Schimbările climatice aduc cu ele provocări semnificative pentru fermieri. În ultimii ani, România și Republica Moldova s-au confruntat cu o serie de fenomene extreme, precum secetă severă și variații mari de temperatură. Aceste condiții au afectat culturile de cereale păioase, făcând și mai dificilă gestionarea buruienilor care concurează pentru resursele limitate de apă și nutrienți.

Buruienile reprezintă o problemă majoră în culturile de cereale păioase, deoarece consumă resursele vitale ale solului, reducând astfel spațiul, lumina și nutrienții disponibili pentru plantele cultivate. Astfel, plantele de cultură nu se pot dezvolta corespunzător, au o rezistență mai mică la cădere, fructifică mai slab și sunt mai susceptibile la atacurile bolilor și dăunătorilor. Combaterea eficientă a buruienilor este, prin urmare, esențială pentru a asigura sănătatea și productivitatea culturilor.

Fermierii trebuie să adopte strategii eficiente pentru a combate buruienile în culturile de cereale păioase de toamnă, iar erbicidarea de toamnă devine o necesitate. O soluție pentru aceștia este aplicarea erbicidelor cu acțiune la sol, dar și foliar, care să împiedice riscul ca buruienile să devină o competiție pentru plantele de cultură în consumul resurselor necesare dezvoltării.

O alegere eficientă este erbicidul postemergent selectiv pentru cereale păioase, ideal pentru aplicarea în toamnă, Bizon™, parte din portofoliul de produse pentru protecția plantelor al companiei internaționale de cercetare și dezvoltare în agricultură Corteva Agriscience. Bizon™ are un spectru foarte larg de combatere și un efect de lungă durată împotriva buruienilor ce reprezintă o problemă pentru culturile de cereale păioase. Datorită combinației de substanțe active, erbicidul acționează atât la nivelul solului, cât și la nivel foliar, oferind rezultate excelente chiar și în condiții climatice nefavorabile, acționând independent de nivelul de precipitații.

Dumitrache Burlacu, fermier și administrator al societății Neltic Agro - județul Brăila: „Anul trecut am semănat la începutul lunii octombrie grâu, iar după răsărit am aplicat Bizon™ în toamnă, în doză de un litru la hectar. Odată ce am dat cu erbicidul în toamnă, nu mai există riscul de a îmburuiena lanul de grâu la primăvară. Chiar din primul an al apariției sale am utilizat Bizon™ pe o suprafață de 50 de hectare și îl recomand tuturor fermierilor în erbicidarea de toamnă, pentru că este mult mai eficientă. În viitor nu am în plan să renunț la utilizarea erbicidului, pentru că oferă într-adevăr rezultate foarte bune la cultura de toamnă.”

Aplicarea erbicidului Bizon™ în toamnă, la culturi precum grâul, orzul de toamnă, triticale și secară, reduce concurența buruienilor încă din primele stadii de vegetație. Acest lucru asigură culturilor un start optim și o dezvoltare robustă, contribuind la trecerea cu succes peste iarnă și la obținerea unor recolte mai sănătoase și mai productive.

Autor: MARIA CÎRJĂ, Marketing Manager Corteva Agriscience România & Rep. Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fungul Puccinia striiformis produce boala numită „rugina galbenă”. Pe fondul climatic actual (vreme umedă și răcoroasă) și a sursei de inocul ridicată din anul trecut, primele infecții produse de Puccinia striiformis sunt evidente în lanurile de grâu, mai ales la soiurile sensibile. Este posibil ca și în acest an să ne confruntăm cu epidemii de rugină galbenă în unele zone din țară? Vom vedea.

În anul 2023, primele infecții au apărut la grâu în ultima decadă a lunii aprilie. Se pare că istoria se repetă. În 2024, în ultima decadă a lunii aprilie observăm primele pustule de rugină galbenă. Asta înseamnă că infecția s-a realizat mai devreme, adică în decada a doua a lunii aprilie 2024. Dacă vremea răcoroasă și umedă se va menține, posibil ca acest patogen să producă pagube importante în producție, așa cum s-a întâmplat și în anul 2023.

De aceea, vă recomandăm să verificați lanurile de grâu și orz, iar acolo unde constatați că PED-ul este depășit interveniți cu tratamente. Pentru gestionarea corectă a patogenului vă punem la dispoziție informații despre biologia, epidemiologia și combaterea acestui patogen periculos.

Factorii de risc pentru apariția infecțiilor

Riscul de apariție a epidemiilor de rugină galbenă crește când se întrunesc următorii factori:

• Climatul răcoros;

• Precipitațile abundente din perioada de vegetație;

• Soiurile sensibile;

• Samulastra;

• Iernile ușoare;

• Microclimatul umed;

• Vânturile care bat din nord - vest și sud - vest (pot aduce uredospori de la distanță mai mare) - Martinez - Espinoza, 2008; Popescu, 2005.

Puccinia striiformis, infecție la soiul Miranda (Mănăștur, jud. Arad, 29.04.2024)

În ultima decadă a lunii aprilie 2024, acești factori sunt întruniți, iar patogenul este prezent în unele culturi de cereale din vestul țării, dar și în alte zone din România.

Importanța economică a bolii

În condițiile climatice ale României, rugina galbenă nu apare în fiecare an, ci doar în anii în care în timpul primăverii se înregistrează temperaturi scăzute (10 - 15⁰C) și cantități mai mari de precipitații. Amintesc anul 2018, când în vestul României rugina galbenă a produs pagube la grâu și triticale. În acel an, infecțiile au apărut după înspicat, iar pagubele nu au fost mari. Nu la fel putem spune despre anul 2023 (la cinci ani de la infecțiile din 2018) când rugina galbenă a produs infecții încă din luna aprilie. Condițiile climatice ale anului 2023 au permis ca rugina să evolueze tot sezonul de vegetație. Pagubele au fost foarte mari, deoarece rugina a ajuns la cariopse, care au rămas mici și șiștave.

Este interesant să ne confruntăm din nou cu rugina galbenă la un an de la epidemiile din anul 2023. Vom vedea dacă vremea umedă și răcoroasă va persista. Dacă temperaturile vor crește peste 20⁰C, infecțiile vor fi stopate.

Pierderi importante apar atunci când infecțiile apar devreme, mai ales la soiurile sensibile. Când boala apare după înspicat, în funcție de condițiile climatice, pagubele pot fi mai mari sau mai mici. Patogenul afectează recoltele și cantitativ și calitativ. Pierderile oscilează între 10% - 70% și excepțional chiar 100% (mai ales la culturile de grâu ecologic și la soiurile sensibile) - Chen, 2005.

Pustule de Puccinia striiformis cu epiderma ruptă (29 aprilie 2024)

Recunoașterea simptomelor

În anii cu primăveri umede și răcoroase, plantele de grâu, dar și cele de orz, triticale, secară, pot fi infectate pe tot parcursul perioadei de vegetație.

Tabloul simptomatic al ruginii galbene este total diferit de cel al ruginii brune [Eugenia Eliade, 1985; Viorica Iacob et al., 1998; Popescu, 2005].

Puccinia striiformis atacă toate organele plantelor: tulpini, frunze, teci, spiculețe (peduncul, rahis), glume, cariopse, ariste.

