strategii - REVISTA FERMIERULUI

În data de 11 august 2022 a avut loc o reuniune organizată de MADR fără participarea ministrului Daea, care probabil a considerat că nu este foarte important ce-o să fie după ce domnia sa nu va mai fi ministru.

Secretarii de stat au boicotat în grup participarea, cu o mică excepție dată de participarea meteorică și fără substanță a domnului Sorin Moise. La reuniunea sus amintită s-au prezentat ultimele modificări ale PNS, multe dintre ele ca răspuns la observațiile formulate de Comisia Europeană.

Reuniunea a avut loc într-o atmosferă tensionată, în special datorită poziției MADR care a mers pe formula de informare, dar fără dezbatere și consultare, adică s-a prezentat direct ce s-a stabilit să fie transmis ca răspuns la Bruxelles, fără a se mai aștepta eventualele opinii ale mediului asociativ, dar asta este situația, nu este nici prima și nici ultima oară când se întâmplă așa.

Dar mă întorc la acest material, unde am dorit să selectez principalele obligații pe care le vor avea fermierii din cultura vegetală începând cu anul 2023, așa cum sunt stabilite ele până la acest moment și sub rezerva că nu putem anticipa ce observații mai pot veni de la Comisie până ne vor da binecuvântarea finală. Astfel vom parcurge principalele prevederi care se aplică fermierilor din cultura vegetală și acolo unde este cazul voi ridica și observații asupra lacunelor de definire sau de formulare, care poate vor fi auzite de cei în drept și, cine știe, vor aduce și corecturile sau lămuririle de rigoare.

I. GAEC 6 – Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile

Prima oprire o vom face la GAEC 6, unde, așa cum se poate citi mai jos formularea oficială de la acest moment, terenul agricol trebuie să fie acoperit în perioada 15 iunie – 30 august, ori prin cultură principală și care se va recolta după 30 august, ceea ce este de înțeles, ori prin lăsarea miriștii nelucrate în urma recoltării culturii principale, ceea ce este la fel posibil, sau prin cultivarea de culturi secundare timp de 30 de zile după recoltarea culturii principale.

Legat de ultima prevedere privind cultivarea culturilor secundare, se impun câteva clarificări, în sensul că putem avea culturi pe care le recoltăm în jurul datei de 15 iunie și imediat se seamănă culturile secundare (cele pentru covoare vegetale) și unde avem obligația de a le lăsa 30 de zile, dar în acest caz nu vom îndeplini cerința de a le avea pe teren la 30 august. În acest sens, recomand fermierilor să îndeplinească ambele cerințe, adică cultura secundară să fie ținută 30 de zile, dar fără a fi desființată înainte de 30 august.

„GAEC 6 - CERINȚE  OBLIGATORII PENTRU FERMIERI

-  Pentru protejarea solurilor în perioada cea mai sensibilă din cursul anului (15 iunie – 31 august), terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi agricole sau se asigură o acoperire minimă a solului cu resturi vegetale (miriște), covor vegetal (culturi de acoperire) ori culturi secundare, timp de cel puțin 30 de zile după recoltarea culturii principale, pe cel puțin 80% din suprafața arabilă a exploatației.

-  Pentru terenul lăsat pârloagă, acoperirea adecvată a solului înseamnă: terenul arabil necultivat pe durata unui an agricol, întreținut în bune condiții agricole și de mediu, pe care se efectuează activitatea minimă de întreținere. Perioada în care terenul este lăsat pârloagă este de minim 6 luni într-un an agricol și acoperă lunile martie-august.

-  Pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă şi/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel puțin 20% din suprafața arabilă a exploatației agricole.”

O altă observație se ridică în cazul practicii fermierilor (care nu sunt puțini) care imediat după recoltarea orzului sau a grâului pregătesc și seamănă rapiță mai mult de 20% din suprafață, înainte de 30 august, situație în care rapița este considerată cultură principală și nu se mai încadrează la culturi secundare, deci nu respectă cerințele GAEC 6. Cum vor trebui să procedeze fermierii?

Privitor la definirea conceptului de teren pârloagă, se referă la terenul necultivat între martie –august și care va avea parte doar de lucrări minime de întreținere definite conform OUG 5/2015, adică ori o cosire, ori un discuit, ori o erbicidare. Sincer să fiu, nu am priceput de ce nu se permite în acest caz cultivarea unor amestecuri pentru covoare vegetale încorporabile începând cu 1 septembrie și care ar permite o creștere a materiei organice în sol, dar poate la MADR printre funcționarii foarte bine pregătiți (dar nu la astfel de lucruri) nu a fost nimeni care să poată argumenta un astfel de demers.

Ultima cerință de care fermierii trebuie să țină cont este gradul de acoperire a solului în timpul iernii, care nu trebuie să scadă sub 20%, ori culturi înființate, ori teren nelucrat și lăsat sub formă de miriște după recoltarea culturii principale.

II. GAEC 7 – Rotația culturilor pe terenurile arabile, cu excepția culturilor care cresc sub apă

Trecând la GAEC 7 trebuie reținut faptul că nu se permite monocultura în cazul culturilor care sunt cele mai cultivate în fermele vegetale, gen porumb, floarea soarelui, grâu, rapiță, soia, mazăre sau orz, acest lucru fiind permis doar în cazul ierburilor sau al culturilor erbacee.

Teoretic este permisă o excepție, în sensul că nu se mai consideră monocultura dacă între cele două culturi principale de același fel se cultivă o cultură secundară. Astfel pentru a fi clar, în cazul în care dorim cultivarea de grâu după grâu, trebuie ca în perioada liberă între cele două culturi, să zicem între 15 iulie și 15 septembrie, să cultivăm altceva. Nu putem spune că în acest caz nu este posibil să se facă așa, cu toate că efectul de obținere de materie organică este destul de puțin realizat, dar se ridică o primă observație, în sensul dacă există o durată minimă pentru menținerea culturii secundare?

Clarificarea acestei durate va duce și la evaluarea situației dacă este posibil acest scenariu atât la grâu, cât și în cazul monoculturii de porumb, mai ales în cazul terenurilor irigate unde se cultivă hibrizi tardivi.

„GAEC 7 - CERINȚE  OBLIGATORII PENTRU FERMIERI

- Regula generală: se aplică o rotație a culturilor pe terenul arabil, cu excepția culturilor care cresc sub apă. Rotația constă în alternarea culturilor cel puțin o dată pe an (an agricol) la nivel de parcelă agricolă, inclusiv a culturilor secundare gestionate în mod corespunzător, cu excepția culturilor multianuale, a ierburilor și a altor plante furajere erbacee, a terenurilor lăsate pârloagă și a culturilor din spații protejate.

- Prin excepție de la regula generală, una și aceeași specie de plante (cultura de bază sau principală) poate fi cultivată pe aceeași suprafață de teren arabil o perioadă de cel mult 3 ani consecutiv, cu obligația ca, anual, între două culturi principale să înființeze o cultură secundară, diferită ca specie față de cultura principală.”

