Ministerul Agriculturii reamintește fermierilor termenele-limită pentru depunerea cererilor de ajutor de minimis în sectorul apicol/de solicitare a ajutoarelor de stat în zootehnie:

• 15 septembrie 2020 – Ultima zi de depunere a cererilor de ajutor de minimis în sectorul apicol. 

• 29 septembrie 2020 – Ultima zi de depunere a cererilor de solicitare a ajutorului de stat pentru: Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin în contextul crizei economice generate de pandemia COVID -19; Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul suin în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19; Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul avicol în contextul crizei economice generate de pandemia COVID 19.

Fermierii care îndeplinesc criteriile de eligibilitate trebuie să depună cererile de solicitare a ajutoarelor de stat la centrele județene APIA, respectiv al municipiului București, până la data de 29 septembrie inclusiv.

Până în prezent, pentru Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin s-au depus 167 de cereri de solicitare, pentru sectorul suin s-au depus  89 de cereri de solicitare, pentru sectorul avicol s-au depus  98 de cereri de solicitare.

Reamintim, cererile pot fi depuse atât la sediul centrelor locale/județene APIA, cât și prin fax, poştă sau în format electronic (pe e-mail). 

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că, în intervalul 1 – 31 iulie 2020, se depun cererile de plată pentru sprijinul privind asigurarea recoltei de struguri pentru vin în perioada 2019-2020. Plata sprijinului comunitar pentru campania viticolă respectivă se face în lei, reprezentând 80%, respectiv 50% , 60% (exercițiul financiar 2019-2020) din valoarea totală a primei de asigurare. Ghidul solicitantului pentru asigurarea recoltei plantaţiilor viticole cu soiuri de struguri pentru vin a fost aprobat prin Decizia nr. 1382 din 26 iunie 2020.

Cererile de plată trebuie să fie însoțite de următoarele documente: copia actului de identitate (buletin/carte de identitate), pentru persoane fizice/certificat de înregistrare eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului și certificat de înregistrare fiscală, pentru persoane juridice; copia poliței de asigurare; document de identitate bancară. „Acordarea sprijinului pentru asigurarea recoltei plantaţiilor viticole este una din măsurile de piaţă ale noii organizări comune de piaţă a produselor vitivinicole menită să contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când acestea sunt afectate de dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestari cu dăunatori”, precizează reprezentanții APIA.

Beneficiarii măsurii sunt producătorii, persoane fizice/juridice care asigură recolta plantațiilor viticole cu soiuri pentru struguri de vin. Condiţiile de eligibilitate pe care beneficiarii trebuie să le îndeplinească în vederea acordării sprijinului financiar: să exploateze o suprafață cultivată cu soiuri de viță-de-vie ce produc struguri pentru vin, de minimum 0,1 ha; suprafața de viță-de-vie cu soiuri ce produc struguri pentru vin pentru care s-a încheiat polița de asigurare a recoltei să fie înscrisă în Registrul plantațiilor viticole; să încheie cu un asigurător o poliță de asigurare a recoltei în care să fie menționate cel puțin cantitatea de struguri pentru vin asigurată, suprafața aferentă, localizarea acesteia, denumirea producătorului viticol care exploatează parcela viticolă și valoarea primei de asigurare.

Informaţii detaliate despre sprijinul privind asigurarea recoltei de struguri pentru vin în perioada 2020-2021 se regăsesc în ghidul publicat pe site-ul APIA: http://www.apia.org.ro/files/pages_files/GS_asigurarea_recoltei_struguri_pt_vin_ed_II_rev_1.pdf

Executivul de la București a aprobat, joi, 2 aprilie, o hotărâre pentru completarea art. 19 din Hotărârea Guvernului nr. 1179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creşterii animalelor, prin care s-a alocat pentru anul 2020 suma de maximum 54.048 mii lei, care se asigură din bugetul Ministerului Agriculturii.

Din suma totală alocată, care se acordă sub forma serviciilor subvenționate, prestate de către societăţile de ameliorare recunoscute de către Agenția Naţională pentru Zootehnie, 25.012 mii lei este pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine și 29.036 mii lei pentru speciile ovine şi caprine.

Ajutorul de stat se acordă pentru acoperirea costurilor pentru următoarele servicii:

• întocmirea şi menținerea registrelor genealogice, servicii pentru care intensitatea ajutorului poate fi de până la 100% din costuri;

• efectuarea testelor de terţi sau în numele unor terţi pentru determinarea calităţii genetice sau a randamentului genetic al şeptelului, cu excepţia controalelor efectuate de proprietarul şeptelului şi a controalelor de rutină cu privire la calitatea laptelui, pentru care intensitatea ajutorului poate fi de până la 70% din costuri.

Ajutorul de minimis pentru aplicarea programului de susținere a producției de usturoi a fost aprobat și pentru anul 2020, prin hotărâre de guvern.

Producătorii agricoli trebuie să dețină o suprafață cultivată cu usturoi de minimum 3.000 mp și să obțină o producție de minimum 3 kg de usturoi/10 mp.
Sprijinul financiar este de maximum 3.000 euro/ha, iar cererile se depun până la data de 15 mai, inclusiv.
Impactul financiar prevăzut este de maximum 7.500 mii de lei, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 1.579,080 mii de euro și se asigură din bugetul pe anul 2020.