Tabloul simptomatic al bolii:

• Primele infecții apar în luna aprilie și se pot întinde până în luna iunie dacă vremea permite asta;

• Inițial, pe frunzele infectate se observă semne de boală care constau în dungi clorotice, paralele. În aceste zone clorotice se vor forma pustule specifice de culoare galbenă - deschis și chiar portocalii uneori. Forma pustulelor este dreptunghiulară frecvent, însă se pot observa și pustule eliptice. Pe frunze, pustulele sunt dispuse sub formă de striuri sau dungi între nervuri, în șiruri paralele, cu o preferință pentru partea superioară. La atacuri masive, frunzele se usucă prematur;

• În cazul atacului la spiculețe, cariopsele vor fi șiștave. După Alexandri et al. (1969), glumele sunt cel mai mult atacate, atât la exterior cât și la interior. De altfel, acestei rugini i se mai spune și „rugina glumelor”. Dispunerea pustulelor este la fel ca la frunze. La sfârșitul perioadei de vegetație se formează teleutopustulele de culoare neagră, de dimensiuni mici, acoperite de epidermă și cu aspect lucios;

• La tinerele plăntuțe infectate, tabloul simptomatic este și el diferit. Pustulele formate nu sunt delimitate de nervurile frunzei și tind să iasă din această zonă, fiind localizate în toate direcțiile, acoperind uneori frunza în întregime [Chen et al., 2014];

• La soiurile rezistente simptomele sunt diferite, comparativ cu soiurile sensibile. Uneori nici un simptom nu este vizibil, alteori apar mici pustule înconjurate de o cloroză și chiar necroză. În astfel de situații, producția de uredospori este foarte scăzută.

Condiții climatice favorabile infecțiilor

Rugina galbenă este o boală a climatului răcoros. Se poate spune că acest fung iese în evidență prin sensibilitatea la temperatură, lumină, umiditate și chiar la poluarea aerului. Intervalul termic preferat de ciupercă este cuprins între 2 - 15⁰C [Zhang et al., 2008].

Uredosporii germinează cel mai bine la temperatura de 7⁰C, considerată optimă. După Schroeder et Hassebrank (1964), uredosporii pot germina la o temperatură minimă de 0⁰C, optimă cuprinsă între 7 - 12⁰C și maximă de 20 - 26⁰C. Din momentul realizării infecției și până la începutul sporulării, temperaturile preferate sunt cuprinse între 13 - 16⁰C, mult mai scăzute comparativ cu alte rugini ale cerealelor. Temperaturile de peste 20⁰C încetinesc dezvoltarea ruginii galbene, deși studiile efectuate în ultimii ani arată că există și tulpini care tolerează și temperaturi mai ridicate. Stubbs (1985) arată că, temperaturile din timpul nopții au un rol esențial în realizarea infecțiilor comparativ cu cele din timpul zilei. Autorul menționează că roua care se formează pe frunze și temperaturile mai scăzute favorizează apariția infecțiilor în timpul nopții. În general, apa liberă (roua și ploaia) și temperaturile scăzute favorizează infecțiile [Chen, 2005].

Umiditatea are un rol foarte important în patogenia acestei rugini, influențând aderarea sporilor la țesuturile plantei, germinarea, realizarea infecțiilor și supraviețuirea. Dacă în timpul dezvoltării fungului intervin temperaturi ridicate și perioade de uscăciune, germinarea uredosporilor este întreruptă [Vallavieille - Pope et al., 1995; Popescu, 2005].

Vântul are importanță deosebită în răspândirea uredosporilor la distanțe mari [Brown & Hovmøller, 2002; Popescu, 2005].

Ciclul de viață

Fungul supraviețuiește în timpul verii pe miriște, samulastra de grâu, alte poaceae spontane și din gazon. Samulastra de grâu este o punte de trecere a patogenului în noile culturi de grâu în timpul toamnei, mai ales dacă vremea este umedă și răcoroasă [Popescu, 2005]. În toamna 2023, pe tinerele plăntuțe de grâu s-au dezvoltat pustule de rugină galbenă. În timpul verii când temperaturile sunt mai ridicate, rugina galbenă nu este observată dar sursa de inocul există (uredospori). Uredosporii sunt spori care rezistă la secetă, la temperaturile ridicate dint timpul verii cât și la cele scăzute din anotimpul de iarnă [Murray et al., 2005; Popescu, 2005].

În condițiile climatice ale României, ciclul de viață al ruginii galbene este hemiform, adică se formează doar două stadii: uredosporii (de culoare galbenă) și teleutosporii (de culoare maro închis spre negru, bicelulari, considerați spori de supraviețuire peste anotimpul de iarnă). Uredosporii sunt cei care produc infecțiile la cereale în condiții de temperaturi scăzute și umiditate ridicată [Popescu, 2005]. După Chen et al. (2014), uredosporii sunt cei care produc infecții repetate în timpul sezonului de vegetație dacă condițiile climatice sunt favorabile. Când temperaturile cresc, infecțiile se opresc iar pe frunze se formează teleutopustulele cu aspect negricios dispuse în șiruri paralele. Viabilitatea teliosporilor este foarte scăzută (sub 1%) peste anotimpul de iarnă. De aceea în primăvară, infecțiile sunt produse de uredospori care rezistă mult mai bine în condiții de iarnă [Wang & Chen, 2015].

Managementul integrat al ruginii galbene

Managementul ruginii galbene are ca scop protejarea frunzei stindard, precum și a celei de-a doua frunze. Cele două frunze trebuie să rămână libere de patogen deoarece producția finală depinde de acest lucru.

Măsuri profilactice

Deoarece patogenul este greu de combătut cu fungicide (fenomen de rezistență), măsurile profilactice sunt foarte importante în strategiile de management. Acestea constau în respectarea următoarelor măsuri:

• Distrugerea samulastrei;

• Folosirea soiurilor rezistente (mai ales în agricultura ecologică). Pierderile în producție pot fi mai reduse (de la 20% până la 90%). În cazul ruginii galbene, 20% pierdere în producție este totuși mult [Chen, 2014];

• Sămânța să fie din sursă sigură și certificată;

• Distrugerea poaceelor spontane;

• Fertilizare cu azot echilibrată [Popescu, 2005].

Măsuri chimice

Tratamentele chimice sunt cele mai utilizate în combaterea ruginii galbene. Tratamentele trebuie efectuate ținându-se cont de următoarele recomandări:

• Monitorizarea culturilor pentru a descoperi din timp primele infecții. Tratamentele trebuie efectuate în urma controalelor fitosanitare periodice chiar de la începutul perioadei de vegetație;

• Aplicarea unui tratament se recomandă când PED - ul este de 25% intensitate de atac și înainte ca boala să devină severă [Popescu, 2005; Chen, 2014];

• La semănat sămânța utilizată să fie tratată cu fungicide. Pentru tratarea semințelor este omologată substanța triticonazol.

Pentru combaterea ruginii galbene în perioada de vegetație sunt omologate următoarele substanțe: Tebuconazol; Azoxistrobin; Bixafen + spiroxamină + trifloxistrobin; Benzovindiflupir + protioconazol; Bezovindiflupir; Protioconazol; Difenoconazol; Fluxapyroxad; Metconazol; Protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin; Protioconazol + trifloxistrobin; Piraclostrobin; Mefentrifluconazol + piraclostrobin; Mefentrifluconazol; Fluxapyroxad + mefentrifluconazol; Proquinazid + protioconazol [Aplicația PESTICIDE 2.24.3.1, 2024].