Și ca o ultimă observație, eu personal nu aș fi permis excepția de la interzicerea monoculturii în cazul culturilor de floarea-soarelui, rapiță sau soia, chiar și în cazul cultivării de culturi secundare și aș fi mers mai departe în sensul că nu aș fi acceptat nici rotații formate consecutiv din culturile enumerate mai înainte, dar este doar opinia mea și este bazată pe amărâtele alea de cărți de fitotehnie după care unii dintre noi am mai citit, dar este clar că nu toți.

III. GAEC 8 – Procentajul minim din suprafața agricolă dedicat zonelor sau elementelor neproductive

Astfel am ajuns la GAEC 8 și unde ne vom opri asupra obligației de a lăsa 4% din terenul cultivat al fermei drept teren necultivat sau pârloagă. Există și o derivată a acestei interdicții, în sensul că se poate lăsa doar 3% teren necultivat, dar la asta se adaugă obligația de a cultiva 4% din terenul fermei cu culturi fixatoare de azot (leguminoase), însă fără aplicarea tratamentelor fitosanitare.

„GAEC 8 - CERINȚE  OBLIGATORII PENTRU FERMIERI

Se asigură ponderea minimă de cel puțin 4% din terenul arabil la nivel de exploatație alocat zonelor sau elementelor neproductive, inclusiv terenuri lăsate pârloagă. Opțional, fermierul poate asigura o pondere minimă de cel puțin 7% din terenul arabil la nivel de exploatație, dacă acesta include culturi fixatoare de azot, cultivate fără utilizarea de produse de protecție a plantelor, din care 3% reprezintă terenuri lăsate pârloagă sau elemente neproductive.”

Că este bine sau nu, fiecare dintre cei care vor citi va aprecia, dar cred că aici autoritățile vor răspunde sub forma „atât s-a putut” și nici nu trebuie să ne mire, dacă ne gândim la cei care au reprezentat România la aceste negocieri.

Și aici, ca și la GAEC 7, se poate repeta întrebarea de ce la terenurile necultivate nu s-a permis semănatul de covoare vegetale care sunt oricum mai bune decât lăsarea buruienilor să crească nestingherite, dar toate răspunsurile sunt date de nivelul de cunoaștere al celor care cer și care aplică astfel de principii, nivel care trebuie să acceptăm cu mândrie că este slab și la ei (adică la Bruxelles), ca și la noi.

IV. ECOSCHEMA 1 – Practici benefice pentru mediu aplicabile în teren arabil

Ușor, ușor, am ajuns la ultimul punct pe ,,ordinea de zi” și care este reprezentat de ecoschema care va trebui aplicată de fermele peste 20 ha și care doresc să obțină și subvenția aferentă acesteia. Ecoschema are trei principii standard obligatorii, adică 5% teren necultivat, 5% teren cultivat cu leguminoase și în perioada 15 iunie – 30 august 80% din terenul fermei să fie protejat prin cultură principală, miriște sau culturi secundare (aici a se ține cont de observațiile deja prezentate mai sus), iar apoi se adaugă alegerea unuia dintre cele 3 principii variabile, adică diversificarea culturilor prin existența a minimum 3 sau cultivarea prin minim/no/strip tillage a cel puțin 50% din suprafață sau plantarea a 2 arbori/ha anual din speciile agreate.

O primă observație este că aplicarea acestei ecoscheme se bate cap în cap (în sensul că este neclar) cu GAEC 9, astfel încât dacă conform GAEC procentul de teren necultivat trebuia să fie de minimum 4% din terenul fermei, aplicarea ecoschemei ridică acest procent la 5%, dar în condițiile în care nu scrie nicăieri dacă acest procent de la GAEC poate fi folosit și la îndeplinirea obiectivului de la ecoschemă. Adică, mai simplu spus, ca să se respecte și GAEC 8, și ecoschema, trebuie să lăsăm necultivat doar 5%, sau 4% de la GAEC, plus 5% de la ecoschemă, adică în total 9%?

Sunt ferm convins că primul răspuns al celor de la MADR va fi ,,stați liniștiți” este prima formulă, dar, atenție, nu scrie nicăieri asta, iar Comisia atunci interpretează cum dorește, adică poate să o facă în spiritul obiectivului care îl are de a se ajunge la 10% necultivat și să vedem cu toții atunci dezastru.

A doua observație este legată de cultivarea leguminoaselor, în sensul că la GAEC se poate practica formula 3% teren necultivat și 4% cultivat cu leguminoase, dar fără aplicarea de tratamente fitosanitare. La ecoschemă se spune că a doua cerință este cultivarea a 5% din suprafață cu culturi leguminoase, dar fără a se interzice tratamentele fitosanitare. Ceea ce nu se menționează explicit în documente, dacă cele 4% suprafață culturi leguminoase de la GAEC pot fi acceptate și în respectarea cerinței de la ecoschemă sau va trebui să avem formula 4% pentru GAEC și 5% pentru ecoschemă, adică 9% teren cultivat cu leguminoase? Poate de această dată funcționarii MADR vor înțelege mai clar care sunt nedumeririle mediului asociativ la ceea ce ei au prezentat și, mai știi, poate vor face ceva în sensul clarificării acestor aspecte.

„ECOSCHEMĂ - Cerințe de bază (modificări)

1. Fermierii trebuie să aloce peste 5% din terenul arabil pentru elementele neproductive (inclusiv teren lăsat pârloagă).

1. 1. În cazul fermelor cu peste 75% din terenul arabil utilizat pentru producția de iarbă sau de alte plante furajere erbacee, culturi aflate sub apă o mare parte a ciclului de cultură, sau care face obiectul unei combinații, ponderea elementelor neproductive (inclusiv teren lăsat pârloagă) trebuie să depășească 3%.

2. Să cultive pe minimum 5% din totalul terenului arabil declarat, culturi leguminoase, bogate în proteină vegetală, fixatoare de azot, care se pot recolta, precum: soia, mazăre de consum/furajeră, măzăriche, sparcetă, trifoi, facelia, fasole, fasoliță, ghizdei, năut, lupin, linte, bob, lucernă, arahide, amestecuri de leguminoase și graminee perene.

3. În perioada sensibilă pentru sol cuprinsă între 15 iunie și 31 august, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi agricole sau se asigură o acoperire minimă a solului cu resturi vegetale (miriște), covor vegetal (culturi de acoperire) ori culturi secundare, timp de cel puțin 30 zile, în intervalul stabilit, după recoltarea culturii principale, pe cel puțin 90% din suprafața arabilă a exploatației. Această practică are ca scop principal protejarea solurilor în perioadele cele mai sensibile din parcursul anului agricol, în contextul schimbărilor climatice actuale.

Cerințe specifice

La condițiile de bază de mai sus, fermierul trebuie să aleagă una din următoarele condiții specifice:

A - să practice diversificarea culturilor pe terenul arabil, în funcție de suprafață, după cum urmează:

  •       în cazul suprafețelor cuprinse între 10.01 ha și 30 ha, fermierul trebuie să cultive cel puțin două culturi diferite, iar cultura principală să acopere maximum 75% din terenul arabil;

  •       în cazul suprafețelor de peste 30 ha, fermierul trebuie să cultive cel puțin trei culturi diferite. Cultura preponderentă trebuie să acopere maximum 70% din terenul arabil, respectiv două culturi preponderente să acopere împreună maximum 85% din terenul arabil, cu respectarea procentului de 5% din teren pentru elementele neproductive;

  •       în cazul în care suprafața de teren arabil este cultivată în proporție de peste 80% cu iarbă / plante erbacee / leguminoase sau acoperită cu culturi aflate sub apă o mare parte a ciclului de producție, indiferent de mărimea exploatației pentru care solicită sprijinul prin această ecoschemă, se consideră ca fiind practică de diversificare dacă respectă un procent de minimum 3% teren neproductiv.

