cât și primăvara, perioada de aplicare depinzând în primul rând de stadiul de dezvoltare al buruienilor, combaterea maximă fiind când buruienile au 2-4 frunze și până la sfârșitul înfrățirii buruienilor. Temperatura optimă de aplicare este între 8-25°C, dar tratamentele pot fi efectuate începând cu 5°C. Erbicidele antigramineice recomandate specifice pentru aceste buruieni și, în special, pentru cele problemă, așa cum sunt ovăzul sălbatic (Avena fatua) și iarba vântului (Apera-spica-venti) sunt:

• SENIOR: 0,110 kg/ha + 0,5 l/ha adjuvant pentru iarba vântului și 0,250 kg/ha + 0,5 l/ha adjuvant pentru celelalte specii de buruieni din culturile de grâu;

• FENOVA SUPER: 0,9-1,1 l/ha la grâu.

În concluzie, nu uitați, imediat ce timpul vă permite, nu ezitați să intrați la erbicidat, aplicând erbicidul care se pretează cel mai bine la spectrul de buruieni existent în culturile de cereale păioase.

Articol furnizat de ALCEDO

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Noul coronavirus reprezintă o provocare globală care ne-a schimbat total viaţa. Atacul asupra sănătăţii, incertitudinile privind disponibilitatea alimentelor, provocările la nivel social şi economic, toate fac parte acum din noua noastră realitate.

„Lucrez în agribusiness. Afacerea noastră se confruntă acum cu o stare de urgenţă. În această paradigmă, problemele cu care ne confruntăm sunt similare, indiferent de geografie, tipul de industrie sau de companie. Suntem expuşi la noi necesităţi, la intensificarea problemelor legate de angajaţi şi resurse financiare, la perturbarea lanţurilor de distribuţie, anxietăţi şi panică. Sunt schimbări structurale care prevalează asupra bunului simţ. Cum ar trebui să gestioneze această tensiune un om de afaceri? Stăm şi aşteptăm să vină sfârşitul lumii sau ne aruncăm în luptă? Cum reuşim să apărăm sănătatea şi job-urile angajaţilor noştri, dar, în acelaşi timp, să protejăm şi investiţiile acţionarilor?”, întreabă directorul general al ADAMA Agricultural Solutions, Dimitrios Drisis, care ne propune lecturarea unei cărți despre criza financiară, „De data asta e altfel”, scrisă de Reinhart & Rogoff. „Teza lor este că vremea trece, economiile evoluează, industria şi societatea se schimbă, dar criza economică rămâne un fir roşu, cu un model similar de dezvoltare”, arată Dimitrios Drisis, care a adăugat că viața este acum „altfel” deoarece, dincolo de contextul economic, trebuie să gestionăm şi problema sănătăţii şi siguranţei oamenilor. De data asta, decidenţii din clasa politică la nivel global au o răspundere mult mai mare.

În opinia directorului general ADAMA, prima prioritate a unei companii este sănătatea şi siguranţa angajaţilor şi partenerilor de afaceri, ceea ce nu are nicio legătură cu profitul companiei sau cu indicatorii de performanţă, ci cu integritatea şi valorile ei. Dimitrios Drisis a exemplificat cu patru măsuri care dovedesc că îţi pasă de oamenii tăi, respectiv: „Ia toate măsurile astfel încât echipa ta să nu se îmbolnăvească; Ajută-i să stea conectaţi virtual; În timpul stării de izolare pune-le la dispoziţie training-uri şi grupuri de lucru educaţionale, îi va ajuta să rămână conectaţi cu compania şi obiectivele ei; Pune-le la dispoziţie o persoană din partea companiei care să le poată oferi lor şi familiilor lor sprijin administrativ, sfaturi şi susţinere psihologică”.

De asemenea, în aceste timpuri complicate, este vital pentru existenţa pe termen lung a companiei să menţii active relaţiile comerciale importante. Trei atitudini de succes în menţinerea relaţiilor comerciale, văzute de Dimitrios Drisis: „Stai aproape de partenerii tăi prin mijloace online; Demonstrează determinare şi suport; Arată flexibilitate financiară şi propune soluţii de compromis. Ca şi în relaţiile dintre doi soţi, concesiile pe termen scurt pot aduce beneficii pe termen lung”.

„Adevăraţii câştigători sunt cei care reuşesc în vremuri grele, nu cei care gestionează vremuri confortabile”

Dimitrios Drisis, în articolul „La război ca la război: decalogul liderului”, pe care l-a semnat în cotidianul Adevărul, punctează rolul liderului în vremuri de criză, crescând rezilienţa companiei, controlând şi reducând vulnerabilităţile.

Recomandările directorului general ADAMA pentru lider, în zece puncte: 

• Eu aş începe prin a constitui un comandament de criză format din echipe descentralizate care să poată naviga cu agilitate prin incertitudini şi crize. „Camera de război” ar trebui să aibă un set restrâns, precis şi eficient de obiective pentru a creşte implicarea managementului.

• Recomand numirea unui manager de criză, a cărui menire este aceea de a preveni sincopele şi a stinge incendiile, deoarece managementul firmei trebuie să se concentreze pe operaţiunile curente de business.  

• Testele de rezistenţă la stres ale companiilor, bazate pe diverse scenarii financiare, pe scenarii de mobilitate locală şi internaţională şi perturbări ale lanţurilor de valoare, toate  ajută echipa de management să ajungă la o soluţie coerentă. În acest context, un lider trebuie să analizeze şi să comunice foarte clar direcţiile şi acţiunile pentru care optează, etapizate pe termen scurt, mediu şi lung, cu accent pe rezolvarea problemelor care asigură supravieţuirea pe termen scurt, înainte de a se concentra pe „viziuni” asupra viitorului.

• Un lider trebuie să asigure stabilitatea operaţională a firmei, dar şi motivarea şi implicarea angajaţilor. Dacă aceste comandamente de criză funcţionează, nu avem nevoie de politici restrictive. 

• Trebuie să asiguri resurse financiare pentru a susţine verigile critice din lanţul de valori, legate de furnizori, angajaţi şi clienţi, în contextul în care vânzările ar putea fi mai scăzute, încasările la fel, iar stocurile ar putea fi mai mari, pentru că cererea scade. Toate eforturile de business trebuie să ducă în aceeaşi direcţie: construcţia de marje de lichidităţi financiare.

• Atâta vreme cât problemele de lichiditate pe termen scurt sunt rezolvate, compania trebuie să se concentreze pe dezvoltarea de planuri comerciale pe termen lung, prin care să îşi sporească gradul de competitivitate. Cum? Printr-o analiză SWOT onestă şi transparentă, pe baza căreia să se releve avantajele pe care le are faţă de principalii competitori. Privită în felul acesta, o criză este şi o mare oportunitate de a-ţi mări cota de piaţă. Pentru mine acest citat din Dalai Lama este foarte important: „Acolo unde există o provocare, există şi o oportunitate, care te stimulează să-ţi demonstrezi şi dezvolţi voinţa şi determinarea”.

• Ar trebui companiile să investească în criză? Bineînţeles! Îndrăznesc să afirm că mai mult chiar decât în vremuri normale, pentru că oportunităţile sunt enorme. A investi este fundamental pentru dezvoltarea şi competitivitatea pe termen lung a unei organizaţii. Cheltuielile pentru investiţii pot fi extinse, acordând atenţie activelor fixe, iar bugetele aferente costurilor de funcţionare pot fi redimensionate, fără a afecta competitivitatea. Investiţiile nu trebuie să se oprească niciodată! Doar mesajul care se referă la creşterea investiţiilor poate creşte moralul oamenilor, imaginea companiei şi performanţa pe viitor a organizaţiei.

• Momentul pe care îl traversăm este perfect pentru a începe să scanezi peisajul competitiv pentru a identifica oportunităţile care să te ajute să dezvolţi noi canale de distribuţie, să-ţi consolidezi poziţia în piaţă, să-ţi optimizezi lanţul de valori, să explorezi noi modele operaţionale, să atragi noi clienţi. Achiziţiile vor deveni mai atractive, pe măsură ce companiile vor căuta să-şi descopere relevanţa strategică.

• Există multe citate inspiraţionale care descriu oportunităţile care derivă dintr-o criză. În chineză există acelaşi cuvânt care defineşte atât criza, cât şi oportunitatea. Heraclit a spus „nu coborâm de două ori în apele aceluiaşi râu, pentru că nici apele nu mai sunt aceleaşi şi nici omul”. Economia evoluează, societatea şi ştiinţa la fel, cât despre noi, în fiecare zi suntem altfel.

• Ca oameni de afaceri suntem obligaţi să navigăm printr-o mare de ambiguităţi şi să propunem echipelor noastre să ne urmeze. Ne vor urma dacă reuşim să prevedem impredictibilul şi să desenăm o strategie solidă pentru această situaţie. Ca şi în viaţă, doar furtunile puternice creează marinari destoinici. Adevăraţii câştigători sunt cei care reuşesc în vremuri grele, nu cei care gestionează vremuri confortabile.

Visul oricărui fermier este să obțină recolte mari și de bună calitate. Dar, între momentul pregătirii de dinainte de însămânțare și recolta propriu-zisă de floarea-soarelui, apar numeroase obstacole sau compromisuri pe care fermierul este nevoit să le facă.

Se spune că agricultura e ca mersul pe sârmă, trebuie să știi cum să menții mereu în echilibru fiecare factor din lanțul tehnologic. Uneori, însă, acest efort duce la greșeli care pot compromite visul unei culturi de invidiat. Vă prezentăm cele mai întâlnite cinci greșeli la cultura de floarea-soarelui.

1. Densitatea prea mare la semănat

Din dorința de a obține mai multe plante la hectar, unii fermieri utilizează densități prea mari. Efectul este invers celui dorit. Plantele vor începe să concureze una cu cealaltă. Vor începe să crească prea înalte, în competiția pentru lumină, vor avea un capitul mai mic, iar riscul de cădere devine semnificativ mai mare. La fel și riscul unor atacuri puternice de boli, care se pot răspândi acum mult mai ușor. Din fericire, rezolvarea este foarte simplă, fermierul trebuie să respecte mereu indicațiile producătorului hibridului pe care-l folosește în cultură.

2. Combaterea insuficientă a buruienilor

O metodă folosită uneori pentru a limita cheltuielile este să aplici erbicide mai ieftine cu spectrul mai redus de combatere a buruienilor. Metoda poate da rezultate în anii ideali pentru cultură. Însă, așa cum știm, ultimii ani au fost departe de ideal, cu vreme capricioasă și factori favorizanți pentru buruienile dificil de combătut sau pentru parazitul Orobanche, cu care se confruntă mulți fermieri din estul țării. Condiții dificile, în care multe dintre produsele cu spectru redus de combatere nu mai dau rezultatele scontate.

O altă greșeală este lipsa de testare temeinică a amestecului din rezervor, ceea ce poate conduce, din păcate, la fitotoxicitate.

3. Arunci banii pe motorină, făcând prea multe treceri

Este o greșeală foarte des întâlnită în rândul fermierilor care folosesc erbicide cu eficacitate redusă, fiind nevoiți să facă și cel puțin o trecere suplimentară, de cele mai multe ori cu un graminicid. Însă, trăgând linie, costurile totale ale erbicidelor și ale motorinei le depășesc pe cele implicate de folosirea unui produs cu spectru larg de combatere a buruienilor atât dicotile, cât și monocotile anuale, precum este Pulsar^® Plus.

4. Neaplicarea preventivă a fungicidelor

Există, din păcate, numeroși fermieri care consideră că fungicidele sunt doar o cheltuială în plus, iar nefolosirea acestora este un risc asumat. De cele mai multe ori însă, riscul este și mare, și inutil. Principala cauză este imprevizibilitatea vremii. Colegii noștri au constatat multe cazuri în țară când fermierii care au preferat să nu aplice fungicide s-au trezit, după precipitații, cu atacuri puternice de patogeni, fără să mai poată face ceva, deoarece nu mai puteau intra în câmp să aplice tratamente curative. Rezultatul? Culturi compromise. Mai bine să previi, decât să tratezi.

5. Prea puțină deschidere la nou

Este un fapt demonstrat. Agenții patogeni evoluează. Iar hibrizii și produsele fitosanitare trebuie să țină pasul. Dar ce facem când avem un produs preferat pe care-l folosim în mod repetat sau când folosim produse din aceeași clasă chimică? Apare fenomenul de rezistență. Fermierul trebuie să se informeze continuu, de la colegi sau reprezentanții producătorilor, cu privire la noile soluții sau produse apărute pe piață, și să încerce permanent soluții noi. Tehnologiile depășite aduc profituri mici.

Material furnizat de BASF Agricultural Solutions România

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html