Măsuri biologice

În prezent mulți agenți biologici sunt testați pentru combaterea biologică a ruginii galbene. Dintre agenții biologici testați, amintesc aici:

• Biopreparate pe bază de Bacillus subtilis (tulpina QST 713) sunt testate pentru controlul ruginii galbene. În urma studiilor s-a constatat că, B. subtillis ține sub control patogenul doar la intensități mici de atac. Când severitatea infecției a fost ridicată și controlul biologic a fost mai scăzut, sub 30%. Tratamentele efectuate imediat după inocularea plantelor cu P. striiformis au dat cele mai bune rezultate. Concluzia studiului a fost că, tratamentele cu biopreparate sunt mai eficiente dacă sunt aplicate preventiv și nu curativ. Pentru obținerea unor rezultate bune în combatere, sunt necesare mai multe tratamente biologice, unul singur nefiind suficient [Reiss et Jørgensen, 2016];

• Pseudomonas aurantiaca;

• Brevibacillus spp.;

• Acinetobacter spp.;

• Chitosan [Feodorova - Fedotona et al., 2019].

Agenții biologici amintiți nu au dat rezultatele scontate în combatere. Feodorova - Fedotona et al. (2019) arată că, după doi ani de testări, rezultatele obținute nu au fost mulțumitoare.

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Condițiile de vreme umedă și răcoroasă sunt favorabile dezvoltării fungului Puccinia striiformis care produce boala numită „rugina galbenă”. La unele soiuri, boala este deja prezentă în județul Timiș, dar și în alte zone din țară. Verificați culturile de grâu, orz, triticale, acestea din urmă fiind culturi mult mai sensibile la rugina galbenă.

Pe lângă rugina galbenă, în culturi mai sunt prezenți patogenii: Blumeria graminis (făinarea cerealelor), Rhizoctonia cerealis (rizoctonioza), Drechslera tritici repentis (helmintosporioza grâului), Septoria tritici (septorioza frunzelor).

În cele ce urmează voi prezenta câteva aspecte legate de tabloul simptomatic și controlul Pucciniei striiformis.

Cum recunoaștem rugina galbenă a grâului - Puccinia striiformis West

În țara noastră, rugina galbenă nu apare în fiecare an, ci doar în anii în care în timpul primăverii se înregistrează temperaturi scăzute (10 - 15 grade C) și cantități mai mari de precipitații.

În primăverile răcoroase și umede plantele de grâu (orz, triticale, secară) pot fi infectate pe tot parcursul perioadei de vegetație. Primele infecții apar de regulă în luna aprilie și se pot întinde până în luna iunie. Primele semne de boală constau în dungi clorotice, paralele. În aceste zone clorotice se vor forma pustulele specifice de culoare galbenă - deschis și chiar portocalii uneori. Forma pustulelor este dreptunghiulară frecvent, însă se pot observa și pustule eliptice. Dispunerea pe frunze este sub formă de striuri sau dungi între nervuri, în șiruri paralele, cu preferință pentru partea superioară. Tabloul simptomatic al ruginii galbene este total diferit de cel al ruginii brune [Eugenia Eliade, 1985; Viorica Iacob et al., 1998; Popescu, 2005].

Comparativ cu soiurile sensibile, la soiurile rezistente simptomele sunt diferite. Uneori nici un simptom nu este vizibil, alteori apar mici pustule înconjurate de o cloroză și chiar necroză. În astfel de situații, producția de uredospori este foarte scăzută.

La tinerele plăntuțe infectate, tabloul simptomatic este și el diferit. Pustulele formate nu sunt delimitate de nervurile frunzei și tind să iasă din această zonă, fiind localizate în toate direcțiile, acoperind uneori frunza în întregime [Chen et al., 2014].

Puccinia striiformis atacă toate organele plantelor: tulpini, frunze, teci, spiculețe (peduncul, rahis), glume, cariopse, ariste. După Alexandri et al. (1969), glumele sunt cel mai mult atacate atât la exterior, cât și la interior. De altfel, acestei rugini i se mai spune și „rugina glumelor”. Dispunerea pustulelor este la fel ca la frunze. La sfârșitul perioadei de vegetație se formează teleutopustulele de culoare neagră, de dimensiuni mici, acoperite de epidermă și cu aspect lucios.

La atacuri masive, frunzele se usucă prematur, iar cariopsele vor fi șiștave, mai ales dacă rugina a ajuns la spiculețe.

Rugina galbenă, o boală a climatului răcoros

Se poate spune că acest fung iese în evidență prin sensibilitatea la temperatură, lumină, umiditate și chiar la poluarea aerului.

Uredosporii germinează cel mai bine la temperatura de 7 grade C, considerată optimă. Intervalul termic preferat de ciupercă este cuprins între 2 - 15 grade C [Zhang et al., 2008]. După Schroeder et Hassebrank (1964), uredosporii pot germina la o temperatură minimă de 0 grade C, optimă cuprinsă între 7 - 12 grade C și maximă de 20 - 26 grade C. Din momentul realizării infecției și până la începutul sporulării, temperaturile preferate sunt cuprinse între 13 - 16 grade C, mult mai scăzute comparativ cu alte rugini ale cerealelor. Temperaturile de peste 20 grade C încetinesc dezvoltarea ruginii galbene, deși studiile efectuate în ultimii ani arată că există și tulpini care tolerează și temperaturi mai ridicate.

Umiditatea are un rol foarte important în patogenia acestei rugini, influențând aderarea sporilor la țesuturile plantei, germinarea, realizarea infecțiilor și supraviețuirea. Dacă în timpul dezvoltării fungului intervin temperaturi ridicate și perioade de uscăciune, germinarea uredosporilor este întreruptă [Vallavieille - Pope et al., 1995; Popescu, 2005].

Cum controlăm rugina galbenă

Factorii de risc care concură la instalarea epidemiilor de rugină galbenă sunt: climatul răcoros, precipitațiile abundente în perioada de vegetație, cultivarea soiurilor sensibile, samulastra, iernile ușoare, microclimatul umed [Martinez - Espinoza, 2008]. După Popescu (2005), la factorii amintiți se adaugă vânturile care bat din nord - vest și sud - vest care pot aduce uredospori. În condiții de epidemie frunzele se usucă prematur, dezvoltarea spicelor este încetinită iar boabele rămân șiștave.

Măsurile profilactice sunt aceleași ca la rugina brună. Se recomandă distrugerea samulastrei, a gazdelor voluntare, excesul de azot, semănatul timpuriu și des.

Pentru a putea lupta cu boala este bine să cultivăm soiuri rezistente la rugina galbenă, mai ales în zonele unde există istoric al bolii.

Măsurile chimice sunt cele mai utilizate în prezent. Tratamentele trebuie efectuate în urma controalelor fitosanitare periodice. Controalele trebuie începute chiar de la începutul perioadei de vegetație. Popescu (2005) recomandă aplicarea tratamentelor atunci când PED - ul este de 25% intensitate. De obicei, tratamentele care se fac pentru alți patogeni ai cerealelor controlează și rugina galbenă.