B - să practice o tehnologie de agricultură de tip conservativ pentru sol (no /minimum /strip-tillage) pe minimum 50% din suprafața cultivată a exploatației.

Gestionarea lucrărilor solului de tip conservativ contribuie înmod direct la protejarea solurilor în perioadele și în zonele cele mai sensibile, cât și la reducerea riscului de degradare a solului și eroziune.

Prin promovarea acestei practici conservative se dorește evitarea la maximum a compactării solului prin reducerea trecerilor repetate cu utilaje, creșterea capacității de reținere a apei în sol, creșterea capacității solului de sechestrare a carbonului, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și, implicit, reducerea amprentei de carbon prin reducerea consumului de combustibil pe hectar, creșterea biodiversității la nivelul solului, concomitent cu asigurarea unui habitat prielnic pentru dezvoltarea faunei. Totodată, urmare arăturii conservative se va obține și o îmbunătățire a texturii și structurii și a biotei solului, creșterea materiei organice din sol (+ de humus).

Nu în ultimul rând, prin promovarea aplicării agriculturiiconservative de tipul no till/minimum till/ strip till se va reduce amprenta de carbon din partea fermelor ce vor apela la această practică, consumul de motorină la hectar fiind redus în medie cu 35%.

C - Fermierii trebuie să planteze anual cel puțin 2 arbori pe hectar, la nivel de exploatație, precum: populații locale de pomi fructiferi și arbori (măr, piersic, prun, corcoduș, zarzăr, cais, cireș, vișin, gutui), nuc, stejar, ulm, tei, alun, salcâm, glădiţă, paltin, arţar, jugastru, pin, sălcioară, castan, precum și alte specii.

Această practică contribuie la stoparea și inversarea pierderii biodiversității, la îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și la conservarea habitatelor și a peisajelor, poate constitui un refugiu pentru păsări și  animale. De asemenea pe termen mediu poate constitui un sprijin pentru reducerea eroziunii solului, reducerea temperaturii solului în zonele de proximitate a plantației, cât și o influență ușoară asupra capacității de menținerea apei în sol și sechestrare de carbon în locul plantației și limitrof acesteia.”

V. CONCLUZII

În final, fermierii, cel puțin la acest moment, trebuie să aibă în vedere pentru anul agricol 2022-2023 măcar următoarele aspecte:

  • Iarna, cel puțin 20% din terenul fermei trebuie acoperit de culturi principale sau secundare ori să fie lăsat sub formă de miriște;

  • Între 15 iunie și 30 august, 80% din suprafața terenului fermei trebuie să fie acoperit de culturi principale, secundare sau miriște, iar culturile secundare să aibă o vechime de cel puțin 30 de zile pentru a se evita orice problemă de înțelegere în raport cu prevederile GAEC 6;

  • Se interzic monoculturile cu excepția cazului în care se folosesc culturi secundare. Dar pentru motivele expuse în material este de evitat dacă nu se vine de la MADR cu lămuriri suplimentare.

  • Prin GAEC 8 se impune lăsarea a 4% din teren necultivat sau 3% necultivat și 4% cultivat cu plante leguminoase.

  • Implementarea ecoschemei duce la lăsarea a 5% din teren necultivat plus 5% din teren cultivat cu plante leguminoase, dar fără să se cunoască la acest moment dacă se pot contopi cu cele de la GAEC8, fiind necesare lămuriri suplimentare de la MADR. În plus trebuie să se aleagă între diversificarea culturilor, adică existența a minimum 3 culturi principale sau aplicarea pe 50% din suprafața fermei a tehnologiilor minim/no/strip tillage sau plantarea a doi arbori pe hectar anual.

 

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

gheorghita

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – septembrie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Gânduri de fermier

Clubul Fermierilor Români anunță că pe data de 2 mai 2022 au început înscrierile în cea de-a doua ediție a programului de perfecționare managerială „Antreprenor în Agricultura 4.0”. Programul se adresează fermierilor antreprenori cu o experiență de minimum cinci ani în administrarea afacerii, precum și absolvenților programului „Tineri Lideri pentru Agricultură”, interesați să cunoască și să aplice noi modele de afaceri, capabile să asigure reziliența și competitivitatea fermelor pe care le dețin.

Ediția 2022-2023 a programului „Antreprenor în Agricultura 4.0” va debuta pe 22 noiembrie și se va desfășura pe parcursul a cinci săptămâni de pregătire intensivă, cuprinzând cursuri interactive la sală, urmate pe parcursul anului 2023 de sesiuni practice, de schimb de experiență, care vor avea loc în fermele participanților.

În contextul marilor schimbări generate de reforma Politicii Agricole Comune și al riscurilor asociate schimbărilor de mediu și climă, programul oferă cursanților studii de caz aplicate, evidențiind instrumente de management validate, moderne, care facilitează alinierea afacerilor la tendințele actuale din agricultură. Acest aspect vizează includerea digitalizării și a reglementărilor de mediu, precum Pactul Ecologic European, Strategia Biodiversitate și Farm to Fork la nivelul fermelor competitive, atât din România, cât și la nivel european.

În același timp, o direcție strategică a programului este aceea de a le oferi fermierilor participanți interesați oportunitatea de a crea un plan de dezvoltare sustenabilă a propriei afaceri agricole, care să le permită păstrarea unui echilibru financiar în perioada 2021-2027.

Programul „Antreprenor în Agricultura 4.0” este dezvoltat cu companii de training cunoscute din România, alături de specialiști cu experiență în business, afaceri de familie, training și mentoring.

În total, 50 de fermieri antreprenori din toată țara sunt așteptați să participe la a doua ediție a programului. În program se pot înscrie fermieri indiferent de vârstă, dimensiunea sau tipul afacerii agricole. Înscrierile în cea de-a doua ediție a programului „Antreprenor în Agricultura 4.0” se desfășoară în perioada 2 mai - 26 august 2022.

Prima ediție a programului Antreprenor în Agricultura 4.0 ne-a întărit convingerea că transformarea agriculturii românești este posibilă prin educație. Fermierii absolvenți ai acestui program și-au însușit nu doar cunoștințe noi, cu aplicabilitate imediată în activitatea managerială din fermă, ci un model de gândire, de acțiune și de implicare socială, care le oferă cadrul necesar pentru dezvoltarea unui business sustenabil. Mai mult, ei au pus bazele unei comunități solide, unite, foarte active, prin intermediul căreia dezbat în permanență subiecte de interes și aspecte ce țin de cele mai recente schimbări din domeniul agriculturii. Suntem onorați să fim catalizatorul acestui proces și ne propunem să creștem comunitatea antreprenorilor în Agricultura 4.0, în misiunea noastră de a transforma agricultura românească într-una performantă, competitivă și rezilientă”, declară Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Prima ediție a programului s-a desfășurat în perioada decembrie 2021 – martie 2022 și a numărat 21 de fermieri antreprenori provenind din toate regiunile țării, care au participat la cele 18 module ale programului, cumulând aproximativ 180 de ore de curs.