Valorificarea producției de usturoi se va face în perioada 1 iulie - 20 noiembrie, iar documentele justificative se vor depune până la data de 27 noiembrie.

În vederea monitorizării calității usturoiului care se oferă populației, potențialii beneficiari trebuie să dețină Registrul de evidență a tratamentelor cu produse de protecție a plantelor, ce va fi verificat de către Autoritatea Națională Fitosanitară.

Pentru acuratețea datelor privind suprafețele deținute și cultivate cu usturoi, se solicită beneficiarilor o copie a filelor din Registrul agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu usturoi în anul de cerere.

Verificarea de către reprezentanții DAJ a culturii, înainte de recoltare, cu evaluarea producției.

Procedura de inspecție și verificare se realizează de către structura cu atribuții în inspecții tehnice din cadrul MADR și se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, în termen de maximum zece zile de la data intrării în vigoare a hotărârii care aprobă sprijinul.

Potențiali beneficiari:

• producătorii agricoli persoane fizice care dețin atestat de producător;

• producătorii agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale, constituite potrivit OUG nr. 44/2008;

• producătorii agricoli persoane juridice.

De zece ani, Daniel Radu se ocupă de agricultură, an de an investind profitul în fermă, în dotări și dezvoltare pentru a ține pasul cu schimbările climatice și noile tehnologii. Îi place ce face și caută soluții să nu vândă doar materie primă.

Daniel Radu este un fermier ilfovean extrem de pasionat de munca sa. A început în 2010 cu 30 de hectare și acum, după două decenii, a ajuns la aproape 1.300 de hectare.

A lăsat domeniul construcțiilor pentru agricultură și spune că ambele sunt frumoase și profitabile, dacă pui pasiune în munca ta, dacă ai oamenii potriviți alături și dacă nu urmărești câştigul imediat: „Construcţiile sunt prima mea dragoste, să spun aşa. Am lucrat în străinătate vreo nouă ani, pe Coasta de Azur, ştiu ce înseamnă calitate, ştiu ce înseamnă lucrări făcute aşa cum trebuie, dar am decis să mă întorc în ţară, să rămân aici şi să construiesc în agricultură. Mi-aduc aminte că atunci când am început erau toate terenurile pârloagă, erau aproape cât mine ierburile, dar pas cu pas am reuşit, mulţumim lui Dumnezeu”, ne-a povestit, zâmbind, agricultorul din Ilfov.

Terenul lucrat de Daniel Radu se află pe raza localităților Lipa, Gruiu, Snagov şi Ciolpani, în mare parte în arendă. Exploatația este administrată împreună cu fratele său. Nu prea au cumpărat teren fiindcă prețul nu e accesibil, iar prioritățile le-au fost altele. „Cum ferma a fost în continuă dezvoltare în cei zece ani, bugetul a fost alocat dezvoltării, cumpărării de noi utilaje, angajării de oameni, taxe, impozite, care sunt şi ele prezente. Încă nu am făcut vreun demers pentru fonduri europene, am colaborat cu băncile şi am făcut câteva credite”, a arătat agricultorul.

„Trebuie să treci foarte repede prin toate verigile tehnologice și pentru asta trebuie utilaje puternice cu care să poți să lucrezi rapid, potrivite, să te încadrezi în ferestrele de timp.”

Tehnologiile adecvate, cel mai bun aliat al fermierului

Fermierul ilfovean este mulțumit de modul în care îi arată câmpul anul acesta, pe care a semănat, în toamnă, rapiţă, orz și grâu. Cultura de rapiță a înființat-o după data de 4 august 2019, iar pe cele de orz şi grâu, după 20 septembrie, dar aceste date nu sunt bătute în cuie și se pot modifica în funcție de vreme.

Un alt aspect de care toți fermierii vor fi nevoiți să țină cont este faptul că interzicerea unor substanțe active va atrage mai departe modificarea tehnologiilor.

Dar tehnologiile folosite depind în mare parte de specificul zonei și al anului. „Să vedem care vor fi efectele şi, în funcţie de efecte, depinde şi de climat, de primăvară, de ploi, de atacurile care vor fi, în funcţie de toate aceste evenimente vom căuta să găsim soluțiile potrivite. În zonă la noi, sunt ploi care – am observat în decursul anilor –, cad între 4 şi 10 august, după care până la sfârşitul lunii august nu mai avem nicio picătură de ploaie. Și, atunci, riscăm să stea sămânţa ca în sac şi să răsară poate după 15 septembrie, dar depinde de specificul fiecărui an. Şi în funcţie de specificul fiecărui an, ne adaptăm”, a detaliat Daniel Radu.

Pentru campania de primăvară a acestui an a pregătit 250 de hectare pentru floarea-soarelui și 250 de hectare pentru porumb, singura cultură cu derogare pentru neonicotinoide.

Terenurile pe care le lucrează nu beneficiază de sisteme de irigații, dar acest aspect e unul pe care fermierul vrea să îl schimbe, având în vedere că există râuri și lacuri în zonă. „Să vedem costurile şi ce posibilităţi există, dar ca să păstrăm apa în sol am arat – deşi mulţi spun că nu e bine să ari – și am și pregătit imediat terenul. Iar ploile care au venit ne-au ajutat să păstrăm apa în sol”, a explicat agricultorul din Ilfov.