Fungicidele omologate pentru combaterea ruginii galbene în România sunt: azoxystrobin, benzovindiflupir, ciproconazol, difenoconazol, epoxyconazol, fenpropidin, flutriafol, metconazol, piraclostrobin, protioconazol, tebuconazol, triadimenol. Dintre combinații, amintesc: azoxystrobin cu ciproconazol, bixafen cu protioconazol, fenpropimorf cu metrafenonă și epoxyconazol, ciproconazol cu pentiopirad, protioconazol cu trifloxystrobin, benzonvindiflupir și protioconazol, procloraz cu tebuconazol și proquinazid, spiroxamină cu tebuconazol și triadimenol, protioconazol cu spiroxamină și tebuconazol, luxapiroxad cu metconazol, piraclostrobin cu epoxyconazol, epoxyconazol cu metconazol, fluxapiroxad cu piraclostrobin etc [după ”Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România”, 2019].

Măsurile biologice sunt în atenția specialiștilor, fiind intens experimentate în prezent. Biopreparate pe bază de Bacillus subtilis (tulpina QST 713) sunt testate pentru controlul ruginii galbene. În urma studiilor s-a constatat că B. subtillis ține sub control patogenul doar la intensități mici de atac. Când severitatea infecției a fost ridicată și controlul biologic a fost mai scăzut, sub 30%. Tratamentele efectuate imediat după inocularea plantelor cu P. striiformis au dat cele mai bune rezultate. Concluzia a fost că tratamentele cu biopreparate sunt mai eficiente dacă sunt aplicate preventiv și nu curativ. Pentru obținerea unor rezultate bune în combatere, sunt necesare mai multe tratamente biologice, unul singur nefiind suficient [Reiss et Jørgensen, 2016].

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Ministrul Agriculturii a anunțat că despăgubirile pentru seceta pedologică extremă, care a afectat peste 30.000 de fermieri, vor fi acordate la începutul lunii septembrie. Peste 70% din suprafaţa afectată de secetă a fost cultivată cu grâu. Suma totală, plătită de la bugetul de stat, pentru despăgubiri este de 1,15 miliarde de lei.

„Au fost afectaţi 34.647 de fermieri, suprafaţa afectată este de 1.168.000 de hectare cu culturi înfiinţate în toamna anului trecut. Am definitivat proiectul de ordonanţă de urgenţă pentru instituirea acestei scheme de ajutor şi a fost prenotificat la Comisia Europeană”, a declarat Adrian Oros.

Ministrul a arătat care este cuantumul despăgubirilor plătite la hectar. Anume, pentru grâu și secară – 925 lei, orz – 912 lei, orzoaică – 951 lei, triticale – 805 lei, ovăz – 772 lei şi rapiţă – 1.002 lei.

Din 14 august, fermierii pot solicita la APIA banii pentru despăgubiri.

În premieră pentru organizațiile profesionale din țara noastră, Clubul Fermierilor Români a lansat un serviciu specializat de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale, adresat fermierilor, având ca scop creșterea performanței afacerilor agricultorilor. Noul serviciu oferă atât informații customizate, cât și analize detaliate despre evoluția pieței de cereale la nivel local și internațional, prin intermediul unei echipe dedicate de experți analiști.

„Conform unui studiu recent, realizat de către Clubul Fermierilor Români în rândul membrilor, a rezultat că fermierii au un grad mare de vulnerabilitate în faza de valorificare a recoltelor. Adăugăm în portofoliul nostru activitatea de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale pentru a putea oferi fermierilor membri expertiză și informații specializate, în timp real. Stabilim o premieră în România prin acest tip de serviciu oferit de către o asociație de fermieri, cu scopul de a maximiza și securiza profiturile fermierilor. Susținem interesele fermierilor în dialogul acestora cu partenerii comerciali, pentru încheierea unor contracte reciproc avantajoase”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Pentru coordonarea serviciului de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale, Clubul Fermierilor Români l-a cooptat în echipă pe Cezar Iulian Gheorghe, analist și trader cu o expertiză recunoscută de peste 18 ani pe piața de agribusiness. Comerțul cu cereale are anumite particularități și se bazează pe o serie de reglementări și proceduri care trebuie cunoscute și urmărite, la care se adaugă condițiile contractuale, logistice și de depozitare, care și ele trebuie gestionate și negociate cu maximă atenție. „Fermierii nu au întotdeauna acces la informații specializate, în timp util. Interpretarea în mod corect și rapid a acestora poate face diferența în vânzarea și valorificarea recoltei. Pentru analizele noastre folosim instrumente avansate de lucru, urmărim evoluția prețurilor cerealelor pe cele mai importante burse și realizăm rapoarte detaliate pentru piața națională și internațională, în funcție de nevoia fiecărui fermier. Punem la dispoziția fermierilor un portofoliu extins de opțiuni de desfacere și îi asistăm pe durata întregului proces de contractare și execuție. Invit fermierii să apeleze cu încredere la serviciile noastre de consultanță pentru a putea lua cele mai bune decizii”, a punctat Cezar Iulian Gheorghe, expert analist pentru comerțul cu cereale - Clubul Fermierilor Români.

Producătorii agricoli hunedoreni au definitivat însămânţările de toamnă în proporţie de 30%, prioritățile fiind reprezentate de orz, grâu, triticale şi orzoaică.

Potrivit vocilor autorizate ale Direcţiei Judeţene de Agricultură (DAJ) Hunedoara, în prezent este vizibil deficitul de apă cauzat de lipsa precipitaţiilor, specific unui început de secetă pedologică.

Șefia DAJ precizează că, în cazul semănatului de toamnă, sunt programate circa 10 000 de hectare.

În ceea ce priveşte arăturile de toamnă, fermierii execută aceste operaţiuni imediat ce eliberează terenurile de resturile de la cultura de porumb.

În ciuda efectelor vremii nefavorabile asupra dezvoltării culturilor agricole în sezonul 2017-2018, fermierii cărășeni au reușit să obţinută recolte destul de bune la finalul campaniei de vară, a anunțat ing. Pavel Nefir, directorul-adjunct al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (DAJ) Caraş-Severin.

Mai exact, producătorii agricoli din Caraș-Severin au reușit să obțină la grâu un randament de peste 4.500 kg la hectar, în timp ce la orz şi la triticale, producția la hectar a fost de aproape 4.000 kg.

Conform afirmațiilor lui Nefir, citat de agenția națională de presă, campania de vară din acest an a durat peste 60 de zile, dublu faţă de anul trecut.

„Cu toate că lucrez de foarte mulţi ani în domeniu, aceasta a fost cea mai lungă campanie de vară pe care am trăit-o până acum, pentru că a durat 63 de zile, de la 11 iunie, până la 13 august, ceea ce înseamnă foarte mult pentru recoltatul culturilor de vară. Ca să facem o comparaţie, trebuie să spunem că, anul trecut, această campanie a ţinut doar 35 de zile. Capacitatea zilnică de recoltare a judeţului Caraş-Severin, ţinând cont de numărul de combine existente, de norma de lucru a unei asemenea combine, este de 2.575 de hectare. Dacă vremea ar fi fost favorabilă, recoltatul ar fi durat 11 - 12 zile. Prin urmare, cauza prelungirii recoltării nu a constituit-o lipsa unei dotări tehnice corespunzătoare, ci reprizele de ploaie care au fost aproape zilnice”, a precizat șeful DAJ Caraș-Severin.