Filmul de prezentare a primei ediții a programului „Antreprenor în Agricultura 4.0” este disponibil pe următorul link: https://youtu.be/qAlPk1nnnoI  

Curricula Program

Programul „Antreprenor în Agricultura 4.0” cuprinde cursuri de pregătire în următoarele domenii: Agricultura digitală; Management/ Leadership; Direcțiile europene privind noua Politică Agricolă Comună; Modele sustenabile de afaceri agricole, din perspectiva noii Politici Agricole Comune; Managementul strategic al fermei; Influență și inteligență emoțională; Managementul vânzărilor și negocierea contractelor; Relația cu furnizorii și lanțul de aprovizionare - disitribuție (Supply chain); Simulări de business; Fizionomie, comportamente și tonalitatea vocii - putere de negociere în funcție de interlocutor; Accesare fonduri europene; Managementul riscului și asigurările agricole; Comerț cu cereale; Importanța utilajelor agricole, din perspectiva noii PAC; Marketing în agribusiness; Fiscalitate și contabilitate fermă; Legislativ; Public Speaking.

Cursurile sunt interactive, cu activități practice și studii de caz dezvoltate pe baza situațiilor concrete cu care se confruntă fermierii în activitatea curentă. Transferul de cunoștințe, metode și concepte se face prin raportare permanentă la propria afacere.

În funcție de nevoile de instruire și de specificul fermei, participanții au posibilitatea să opteze pentru o sesiune personalizată de cursuri, prin aprofundarea subiectelor de interes în cadrul cursurilor opționale.

Calendar înscrieri și selectare participanți

  • Perioadă înscrieri: 2 mai – 26 august 2022
  • Desfășurare interviuri și selecție candidați: 16 mai – 31 august 2022
  • Anunțarea candidaților selectați: 30 mai - 02 septembrie, lunar
  • Publicare listă finală participanți: 19 septembrie 2022
  • Începerea cursurilor: 22 noiembrie 2022

Înscrierile se fac completând formularul disponibil pe site-ul Clubului Fermierilor Români: https://cfro.ro/formular-inscriere-antreprenor-40.

Investiția în Program

Taxa de participare include strict valoarea cursurilor susținute de partenerii educaționali și costurile administrative (închiriere sală, prânz, două coffee break-uri/zi).

Mai multe informații despre programul de perfecționare managerială „Antreprenor în Agricultura 4.0” sunt disponibile aici: https://cfro.ro/antreprenor-in-agricultura-4-0

Publicat în Comunicate

Piața agricolă a anului 2022 reunește foarte multe necunoscute, legate în special de incertitudinea livrării inputurilor și a echipamentelor agricole. Constantin Curcă, reprezentantul Horsch în România, crede că 2022 este un an de recalibrare, de regândire a strategiilor, referindu-se atât la agricultori, cât și la producătorii de tehnică agricolă. „O recalibrare și regândire a strategiilor, în ideea în care au apărut atât de multe variabile în procesul acesta de producție agricolă, variabile începând de la siguranța asupra prețurilor de vânzare până la menținerea unor cheltuieli sau a unor bugete fixe, raportate pe fiecare cultură în parte.”

În opinia lui Constantin Curcă, anul acesta va fi un an în care foarte mulți fermieri vor decide sau vor adopta și alte strategii de dezvoltare a producției, astfel încât, în acest context în care schimbarea este constantă, ei să reușească cumva să aibă certitudinea că vor putea produce și anul viitor. „Ne propunem ca și anul acesta să fim cât mai aproape de clienți și chiar mi-aș dori ca fermierii să își planifice achizițiile nu doar în funcție de producția pe care o obțin, de prețurile la care vând, ci să-și planifice investițiile în funcție de o strategie pe termen lung.”

ta 224 mewi 1

În momentul de față, există un gol în livrarea de utilaje cauzat de lanțul de aprovizionare la nivel global. „Dacă este să găsim un avantaj al acestei situații, acel avantaj ar fi că fermierul își va planifica achizițiile, investițiile, și nu de fiecare dată în funcție de un element variabil (prețul cerealelor, volumul acestora). Sunt fermieri care știu clar că peste doi ani tractorul trebuie înlocuit și se fac demersuri în acea direcție. Pentru că nu se poate pune presiune doar pe noi, pe producători, pe dealeri. Bineînțeles, apare și varianta în care fermierii planifică investiții, își doresc din timp utilaje performante, dar ajung la momentul achiziției, care se întâmplă de azi pe mâine, și dacă nu ai sau nu beneficiezi de stocuri, se duc și fac o investiție, de oriunde, de orice altceva complementar, care este disponibil, și trebuie să trăiască cu acea investiție 5, 7, 10 ani, indiferent dacă a fost sau nu una bună. Astfel își pun în pericol o parte a profitabilității, pe termen lung”, apreciază Constantin Curcă, reprezentant Horsch, marcă vândută în țara noastră de compania Mewi.

 

Înființarea culturilor verzi/cover crops

 

Constantin Curcă crede că una dintre strategiile viitoare pe care le vor adopta fermierii va fi înființarea culturilor verzi. Și asta, din cel puțin două motive importante. În primul rând, pentru că au rol de protecție a solului, de creștere a fertilității acestuia și a surplusului de îngrășăminte rezultat în urma acestor culturi verzi sau culturi de acoperire. În al doilea rând, pentru că în prezent toată lumea discută despre culturile verzi/cover crops ca element principal în noua strategie a Uniunii Europene de dezvoltare a Pactului Verde European – Green Deal, din care și România face parte. „Culturile verzi vor avea o din ce în ce mai mare căutare și interes în fermele clienților noștri”, este de părere reprezentantul Horsch.

 

Semănatul direct 

 

Dacă e să vorbim despre produsele Horsch, în viitor, semănătorile comercializate vor trebui să aibă în componență cel puțin două, dacă nu trei sau chiar patru compartimente la bazinele de îngrășământ. „Aceasta, pentru ca orice fermier să poată, din surse proprii, să își înființeze culturile verzi în regie proprie, adică o semănătoare cu două, trei sau patru bazine în care el să facă un amestec care să cuprindă un mix de cereale care să-i țină terenul ocupat, să-i țină terenul protejat de soare, de eroziune, și să-i aducă și un surplus de îngrășăminte mai ales în acest context în care îngrășămintele costă enorm în acest sezon agricol. Avem covoare de acoperire, iar odată cu dezvoltarea acestor culturi verzi, culturi intercalate, se va dezvolta, fără doar și poate, inclusiv sistemul de semănat direct. Este un efect al acestei schimbări. Pentru a menține foarte bine umiditatea solului și a putea beneficia din plin de avantajul culturilor verzi, soluția este semănatul direct”, arată Constantin Curcă.

ta 224 mewi 3

Pe lângă faptul că aceste culturi verzi aduc beneficii solului, în structură și în calitatea de îngrășământ, rădăcinile plantelor explorează solul și nu mai este nevoie, în principiu, de prelucrarea sa în profunzime. „Acele rădăcini, odată descompuse, vor preda locul lor din sol aerului și bacteriilor, și atunci, ne putem gândi că avem o prelucrare biologică, în adâncime, a solului”, a precizat reprezentantul Horsch în România.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Tehnica agricola

Clubul Fermierilor Români are o înțelegere foarte bună a puterii și resurselor agriculturii românești și consideră că nu există niciun risc privind securitatea alimentară națională. România este o țară puternică agricol, din acest motiv nu trebuie dat curs speculațiilor privind riscul de securitate alimentară.