Deocamdată, ferma fraților Radu are doar cultură mare, dar pentru viitor cei doi iau în calcul prelucrarea materiei prime. „Trebuie să găsim o soluţie să nu vindem întotdeauna materia primă şi mai ales în perioada recoltatului, când preţurile nu sunt la nivelul cel mai înalt, așa cum era grâul: la recoltat 0,65 bani/kg (anul trecut, în iulie), iar acum am înţeles că ar fi 0,85 de bani, în funcție de calitatea lui. Trebuie găsite soluţii ca să valorificăm materia primă profitabil”, a precizat Daniel Radu, care se confruntă și cu problema depozitării pe termen lung a producției, în fermă existând hale, magazii în care poate ține producția maximum o lună, după care o încarcă și o distribuie contractorilor.

„Ca să păstrăm apa în sol am arat – deși mulți spun că nu e bine să ari – și am și pregătit imediat terenul.”

Schimbările climatice impun retehnologizare

Deși dotarea fermei cu utilaje s-a făcut constant de-a lungul celor zece ani de activitate, agricultorul ilfovean spune că e nevoie să te dotezi constant, având în vedere că sunt tot mai dificile condițiile de lucru, de la an la an. „Trebuie să treci foarte repede prin toate verigile tehnologice și pentru asta trebuie utilaje puternice cu care să poţi să lucrezi rapid, potrivite, să te încadrezi în ferestrele de timp.”

Deocamdată, frații Radu nu au accesat fonduri europene, preferând să reinvestească profitul. „Nu ne este frică să încercăm proiectele cu finanțare europeană, nu ne e frică de birocraţie și mi se pare normal să treci prin toate etapele ca să fie corectitudine şi transparenţă, dar am preferat, până acum, să facem agricultură prin propriile forțe. Cu ajutorul subvenţiilor care au fost acordate, plus profitul care a ieşit, am tot reinvestit de la an la an, adică ne-am lăsat pe noi ca administratori ai societăţii şi am reinvestit. Ne-am asumat un risc, într-adevăr, dar fiind în continuă dezvoltare şi expansiune probabil că era şi dificil ca să accesăm fonduri europene. Mă gândesc că în momentul în care ne vom stabiliza atunci vedem la ce măsuri, scheme de sprijin ne vom putem încadra”, a încheiat Daniel Radu.

Una dintre investițiile viitoare la care se gândesc cei doi frați fermieri este creșterea capacității de depozitare prin construirea de silozuri.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a anunțat că suspendă primirea cererilor unice de plată începând de azi, 16 martie 2020, până la data de 6 aprilie 2020, din cauza evoluției COVID-19.

„În funcție de evoluția virusului, vom lua măsurile care se impun. Menționăm faptul că activitatea agenției se va desfășura normal, evitând contactul cu publicul. Convinși de faptul că fiecare dintre noi, angajat APIA sau fermier, ar putea fi expus contaminării cu acest nou virus, în ciuda tuturor măsurilor de precauție impuse în această situație, considerăm că cel mai important este să ne gândim la sănătatea fiecăruia. De aceea, conducerea APIA susține inițiativa de a reduce riscul infectării în cazul oricărui angajat al Agenției. Cu toții știm că munca în echipă, făcută cu seriozitate și conștiinciozitate de fiecare dintre noi, a dus la atingerea nivelului maxim de performanță în acest domeniu. Dar, dincolo de rezultatele care ne onorează și ne obligă să fim întotdeauna cei mai buni, apreciem faptul că sănătatea fiecăruia trebuie să reprezinte, în această situație nemaiîntâlnită, prioritatea acestei Agenții. Măsura luată reprezintă o dovadă a respectului pe care trebuie să îl manifestăm înainte de toate față de noi înșine. Fermierilor noștri, beneficiari direcți ai tuturor formelor de sprijin acordate prin APIA, le transmitem rugămintea de a se solidariza cu efortul nostru de a reduce expunerea în fața acestui virus și îi asigurăm de faptul că le vor fi respectate toate drepturile. APIA transmite angajaților și fermierilor să respecte cu strictețe toate normele impuse în aceste momente și le dorește tuturor multă sănătate”, a transmis APIA prin intermediul unui comunicat de presă.

Reamintim că, pentru a beneficia de sprijinul aferent schemelor de plată/măsurilor de dezvoltare rurală/ajutoarelor naţionale, fermierii trebuie să depună anual, la APIA, Cererea Unică de Plată şi să îndeplinească condiţiile de eligibilitate conform legislaţiei comunitare şi naţionale în vigoare. În cazul Măsurilor 10 şi 11, fermierii trebuie să respecte şi cerinţele specifice pachetelor solicitate la plată şi cerinţele de bază conform Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020. Informații privind zonele eligibile pentru Măsura 10, Măsura 11 și Măsura 13 se regăsesc în PNDR 2014-2020, pe site-ul APIA și la Centrele județene/locale APIA.

Mai multe detalii, aici: https://revistafermierului.ro/romania-agricola/stiri-interne/item/4368-cererea-unica-de-plata-se-depune-in-perioada-2-martie-15-mai-2020.html

Guvernul a aprobat, în ședința din 28 ianuarie 2020, suma de 411.000.000 de lei pentru plata ajutorului de stat. în anul 2020, pentru motorina utilizată în agricultură.

Banii asigură plățile aferente ajutorului de stat pentru anul 2019, respectiv plăți restante pentru perioada aprilie-iunie 2019, plăți restante pentru perioada iulie–septembrie 2019, precum și plăți aferente perioadei octombrie-decembrie 2019.

Reamintim că prin HG nr. 1174/2014 se aplică schema de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură, care se acordă sub formă de rambursare, pentru perioada 2015-2020. În ceea ce privește resursele financiare necesare, la art.10 din HG nr.1174/2014 este prevăzută atât valoarea maximă a schemei de ajutor de stat pentru perioada de aplicare 2015-2020, cât și sumele alocate de la bugetul de stat în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii, pentru fiecare an de implementare.

Prezent fiind în comisiile reunite de specialitate din Parlamentul României, luni, 11 februarie 2019, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, a anunțat că instituția pe care o conduce va stabili ca prioritate redirecționarea unei părți din buget către susţinerea producţiei de usturoi, a efectivelor de bubaline şi subvenţionarea motorinei pentru sectorul piscicol în 2019.

El a spus totodată că nu va uita nici de programul Tomata.

Numai pentru finanțarea programului pentru usturoi se vor aloca peste nouă milioane de lei.

„Pentru sprijinirea fermierilor s-au introdus şi programe noi în acest an, precum susţinerea cultivării de usturoi în România, ştiindu-se că există o îngrijorare legitimă că pe piaţa românească nu există o cantitate suficientă care să răspundă pretenţiilor consumatorilor, aprovizionarea din import fiind într-o cantitate extrem de însemnată. Acest program arată ce am prevăzut în programul nostru de guvernare (...), unde am spus că în fiecare an vom prezenta două programe deficitare care îşi au explicaţia în balanţa de aprovizionare cu produse agricole. Pentru acest program este prevăzută o sumă de 9,3 milioane de lei”, a precizat oficialul guvernamental român, citat de agențiile de presă.

Totodată, el a adăugat că subvenționarea motorinei pentru sectorul piscicol şi cel de acvacultură reprezintă o altă prioritate, majorarea pentru acest an fiind de circa 17 procente.

„Aşa cum am făcut şi la celelalte sectoare, ştim că acest mecanism funcţionează de câţiva ani în România şi acum este operabil pentru cei care îşi desfăşoară activitatea în acvacultură. (...) Anul acesta subvenţia la acciza la motorina este cu 17% mai mare decât anul trecut”, a spus Daea.

Daea nu a omis să vorbească nici despre programele care vizează menţinerea şi dezvoltarea raselor de animale indigene, mai exact despre taurine, rasa bălţată românească şi brună, pentru care au fost prevăzute 5,25 milioane de lei.

„Un alt program nou este susţinerea bubalinelor. Trebuie să vedem importanţa genetică şi nu numai a acestor animale care au reclamat o atenţie pe măsură, dată fiind scăderea efectivelor şi importanţa pe care o au aceste efective în economia rurală, în preocuparea fermierilor. Avem o sumă de 5 milioane de lei în buget pentru acest domeniu”, a declarat Petre Daea.

Nu în ultimul rând, şeful MADR a menţionat că programul privind tomatele româneşti va continua şi anul acesta, iar suma alocată este mai mare cu 5,37% pentru că s-a mizat pe o înscriere mai numeroasă a producătorilor.

„De la un an la altul numărul acestora a crescut şi am estimat o creştere a numărului fermierilor care pot să se înscrie în acest program pentru a beneficia de sprijinul cuvenit, până la 18.000 de fermieri. Un alt program început de anul trecut şi pe care îl avem şi în 2019 este programul de comercializare a lânei, cifrat anul acesta la 36 de milioane lei şi o creştere de 59,8%. Un alt program de susţinere care are trăinicia lui, şi are doi ani de viaţă, este programul de sprijin pentru porcul Bazna şi Mangaliţa. În bugetul de anul acesta este prevăzută o sumă cu 4,84% mai mare decât anul trecut, iar în cifre absolute - 4,6 milioane de lei”, a spus Petre Daea.

Bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) pentru anul 2019 a primit luni aviz favorabil din partea comisiilor de specialitate din Parlament, fiind aprobate două din cele opt amendamente.

În condițiile în care inclusiv eurodeputații români afirmă că o viitoare limitare a subvențiilor acordate agricultorilor europeni este aproape să devină realitate, gestionarea plăților directe într-un mod cât mai eficient reprezintă salvarea fermelor de familie de la faliment, iar administratorii marilor exploatații trebuie să ia în calcul direcționarea unor sume către un fond de gestionare a riscurilor, consideră Emil Dumitru, director executiv ONIV, președintele Pro Agro și administratorul propriei ferme de familie, localizată în Chiselet, județul Dâmbovița (I.I. Dumitru Gh. Florian Emil).

Cu ocazia unui interviu acordat publicației online www.revistafermierului.ro, șeful Pro Agro a explicat că adaptarea sectorului agrozootehnic românesc la viziunea viitoarei Politici Agricole Comune (PAC post-2020) înseamnă o schimbare de paradigmă, și anume fermele mari să nu mai vândă grâu și porumb, adică să exporte subvenție, ci să adauge liniei de business și zootehnia (producția de carne de porc, de vită, produse procesate din lapte, aluat congelat etc.).

Apoi, conform viziunii directorului executiv ONIV, sumele generate ca urmare a plafonării (diminuate de pierderile cauzate de Brexit, circa 2,2 miliarde, potrivit calculelor proprii) să fie direcționate către Pilonul II, astfel încât să asistăm la o dezvoltare a satului românesc, a fermelor de familie și a fermierilor mici.

Revista Fermierului: Domnule Emil Dumitru, cum ar trebui să se poziționeze România față de viziunea celor care decid la Bruxelles cu privire la plafonarea subvențiilor? Știm că Guvernul României a spus nu o dată, prin vocea ministrului Agriculturii, Petre Daea, că se va opune plafonării.

Emil Dumitru: Încercăm, pe cât posibil, să ne ajustăm poziția față de propunerea pe care Comisia Europeană (CE) a înaintat-o Parlamentului European (PE) de plafonare a plăților directe pe suprafață pentru marile ferme. Și asta deoarece, deja, a apărut proiectul de regulament din care reiese clar că trebuie să existe o soluție de compromis cu privire la plafonarea subvențiilor. Altfel, nimeni n-o să ne mai ia în seamă ca parteneri serioși de dialog la nivelul Uniunii Europene (UE), dacă vom invoca doar că ne opunem.

În altă ordine de idei, personal, consider că fermele mari au două probleme structurale, importante, pe care trebuie să le rezolvăm, una dintre ele fiind gestionarea riscurilor. Aici vorbim de volatilitatea prețurilor și de modul prin care să încercăm să-i menținem profitabili în piață pe deținătorii de mari exploatații agricole, viabili, într-o concurență cu 27 de state membre. Pe de altă parte, este necesar să le oferim acestora șansa ca acele sume de bani care urmează să fie plafonate să nu fie pierdute de către fermele respective, ci să fie reorientate anual către investiții, pe care statul membru – România, în speță – le va stabili. Una dintre investițiile pe care noi le-am identificat ca fiind prioritare sunt cele în zootehnie și în industria alimentară.

R.F.: Să explicăm puțin mai în detaliu această viziune.

E.D.: Asta este o soluție pe care noi am identificat-o ca fiind una de compromis în cazul deciziei de plafonare a plăților. Practic, bugetul României va fi în continuare același, ca alocare financiară. Concret, administratorii celor trei mii de mari ferme care înseamnă undeva la 2,7 milioane de hectare ar putea accesa, pe de-o parte, cei 30 la sută, să-i direcționeze către un fond de gestionare a riscurilor, iar cu celelalte 70 de procente din sumele rămase, ca urmare a plafonării, să facă aceste investiții. Astfel, eu cred că România ar schimba cu siguranță situația unei balanțe comerciale negative. Și asta pentru că, în viitor, în loc ca fermele mari să vândă grâu și porumb, adică să exporte subvenție, vor produce carne de porc, carne de vită, produse procesate din lapte, aluat congelat care se cere piață.

Practic, aceasta este o miză importantă, și anume de a scoate fermele mari din zona de confort și de a le duce într-o zonă progresivă, una de dezvoltare. Apoi, trebuie să menținem în PNDR, pe pilonul II, sumele care oricum vor fi reduse din cauza Brexit-ului, adică 6,6 miliarde de euro, față de 8,8 miliarde, cât am avut. Vorbim de o redirecționare a acestor bani către o zonă de dezvoltare a satului românesc, a fermelor de familie și a fermierilor mici pe care trebuie să-i unim. Satul românesc are nevoie în egală măsură și de ferme mari care să aibă o industrializare și să creeze locuri de muncă, dar și de ferme de familie.

R.F.: Avem un istoric important de relații comerciale în ceea ce înseamnă exportul de cereale (în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, inclusiv Europa). Care ar fi soluția de reorientare, astfel încât să nu mai fim exportatori de subvenție, ci de făină, de produse alimentare de bază, comercianți de cereale aflați constant în calea volatilității prețurilor?

E.D.: Noi nu trebuie să ne imaginăm că, peste noapte, se pot întâmpla lucrurile acestea. Trebuie să vedem, spre exemplu, în ceea ce privește industria de morărit și panificație, dacă tot se lucrează la 40 la sută din capacitățile de procesare, înseamnă că avem o problemă de fond. Ce se întâmplă cu acele investiții noi pe care le-am finanțat fie prin SAPARD, fie prin PNDR? Ce le trebuie oamenilor să fie competitivi? Să le subvenționăm, poate, transportul? Energia? Sau să încercăm să le creăm niște facilități fiscale? Hai să vedem cum pot face și ei aluat congelat. Este o cerere în rețeaua de hipermarketuri de așa ceva. Dacă tot există o cerere de 780.000 de tone, de ce nu le oferim noi, din România, aluat congelat?

R.F.: Chiar, de ce?

E.D.: Pentru că astfel de fabrici de aluat congelat necesită un efort investițional foarte mare și n-au fost eligibile prin PNDR. Aceată nouă viziune investițională trebuie introdusă în construcția viitorului PNDR, valabil începând din 2020. Le spunem morarilor că dacă se asociază, spre exemplu, zece dintre aceștia și pot astfel procesa minimum un milion de tone sau măcar 500.000 de tone de grâu, 90 la sută din banii europeni vor fi nerambursabili, dacă vor face o instalație de aluat congelat și vor reuși să se bată cu competitorii de pe piață care aduc acest produs în România.

R.F.: Cum îi putem convinge pe birocrații europeni de utilitatea acestui tip de investiții?

E.D.: Simplu – să construim un program de dezvoltare rurală, ținând cont de specificitatea agriculturii din România, să nu ni-l mai facă o firmă străină. Și asta pentru că și presa, și mediul asociativ cunosc cel mai bine problematica sectorului agroalimentar românesc. Ar fi bine să fim cooptați cu toții, să emitem niște puncte de vedere, să facem niște analize SWOT pe fiecare filieră de produs, astfel încât să vedem ce ne-a lipsit în actualul exercițiu financiar. În acest fel, am putea crea niște instrumente de finanțare credibile pentru fermieri. În continuare, fermierul român se împrumută la niște dobânzi foarte mari în comparație cu colegii lor din Europa Centrală și de Vest.

R.F.: Cu cât se împrumută fermierii români?

E.D.: Pe piața financiar-bancară din România, fermierii se împrumută la un nivel mediu al dobânzii, să zicem, iar în Europa, chiar la unul mare. Avem acces la credite cu dobânzi de 9-10 la sută pentru achiziții de terenuri agricole. Dacă nu vom achiziționa terenuri agricole, chiar cu riscurile acestea destul de mari, le vor lua alții, pentru că suntem o piață unică europeană.

Avem achiziții de inputuri care, uneori, depășesc 12 puncte procentuale dobânzile pe finanțări, motiv pentru care nu putem fi competitivi cu o subvenție de 170-180 de euro pe hectar și cu dobânzile acestea. Și asta, în condițiile în care fermierii belgieni, de exemplu, primesc 330 de euro subvenție și o dobândă de 1-2 la sută la credite. Trebuie să gândim un lucru – orice investiție care se face în România este generatoare de taxe, de impozite și de locuri de muncă. De aceea, eu cred că prin aceste bănci pe care le mai mare statul român – Exim Bank și CEC Bank – putem gândi niște pachete de finanțare dedicate agriculturii și industriei alimentare. Demersul în sine, pe termen scurt, ar putea părea un efort investițional foarte mare din partea statului român. Ulterior însă, sumele se vor întoarce repede, pentru că suntem într-o piață dinamică, și, în 2050, așa cum știm cu toții, populația Globului va crește și va fi o cerere de hrană din ce în ce mai mare.

Subvenția, 1/6 din cifra de afaceri

Revista Fermierului: Ce a însemnat pentru exploatația pe care o dețineți, din totalul veniturilor, subvenția în anul agricol care tocmai s-a încheiat?

Emil Dumitru: Dacă avem o cifră de afaceri anuală de aproximativ 650.000 de lei (n.r. - venit 855.262 lei, cheltuieli 828.564, profit 26.698, conform declarației rectificative de avere ca membru CES din iulie 2018), cu o subvenție de 100.000 de lei, asta înseamnă 1/6 din total; foarte mult pentru o fermă de familie, o fermă medie. Practic, anual, subvenția a însemnat șansa de a investi în utilaje, în construcții, în zootehnie ș.a.m.d.

R.F.: Contează suta aceasta de mii de lei în ecuația businessului dumneavoastră?

E.D.: Cum să nu? Contează foarte mult. Dacă o și investești chibzuit, ești circumspect și nu te arunci la niște leasinguri și datorii foarte mari, pentru că în ultima perioadă observ o apetență din aceasta nemăsurată de a face astfel de investiții și să ne asumăm riscuri mari, investirea subvenției într-un mod cât mai eficient reprezintă granița dintre faliment și supraviețuire.

R.F.: Ce a însemnat ultimul an agricol pentru Emil Dumitru?

E.D.: Ultimul an agricol a însemnat pentru fermierul Emil Dumitru un efort mare, un profit mic, dar am învățat un lucru – dacă nu vom investi mai mult în eliminarea riscurilor generate de fenomene climatice și mai puțin în mofturile noastre de a avea cel mai bun tractor, cea mai bună combină, cu cele mai bune utilaje, nu vom putea face față secetei. Însă, cu două instalații pentru irigat utilizate în mod rațional, chiar dacă este cu forță de muncă mai multă, sigur ne vom salva de faliment.

R.F.: Care este structura de cultură înființată în toamna lui 2018 în exploatația dumneavoastră?

E.D.: Anul acesta, am însămânțat cu rapiță 42 de hectare, avem grâu pe 60 de hectare și orz pe 15 de hectare. Rapița arată bine, grâul însă nu; avem o răsărire neuniformă. Sigur, principala cultură, și miza mea, este cea a porumbului, chiar dacă sunt acuzat că fac monocultură în Lunca Dunării. Nu poate fi o cultură mai profitabilă decât porumbul, în momentul de față. Consider că ne vor aștepta și vremuri mai grele, din perspectiva vânzării de cereale. Pe fondul dezvoltării agriculturii din Rusia și din Ucraina, piața mondială de cereale va cunoaște mai departe o scădere de preț, cu toate că la inputuri, acestea au crescut. Atunci, pare nebunesc ceea ce spun, dar și noi, la nivelul acesta foarte mic, vrem să ne creăm o microzootehnie, ca o supapă de supraviețuire.

Zilele acestea, am descoperit că fostul meu partener de miuță din spatele blocului situat în cartierul bucureștean Balta Albă, Dragoș „Stoe” Stoenescu, cel care a apărat de multe ori spectaculos și cu succes poarta naționalei de polo a României, cultivă, mai nou, lavandă pe o mie de metri pătrați de teren.

Pe Dragoș îl știu de peste trei decenii, așa cum am mai spus, încă de pe vremea când băteam „mingea de 35” în spatele „blocurilor gri”, în niște pseudo-campionate de minifotbal pe viață și pe moarte (la care, apropo, la acea vreme, asista și Lavinia Petrea, vedeta știrilor Pro TV, pasionată și ea de sportul cu balonul rotund). Atlet de profesie („mânca” polo pe apă încă de atunci), „Stoe” era și un bun jucător de fotbal, adversar alături de care am spart vreo câteva bășici din cauciuc.

Anii au trecut însă, iar profesiile ne-au împins în direcții diferite, pe el către sportul profesionist, iar pe mine către gazetăria de nișă, astfel că, vreo 15-20 de ani, nu ne-am mai văzut. Grație însă unei rețele de social media, l-am „reîntâlnit” în mediul virtual pe Dragoș, acum vrei doi-trei ani sau mai bine, iar acum câteva zile am descoperit și noua sa pasiune – cultura lavandei. Cum nu puteam să scap printre degete oportunitatea de a vorbi cu un „tânăr fermier” în devenire, amic cu ștate vechi, am decis să-l întreb de trecerea sa de la polo pe apă (și de la haina militară, apropo, pentru că el activează în prezent ca ofițer al Poliției Române), la cultura de lavandă.

„Nu pot sta departe de bazin”

Chiar dacă Dragoș recunoaște că s-a retras din sportul de performanță în 2017, el mărturisește că nu poate sta departe de bazin.

„În timpul liber, mă duc sa înot sau chiar să joc polo cu foștii colegi”, recunoaște el.

Dragoș Stoenescu nu este singurul sportiv care conștientizează importanța sectorului agricol. În urmă cu cinci ani, Ion Ţiriac afirma că, cităm: „Agricultura e viitorul. Mâncarea şi energia sunt următoarele zone de investiţii enorme în România”. Și lista nu se oprește aici. O întreagă pleiadă de sportivi români au băgat bani în diverse exploatații horticole, agricole și zootehnice.

Din acest motiv, l-am întrebat și noi pe fostul jucător de polo cum vede el sectorul agroalimentar, în condițiile în care miza asigurării hranei la nivel global nu mai este de mult un moft.

„Domeniul agroalimentar nu e deloc punctul meu forte, dar consider ca ar merita mai multă atenție și, cu o susținere financiară și de specialitate, cred că poate ieși de o afacere bună. Am observat în ultima perioadaă că se caută produse românești și mai ales produse bio”, a precizat, pentru ediția online a Revistei Fermierului, Dragoș Stoenescu.

Pariul cu lavanda - „ideea a fost a mea și a cumnatului meu”

Cum trecerea de la sportul de performanță la cultura lavandei reprezintă un drum lung (și o provocare pentru mine în a înțelege resorturile din spate), am decis să-l întreb pe Dragoș de unde până unde noua abordare. El a recunoscut că totul a început dintr-o simplă joacă a imaginației, de genul cum ar fi dacă ar fi.

„Despre lavandă... s-o luăm cu începutul (n.r. - râde). Terenul este undeva în zona Teleorman, mai exact, în Tătărăștii de Jos. Acolo, socrii mei și-au construit o casă de vacanță și au o curte de aproximativ 2.000 de metri pătrați. Jumătate din spațu este plin cu pomi fructiferi, cu pomi decorativi și cu viță-de-vie, iar pe cealaltă jumătate am plantat noi lavandă”, spune fostul sportiv. „Ideea a fost a mea și a cumnatului meu (n.r. - fratele soției, și el, jucător de polo). Toată treaba cu microplantația de lavandă a început așa, în joacă, de la stadiul unei simple idei: «Ce frumos s-ar vedea, dar ce frumos ar mirosi etc.». Ne-am hotărât să încercăm, până la urmă.”

Următorul pas al fostului portar al naționalei române de polo a fost acela de a achiziționa 1.600 de butași de lavandă, de undeva din județul Constanța, mai exact ,din localitatea Ovidiu.

„Într-o vineri seara, la începutul lunii mai 2017, am plecat să cumpăr materialul săditor, iar sâmbătă-dimineața am și început să plantăm butașii. Șansa a fost de partea noastră, pentru că vânzătorul ne-a și sfătuit cum să-i plantăm, la ce distanță să punem firele ș.a.m.d. Am pregătit terenul, l-am arat, l-am discuit și «am tras» rândurile. Totul, exact cum mi-a spus comerciantul. Pe locul pregătit, am reușit să plantăm 1.300 de fire. Restul de 300 le-am pus «la școală»”, precizează Stoenescu.

Acesta recunoaște că la toată această treabă l-au ajutat și ceva oameni din sat, cu tot cu utilajele aferente.

„Au venit cu un tractor, cu un cal și cu alte utilaje. La plantat, am ajutat și eu, și cumnatul, plus trei persoane. Cert este ca am terminat plantatul cam în șase ore. Câteva zile, am udat... și asta a fost!”, explică Dragoș.

„Nu băltește niciodată”

Am fost uimit de discursul și de termenii folosiți de fostul meu adversar la minifotbal. Se vede că-i place să lucreze pământul, de vreme ce știe deja de buruienile dăunătoare, de băltire, dar și de necesarul de lumină solară pentru plantele sale. Deloc surprinzător, fostul poloist a depistat o altă problemă întâmpinată în mediul rural, și anume lipsa forței de muncă.

„Acolo, în curte, avem toate condițiile necesare: apă, energie electrică, loc de dormit, iar norocul este că terenul este în pantă și orientat către sud. Nu băltește niciodată, apa se scurge exact pe rânduri, iar soarele bate de dimineață până seara pe lavandă. Partea proastă sunt buruienile care «ne omoară» și, de asemenea, că nu găsești oameni care să te ajute. Am avut grijă de ea cum am putut și uite cu ce tufe bogate m-am pricopsit! S-au prins cam 95%, iar unde este mai umbră, tufele sunt puțin mai mici”.

Dragoș Stoenescu a afirmat că soiul de lavandă plantat de el și de cumnatul său este Lavandula angustifolia și ne-a mărturisit că... ar avea nevoie și de ajutor. Din păcate, lipsa de consultanță în cultivarea plantelor medicinale și aromatice își spune cuvântul, nu numai forța de muncă. În plus, valorificarea pare să fie, acum, o problemă.

„Trebuie tunsă (n.r. - lavanda) și nu știu ce să fac cu ea. Aici am nevoie de ajutor. Unde să o distribui?!”, se întreabă fostul sportiv de performanță.

„Ador să stau acolo, la țară”

La nivel european, se tot vorbește de transferul între generații, de întinerirea mediului rural. Sunt o grămadă de politici UE în acest sens, însă impresia este că rar mai găsești tineri de la oraș dispuși să dea viața agitată din Capitală pe liniștea și munca de la țară. Un exemplu care mă determină să cred că mai sunt șanse este însă și Dragoș. El se gândește chiar la extindere și orientare către piață. Ar fi și exemplul Alinei Stancu, proprietara Kale România, o altă tânără cu viziune, care a reușit să construiască un brand despre acest produs și despre care am scris în urmă cu vreo cinci-șase ani.

„Mie mi-ar plăcea foarte mult să mă extind și chiar să plantez altceva, dar lipsa timpului și, mai ales, a mâinii de lucru, reprezintă impedimente demne de luat în calcul. Eu ador să stau acolo, la țară, dar, momentan, este mai greu; trebuie să am grijă și de cele două fete ale mele care au un an și jumătate și trei ani și jumătate. Merg împreună cu soția și cu fetele acolo, dar nu prea vor ele să doarmă peste noapte”, mai mărturisește Stoenescu.

El recunoaște, de asemenea, că, atât pentru el, cât și pentru familia sa, munca din gospodăria de la Tătărăștii de Jos, în „minicâmpul de lavandă”, este o activitate relaxantă.

„Cel puțin, acum arată superb cultura și este plină de fluturi și de albine!”, ne mai spune el.

În final, el recunoaște că pensia „nu se vede prea aproape”, însă atunci ar vrea să se retragă „undeva, lângă București, împreună cu familia”.

„De altfel, de patru ani ne-am mutat în Ciorogârla, unde și aici avem o curte mare care îmi mănâncă o groaza de timp (râde)”, a conchis fostul performer.

Piață sigură pentru desfacerea produselor obținute din lavandă

Potrivit spuselor directorului Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), Adrian Pintea, și în Campania 2018 levănțica se află pe lista culturilor subvenționate prin SAPS, ANT1, M10_P4, M10_P10, M10_P 9.1, M11_S1_P5 și M11_S2_P5.

Lavandula angustifolia este o specie exotică de subarbust târâtor, cultivat în regiunile cu temperaturi moderate.

Potrivit specialiștilor, tunderea plantelor de lavandă se face primăvara (aprilie-mai, după ce a trecut riscul de îngheț) și constă în tăierea lăstarilor afectați de îngheț, uscați, rupți etc. Apoi, tăierea presupune eliminarea inflorescențelor de anul trecut și a 2,5 centimetri din lăstar, pentru a stimula creșteri noi și îndesirea tufei.

În general, recoltatul lavandei se face în perioada 15 iunie – 20 iulie, în zilele însorite, fără risc de precipitații și după ce a trecut roua. Producția la hectar poate ajunge și la 5-6 tone, mai ales că plantele dau și o a doua floare, toamna, în funcție de cum sunt tăiate, ceea ce reprezintă uneori chiar jumătate din prima producție.

După ce se maturizează cultura, iar fermierul se experimentează, profitul poate ajunge și la 8.000 de euro pe an.

Pentru că există o piață sigură pentru desfacerea produselor obținute din lavandă și o cerere în creștere, dar individual este mult mai greu să pătrunzi pe piață, iar valorificarea ar putea fi mult mai simplă în condițiile asocierii. Așa a și fost înființată, cu câțiva ani în urmă, prima cooperativă dedicată cultivatorilor de lavandă, și anume Cooperativa Agricolă Lavandine Oil. Sunt însă și alte forme asociative din care fac parte producători de lavandă din România, una dintre cele mai importante fiind în județul Alba.