Acesta a mai precizat că întârziindu-se recoltatul la culturile de vară, se ajunge la supracoacere, ceea ce înseamnă, în fapt, pierderi cantitative, dar mai ales calitative.

În ceea ce privește producția de grâu, aici s-au realizat peste 4.500 kg la hectar, iar la orz şi triticale aproape 4.000 kg, în timp ce la rapiţă au fost obținute peste 2.200 kg la hectar.

Din totalul celor 28.000 de hectare de culturi recoltate în această vară, circa 80% din suprafaţă a aparţinut fermelor mari, societăţilor comerciale, iar 20% a aparţinut agricultorilor mici, respectiv, societăţilor individuale.

Atlantis Flex este cel mai nou remediu propus fermierilor români în demersurile lor de combatere a buruienilor, incluzând aici și Vulpia spp., respectiv Coada vulpii, potrivit reprezentantului departamentului de înregistrare și dezvoltare al companiei Bayer în România, Ion Mutafa, cu ocazia prezentării oficiale a celei mai recente inovații în controlul buruienilor graminee la cereale.

Atlantis Flex acționează atât prin frunze, cât și prin sol, prin intermediul propoxicarbazonului-sodiu, are o selectivitate foarte bună datorită tehnologiei safener (tehnologiei mefenpir-dietil), respectiv deține cea mai largă compatibilitate cu toți partenerii de amestecuri Bayer și nu are restricții în rotația culturilor (de trei ori mai puțină substanță activă propoxicarbazon-sodiu la hectar la doza maximă de aplicare, față de produsul Attribut 70 SG), a precizat Mutafa cu ocazia evenimentului de lansare care a avut loc la București, joi, 8 martie 2018.

„Produsul Atlantis Flex conține două substanțe active – mesosulfuron-metil 45 g/kg și propoxicarbazon-sodiu 67,5 g/kg, plus mefenpir-dietil (safener) 90 g/kg. Mesosulfuronul-metil este cea mai cunoscută și utilizată substanță activă în Europa de Vest pentru combaterea gramineelor din culturile de cereale păioase. Propoxicarbazonul-sodiu este cunoscut de cei care au utilizat produsul Attribut 70 SG, unul foarte eficient în combaterea buruienii Bromus sp. (obsiga). Nu în ultimul rând, mefenpirul-dietil este un safener care ajută la metabolizarea substanțelor active în planta de cultură. Formularea acestui produs este una granulată de tip WG. Modul de acțiune a celor două substanțe active – mesosulfuronul-metil: prin frunze și, într-o mai mică măsură, prin rădăcini. Dacă la propoxicarbazon-sodiu știam că are o acțiune mai mare prin sol, dacă ne referim la Attribut 70 SG, unde cantitatea de substanță activă este mai mare și cantitatea pe hectar, de asemenea, mai mare, aici acționează prin frunze și, parțial, prin rădăcini, datorită cantității mai mici pe care noi o avem recomandată la hectar (n.r. - 0,33 kg/ha în cazul grâului de toamnă, grâului durum și triticalelor pentru combaterea cozii vulpii, odos, obsiga secarei, raigrasului, rapiței, mușețelului, punguliței, nemțișorului de câmp, traistei ciobanului și rocoinei, respectiv 0,2 kg/ha la aceleași culturi plus în cazul grâului de primăvară și al secarei în combaterea cozii vulpii, ierbii vântului, firuței, rapiței, mușețelului, punguliței, nemțișorului de câmp, traistei ciobanului și rocoinei). Mefenpirul-dietil are rol de metabolizare a substanțelor active în plantele de cultură și de a asigura o selectivitate foarte bună pentru plantele de cultură”, a declarat Mutafa în cadrul unei conferințe de presă care a avut loc joi, 8 martie 2018, la București.

Conform informațiilor puse la dispoziția presei de către companie, portofoliul Bayer Crop Science destinat protecţiei plantelor include mai nou şi produsul Altantis Flex – un erbicid selectiv pentru combaterea ȋn post-emergenţă a unei game largi de buruieni monocotiledonate anuale şi perene şi a unor dicotiledonate anuale din culturile de cereale.

La rândul său, Pascal Cassecuelle, director general Bayer pentru grupul de ţări România, Bulgaria şi Republica Moldova şi liderul diviziei Crop Science, a subliniat contribuţia extrem de importantă pe care România o poate aduce agriculturii europene şi mondiale.

Pentru a atinge însă aceste performanţe şi pentru a veni în întâmpinarea unei cereri de hrană tot mai mari la nivel global, sunt indispensabile investiţiile în domeniul agricol, o abordare sustenabilă, ce pune în centru inovaţia, dar şi dezvoltarea continuă de noi produse şi tehnologii care să vină în sprijinul fermierilor.

„Lumea are nevoie de România. România este a șasea mare putere agricolă din Europa și va fi a V-a după Brexit. Producţiile românești pentru grâu și porumb sunt cu 40% - 50% mai mici decât media europeană, dar România ar putea crește producția de cereale cu 50% și să exporte la fel de mult grâu ca Germania, devenind un exportator mai mare de porumb decât Franța”, susţine Pascal Cassecuelle.

Atlantis Flex este cea mai nouă combinație de sulfonilureice destinată utilizării în post-emergență în culturile de cereale (grâu de toamnă şi de primăvară, grâu durum, triticale şi secară) și cea mai recentă inovație în acest grup de erbicide. Acesta înglobează tehnologia safener Bayer, mefenpir dietil, care asigură cel mai înalt grad de selectivitate fără a compromite eficacitatea produsului asupra buruienilor și fără să afecteze cultura de cereale.

Bayer este o companie globală cu competenţe-cheie în domeniul „Ştiinţelor Vieţii”, respectiv sănătate şi agricultură. Produsele şi serviciile oferite sunt special concepute pentru a fi în beneficiul oamenilor şi a îmbunătăţi calitatea vieţii acestora. Totodată, Grupul îşi propune să creeze valoare prin inovaţie, o dezvoltare şi o profitabilitate ridicate. Bayer s-a angajat să respecte principiile dezvoltării sustenabile, precum şi responsabilităţile sale etice şi sociale, în calitate de cetăţean corporativ. În anul fiscal 2017, Grupul avea aproximativ 99.800 de angajaţi şi a înregistrat vânzări de 35 de miliarde de euro. Cheltuielile cu capitalul s-au ridicat la 2,4 miliarde de euro, iar cele cu cercetarea şi dezvoltarea, la 4,5 miliarde de euro.

Anul acesta, doar între 3.000 şi 5.000 de hectare au fost pregătite de producătorii agricoli maramureșeni pentru a fi însămânţate cu grâu, ținând cont de faptul că estimarea pentru aceste culturi era de aproape 7.000 de hectare, a afirmat directorul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Maramureş, Virgil Tânţaş.

„Estimăm din discuţiile purtate cu fermierii că în această toamnă vor fi însămânţate cu grâu între 3.000 şi 5.000 de hectare, deşi iniţial credeam că o se ne apropiem de 7.000 de hectare. Există o orientare spre cultura triticalelor în ultimii an, deşi fermierii care cultivă au posibilitatea să-şi verifice întreaga recoltă pe piaţa regională a cerealelor”, a precizat Ţânţaş pentru Agerpres.

El a mai adăugat că o bună parte din recolta de grâu a fermierilor este valorificată pe piaţa locală printr-o mini-bursă a cerealelor organizată de Administraţia Pieţelor din municipiul Baia Mare care poate da o anumită orientare privind prețurile de achiziție a cerealelor.

„Pentru a veni în sprijinul fermierilor din judeţul Maramureş, Administraţia Pieţelor din Baia Mare organizează, anul începând cu luna noiembrie şi până în primăvara anului următor, o mini bursă locală a cerealelor care poate determina tendinţa preţului de achiziţie la grâu, dar şi la alte cereale cum ar fi porumb, orz, ovăz, secară. Preţurile sunt orientative, însă de cele mai multe ori reflectă cererea de piaţă pe ziua respectivă. Unii agenţi economici implicaţi în afaceri agricole i-au acest reper în raport cu preţurile practicate pe piaţa naţională. Mini-bursa cerealelor poate fi un barometru real pe o durată de timp fixată care vine atât în sprijinul fermierilor cât şi al potenţialilor cumpărători”, a mărturisit șeful DAJ Maramureș.

Unul dintre cei mai importanţi cultivatori de grâu din judeţul Maramureş, Ioan Mătieş, din comuna Mireşul Mare, susţine că înfiinţarea de noi culturi de grâu depinde în mare măsură de interesul industriei de panificaţie.

„O nouă cultură de grâu este motivată de interesul industriei de panificaţie, locale sau regionale. (...) Sigur, noi nu suntem mari cultivatori de grâu aşa cum ar fi sătmărenii, dar putem spune că la un nivel modest echilibrăm piaţa pe lângă necesarul de grâu necesar industriei de panificaţie pe durata a 12 luni de zile”, a menţionat fermierul, care a adăugat că ar putea cultiva în această toamnă câteva mii de hectare cu grâu pe terenurile deţinute în judeţul Maramureş şi Satu Mare.

Conform spuselor reprezentanţilor Asociaţiei Patronilor din Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase Maramureş, anual, industria locală foloseşte peste 200.000 de tone de făină pentru a oferi cumpărătorilor pâine, dar şi o gamă largă de alte produse.

Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, în toamna anului 2015 au fost însămânțate cu grâu 1,993 milioane hectare (ha), cu secară — 8.569 ha, triticale — 83.867 ha, orz de toamnă — 292.146 ha, orzoaică de toamnă — 77.788 ha și rapiță — 471.396 ha.

Prognoza agrometeo a ANM valabilă pentru perioada 8-14 octombrie 2016 arată că, din punct de vedere al stării de vegetaţie a culturilor agricole, procesele de creştere la culturile de toamnă (rapiţă, orz şi grâu) aflate în primele faze de vegetaţie (germinare, răsărire şi înfrunzire) se vor desfăşura în general normal, îndeosebi în zonele de câmpie şi în ritmuri uşor mai lente în restul teritoriului agricol, precum şi pe suprafeţele afectate de fenomenul de secetă pedologică.

Datele statistice sintetizate privind producțiile medii obținute la culturile de grâu, secară, triticale, orz, ovăz, orzoaică de primăvară și de toamnă, rapiță, respectiv mazăre, colectate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) până la data de 26 iulie 2016, transmise publicației Revista Fermierului și agregate de analiștii periodicului, relevă majorări semnificative de randamente medii la hectar față de estimările inițiale, performerul anului agricol 2015-2016 fiind de departe mazărea cu 52,2 la sută creștere.

„Din datele înregistrate în această perioadă (...) se observă creşterea randamentelor medii la hectar. Majorările, în procente, sunt de 7,3 în cazul grâului, 9,8 pentru cultura de orz şi orzoaică de toamnă și 11,7 pentru rapiţă. Un rezultat deosebit, o creştere a randamentului la hectar cu 52,2 %, se înregistrează la cultura de mazăre boabe”, se precizează în raportul Ministerului Agriculturii, transmis în exclusivitate publicației noastre.

Cel mai nou raport pe termen scurt al Comisiei Europene (CE) privind culturile arabile, lactate și carne - „Vară 2016” (disponibil la sfârșitul analizei) relevă că productivitatea medie la hectar în cazul culturii de mazăre boabe, raportată la nivelul UE28, se cifrează la 2,64 tone, în scădere față de 2015 cu 4,3 procente, dar în creștere față de media ultimilor cinci ani cu 2,1%.

Potrivit documentelor MADR, cantitatea totală de mazăre boabe strânsă din câmp atingea în 26 iulie a.c. cifra de 104.574 tone. La data amintită anterior, materia-primă a fost recoltată de pe o suprafață care a însumat 39.286 hectare, iar productivitatea medie obținută a atins nivelul de 2.662 kilograme la hectar (puțin peste estimările europene privind randamentul la această specie, mai exact cu circa 20 de kilograme de mazăre la hectar peste nivelul de 2,64 tone/ha). La momentul datei raportate de ministerul de resort, marja productivității la mazăre a depășit cu mult previziunile inițiale ale instituției și a ajuns la 139,8 la sută, în condițiile unei suprafețe recoltate de 116,6 procente din totalul estimat. Previziunile Ministerului Agriculturii din România relevau la începutul campaniei o suprafață care urma să fie însămânțată de 33.690 ha, o producție totală estimată de 74.758 tone și o producție medie care urma să ajungă la 2.219 kg de mazăre boabe la hectar.

Cantitatea de mazăre boabe obținută la finele anului agricol 2014-2015 atingea cifra totală de 55.179 tone, randamentul era de 1.749 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 31.543 hectare.

Concret, față de sezonul agricol anterior, numărul hectarelor însămânțate cu mazăre a crescut de la an la an cu peste 7.700, iar productivitatea a fost mai mare în 2016 față de 2015 cu peste 900 de kilograme la hectar.

Mazărea boabe pentru procesare aduce producătorilor agricoli un venit suplimentar ca sprijin cuplat. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească legumicultorii, dacă vor dori să primească plăți cuplate, este de a face dovada că utilizează sămânță românească de mazăre, certificată oficial, iar destinația producției trebuie să fie neapărat consum în stare proaspătă și pentru industrializare.

Sprijinul cuplat la cultura de mazăre boabe pentru industrializare se acordă fermierilor care au încheiat contract anual cu o unitate de industrializare înregistrată pentru siguranța alimentelor; livrează cantitatea minimă de 1,9 tone/ha mazăre boabe la o unitate de procesare înregistrată pentru siguranța alimentelor; fac dovada, pe bază de factură fiscală sau pe baza filei/filelor din carnetul de comercializare a produselor agricole, în cazul persoanelor fizice, a comercializării producției contractate, dar nu mai puțin decât cantitatea de 1,9 tone/ha. Procesatorii care cultivă mazăre boabe fac dovada procesării producției proprii, până la data de 1 noiembrie 2016, prin documente contabile interne.

Mazărea intră în categoria culturilor agricole pentru care se acordă și plată pentru înverzire. Fermierii sunt încurajați să cultive, de toamna până primăvara, plante care să mențină terenurile verzi. Scopul este acela de a îmbunătăți în mod natural calitățile solului. Pentru fiecare hectar înființat cu plante verzi, fermierii primesc 130 euro/ha, drept plată pentru înverzire. Culturile verzi trebuie semănate până la sfârșitul lunii septembrie, iar biomasa formată se încorporează în sol în primăvară.

Rapița, orzul și orzoaica, respectiv grâul, vin puternic din urmă

Același raport CE citat relevă că blocul UE28 ar urma să obțină în acest an o productivitate medie de 6,04 tone de grâu la hectar, cea de secară ar putea atinge nivelul de 3,74 tone la hectar (producție medie calculată pentru cele două culturi, similară cu cea realizată de MADR – 4,89 tone la hectar), cea de triticale – 4,08 tone la hectar, cea de orz – 5,02 tone la hectar, cea de ovăz – 3,02 tone la hectar, iar cea de rapiță – 3,24 tone la hectar.

Conform raportului MADR, la data de 26 iulie 2016, cantitatea totală cumulată de grâu și de secară atingea cifra de 7.868.012 tone recoltate. Materia-primă (grâu plus secară) a fost culeasă de pe o suprafață totală de 1.942.298 hectare, iar randamentul mediu obținut a fost de 4.051 kilograme la hectar (mai mic decât media cumulată a celor două culturi agricole la nivel UE28 cu peste 800 kg/ha). La ora actuală, marja productivității la grâu și la secară a depășit estimările inițiale ale ministerului de resort și a ajuns la 100,2 la sută, în condițiile unei suprafețe recoltate de 92,7 la sută din totalul estimat a fi însămânțat. Previziunile inițiale ale MADR relevau o suprafață care urma să fie însămânțată de 2.095.310 ha, o producție totală de 7.851.999 tone și o producție medie de 3.747 kg de grâu și secară la hectar.

Cantitatea de grâu și cea de secară obținute cumulat la finele anului agricol 2014-2015 atingeau cifra totală de 7.986.789 tone, randamentul era de 3.774 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 2.116.170 hectare. În urmă cu doar trei zile, în plină campanie de recoltat, randamentul este deocamdată mai mare pentru cele două culturi cumulate – 4.051 kilograme la hectar, suprafața recoltată a atins deja 1.942.298 ha, iar cantitatea de materie-primă recoltată depășește deja 7.86 milioane tone. Mari surprize nu vor fi în această zonă.

Tot la capitolul grâu și secară, evoluţia realizării producţiei este următoarea: la nivelul anului 2015, pentru toate cele 42 de județe ale țării (100% din suprafața totală a culturii), producția medie totală a fost de 3.774 kilograme de grâu și secară la hectar pentru ca, în 2016, randamentul mediu total la hectar să ajungă la 4.051 kg/ha materie-primă. La capitolul clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente în 33 de județe ale țării (97,5 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu a fost de 3.782 kilograme/ha de grâu și secară (adică 97,7 procente din producția totală a culturii). Și asta în timp ce, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, la același capitol clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente de această dată în 27 de județe ale țării (97,2 din suprafața totală a culturii), producția medie la hectar a fost de 4.060 kilograme de grâu și secară (adică 97,4 procente din producția totală a culturii). În cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, prezente în nouă județe la nivelul anului 2015 (2,5% din suprafața totală a culturii), productivitatea medie la hectar a fost de 3.477 kilograme de grâu și secară (adică 2,3 procente din producția totală a culturii). Tot în cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, de această dată însă la nivelul anului 2016, prezente în 11 din cele 42 de județe ale țării (2,7 din suprafața totală a culturii), producția medie la hectar a fost de 3.737 kilograme de grâu și secară (adică 2,5 procente din producția totală a culturii). Nu în ultimul rând, dacă pentru clasele de suprafață mai mici de 2.000 de hectare, la nivelul anului 2015 nu există date, pentru anul în curs, acestea au fost prezente în patru județe ale țării (0,1% din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a fost de 4.101 kilograme de grâu și secară (adică 0,1 procente din producția totală a culturii).

Triticale, randament mai mic decât cel al UE28

În aceeași zi - 26 iulie 2016, cantitatea totală de triticale culeasă atingea cifra de 227.244 tone. Materia-primă era recoltată de pe o suprafață de 58.845 hectare, iar randamentul obținut era de 3.862 kilograme la hectar. În prezent, marja productivității la triticale ajunge la nivelul de 67,4 procente, în condițiile unei suprafețe recoltate de 65,2 la sută din totalul însămânțat. Calculele estimative ale MADR arătau la începutul campaniei o suprafață însămânțată cu triticale de 90.217 ha, o producție totală de 336.988 tone și o productivitate medie de 3.735 kilograme boabe la hectar.

Orz, și ai productivitatea medie este mai mică în România decât cea la nivel UE28

În urmă cu trei zile de la data publicării articolului, cantitatea totală de orz recoltată a ajuns la nivelul a 1.323.700 tone. Orzul a fost cules de pe o suprafață de 304.498 hectare, iar productivitatea medie realizată a fost de 4.347 kg/ha. La data de 26 iulie 2016, productivitatea la orz atingea nivelul de 111,7%, în condițiile unei suprafețe recoltate de 101,5 la sută din totalul previzionat a fi însămânțat. Estimările inițiale ale ministerului de resort relevau o suprafață însămânțată de 299.787 ha, o producție totală de 1.184.966 tone și un randament mediu de 3.953 kg/ha.

Nivelul producției de orz a atins la finele sezonului agricol anterior a atins cifra totală de 1.071.960 tone, randamentul mediu anual a fost de 4.020 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 266.658 hectare. La nivelul datei de 26 iulie 2016, productivitatea medie era în creștere la orz – 4.347 kg/ha, suprafața recoltată atingea deja 304.498 ha, iar cantitatea de materie-primă recoltată era de 1.323.700 tone.

Orzoaica de toamnă, peste așteptările MADR

Cantitatea totală de orzoaică de toamnă recoltată până la data de 26 iulie 2016 a atins nivelul de 287.761 tone. Materia-primă a fost culeasă de pe o suprafață de 70.691 hectare, iar productivitatea medie realizată a fost de 4.071 kilograme de orzoaică de toamnă la hectar. La ora actuală, marja productivității la orzoaica de toamnă atinge deja 109,5%, în condițiile unei suprafețe recoltate de 95,3 la sută din totalul estimat a fi însămânțat. Previziunile MADR arătau inițial o suprafață însămânțată de 74.165 ha, o producție totală de 262.614 tone și o producție medie de 3.541 kilograme boabe la hectar.

Nivelul producției de orzoaică de toamnă a ajuns în 2015 la un total de 255.926 tone, productivitatea medie pe sezon la situat o cotă de 3.513 kg/ha, în timp ce suprafața alocată însămânțărilor a fost de 72.860 hectare. În data de 26 iulie 2016 însă, randamentul mediu la orzoaica de toamnă se majorează și el și atinge totalul de 4.071 kg/ha, suprafața recoltată atinge deja 70.691 ha, iar cantitatea de materie-primă recoltată este de 287.761 tone.

Orzoaica de primăvară, cu un pas în plus față de estimările MADR

Producția totală de orzoaică de primăvară recoltată la până la data de 26 iulie 2016 a ajuns la nivelul a 230.463 tone. Materia-primă a fost culeasă de pe o suprafață de 84.558 hectare, iar productivitatea medie obținută a fost de 2.726 kilograme la hectar. La ora actuală, procentajul productivității la orzoaică de primăvară atinge deja 68,5%, în condițiile unei suprafețe recoltate de 66,4 la sută din totalul previzionat a fi însămânțat. Estimările inițiale ale Ministerului Agriculturii arătau o suprafață însămânțată cu orzoaică de primăvară de 127.305 ha, o producție totală de 336.439 tone și o producție medie de 2.643 kilograme boabe la hectar.

Evoluţia realizării producţiei la orz și orzoaică 2014-2015 vs. 2015-2016

Păstrând registrul, evoluţia realizării producţiei de orz și orzoaică la nivelul anului agricol 2014-2015, pentru toate cele 42 de județe ale țării (100% din suprafața totală a culturii) se conturează după cum urmează: producția medie totală a fost de 3.911 kilograme de materie-primă combinată pentru ca, în sezonul 2015-2016, randamentul mediu totală la hectar să atingă nivelul de 4.295 kg/ha materie-primă. La capitolul clase de suprafețe mai mari de 10.000 ha, prezente în 12 județe ale țării (80,2 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu a fost de 4.057 kilograme/ha de grâu și secară (practic 83,3% din totalul producției cumulate de orz și orzoaică). Și asta în timp ce, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, la același capitol clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente de această dată în 11 județe ale țării (77,5 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a atins nivelul de 4.422 kilograme de orz și orzoaică (mai exact 79,8 procente din producția totală a culturii). Cu privire la clasele de suprafațe variind între 2.000 – 10.000 ha, prezente în 12 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (16,1 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), randamentul mediu la hectar a fost de 3.375 kg/ha de orz și orzoaică (mai exact 13,9% din nivelul total al producției). Tot în cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, de această dată însă la nivelul anului 2016, localizate în 14 din cele 42 de județe ale țării (19,8 din suprafața totală alocată culturilor de orz și orzoaică), randamentul mediu la hectar a fost de 3.897 kilograme de orz și orzoaică la hectar (adică 17,9 procente din producția totală a culturii). Nu în ultimul rând, în cazul claselor de suprafață mai mici de 2.000 de hectare, prezente în 18 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (3,7 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), productivitatea medie la hectar a fost de 3.051 kg/ha de orz și orzoaică (mai exact 2,8 la sută din nivelul total al producției), pentru anul în curs, acestea au fost prezente în 17 județe ale țării (2,7% din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a fost de 3.529 kilograme de orz și orzoaică (adică 2,3 procente din producția totală a culturii de orz și orzoaică).

Ovăz, pe plus față de previziunile ministerului de resort

Pe 26 iulie 2016, cantitatea totală de ovăz culează a atins nivelul de 184.218 tone. Ovăzul a fost recoltat de pe o suprafață de 74.231 ha, iar productivitatea medie obținută a fost de 2.482 kg/ha. La momentul întocmirii raportului MADR, marja productivității la ovăz atingea nivelul de 54,2 la sută, în condițiile unei suprafețe totale recoltate de 50,6 la sută din totalul însămânțat. Previziunile ministerului de resort relevau la începutul campaniei o suprafață însămânțată de 146.653 hectare, o producție totală de 339.682 tone și un randament mediu de 2.316 kilograme boabe la hectar.

Rapiță, mai multă la hectar cu circa 300 de kilograme față de estimările Ministerului Agriculturii

Volumul total recoltat atingea în 26 iulie a.c. cifra de 1.239.601 tone de rapiță. Materia-primă a fost culeasă de pe o suprafață care a însumat 443.976 hectare la data amintită anterior, iar productivitatea medie obținută a atins nivelul de 2.792 kilograme la hectar. La momentul datei raportate de MADR, marja productivității la rapiță a depășit previziunile inițiale ale ministerului de resort și a ajuns la 106,7 la sută, în condițiile unei suprafețe recoltate de 95,4 la sută din totalul previzionat a fi însămânțat. Estimările MADR relevau la începutul campaniei o suprafață care urma să fie însămânțată de 465.053 ha, o producție totală de 1.161.113 tone și o producție medie de 2.497 kg de semințe de rapiță la hectar.

Recolta totală de rapiță obținută la sfârșitul anului agricol 2014-2015 atingea nivelul de 919.473 tone, randamentul era de 2.499 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 367.885 ha. În urmă cu doar trei zile, în plină campanie de recoltat, productivitatea medie era mai mare la rapiță față de sezonul anterior – 2.792 kilograme la hectar, suprafața recoltată atingând deja 443.976 ha, iar cantitatea de materie-primă culească sare de 1,23 milioane tone. Nici aici nu vor fi mari surprize, sub forma căderilor bruște de randament pe ultima sută de metri (4,6 la sută din suprafață nerecoltată). Cifra estimată de Bogdan Iliescu, expert trading, la data de 12 iulie a.c. a fost de 1,350 milioane tone, cu aproape 200.000 de tone în plus față de cifrele vehiculate de Ministerul Agriculturii.

La capitolul clase de suprafețe mai mari de 10.000 ha, prezente în 12 județe ale țării (78,7 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu a fost de 2.585 kilograme/ha de rapiță (practic 81,4% din totalul producției). Și asta în timp ce, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, la același capitol clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente de această dată în 14 județe ale țării (80,7 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a atins nivelul de 2.743 kilograme de rapiță (mai exact 79,3 procente din producția totală a culturii). Cu privire la clasele de suprafațe variind între 2.000 – 10.000 ha, prezente în 16 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (19,1 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), randamentul mediu la hectar a fost de 2.157 kg/ha de rapiță (mai exact 16,5% din nivelul total al producției). Tot în cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, de această dată însă la nivelul anului 2016, localizate în 12 din cele 42 de județe ale țării (17,6 din suprafața totală alocată culturii de rapiță), randamentul mediu la hectar a fost de 3.004 kilograme de rapiță la hectar (adică 18,9 procente din producția totală a culturii). Nu în ultimul rând, în cazul claselor de suprafață mai mici de 2.000 de hectare, prezente în 14 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (2,2 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), productivitatea medie la hectar a fost de 2.412 kg/ha de orz și orzoaică (mai exact 2,1 la sută din nivelul total al producției), pentru anul în curs, acestea au fost prezente în 16 județe ale țării (1,7% din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a fost de 2.911 kilograme de rapiță (adică 21,8 procente din producția totală a culturii de rapiță).

Faţă de realizările înregistrate în anul 2015, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, culturile de grâu și secară, orz, orzoaică de toamnă și de primăvară, rapiță și mazăre boabe se aflat într-un stadiu la care lucrările de recoltare erau realizate în procent de peste 80%, cifră relevantă pentru analiștii din sector. Tot la acea dată au fost eliberate aproximativ 2,2 milioane hectare şi au fost arate circa 670.000 ha.