Clubul Fermierilor Români elaborează analize pe baza unor date concrete privind piața și comerțul cu cereale, realizând rapoarte de piață utile pentru fermieri, în scopul valorificării mai eficiente de către aceștia a producțiilor agricole. Săptămânal, Clubul trimite autorităților române analize privind piața cerealelor la nivel național, regional și global, evidențiind impactul pentru România.

„Clubul nu a făcut și nu va face estimări și scenarii de evoluție privind prețul la raft al produselor agroalimentare, ne referim în particular la speculațiile din ultimele zile privind o presupusă criză a uleiului de floarea-soarelui și evoluția prețului acestui produs. În ceea ce privește situația stocurilor și tendințele privind prețul la semințele de floarea-soarelui și a uleiului procesat, precizăm că mecanismele de piață stabilesc prețurile, iar contextul geopolitic poate genera speculații, dar acestea nu au niciun temei să se manifeste în prezent în România. Guvernul României cunoaște și monitorizează situația stocurilor de cereale și produse agroalimentare la nivel național, are la dispoziție mecanisme de intervenție pentru a aplica strategia cea mai potrivită în funcție de evoluția situației în care România se regăsește la nivel regional și internațional”, precizează Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Ca urmare a informațiilor vehiculate în spațiul public privind evoluția prețului la raft la uleiul de floarea-soarelui, Clubul Fermierilor Români face următoarele precizări în legătură cu declarațiile despre acest subiect și modul în care au fost interpretate datele referitoare la tendințele din piața de cereale, în mod particular cea a semințelor de floarea-soarelui, în contextul generat de războiul din Ucraina.

  • România este cel mai mare producător de semințe de floarea-soarelui la nivel european și are capacitatea de a-și asigura singură consumul intern și necesarul de procesare.

  • România este un rezervor de materie primă pentru Uniunea Europeană, este net exportator. Criza regională este un moment potrivit de analiză pentru a găsi modalitățile necesare de a procesa mai mult în țară, astfel încât să generăm valoare adăugată pentru țara noastră.

  • Conjunctura regională, care a creat o perturbare în aprovizionarea din bazinul Mării Negre, generează efecte care afectează toată Europa, nu doar România.

  • România are fabrici de procesare și capacități de producție pentru a susține producția de ulei din materia primă proprie necesară consumului intern și nu depinde de importul de ulei de floarea-soarelui pentru a asigura acest consum național.

Clubul Fermierilor Români susține cu responsabilitate că țara noastră are toate resursele agroalimentare, că dispune de o capacitate strategică europeană în domeniul agricol, iar contextul regional actual atât de dificil nu trebuie să fie folosit pentru a genera speculații privind presupuse riscuri la adresa siguranței și securității alimentare a cetățenilor României.

Publicat în Comunicate
Joi, 24 Decembrie 2020 07:56

Ministrul Oros și arta conversației

Au mai trecut un rând de alegeri parlamentare, am mai asistat o dată la chinurile facerii unei noi coaliții de guvernare, mai vedem o dată spectacolul răsuflat și fără conținut al audierii miniștrilor în comisiile parlamentare și tot așa se va merge inclusiv cu votul în plenul Parlamentului și depunerea jurământului la Cotroceni. Deci nimic nou!

Totuși, din acest spectacol al absurdului, alegem secvența re-numirii domnului Adrian Oros la Ministerul Agriculturii, organism care, din păcate, în percepția politicienilor dâmbovițeni, indiferent de culoarea politică, este un minister politic de mâna a doua și unde mereu s-au pus miniștri de acest gen, cu prea puține excepții. E adevărat că nu putem avea alte pretenții, în condițiile în care lipsa unei culturi politice și economice este, cu mici excepții, condiție eliminatorie pentru a deveni demnitar de rang înalt în România postdecembristă.

Primul mandat de ministru al Agriculturii (scurt, din cauza situației politice, dar și mai scurt efectiv din cauza dorinței de pelerinaj electoral a domnului Oros pe plaiurile mioritice) s-a caracterizat prin ,,valori pure” liberale, cum ar fi: dezinformarea societății civile și culpabilizarea fermierilor afectați de secetă, dezbinarea mișcării profesionale, care și așa este oricum, numai unită nu, inducerea în eroare a fermierilor afectați de secetă cu propunerea unor proiecte de acte normative fără respectarea cerințelor legale, lipsa unor măsuri pentru stimularea dezvoltării activităților economice în agricultură și multe altele.

Totuși, partidul valorilor liberale, adică PNL, pe criterii cunoscute de toată lumea (cea care contează, nu și noi, ceilalți, chiar dacă suntem mulți), l-a desemnat pentru un nou mandat de ministru al Agriculturii pe Adrian Oros, care a ,,performat” la toți indicatorii, astfel încât toate puterile agricole ale lumii urmăresc cu sufletul la gură programul de lucru ,,transparent ce-i drept” al demnitarului român.

Dar astăzi o să mă opresc la una din caracteristicile care cred că va fi foarte importantă în noua situație, adică modul cum va utiliza arta conversației noul (și vechiul) ministru al Agriculturii, domnul Oros, fără a face referire la romanul cu același nume scris de Ileana Vulpescu.

Mă gândesc ce relație strânsă și frățească va avea cu președintele Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților, domnul Adrian Chesnoiu, pe care l-a înconjurat cu o puternică ,,dragoste părintească” când a dorit să îl convingă că este cel mai bun ,,genetician român” și că este potrivit să plece în exil de la AFIR la Banca de gene de la Buzău, fiindcă și acolo era cercetătorul Costel Vânătoru, care se bucura de aceeași atenție ministerială pentru ,,lipsa unor performanțe pe linie de management”, concluzie la care au ajuns cei din conducerea ministerului, persoane cunoscute pentru ,,performanțe deosebite în gestiunea și evaluarea economică”.

Oare cum vor decurge dezbaterile diferitelor proiecte de legi, care sperăm să fie inițiate de Ministerul Agriculturii pe numeroasele teme care trebuie reglementate, dar care vor trebui să treacă de posibilele ,,obstacole birocratice” ale Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților, cameră decizională în aceste cazuri? Sau ca și în primul mandat la aceste dezbateri vor fi delegați secretarii de stat, care oricum vor avea un mandat limitat de negociere și se vor prezenta mai mult pentru bifarea prezenței, decât pentru discuții de substanță?

Se va promova în continuare același sistem de comunicare prin care toate ideile care vin de la ceilalți pe linie politică nu sunt bune, iar totul se va limita la o luptă surdă din care de suferit nu vor avea decât fermierii români, așa cum s-a întâmplat și până acum? Oare cum se vor promova legile în următorii (probabili, dar fără a fi siguri) patru ani de mandat ?

