Afişez elemetele după tag: solul

Într-o perioadă în care elevii sunt tot mai atrași de tehnologie și de mediul digital, dar în același timp au nevoie de activități practice și de experiențe reale de învățare, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Băneasa, împreună cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor (ICDPP) București, a inițiat proiectul PomoSist 4Edu - „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee”.

Prin acest proiect se dorește apropierea tinerilor de știință, popularizarea cercetării horticole și, poate cel mai important, să vadă elevii ce înseamnă în realitate viața și activitatea unui cercetător. „Am dorit să transformăm un domeniu care, la prima vedere, poate părea complex sau foarte specializat, într-unul accesibil, atractiv și conectat la problemele cu care societatea se confruntă astăzi”, transmite SCDP Băneasa.

În prima etapă a proiectului, peste 500 de elevi din cinci licee tehnologice din București și Ilfov au participat la activități interactive susținute de cercetători, descoperind diferite componente ale pomiculturii moderne, de la climă și utilizarea eficientă a apei până la protecția plantelor, sol și calitatea fructelor. Ideea centrală a fost aceea de a-i transforma treptat pe elevi din simpli spectatori în participanți activi la procesul de descoperire științifică.

Solul, dincolo de ceea ce citim în manual

În contextul schimbărilor climatice, al perioadelor de secetă, al precipitațiilor cu caracter tot mai variabil și al proceselor de degradare a terenurilor, înțelegerea rolului solului devine din ce în ce mai importantă. De aici a pornit și ideea atelierului SoilLab, dedicat studiului solului, fertilității și protecției acestuia.

Desfășurat în cele cinci licee implicate în proiect, SoilLab a urmărit să transforme noțiunile teoretice despre sol în experiențe practice, vizibile și ușor de înțeles. Elevii au descoperit că solul nu este doar „pământul pe care călcăm” și nici doar suportul în care cresc plantele. Este o resursă complexă și dinamică, esențială pentru producerea hranei, pentru circuitul apei și al elementelor nutritive și, implicit, pentru funcționarea ecosistemelor.

Una dintre activitățile atelierului a fost dedicată pH-ului solului. Elevii au realizat determinări și au învățat să interpreteze diferențele dintre un sol acid, neutru și alcalin. „Am încercat să mergem însă dincolo de simpla citire a unei valori. Am discutat despre ceea ce ne spune, de fapt, pH-ul despre un sol și despre modul în care acesta poate influența disponibilitatea elementelor nutritive și dezvoltarea plantelor. Astfel, o noțiune întâlnită în manual s-a transformat într-o determinare pe care elevii au putut să o realizeze și să o interpreteze singuri”, arată SCDP Băneasa.

Ce se întâmplă cu solul atunci când plouă?

O altă componentă a SoilLab a fost dedicată eroziunii solului. Prin simularea precipitațiilor asupra unor combinații diferite de substraturi, elevii au putut observa direct ce se întâmplă atunci când apa ajunge pe suprafața solului și, mai ales, cât de importantă este vegetația pentru protejarea acestuia. Diferențele au devenit imediat vizibile. Un sol protejat de vegetație poate limita pierderea particulelor de sol și scurgerea de suprafață, în timp ce un teren lipsit de acoperire vegetală este mult mai vulnerabil la acțiunea apei și la degradare.

Experimentul a reprezentat și un bun punct de plecare pentru discuțiile despre schimbările climatice. Elevii au putut face legătura dintre perioadele prelungite de secetă, episoadele de precipitații intense, pierderea apei din sol, eroziune și necesitatea adoptării unor practici agricole care să protejeze această resursă.

În felul acesta, schimbările climatice nu au mai rămas doar un concept despre care auzim la televizor sau citim în manuale. Ele au putut fi discutate pornind de la un experiment simplu și de la efectele pe care elevii le-au observat cu proprii ochi.

De la atelierul din liceu la laboratorul de cercetare

Poate unul dintre cele mai frumoase rezultate ale SoilLab a apărut însă după încheierea atelierelor. Interesul elevilor nu s-a oprit odată cu terminarea activităților desfășurate în licee. Laboratorul de Agrochimie din cadrul SCDP Băneasa a primit ulterior solicitări din partea unor grupuri de elevi care au dorit să vină în laborator pentru a-și desfășura activitățile de practică școlară.