Încerc să-mi imaginez ce schimbări vor avea loc în comunicarea ministrului Oros cu organizațiile profesionale, unde colaborarea a fost ,,perfectă”, pornind de la acuzațiile că liderii acestor organizații își rezolvă mai mult problemele personale prin funcțiile ocupate, dar unde aș fi dorit să văd și niște probe din partea ministrului, dar și niște reacții vehemente de negare din partea celor acuzați, apoi la promovarea dialogului între surzi și muți, așa cum a fost pe problemele legate de secetă, PNS, zootehnie etc.

Voi fi încântat să văd în continuare, la nivel imaginativ, ,,exemplul” de comunicare transparentă între minister și fermieri, cum ar fi transmiterea în direct pe internet a ședințelor unde se discută despre PNS, despre măsuri pentru combaterea secetei și a schimbărilor climatice, despre reabilitarea sectorului zootehnic, irigații și îmbunătățiri funciare și multe altele, astfel încât să vadă toată lumea ,,înaltul nivel de pregătire profesională al participanților” la aceste discuții în folosul fermierilor.

Deja văd că domnul ministru Oros în realitate, încet, dar sigur, promovează peste tot ideea că tot ce se adoptă și este legat de PNS se face doar după o ,,largă consultare” cu organizațiile profesionale ale fermierilor, iar peste un timp când se va constata că una se discută și alta va ieși, acestea din urmă nu vor putea să mai zică nimic, deoarece nimeni nu le va mai crede. Dar cine să analizeze astfel de subiecte, fiindcă este foarte posibil ca interesul de a cunoaște mai devreme decât alții unde și cum se vor duce banii europeni să frâneze orice alt tip de reacție sindicală sau profesională.

Îmi doresc să mi-l imaginez pe ministrul Oros cum îi va aduce la tăcere la reuniunile Agrifish pe ceilalți participanți, prin discursurile domniei sale pline de adevăruri și învățăminte și cum România va fi un model de urmat de țări mai slab ,,pregătite” în agricultură, cum ar fi Franța sau Germania și care vor fi de acord cu propunerea noastră de acordare de derogare la neonicotinoide și o vor acorda și ei fermierilor francezi și germani care își văd culturile de sfeclă salvate de intervențiile liderului de la București (acest lucru este chiar o poveste pe care o trăiesc anumite persoane prin agricultura românească).

De fapt, în realitate, derogarea este permisă în anumite condiții pentru anul 2021, la intervenția fermă a Franței acompaniată de Germania, țări care înțeleg ecologia, dar nu când fermierii sunt puși în situația de a pierde bani, cum este cazul cu sfecla de zahăr. Pentru cei care au uitat dintre politicieni sau cei care gravitează în jurul ciolanului politic (se știu ei, chiar și cei din rândul fermierilor), aduceți-vă aminte ce a fost mai important acum câteva luni, criza de COVID-19 sau criza sparanghelului german? 

Dacă ne vom întoarce la visul nostru, sunt aproape sigur că la intervenția fermă a ministrului român al Agriculturii se vor egaliza subvențiile între țările comunitare, se vor liberaliza culturile de soia modificată genetic și se vor flexibiliza programele de dezvoltare pe bani europeni.

Oare crede cineva dintre cei din agricultura românească că lucrurile așa se vor întâmpla și acesta va fi viitorul agriculturii românești, sau ne vom întoarce la aceleași discuții și acuzații sterile, care vor avea rolul de a adânci și mai mult diviziunea de percepție între societate și fermierii români?

Personal sunt foarte rezervat că vom avea în aceste condiții un mandat de succes la Ministerul Agriculturii și regret că nici PNL, dar nici celelalte partide nu au oprit pentru un scurt timp goana după ,,ciolan”, pentru a reflecta și la lucruri care poate chiar contează pentru  noi ceilalți.

Regret că domnul Cioloș, și spun asta fiindcă este printre puținii la care mai puteam avea așteptări să zică ceva pe linia agriculturii dintre liderii actuali, nu a făcut nimic pentru a arăta în timpul ,,ciolaniadei” că la Agricultură trebuie alt suflu, o altă viziune și sigur o altă persoană, dar asta este, una spunem înainte și alta după alegeri. Mă uit la partidele din coaliția de guvernare și toate și-au etalat aceiași specialiști ,,de top” care să ocupe ministerele disponibile, oameni care din păcate afară de activism politic nu au alte merite, iar din păcate economia și sănătatea se fac cu pricepere, nu cu lozinci politice.

Greșeala asta a făcut-o de multe ori și PSD în guvernările anterioare, când a crezut că ,,cei buni de gură” sunt și buni profesioniști, dar în majoritatea cazurilor aceștia s-au dovedit doar niște bieți ,,lăutari”, aspect care i-a dus acum în situația de a lustrui pentru o perioadă băncile opoziției și sper că poate totuși vor învăța ceva. Poate acest lucru îi va ajuta să mai mediteze și la faptul că pentru a guverna mai ai nevoie și de oameni care să se priceapă la economie, cultură, educație sau sănătate, prin lucruri demonstrate și ușor de evaluat.

Îmi aduc aminte și acum cu ,,evlavie” cum domnul Năsui de la USR arăta într-un interviu, imediat după alegeri, că întâi vor discuta programul de guvernare și abia apoi funcțiile, iar apoi cum s-au terminat voturile de numărat s-au năpustit care mai de care pe funcțiile la îndemână prin diverse ministere și comisii.

Din păcate, sunt foarte rezervat că cei aleși acum vor înțelege că trebuie să guverneze altfel, mai ales în cazul agriculturii, deoarece vin vremuri grele din punct de vedere economic, iar criza sanitară încă nu s-a terminat.

Și cred că și în continuare fiecare va prefera să se descurce pe cont propriu, deoarece românul uită repede de toate necazurile și ,,ne descurcăm”. Cum? Vom vedea!

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ - FERMIER

Publicat în Gânduri de fermier

Din 29 septembrie 2020, organizațiile din sectorul agroalimentar românesc reunite în cadrul Alianței pentru Agricultură și Cooperare au devenit membre cu drepturi depline ale COPA-COGECA, după ce a fost făcută plata cotizației, așa cum prevede statutul organizației europene. Însă, aderarea s-a făcut pe 9 iulie, anul acesta. Reamintim că, Alianța pentru Agricultură și Cooperare este formată din Federația Națională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară și Servicii Conexe din România PRO AGRO; Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR; Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal - UNCSV și Asociația Producătorilor de Porumb din România – APPR.

Organizațiile sectorului agroalimentar și cooperativelor din țara noastră au astfel șansa să facă auzită la Bruxelles vocea uneia dintre cele mai importante puteri agricole europene, al șaselea stat membru ca suprafață agricolă și numărul de lucrători din agricultură. Prin participarea la grupurile de lucru specializate din cadrul COPA-COGECA, la dialogul civil cu autoritățile de la Bruxelles, organizațiile pot contribui la o reprezentare mai echilibrată a tuturor intereselor celor care activează în acest sector vital pentru economia europeană într-un moment de mari provocări, dar și de oportunități, când se decide cum va arăta agricultura în următoarea perioadă de programare și dincolo de acest orizont.

„A fost un deziderat constant al mediului asociativ din România de a se alătura celui mai articulat și dinamic grup profesional al fermierilor europeni și al cooperativelor lor. Ultimul pas, plata cotizației de membru pentru organizațiile din România la COPA-COGECA, a fost făcut, fapt care a dus la obținerea statutului României de membră cu drepturi depline. Cu această ocazie, exprimăm cele mai sincere aprecieri față de Ministerul Agriculturii pentru deschiderea și sprijinul pe care ni le-a oferit în mod constant, precum și față de Comisia pentru Agricultură a Camerei Deputaților, care a votat în unanimitate și a promovat activ în Parlamentul României legislația fără de care acest moment superb nu ar fi fost posibil. În egală măsură înțelegem că acest mandat dat nouă azi vine cu responsabilitatea uriașă de a găsi modul prin care să fructificăm această șansă în interesul tuturor producătorilor agricoli din România. COPA-COGECA este organizația europeană prezentă în toate grupurile de dialog civil, ceea ce ne îndreptățește să credem că de acum înainte nu vom mai fi singuri în demersurile noastre la nivel european și glasul fermierilor români va fi ascultat”, a declarat Ionel Arion, președintele PRO AGRO și, totodată, reprezentantul organizațiilor în relația cu COPA-COGECA pentru perioada primului an.

COPA (Comitetul Organizațiilor Profesionale din Agricultură) și COGECA (Comitetul General al Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană) promovează interesele a mai mult de 28 de milioane de fermieri și familiile acestora, dar și a aproximativ 38.000 de cooperative.

Cele patru organizații profesionale din agricultură, industrie alimentară și servicii conexe, reunite informal în Alianța pentru Agricultură și Cooperare, însumează aproximativ 3.500 de membri care lucrează o suprafață totală de 2,5 milioane de hectare, la care se adaugă 1,5 milioane de hectare echivalentul UVM aferent zootehniei, pe întreg teritoriul României.

Alianța cuprinde totodată membri care activează în industria alimentară și cumulează a cifră de afaceri de 24,2%, respectiv un număr de angajați de 15,95% din totalul sectorului alimentar românesc.

Fermierii și cooperativele din România își unesc forțele în cadrul organizației cu cea mai mare reprezentativitate în sectorul agroalimentar din Europa

COPA-COGECA a transmis un comunicat de presă în care spune că România este o țară cu tradiție agricolă și îndeplinește un rol unic și strategic în agricultura europeană. Sectorul agricol are o importanță vitală în România, unde aproximativ 60% din teritoriu este ocupat de agricultură, iar 46% din populație trăiește în regiuni predominant rurale. O prezență mai vizibilă la nivel european va contribui cu siguranță la continuarea dezvoltării acestui sector și a zonelor rurale din România.

Țara noastră a transmis un mesaj puternic din partea sectorului agricol și al administrației, dând curs dorinței de a fi un partener și contribuitor mai activ la procesul decizional al UE. „Prin aderarea la COPA și COGECA, Alianța pentru Agricultură și Cooperare este pe cale să-și atingă unul din obiectivele cheie, respectiv acela de a deveni un partener mai vizibil la nivelul UE și de a lucra îndeaproape cu toți fermierii europeni la dosare importante pentru acest sector. Acesta este un pas crucial pentru fermierii și cooperativele din România, care sunt actori importanți în UE și pe piața mondială în anumite ramuri cheie din agricultură”, se precizează în comunicatul celei mai mari şi mai active organizaţii profesionale constituită la nivelul Uniunii Europene.

Președintele COPA, Christiane Lambert, a declarat: „Ne bucurăm că fermierii români se implică activ în familia noastră în momente atât de decisive pentru agricultura UE, când se discută noi politici europene și se decide viitorul sectorului agricol. Agricultura românească are un rol important în agricultura europeană și e nevoie de un sector agricol unit pentru a face față diferitelor provocări cu care se confruntă. Faptul că ne unim forțele ne face mai puternici atât la nivel european, cât și la nivel internațional. Fermierii europeni așteaptă cu interes să-și împărtășească experiențele cu colegii lor români și sunt încântați de experiența și de contribuția lor valoroasă”.

Președintele COGECA, Ramon Armengol, a completat că și din perspectiva cooperativelor agricole această decizie a fost deosebit de apreciată: „România a depus eforturi susținute în ultimii ani pentru a-și dezvolta structurile de cooperare și există multe exemple ilustrative în UE pe care suntem bucuroși să le împărtășim. Salutăm decizia românilor de a se alătura mișcării cooperativelor agricole și forestiere din Europa. Fără îndoială că această decizie va facilita participarea lor mai activă la procesul decizional de la Bruxelles, contribuind însă și la continuarea dezvoltării și promovării structurilor de cooperare din România”.

Revista Fermierului a publicat, pe 27 septembrie 2020, anunțul ministrului Adrian Oros referitor la efectuarea plății cotizației de Ministerul Agriculturii către COPA-COGECA. Valoarea cotizației trece de 190.000 euro. Detalii, în link: https://revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/4671-madr-anunta-vesti-bune-pentru-fermierii-romani-s-a-platit-cotizatia-la-copa-cogeca.html

Publicat în Eveniment

Comisia Europeană (CE) a lansat ieri, 20 mai 2020, două strategii mult-așteptate de fermieri și industriile conexe din agricultură, „De la fermă la furculiță” (Farm to Fork) și „Strategia pentru Biodiversitate 2030”.

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România - AIPROM a așteptat cu interes publicarea de către Comisia Europeană a strategiilor De la fermă la consumator (Farm to Fork) și Biodiversitate 2030 și apreciază că aceste strategii vor influența radical modul de producere a hranei și viața celor angrenați în agricultură, precum și modul de a ne raporta la mediu. Ne așteptam să fie stabilite obiective realiste care să reflecte corect rezultatele unei evaluări de impact a schimbărilor propuse asupra actorilor principali și a existenței lor. Dar o rată de reducere de 50% a consumului de pesticide până în 2030 nu este realistă și nu va avea efectul dorit, de a crea un model de producție alimentară mai durabil în Europa. Eforturile necesare pentru atingerea acestui obiectiv vor fi greu de suportat de cei care vor trebui să le ducă la îndeplinire, cu mari sacrificii asumate și, mai ales, luate unilateral. Vorbim în primul rând despre fermierii care nu au la dispoziție soluții de protecție suficiente, și vor avea și mai puține în anii următori, din cauza unei politici foarte dure de autorizare a produselor de protecție a plantelor în Europa. Comisia Europeană a menționat în mod repetat că dorește ca Noul Pact Verde European din care fac parte cele două strategii să creeze o dezvoltare sustenabilă, solidă, rezistentă la șocuri și, mai ales, inclusivă pentru toți cei care participă la aducerea sa la îndeplinire. Cum se va realiza acest ultim deziderat (nu vom lăsa pe nimeni în urmă!)? Obiectivele prezentate recent ar trebui să conducă agricultura și domeniile conexe într-o călătorie spre transformare pozitivă, nu fără sacrificii, dar în colaborare cu toate părțile implicate în producerea hranei, a declarat Carmen Botez, director executiv al Asociației Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM).

De la fermă la furculiță

Această strategie, Farm to Fork, urmărește să îmbunătățească producția și consumul durabil de produse alimentare printr-o abordare holistică. „Atenuarea schimbărilor climatice este o problemă-cheie pe care trebuie să o abordăm în mod colectiv. Fiind o industrie care sprijină fermierii și producția de produse alimentare, ne angajăm să ne jucăm rolul în identificarea soluțiilor durabile care să corespundă ambițiilor Comisiei Europene”, susține Carmen Botez.