„Pentru noi, această continuare a fost importantă deoarece a arătat că experiența din cadrul atelierului a reușit să trezească interesul unor tineri pentru ceea ce se întâmplă dincolo de demonstrația realizată în clasă. Ajunși în laborator, elevii au avut posibilitatea să intre în contact direct cu mediul de cercetare, să vadă cum sunt analizate probele de sol, cum se utilizează aparatura specifică și de ce rezultatele obținute în laborator sunt importante pentru fundamentarea unor decizii corecte în agricultură. Din acest punct de vedere, SoilLab nu a însemnat doar transmiterea unor informații despre pH sau eroziune. A însemnat contact direct cu știința și cu cercetătorii și, pentru unii dintre acești tineri, poate chiar primul contact real cu o posibilă viitoare profesie.”

Proiectul se apropie de final, dar povestea poate continua

Proiectul PomoSist 4Edu se apropie acum cu pași repezi de final. Privind în urmă, rămân însă experiențele elevilor, experimentele realizate, întrebările pe care aceștia le-au pus și, mai ales, interesul pe care l-au manifestat pentru a afla mai mult.

Pe 22 septembrie 2026 va avea loc un moment deosebit pentru proiect, decernarea diplomelor de „Ambasadori ai Științei” tinerilor care s-au implicat cu entuziasm, curiozitate și, se poate spune, cu tot sufletul în activitățile PomoSist 4Edu.

Va fi nu doar un moment de recunoaștere a implicării lor, ci și unul simbolic. Pentru că unul dintre obiectivele proiectului a fost tocmai acela de a transforma elevii din beneficiari ai unor activități educaționale în tineri capabili să ducă mai departe mesajul științei.

PomoSist 4Edu a pornit de la ideea formării unei rețele de „ambasadori juniori ai științei”, iar elevii au fost încurajați să devină participanți activi, să creeze și să prezinte propriile rezultate și materiale științifice.

„Atelierul SoilLab ne-a demonstrat că știința poate fi accesibilă, practică și atractivă pentru tineri atunci când este prezentată prin experiențe directe și prin exemple care au legătură cu lumea în care trăiesc. Iar dacă, după un experiment despre pH sau eroziunea solului, un elev își dorește să afle mai mult, să intre într-un laborator, să pună întrebări sau chiar să privească cercetarea ca pe o posibilă profesie, atunci considerăm că unul dintre cele mai importante obiective ale proiectului a fost atins. Noi ne-am propus să pregătim terenul și să sădim o sămânță. De aici înainte, sperăm ca acești tineri, Ambasadori ai Științei, să o ducă mai departe și, de ce nu, unii dintre ei să devină viitorii cercetători ai horticulturii și pomiculturii românești”, a concluzionat SCDP Băneasa.

Activitatea a fost realizată cu sprijinul Ministerului Educației și Cercetării – UEFISCDI, finanțată prin PNCDI IV, în cadrul proiectului „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Solul este suportul perenității vieții pe Pământ, generatorul universal de hrană pentru toate viețuitoarele.

Suprafața terestră a globului este de 29%, din care agricultura folosește 6,4% și realizează 98% din produsele agroalimentare, iar apa ocupă 71% și realizează 2% din produsele agroalimentare. Solul asigură realizarea acestor produse datorită însușirii sale de bază, fertilitatea.

Fertilitatea este capacitatea solului de a asigura în mod simultan și continuu cu cantități îndestulătoare de elemente nutritive și apă plantele, în condițiile satisfacerii și a celorlalți factori de vegetație.

Productivitatea solului, pe lângă fertilitate, mai cuprinde factorii climatici și tehnologia de cultură aplicată.

Referindu-ne la calitatea solului se are în vedere atât fertilitatea, cât și productivitatea solului respectiv.

Urmărind evoluția populației pe glob constatăm că la mijlocul secolului al XIX-lea erau un miliard de oameni, ca la începutul anilor ’30 din secolul al XX-lea, când m-am născut eu, să ajungă la două miliarde, iar în prezent (2026), într-o singură generație, să depășească 7,5 miliarde, ca pentru 2050 să se prognozeze 9 miliarde de oameni.

În asemenea condiții, FAO stabilește ca până în 2050 producția agricolă să crească cu 70%, pe baza creșterii sănătății și productivității solului. Numai un sol bine structurat poate contribui la realizarea, în condiții optime, a prevederilor FAO asigurând condiții pentru obținerea de recolte bogate, de calitate superioară.

Ce este structura solului?

Unirea particulelor elementare de sol (praf, nisip), cu ajutorul complexului coloidal argilo-humic, în agregate structurale de diferite forme și mărimi, reprezintă structura solului.

Solul structurat se poate obține în condițiile prezenței a 8-10 t/ha materie organică în fiecare an. Materia organică este sursa de energie care întreține toate viețuitoarele din sol și care prin descompunere formează nutrienții necesari plantelor și generează humusul care constituie factorul de bază în realizarea agregatelor structurale.

Se apreciază că hrănirea microbiomului este adevăratul motiv al sănătății și productivității solului. Prezența materiei organice și procesele biologice care au loc în sol duc la eliminarea unor gaze care mențin starea de afânare a solului și previn procesul de compactare asigurând o anumită elasticitate solului cu aspectul de sol „dospit”.

Coloizii de humus și argilă din complexul coloidal coagulează și formează liantul (cimentul) care leagă particulele de sol în agregate structurale. La această operațiune participă și rădăcinile plantelor, în special gramineele și leguminoasele perene.

Gramineele, cu rădăcinile lor fasciculate, fragmentează masa solului și exercită o presiune laterală asupra particulelor de sol care se unesc.

Leguminoasele, prin sistemul radicular pivotant, efectuează o scarificare naturală a solului și aduc la suprafață Calciul (Ca⁺⁺) atât de necesar în complexul coloidal pentru realizarea agregatelor structurale cu mare stabilitate hidrică.

Când la formarea structurii participă numai argila rezultă agregate mari, colțuroase, cu stabilitate hidrică redusă.

Când participă numai humusul, care are capacitate de agregare de 12 ori mai mare, rezultă agregate mici, rotunjite, cu stabilitate hidrică mai mare.

Cel mai bine este când participă ambele componente, iar humusul este saturat cu cationi de calciu, rezultând agregate structurale foarte stabile.

Efectul maxim de structurare a solului se înregistrează atunci când humusul conține acid huminic, iar argila este de tip montmorillonit.

Agregatele structurale formate sunt de diferite dimensiuni și anume:

• macroagregate de 7-4 mm;

• mezoagregate de 4-2 mm;

• microagregate de 2-0,5 mm.

Solul este considerat:

• Slab structurat, când 25% din masa solului are granule;

• Moderat structurat, când are 25-75% granule;

• Bine structurat, când are peste 75% granule.

Agregatele structurale s-au dovedit rezistente la degradare când conțin 4-6% materie organică, 25-45% argilă și cationi de Ca, Mg.

Solul cu structură glomerulară stabilă înglobează toate însușirile favorabile unei fertilități ridicate, și anume:

a) Regimul aerohidric, termic și de nutriție în parametrii optimi asigură condiții favorabile pentru creșterea și dezvoltarea viguroasă a plantelor, premisă pentru obținerea de producții ridicate și de calitate superioară.

b) În solul bine structurat gradul de afânare și permeabilitatea de 7-10 cm/oră permite acumularea a 80-90% din precipitații, pe întregul profil de sol de 100-125 cm (volumul edafic). Nu este indicată o afânare mai adâncă deoarece apa se poate pierde în pânza freatică.

c) Totodată, apa înmagazinată în sol este conservată reducându-se evaporarea în două moduri:

• aerul din spațiile necapilare având umiditate ridicată și vapori de apă împiedică evaporarea apei din spațiile capilare ale agregatelor;

• după fiecare ploaie, agregatele structurale de la suprafața solului se usucă își micșorează volumul și se desprind de stratul umed întrerupând capilaritatea și apa nu se mai poate ridica până la suprafață să se evapore, formează ceea ce se numește un mulci natural.

d) Porozitatea  solului asigură ca apa și aerul să se găsească în proporții favorabile creșterii și dezvoltării plantelor cu 2/3 apă și 1/3 aer. Se găsesc pori de diferite dimensiuni și anume:

• pori grosieri în care se găsește aer și sunt conducători de apă;

• pori mijlocii, conductori și reținători de apă;

• pori fini, reținători de apă;

• pori foarte fini care conțin apa legată.

Porii de dimensiuni reduse formează capilaritatea solului (legătura capilară între agregatele structurale se face prin punctele de contact) prin care apa circulă în toate direcțiile nefiind supusă forței gravității. Circulația are loc de la capilarele cu diametru mare spre cele cu diametru mic.

Nu este indicat ca porozitatea să depășească 58% deoarece:

• are loc infiltrarea rapidă a apei;

• aerul în exces provoacă mineralizarea humusului cu eliberarea de nutrienți peste capacitatea de consum a plantelor și surplusul este levigat;

• se intensifică evaporarea apei și solul se usucă.

e) Materia organică în solul structurat se descompune treptat și continuu, iar procesele de humificare mineralizare se mențin în echilibru asigurând elemente nutritive pentru plante pe întreaga perioadă de vegetație precum și humus care intră în rezerva solului ca depozitar de elemente nutritive. Această situație se poate întâlni când există asolamente bine organizate, cu prezența gramineelor și leguminoaselor perene care contribuie la o stabilitate hidrică a agregatelor structurale. Spre exemplu: stabilitatea hidrică după grâu a fost de 23,4%, iar după lucernă de 52%.

f) În solul structurat rădăcinile cresc nestingherite, fără consum mare de energie explorând un volum mare de sol din care își procură apa și elemente nutritive. Porumbul, de pildă, când și-a adâncit rădăcinile cu 30 cm a folosit 50 mm apă în plus.

g) Gradul de afânare al solului structurat are densitatea aparentă (Da) 1,0-1,4 g/cm3, porozitatea capilară 30-36%, porozitatea necapilară (de aerație)18-24%, condiții foarte favorabile pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, pentru activitatea biologică din sol și pentru valorificarea cu eficiență ridicată a îngrășămintelor aplicate. Referindu-ne la sfecla de zahăr care își dezvoltă partea recoltabilă în pământ, s-a constatat că în solul afânat, cu Da 1,38 g/cm³, producția fost 100%, iar la Da 1,5 g/cm³ doar 5,5%.

h) Solul bine structurat se lucrează ușor, fără bolovani sau curele care pentru mărunțire necesită treceri repetate care distrug agregatele, solul se transformă în praf care astupă porii solului, aerul cu oxigen nu mai pătrunde, gazele și CO₂ nu se evacuează devenind toxic, se formează crustă, apa nu se mai infiltrează, se scurge, produce eroziune, bâltire, se evaporă, se pierde.

În situația solului structurat se evită asemenea fenomene, rezistența la tracțiune se reduce cu 40%, la fel uzura mașinilor și consumul de motorină.

Prin urmare, eforturile depuse pentru a realiza un sol bine structurat sunt răsplătite îndoit și întreit prin nivelul și calitatea producției obținute prin reducerea cheltuielilor și prin lipsa de poluare a mediului.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Posibilități de prevenire și reducere a fenomenului de deșertificare

Posibilități de reducere a consumului de motorină la lucrările agricole

Să avem grijă de pământ, bogăția inestimabilă a României

Solul reprezintă una dintre cele mai importante resurse naturale, însă rămâne adesea în afara atenției publice și a dezbaterilor despre mediu și dezvoltare. De la producția de alimente și reglarea apei, până la stocarea carbonului și susținerea biodiversității, sănătatea solului influențează direct economia, mediul și calitatea vieții. Proiectul european BIOservicES își propune să înțeleagă mai bine legătura dintre biodiversitatea solului, modul de utilizare a terenurilor și serviciile ecosistemice esențiale pentru societate, dar și să dezvolte instrumente concrete pentru o gestionare mai sustenabilă. Am discutat cu Raul Zornoza, coordonatorul proiectului și cercetător în cadrul Universității Politehnice din Cartagena - Spania, despre rolul solului în agricultură și orașe, provocările actuale și soluțiile care pot ajuta fermierii, autoritățile și comunitățile să protejeze această resursă strategică pentru viitor.

Proiectul BIOservicES vorbește despre „serviciile ecosistemice ale solului”, o expresie mai puțin familiară publicului larg. Ce înseamnă, concret, acest concept și de ce ar trebui să ne preocupe pe toți?

Raul Zornoza: Când vorbim despre „serviciile ecosistemice ale solului” ne referim la toate beneficiile esențiale pe care solul le oferă oamenilor, contribuind la bunăstarea și la sănătarea noastră. Solul nu este doar „pământ”. Este un sistem viu, plin de organisme – microorganisme, ciuperci, insecte – care colaborează cu rădăcinile plantelor și cu mineralele. Acest sistem îndeplinește în tăcere funcții fundamentale pentru viața de pe Pământ, inclusiv pentru oameni.

„A avea grijă de sol înseamnă a avea grijă de sistemele care susțin viața însăși.”

Printre cele mai importante servicii se numără producția de hrană, retenția și infiltrarea apei, reglarea climei, reducerea poluării, diminuarea dăunătorilor/bolilor etc. Aceste servicii ar trebui să ne preocupe pe toți, deoarece sunt esențiale pentru alimentația noastră, pentru accesul la apă, pentru stabilitatea climatică și sănătatea noastră, care sunt din ce în ce mai expuse riscurilor.

Protejarea solurilor nu este doar o problemă de mediu, ci este direct legată de economiile noastre, de securitatea alimentară și de bunăstarea noastră viitoare. A avea grijă de sol înseamnă a avea grijă de sistemele care susțin viața însăși.

„Ar trebui promovate stimulente economice mai bune pentru practicile regenerative, soluții practice adaptate la nivel local, un sprijin politic mai puternic și asistență tehnică.”

Rezultatele sondajului realizat în cadrul proiectului, la finalul anului trecut, arată că mulți fermieri sunt conștienți de importanța serviciilor ecosistemice ale solului, dar, în același timp, spun că degradarea solului le afectează producția. Cum explicați această situație și ce arată ea despre provocările din teren?

Raul Zornoza: Mulți fermieri înțeleg importanța serviciilor ecosistemice ale solului, știu că solurile sănătoase susțin producția agricolă, rețin apa și îmbunătățesc reziliența. Totuși, simpla conștientizare nu se traduce automat în capacitatea de a proteja sau de a reface sănătatea solului.

Există mai multe motive, precum presiunea economică (fermierii operează adesea cu marje reduse, iar unele practici necesare pentru refacerea solului implică investiții suplimentare sau formare profesională), lipsa de cunoștințe suficiente (unii fermieri nu au acces la alternative viabile, accesibile și bine susținute pentru regenerarea solului), constrângerile pieței (lanțurile de aprovizionare nu recompensează întotdeauna gestionarea sustenabilă a solului) sau decalajul în timp al beneficiilor, deoarece îmbunătățirea sănătății solului este un proces pe termen lung, iar rezultatele pot deveni vizibile abia după câțiva ani, în timp ce costurile sunt imediate.

Prin urmare, ar trebui promovate stimulente economice mai bune pentru practicile regenerative, soluții practice adaptate la nivel local, un sprijin politic mai puternic și asistență tehnică.

„Situația actuală poate duce la scăderi semnificative ale recoltelor, la o dependență crescută de inputuri externe, cu costuri de producție mai mari, precum și la o vulnerabilitate sporită în fața fenomenelor meteorologice extreme.”

Ce pierd fermierii când solul se degradează

Printre problemele menționate de fermieri se numără dificultăți în menținerea umidității, pierderea structurii agregatelor și scăderea biodiversității microbiene. Cât de grave sunt aceste fenomene și cât de repede pot deveni ireversibile?

Raul Zornoza: Problemele semnalate de fermieri reprezintă semnale de avertizare serioase privind degradarea solului. Acestea nu sunt probleme izolate, ci sunt strâns interconectate: o structură mai slabă reduce capacitatea de retenție a apei, ceea ce afectează organismele din sol, care, la rândul lor, contribuie la degradarea suplimentară a structurii și fertilității, influențând în final productivitatea pe termen lung.

Astfel, situația actuală poate duce la scăderi semnificative ale recoltelor, la o dependență crescută de inputuri externe (fertilizanți, pesticide, irigații), cu costuri de producție mai mari, precum și la o vulnerabilitate sporită în fața fenomenelor meteorologice extreme.

Degradarea solului se poate produce relativ rapid, însă refacerea este de obicei lentă, dar posibilă. Eroziunea severă sau degradarea pe termen lung pot duce la daune practic ireversibile, în special în regiunile aride. Totuși, prin aplicarea unor practici adecvate (de exemplu, aportul de materie organică, reducerea lucrărilor solului, culturi de acoperire), funcțiile solului pot începe să se îmbunătățească în câteva sezoane, chiar dacă recuperarea completă necesită mai mult timp.

Astfel, cu cât intervenim mai devreme, cu atât cresc șansele de a restabili sănătatea solului înainte de a depăși praguri ireversibile.

„Există o decalare între cercetare și practică.”

Aproape jumătate dintre fermieri spun că nu au primit niciodată instruire pentru gestionarea sustenabilă a solului. Este aceasta o problemă la nivel de politici publice, de finanțare sau de comunicare între cercetare și practică?

Raul Zornoza: Faptul că aproape jumătate dintre fermieri declară că nu au beneficiat de formare în managementul sustenabil al solului este, într-adevăr, îngrijorător, însă este mai bine să nu fie interpretat ca un eșec izolat, ci ca o combinație de lacune la nivel de politici, finanțare și transfer de cunoștințe.

În primul rând, la nivel de politici publice, sănătatea solului nu a fost întotdeauna tratată ca o prioritate centrală. De-a lungul timpului, multe politici agricole s-au concentrat mai mult pe producție decât pe gestionarea durabilă a solului pe termen lung. Drept urmare, formarea nu a fost întotdeauna integrată în mod sistematic în programele de sprijin.  Totuși, în ultimii ani s-a observat o schimbare la nivelul reglementărilor Uniunii Europene, sănătatea solului devenind un element central în programe precum Strategia privind solul, Legea privind monitorizarea solului sau schemele ecologice din cadrul Politicii Agricole Comune.

În al doilea rând, există o dimensiune legată de finanțare. Oferirea de programe de formare de înaltă calitate și la scară largă necesită investiții susținute în servicii de consultanță, ferme demonstrative și rețele locale de extendere agricolă. În multe regiuni, aceste sisteme au fost slăbite sau sunt distribuite inegal.

În al treilea rând - și poate cel mai important - există o decalare între cercetare și practică. Avem o înțelegere științifică solidă a gestionării durabile a solului, dar transpunerea acestor cunoștințe în soluții practice la nivel de fermă nu este întotdeauna simplă. Fermierii au nevoie de ghidare specifică contextului lor, nu doar de principii generale, iar acest lucru necesită o comunicare eficientă și intermediari de încredere.

Prin urmare, problema nu constă neapărat în lipsa cunoștințelor la nivel general, ci în lipsa accesului la cunoștințe aplicabile. Misiunea UE privind solul acoperă această lacună prin crearea a cel puțin o sută de laboratoare vii în Europa, unde oameni de știință, manageri, specialiști, companii, autorități publice etc. colaborează pentru a oferi inovații adaptate la contextul local, menite să îmbunătățească sănătatea solului.

„Este necesară alinierea sistemelor economice, a politicilor publice și a celor de cunoaștere, astfel încât practicile sustenabile să nu fie doar benefice pentru mediu, ci și practice, susținute și viabile din punct de vedere economic pentru fermieri.”

Soluții aplicabile imediat

Cercetătorii afirmă că soluțiile există, dar nu sunt implementate la scară largă. Care sunt cele mai importante bariere care împiedică trecerea de la știință la aplicarea în teren?

Raul Zornoza: Mai multe obstacole majore explică această discrepanță dintre știință și practică, respectiv:

• Riscul economic și presiunea pe termen scurt. Adoptarea unor practici noi implică adesea costuri inițiale, randamente incerte și posibile scăderi ale producției pe termen scurt. Fermierii operează cu constrângeri financiare stricte, astfel încât chiar și practicile benefice pot părea prea riscante în absența unui sprijin economic clar.

• Neconcordanța dintre stimulentele politice și rezultatele pe termen lung. În unele cazuri, politicile agricole și structurile de piață recompensează productivitatea pe termen scurt, în detrimentul sănătății solului pe termen lung. Acest lucru creează un factor structural care descurajează schimbarea.

• Lipsa soluțiilor locale, adaptate la nevoile specifice. Managementul solului depinde în mare măsură de context. Ceea ce funcționează într-o regiune poate să nu funcționeze în alta. Fermierii au nevoie de îndrumări practice, adaptate local, nu de recomandări generale, însă acest tip de sprijin nu este întotdeauna disponibil, motiv pentru care este necesară asistență tehnică la nivel local și regional. Fermierii au nevoie de consilieri de încredere, de situri demonstrative și de rețele de învățare între colegi pentru a transforma teoria în practică. Crearea „laboratoarelor vii” în cadrul misiunii UE pentru sol a fost concepută tocmai în acest scop.

• Constrângeri structurale și logistice. Aspecte precum accesul la utilaje, disponibilitatea forței de muncă sau lanțurile de aprovizionare (de exemplu, semințe pentru culturi de acoperire) pot limita, de asemenea, adoptarea acestor practici, chiar și atunci când fermierii sunt dispuși să le aplice.

Prin urmare, este necesară alinierea sistemelor economice, a politicilor publice și a celor de cunoaștere, astfel încât practicile sustenabile să nu fie doar benefice pentru mediu, ci și practice, susținute și viabile din punct de vedere economic pentru fermieri.

Sondajul arată că instituțiile publice recunosc valoarea solului, dar acesta nu este integrat sistematic în planificarea urbană. De ce este solul încă „invizibil” în strategiile de dezvoltare ale orașelor?

Raul Zornoza: Faptul că solul rămâne „invizibil” în planificarea urbană este o problemă bine cunoscută, care reflectă modul în care orașele au fost proiectate în mod tradițional. În majoritatea sistemelor de planificare, solul nu este tratat ca o resursă vie, ci mai degrabă ca o suprafață pe care se poate construi. Odată ce terenul este clasificat pentru dezvoltare, accentul se mută pe clădiri, drumuri și infrastructură, în timp ce solul de dedesubt este adesea sigilat, îndepărtat sau modificat semnificativ.

Una dintre principalele probleme este cadrul de planificare urbană care tinde să se concentreze pe elemente ușor de măsurat și reglementat, precum utilizarea terenului, densitatea sau transportul. Funcțiile solului (cum ar fi reglarea apei, ciclul nutrienților, susținerea biodiversității sau stocarea carbonului) sunt mai greu de cuantificat, motiv pentru care sunt adesea neglijate în procesul decizional.

Provocarea actuală este de a transforma solul într-o componentă vizibilă și apreciată a infrastructurii urbane, la același nivel cu apa, energia și transportul, astfel încât orașele să devină mai reziliente, sustenabile și mai ușor de locuit.

Înființarea de grădini urbane în orașe începe să integreze gestionarea solului în planificarea urbană. În plus, Comisia Europeană este conștientă de această provocare și finanțează crearea unor „laboratoare vii” în mediul urban, astfel încât îngrijirea solului să fie luată în considerare de autoritățile locale, folosind cunoștințele științifice actuale și ținând cont de interesele și nevoile cetățenilor.

„Solurile sănătoase rețin mai multă apă, susținând vegetația în perioadele de secetă.”

Proiectul BIOservicES analizează inclusiv solurile urbane. Ce rol joacă acestea în sănătatea orașelor și în adaptarea la schimbările climatice?

Raul Zornoza: Solurile joacă un rol central atât în sănătatea urbană, cât și în adaptarea la schimbările climatice, chiar dacă sunt adesea trecute cu vederea în orașe. Solurile sănătoase susțin spațiile verzi care fac orașele mai ușor de locuit, precum parcurile, copacii și grădinile urbane, care îmbunătățesc calitatea aerului, reduc zgomotul și oferă spații pentru recreere și bunăstare mentală.

În plus, organismele din sol pot contribui la filtrarea poluanților, reducând expunerea oamenilor la contaminanți. De altfel, contactul cu medii bogate în biodiversitate a fost asociat cu un sistem imunitar mai puternic și cu o stare generală de bine mult mai bună.

Solurile acționează ca o formă de infrastructură naturală, ajutând orașele să facă față riscurilor climatice. Ele contribuie la reglarea apei (absorb și stochează apa de ploaie, reducând riscul de inundații în timpul furtunilor puternice), ajută la scăderea temperaturilor urbane, atenuând efectele valurilor de căldură, și pot stoca carbon pentru combaterea schimbărilor climatice (prin captarea CO₂ din atmosferă).

În plus, solurile sănătoase rețin mai multă apă, susținând vegetația în perioadele de secetă.

Proiectul pe care îl coordonați propune dezvoltarea unor indicatori biologici ai solului și a unor instrumente digitale pentru sprijinirea deciziilor. Pe înțelesul tuturor, cum vor ajuta acestea fermierii și autoritățile să ia decizii mai bune în practică?

Raul Zornoza: Ideea care stă la baza indicatorilor biologici ai solului și a instrumentelor digitale este destul de simplă: acestea ajută la transformarea sănătății solului într-un aspect pe care îl putem măsura, înțelege și asupra căruia putem acționa.

Indicatorii biologici ai solului sunt semne măsurabile ale modului în care solul funcționează ca un sistem viu, având în vedere că organismele din sol sunt implicate în toate serviciile ecosistemice pe care le-am explicat mai sus. Acești indicatori ne arată dacă solul este sănătos din punct de vedere biologic și rezilient și, prin urmare, se află în condiții bune  pentru a furniza servicii ecosistemice care contribuie la sănătatea și bunăstarea umană.

Instrumentele digitale reunesc aceste informații și le fac utilizabile în practică de către utilizatori. Ele traduc datele complexe despre sol în informații simple și utile, ajută fermierii sau administratorii să monitorizeze schimbările în timp și oferă recomandări adaptate unor terenuri sau condiții specifice, sprijinind în același timp autoritățile în monitorizarea sănătății solului la nivel regional sau național.

Astfel, putem spune că aceste instrumente acționează ca un „control medical” și un „sistem de navigație” pentru soluri.

Cât de importantă este colaborarea dintre fermieri, cercetători și instituții publice pentru protejarea solului și ce ați învățat până acum din dialogul dintre părți?

Raul Zornoza: Colaborarea dintre fermieri, cercetători și instituțiile publice este absolut esențială pentru protecția eficientă a solului. Solul este un sistem complex și viu, iar niciun grup nu deține singur toate cunoștințele sau instrumentele necesare pentru a-l gestiona în mod sustenabil.

Fiecare grup aduce o perspectivă diferită, dar complementară: fermierii contribuie cu experiență practică și o înțelegere profundă a condițiilor locale, cercetătorii oferă perspective științifice, metode și inovație, iar instituțiile publice creează cadrele de politici și stimulentele care fac posibilă schimbarea.

De fapt, una dintre cele mai importante lecții este că soluțiile funcționează cel mai bine atunci când sunt dezvoltate în comun, nu impuse. Astfel, cu cât aceste grupuri colaborează mai mult, cu atât cresc șansele de a dezvolta soluții care nu sunt doar solide din punct de vedere științific, ci și practice, acceptate și scalabile.

„Nu mai putem trata solul ca pe o resursă inepuizabilă, ci trebuie să îl gestionăm ca pe un activ strategic.”

Solul, miză strategică pentru viitor

În contextul schimbărilor climatice și al presiunii tot mai mari asupra terenurilor, cum vedeți viitorul gestionării solului în Europa și ce ar trebui să se schimbe în mod real în următorii ani?

Raul Zornoza: Viitorul managementului solului în Europa va fi modelat de o realitate simplă: nu mai putem trata solul ca pe o resursă inepuizabilă, ci trebuie să îl gestionăm ca pe un activ strategic. Sunt foarte optimist, deoarece cetățenii, fermierii, silvicultorii, administratorii de terenuri, autoritățile publice, mediul de afaceri și cercetătorii sunt mai conștienți de beneficiile ecologice, sociale și economice ale menținerii unui sol sănătos, activ și bogat în diversitate biologică

Agricultura ecologică, de conservare sau regenerativă este în plină expansiune în Europa, în ciuda provocărilor explicate mai sus; consumatorii solicită alimente provenite din sisteme de producție sustenabile, iar reglementările includ sănătatea solului ca element cheie pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung în Europa.

Avem acum o Lege privind monitorizarea solului care obligă toate statele membre să monitorizeze evoluția sănătății solului pe teritoriul lor, indiferent de modul de utilizare a acestuia. Prin această lege, protecția solului a fost plasată la același nivel cu protecția apei și a aerului.

În plus, se utilizează tot mai mult datele și instrumentele de monitorizare pentru a ghida deciziile de îmbunătățire a sănătății solului, iar integrarea protecției solului atât în planificarea rurală, cât și în cea urbană, este în creștere.

Cu toate acestea, avem încă nevoie de indicatori și sisteme de date mai fiabile pentru a urmări sănătatea solului și pentru a ne asigura că politicile produc într-adevăr rezultate, având în vedere că, până în prezent, nu sunt disponibile valori de referință pentru mulți indicatori ai solului.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Sărbătorită în fiecare an pe 5 decembrie, Ziua Mondială a Solului este instituită de FAO și ONU, având ca obiectiv promovarea importanței protejării solului pentru oameni, climă și economie.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Solului, celebrată anual în data de 5 decembrie, organizațiile profesionale ale fermierilor, mediul universitar și instituțiile de cercetare agricolă din România marchează importanța crucială a solului ca resursă națională strategică, esențială pentru securitatea alimentară, stabilitatea socială și dezvoltarea economică durabilă.

Solul reprezintă una dintre cele mai importante resurse ale României, cu un potențial agricol excepțional, dar aflat sub presiune din cauza:

• degradării fizice și chimice;

• eroziunii;

• pierderii fertilității;

• schimbărilor climatice;

• urbanizării necontrolate și scoaterii terenurilor din circuitul agricol;

• lipsei investițiilor în cercetare și tehnologie.

Cred cu tărie că protejarea și valorificarea solului nu sunt doar priorități agricole, sunt obiective naționale, fără de care România nu își poate asigura hrana, competitivitatea și stabilitatea economică, trebuie sa evidențiem rolul strategic al agriculturii în PIB și în securitatea alimentară a țării.

Atrag atenția asupra necesității unei politici de stat pentru sol, cu următoarele direcții majore:

• Crearea unui Program Național pentru Conservarea și Fertilitatea Solului;

• Dezvoltarea agriculturii de precizie și a digitalizării bazei de date pedologice;

• Investiții în irigații, drenaje și combaterea eroziunii;

• Finanțarea cercetării aplicate în institutele agricole;

• Protejarea terenurilor cu valoare agronomică ridicată;

• Stimularea rotației culturilor, agriculturii regenerative și tehnologiilor prietenoase cu solul.

Solul este capitalul natural al României. De modul în care îl protejăm depinde viitorul agriculturii, competitivitatea fermelor și securitatea alimentară a ţării.

România deține unele dintre cele mai fertile soluri din Europa, iar protejarea lor reprezintă o prioritate de securitate națională. Ziua Mondială a Solului este un moment de reflecție și acțiune comună.

Liga Asociațiilor Pproducătorilor Agricoli  din România (LAPAR), alături de mediul academic și de cercetare, solicită includerea solului în toate strategiile naționale de dezvoltare și reamintește că fără un sol sănătos nu există agricultură performantă, exporturi, industrie alimentară, locuri de muncă sau stabilitate socială.

Articol de: dr. ing. NICU VASILE, președinte LAPAR

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!