Industria de protecția plantelor consideră că atenuarea crizelor climatice și a efectelor asupra biodiversității trebuie văzute într-o perspectivă globală, în care Uniunea Europeană nu își exportă problemele, punând în același timp în pericol securitatea alimentară. Abordările politice trebuie să fie ambițioase, coerente și să poată fi implementate. Acestea trebuie să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și la îmbunătățirea biodiversității, asigurând în același timp viabilitatea agriculturii europene și o aprovizionare continuă cu alimente sigure și sustenabile pentru toți consumatorii. Acestea nu sunt obiective care să se excludă reciproc și pot fi realizate doar printr-o abordare echilibrată, bazată pe știință. „Industria de protecție a plantelor consideră cu tărie că inovația este o parte importantă a soluției. Companiile noastre vor continua să investească în identificarea și furnizarea modurilor inovatoare de protejare a culturilor: cu investiții importante în pesticide care au un profil toxicologic prietenos cu mediul, biopesticide și tehnologii de precizie pentru o agricultură durabilă. Adoptarea tehnologiilor agricole digitale ar trebui stimulată financiar prin măsuri, cum ar fi Politica Agricolă Comună, care sprijină fermierii în optimizarea în continuare a luării deciziilor în ceea ce privește producția și cultivarea plantelor. Implementarea îmbunătățită a legislației existente ar putea contribui la adaptarea la schimbările climatice și ar putea pune pe piață tehnologii inovatoare mult mai rapid pentru o agricultură durabilă. Industria de protecție a plantelor este îngrijorată de faptul că reglementările europene și politicile europene de mediu sunt din ce în ce mai puțin deschise la dezvoltarea și aplicarea inovației în sectorul protecției plantelor și că, într-un viitor previzibil, fermierii europeni vor continua să piardă soluțiile pe care le au acum la dispoziție mult mai repede decât acestea pot fi înlocuite. În general, substanțele active chimice și biologice trebuie să fie considerate instrumente complementare, mai degrabă decât o înlocuire directă a unei soluții cu alta. Cercetările recente au demonstrat faptul că fermierul ar putea avea un randament semnificativ mai mic (10%-40%) pentru șapte culturi importante, dacă s-ar elimina un portofoliu mare de substanțe”, explică directorul executiv AIPROM.

Procedura de autorizare a Uniunii Europene pentru pesticide este una dintre cele mai stricte din lume și astfel se obțin alimente de cea mai înaltă calitate și în condiții de siguranță pentru cetățenii săi. Cu toate acestea, industria de protecție a plantelor recunoaște preocupările societății cu privire la producția de alimente și recunoaște disponibilitatea Comisiei Europene de a reduce atât riscul, cât și utilizarea pesticidelor. „Industria de protecție a plantelor este dispusă să discute un obiectiv de reducere a utilizării pesticidelor, cu condiția ca acesta să fie bazat pe știință și să fie realist. Procentul de reducere propus, de 50%, nu este unul realist și nu va avea nici efectul dorit de a avea un model de producție alimentară mai durabil în Europa. Industria de protecție a plantelor dorește fixarea unor ținte realiste care să reflecte rezultatele unei evaluări de impact.

În timp, având în vedere toate aceste condiții, va fi foarte dificil pentru noi să ne continuăm activitatea în condiții normale. Deși este imperfect, Indicatorul de Risc Armonizat 1 (HRI1) pare a fi un mod rezonabil de a măsura reducerea pericolului generat de utilizarea pesticidelor. Pentru a îmbunătăți în continuare HRI1, Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare un indicator pentru a măsura impactul asupra productivității agricole. Este important să ne asigurăm că aprovizionarea cu alimente rămâne sigură și stabilă în general și în perioadele de criză”, menționează Carmen Botez.

Industria de protecție a plantelor oferă soluții pentru toate modelele de agricultură, de la cele ecologice până la cele convenționale, și, totodată, susține obiectivul Comisiei de a crește producția ecologică în măsura în care această creștere este determinată de cererea tot mai mare a consumatorilor pentru aceste tipuri de produse și atât timp cât nu conduce la schimbări neintenționate de utilizare a terenurilor în alte părți ale lumii, care ar putea avea efecte negative asupra biodiversității și climei în alte regiuni decât în Europa. Este important de remarcat compromisurile ecologice implicate, producția organică caracterizându-se printr-un randament semnificativ mai redus, iar pesticidele aprobate pentru agricultură organică sunt adesea utilizate în cantități mult mai mari decât alte pesticide chimice. Din acest motiv, orice țintă trebuie să se bazeze pe știință și pe consecințe măsurate în prealabil. Industria de protecție a plantelor este de părere că este necesară o evaluare a impactului în ceea ce privește efectul creșterii producției ecologice pentru securitatea alimentară și impactul acestei măsuri asupra țărilor terțe. „Stimularea sustenabilității în agricultură ar trebui să se concentreze mai degrabă pe performanța fermei, decât pe tipul de fermă”, apreciază reprezentantul AIPROM.

Strategia pentru Biodiversitate 2030

Pentru a atinge obiectivele strategiei „Viziune 2050” a Convenției privind diversitatea biologică (CBD) pentru a „trăi în armonie cu natura”, Comisia Europeană a stabilit în Strategia pentru Biodiversitate 2030 un set clar de angajamente pentru a pune UE pe calea către redresare în beneficiul climei și al oamenilor până în 2030.

„Biodiversitatea este o problemă urgentă și importantă în agricultură, iar industria noastră se angajează pe deplin să-și joace rolul în sprijinirea conservării acesteia, asigurând un impact minim asupra biodiversității în peisajele agricole, asociate cu regenerarea și îmbunătățirea biodiversității acolo unde este posibil. Industria de protecție a plantelor va continua să joace un rol esențial, sprijinind fermierii în calitatea lor de administratori ai terenurilor agricole. Protejarea biodiversității este un principiu-cheie deja garantat de legislația de aprobare a tuturor pesticidelor din Europa, inclusiv pentru biopesticide. Regulamentul 1107/2009 menționează clar faptul că pentru a fi aprobat un pesticid >

Agricultura schimbă inevitabil biodiversitatea într-o anumită zonă prin plantarea culturilor în densitate mai mare decât s-ar întâmpla în mod natural. Ca administratori ai terenurilor agricole, fermierii joacă un rol esențial și muncesc din greu pentru a minimiza efectele practicilor agricole asupra biodiversității printr-un management responsabil al peisajului. Bunele practici agricole care includ gestionarea integrată a bolilor și dăunătorilor (IPM), sprijină și protejează biodiversitatea. Industria de protecție a plantelor oferă soluții inovatoare și programe de instruire pentru fermieri, încurajând punerea în aplicare a acestor practici IPM și crearea de habitate unde nu sunt cultivate plante pentru a spori biodiversitatea și rezistența”, punctează directorul executiv AIPROM, Carmen Botez.

Foto: www.mewi.ro

Publicat în Eveniment

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

banner bkt

Banner KV AGRI SUMMIT 2024 300x250px

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista