turism - REVISTA FERMIERULUI

Asociația Profesională Vitivinicolă Dealu Mare organizează a doua ediție a evenimentului „Evadare în Dealu Mare”, în zilele de 26 și 27 iunie 2021. Prima ediție, organizată în august 2020, a fost un succes, deși a avut loc în condiții de pandemie, toți participanții simțindu-se în siguranță în timp ce s-au bucurat de o experiență unică.

Evadare Dealu Mare 2021 afis

La doar o oră de București, Asociația Profesională Vitivinicolă Dealu Mare își dezvăluie comorile - din pivnițe și vii, din sufletele oamenilor locului, oferindu-le vizitatorilor două zile în natură, aer liber și vinuri bune. 12 crame își vor deschide porțile pentru iubitorii de vin, fiind împărțite în patru trasee a câte trei crame, în fiecare din cele două zile ale evenimentului „Evadare în Dealu Mare 2021” (26 – 27 iunie). Fiecare turist își poate alege câte un singur traseu în fiecare dintre cele două zile în care cramele sunt deschise, contra unui bilet disponibil exclusiv pe IaBilet.ro, care costă 260 lei cu transport inclus sau 200 lei cu transport propriu.

Pasionații de natură și vin vor degusta, vor vizita locuri frumoase, vor învăța vinul de la profesioniștii care-l produc. În fiecare dintre cele două zile ale evenimentului poate fi ales câte unul dintre cele patru trasee a câte trei crame, unde îi veți cunoaște pe oamenii din spatele vinurilor, veți trăi plăceri oenogastronomice și vă veți bucura de socializare și de o memorabilă ieșire în natură.

IMG 7559 

Cramele și traseele de la Evadarea în Dealu Mare

Traseu 1: Gramofon Wine, Dagon Clan, Domeniul Aristiței (New entry)

Traseu 2: SERVE, Viile Metamorfosis, DAVINO (Classic)

Traseu 3: Budureasca, APOGEUM, Licorna Winehouse (Classic with a modern twist)

Traseu 4: The Iconic Estate, Aurelia Vișinescu Wines, Lacerta Winery (Treasures of the East)

Turiștii vor primi hărți (una tipărită și alta electronică) care îi vor ajuta să înțeleagă mai bine regiunea și le vor oferi informații despre cramele din zona Dealu Mare. Harta tipărită va fi dăruită ca suvenir tuturor participanților, având și o componentă interactivă: cei care obțin pe ea semnăturile tuturor oenologilor de la crame vor primi, în cadrul unui eveniment organizat în ajunul Zilei Naționale a Gastronomiei și Vinurilor din România (care anul acesta este pe 3 octombrie), titlul de ambasador onorific al regiunii viticole Dealu Mare.

IMG 7566 IMG 7529

De ce să vizitezi Dealu Mare

Proximitate – la doar o oră de Capitală și de principalul aeroport al României, în mijlocul uneia dintre cele mai mari concentrări urbane din țară, „constelația” cramelor din Dealu Mare este accesibilă pentru incursiuni de o zi sau de mai lungă durată și oferă ocazia descoperirii unei zone cu bogate tradiții istorice, arhitecturale și gastronomice.

Diversitate – nicăieri mai bine decât în Dealu Mare nu se regăsește o varietate atât de mare de crame – mici, mjilocii și mari. Împreună, dar și fiecare – cu filosofia și caracterul propriu – oferă iubitorilor de vin produse pentru orice gust și buzunar, disponibile în retail, dar și în restaurantele cele mai pretențioase.

Calitate – recunoașterea acesteia este autoasumată de Asociația cramelor din zonă prin Caietul de Sarcini al Denumirii de Origine Controlată și este confirmată recurent. La concursurile naționale și internaționale de profil, deși Dealu Mare nu este cea mai mare regiune viticolă din țară, vinurile de aici obțin mai mult de o treime din totalul medaliilor românești. Și asta, de mulți ani.

IMG 7598  

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în România Viticolă
Luni, 05 Octombrie 2020 18:25

Logică simplă

Ceea ce părea imposibil acum un an – să organizezi un weekend al „porţilor deschise” la cramele din Dealu Mare (în luna august) – s-a întâmplat şi a devenit un fapt care nu numai că s-a bucurat de succes, ci a devenit „marker” pentru noile tipare comportamentale, dramatic schimbate de epoca Covid.

Rezistenţa la schimbare nu este exclusiv o caracteristică a aparatului administrativ, aşa cum am fi tentaţi să spunem. Instituţiile statului, toate câte or fi ele (prea multe, evident) sunt formate din oameni. Oameni ca noi (bine, cu diferenţa notabilă că ei se cred „miezul” şi consideră munca lor nu ca pe o îndatorire, ci, cel mai adesea, ca pe un favor pe care ni-l fac nouă, muritorilor de rând).

Or, revenind la baricadarea mentală în faţa noului (şi, prin aceasta, la blocarea „acţiunii”), dacă acceptăm un simplu (dar dureros) proces de autospovedanie, vom constata că, din nu știu ce motive, românii, într-o proporție covârșitoare, sunt reticenți și chiar ostili în fața noului.

„Asta nu se face” sau, dimpotrivă, apăsatul „așa se face de când lumea”. Nu lipsesc zeflemeaua și ocara din arsenalul defensiv (și, în fapt, ofensiv) angrenat să ne apere de valul schimbării.

„Asta-i teorie/poezie” (eventual, cu completarea „practica ne omoară”). „Dacă era ceva bun, se făcea până acum”, „nu le trebuie românilor așa ceva”, „e prea devreme” ș.a.m.d.

Necesitatea de a ne apropia de produsul românesc este pe larg dezbătută de ani buni.

Tot de ani buni se discută (în van) despre produsul agricol cu identitate. Vinul, de pildă.

Toate „inițiativele” de sprijin sau, pur și simplu, dedicate vinului s-au susținut pe un mod de gândire „clasic” (în cel mai fericit caz) și anacronic (cel mai des).

Propuneri ca digitalizarea, trecerea parțială în realitate virtuală sau augmentată n-au fost luate în seamă pentru că, nu-i așa, „nici la americani nu se face asta” (fals: se face!).

A evada din spațiul târgurilor și expozițiilor (pentru a căror știință de organizare/valorificare nu am adunat suficiente competențe, fiind undeva la limita examenului de capacitate) și a muta „mesajul” mai aproape de consumator, în circuite de restaurante wine-friendly sau în programe sincronizate la crame, părea un demers sortit eșecului. Pentru că, de fapt, era mai simplu să nu încerci. Până mai ieri. Iaca, a venit pandemia și „locurilor comune” de contact cu iubitorii vinului li s-a pus gard.

Târgurile, expozițiile, festivalurile, dar și acțiunile de sampling la raft, s-au cam dus...

O dovadă că românul nu suferă de lipsă de memorie, ci doar de conservatorism este că imediat s-au reactivat „fișiere” cunoscute, dar neaccesate: degustări online, vânzări online, tururi virtuale (aici mai e de lucrat mult) și „expoziții” în restaurante (terase, deh!) și la crame.

În ceea ce privește turismul la crame, atunci când el este formatat în anumiți parametri (operațiune care face posibilă atragerea unui număr foarte mare de turiști) și se face apel la o comunicare coerentă și conjugată, se vede cu ochiul liber că drumul către reușită e bun. Mă rog, ar mai fi de vorbit și despre… drumuri.

Dar chiar și aceste neajunsuri cauzate de infrastructură sau de puținătatea mediilor de comunicare dispuse să preia pro bono informația dau, de fapt, țintele acțiunilor de mâine.

Este nevoie de o integrare a vinului în activitatea curentă a mai multor ministere, nu doar în cea a Ministerului Agriculturii (și, că veni vorba, care este activitatea din acest minister dedicată produsului finit – vin?). Mecanismul de promovare are nevoie de „rotițele” Culturii, Economiei, Turismului etc.

Să spunem că exemplul acțiunii din Dealu Mare (porți deschise 22-23 august 2020) trebuie să fie preluat, mai întâi, de toate zonele viticole, pentru a se considera că „privatul” a făcut ceea ce era de făcut și, abia după aceea, statul să „răspundă pozitiv”, sprijinind și el acest tip de acțiuni. Acțiuni care ar trebui să devină proces continuu.

Dar, vin(!) cu o întrebare: chiar dacă nu s-a mai pomenit, chiar dacă nu toți producătorii sunt prinși în „mișcare”, chiar dacă nu au trecut anii pentru validarea proiectului, nu s-ar putea ca Statul să se implice de la început, astfel încât să scurtăm timpii de „coacere”, să ne apropiem mai repede de împlinire?

…cu toţii?! 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Paharul cu... visuri
Miercuri, 06 Februarie 2019 12:20

Mișcarea face bine

Am ales o voce puternică pentru a amplifica semnalele pe care le transmitem Puterii și, în egală măsură, una care să se facă auzită și înțeleasă de cetățeni - Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei. Declinul acestei regiuni istorice trebuie oprit.

Una dintre resursele pe care, în mod normal, ar putea miza – vitivinicultura - suferă. Acest lucru este paradoxal, pentru că sectorul vitivinicol este exemplar reformat și atinge cotele cele mai înalte ale excelenței. Cu toate acestea, vinul produs în Moldova, deși depășește 50% din totalul producției naționale, nu poate aduce bunăstare prin crearea unor paliere economice noi, cum ar fi oenoturismul (turismul viticol). Lipsa infrastructurii și emigrația masivă sunt probleme vizibile, identificabile ușor, dar ele aparțin unei liste mult mai lungi de „încurcături” pe care puterea centrală nu le rezolvă.

E un motiv pentru a vă cere permisiunea să vă fac cunoscut un nou tip de mișcare care face bine, inclusiv fermierilor – Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei.

„Moldova este, de mai bine de 100 de ani, un teritoriu marginalizat, mereu pus la coadă. Un teritoriu exploatat electoral, periodic, cu promisiuni niciodată îndeplinite.

Suntem opt județe - 4 milioane de oameni - care speră în zadar de la politicieni desemnați de la centru o viziune consolidată pentru acest sfert de țară.

Politicile centraliste și-au dovedit cu fiecare ciclu electoral, de 30 de ani încoace, neputința și ineficiența.

Moldova de azi este subdezvoltată economic și fără voce politică pentru că e reprezentată în Capitală de politicieni mediocri și obedienți, care nu s-au solidarizat niciodată pentru a apăra interesele celor 4 milioane de alegători.

Politicieni care votează fără greș în conformitate cu linia partidului centralist, nu cu nevoile și cu interesele alegătorilor lor.

Fiecare an înseamnă, pentru acești 4 milioane de alegători, încă un buget de stat în care Moldovei „nu i se alocă bani” pentru drumurile de care are nevoie, pentru spitale, pentru școlile în care să-și educe copiii.

Moldova are nevoie, prin urmare, de o voce clară, articulată, care să-i protejeze și să-i promoveze interesele.

Problemele Moldovei au dreptul să intre pe agenda națională

Cele opt județe ale Moldovei au probleme specifice - care țin de geografie, de infrastructură, de dinamica socială, de proiecția conștientă a unui viitor sănătos.

Asociația „Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei”, ce are ca membri persoane cu experiență și competență profesională în domeniile economiei, antreprenoriatului, științelor juridice, administrației, istoriei, geografiei sociale, din toată regiunea, va formula aceste probleme, le va impune pe agenda națională și va propune soluții.

Sunt probleme regionale importante, ce au fost ignorate, sistematic, de generații de politicieni - care sunt răspunzători, din toate punctele de vedere, de subdezvoltarea Moldovei:

-  Lipsa infrastructurii mari, care gâtuie de decenii economia Moldovei, are drept cauză dezinteresul și incompetența politicilor centraliste care repartizează banii și stabilesc prioritățile de investiții după o logică fără legătură cu dezvoltarea pe termen lung a unei regiuni esențiale strategic;

-  Rezultatul acestor politici se traduce prin inechități în alocările bugetare - care adâncesc, sistematic, decalajul dintre Moldova și regiunile cu creștere economică peste media țării; în 2018, de exemplu, Moldova - care înseamnă peste 20% din suprafața țării - a primit un umilitor 2,3% din bugetul național de investiții al Ministerului Transporturilor;

-  Regiunea e privită de decenii, în luări publice de poziții, prin lentila unor stereotipii care-o califică drept „primitor universal” de infuzii financiare. Datele arată însă, adesea, altceva: în perioada 2012-2015, de exemplu, Regiunea Nord-Est a livrat bugetului central cu 10 miliarde de lei (2,3 miliarde de euro) mai mult decât a primit înapoi prin realocări;

-  Fenomenul migrației forței de muncă - care trage în jos întreaga economie națională - are efecte devastatoare în Moldova: din trei emigranți români, unul este din Moldova; 25% din populația zonei - față de 10%, media națională - contribuie, prin munca lor, la PIB-ul altor țări;

-  Orașe mari - sau județe întregi, precum Galațiul sau Botoșaniul - sunt condamnate la izolare și declin accelerat pentru că nu-și pot conecta motoarele economice la cele ale regiunii; și n-o pot face pentru că nu există conexiuni de transport adecvate și politici regionale care să le valorifice inteligent resursele, creativitatea, potențialul.

Subdezvoltarea Moldovei nu este un dat istoric

În 1859, de exemplu, regiunea Moldovei avea de trei ori mai multe drumuri modernizate decât Muntenia; un venit comunal pe cap de locuitor mai mare; mai multe târguri; moșii mai performante; o administrație care, după standardele epocii, era mai modernă și mai eficientă.

Imediat după momentul 1859, Principatele Unite se mândreau cu patru mari orașe: București, Iași, Botoșani și Galați.

Azi, Botoșaniul și Galațiul și-au pierdut vigoarea economică și pozițiile în top nu doar pentru că granițele României s-au extins, incluzând orașe transilvănene mari, ci pentru că au pierdut puncte, an de an, din cauza necruțătoarelor reguli ale centralismului.

Centralismul a schimbat dramatic viitorul Moldovei.

În 1930, ziarele epocii titrau pe prima pagină: „Vrem șosele în Moldova! Singura regiune fără șosele!”.

Sună cunoscut, nu-i așa?

Modelul centralismului francez iacobin

România a adoptat acest model într-un anumit context istoric, creând - în timp - o frână pentru regiuni, ținute într-o dependență bugetară cronică de un centru tot mai lipsit de viziune, mai arogant, mai clientelar.

Până și Franța a renunțat, în anii ‘60, la acest model care devenise depășit, neoperant, contraproductiv.

Suntem în secolul al XXI-lea și pierdem, ca țară, teren - pentru că nu ne reformăm administrația, nu ne stimulăm potențialul local, nu creăm context regiunilor să performeze.

Mai rău, bugetul public e tranzacționat, mai mult ca oricând, pentru scopuri complet străine de nevoile contribuabililor.

A venit momentul să cultivăm șansele de dezvoltare ale regiunilor - și, implicit, șansele de dezvoltare ale întregii Românii. Acesta este, de fapt, interesul național: ca regiunile să-și tureze motoarele, să se dezvolte, să atragă investiții și talente.

Descentralizarea înseamnă inteligență istorică, șanse de dezvoltare, promisiuni plauzibile de prosperitate generată de jos în sus.

Înseamnă plasarea deciziei mai aproape de comunități.

Descentralizarea înseamnă administrare modernă, flexibilă, rapidă, eficace.

Nu Capitala trebuie să aibă o țară, ci țara trebuie să aibă o Capitală

Procesul de regionalizare, aflat în dezbatere publică în 2013 - care ar fi permis în acești ani accesarea dinspre regiuni a fondurilor europene pentru infrastructură mare, de care Moldova are stringentă nevoie -, a fost abandonat de administrația de la București fără vreo explicație.

Dezvoltarea României trebuie să fie rezultanta eforturilor marilor comunități regionale, care sunt direct interesate să valorifice oportunități - și deci vor fi mai rapide și mai eficiente.

Regiunile României trebuie, în plus, să se dezvolte simultan și echilibrat. Dezechilibrele nasc tragedii, reacții extreme, pericole greu de anticipat.

Asociația Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei va propune un model național de descentralizare administrativă - și de punere în acord a intereselor regionale cu obiectivele dezvoltării naționale.

Credem că este timpul ca marile regiuni ale României să capete voce politică și putere administrativă pentru a relansa dezvoltarea țării, ținută acum pe loc de un hipercentralism ineficient, paralizant și antinațional.

De acum, Moldova are o voce.

(Manifest Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei)

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15-31 ianuarie 2019

Publicat în Paharul cu... visuri
Miercuri, 06 Februarie 2019 11:46

Propoziţii simple

De mai bine de 20 de ani, presa (mai ales cea specializată) încearcă să atragă atenţia asupra problemelor economice care pot fi (şi trebuie să fie) surmontate, oferă soluţii, alternative, rezultate ale unor studii ş.a.m.d.

... Cu toate acestea, administrația centrală şi politicul ignoră oferta intelectuală a presei, consfințind – dacă vreți – decăderea acesteia din rangul de „putere” (fie şi a nu știu câta) din stat. Am dreptul să ma gândesc că „Decidentul”, impus de algoritmul zilelor noastre (în esență, popular), nu poate parcurge discursul elaborat al semnatarilor acestor materiale. Așadar, vorbim de o greșeală de abordare.

Până la acest punct, m-am adresat Dumneavoastră: antreprenorilor, directorilor, „executivilor” din mediul privat. De aici încolo, permiteți-mi să am un dialog cu Puterea. În propoziții simple. Poate, aşa avem mai mult folos.

România este o țară frumoasă. Avem bogății multe. Oamenii sunt buni. Merită o viață frumoasă. Merită o viață. Nimeni nu ne vrea răul. Concurența internațională există. Este normal. Ce facem noi?

Să facem lucruri bune. Să folosim resursele ţării. Vița-de-vie este resursă. Nu trebuie să credeți. Nu trebuie să înțelegeți. Acceptați. Puteți culege roade pentru carieră. Lăsați oamenii deștepți să ajute. Nu vă fură locul. Oamenii deștepți nu vor birourile voastre. Puteți avea aceleași salarii până la pensie. Succesul ţării nu e rău. Nu pierdeți biroul vostru. Vița-de-vie creează bunăstare. Din viţa-de-vie se face vin. Vinul se vinde la alimentară. Vinul se vinde la restaurant. Vinul se vinde la cramă. Vinul se vinde la export. Asta înseamnă circulația mărfurilor. Vinul este o marfă cu valoare adăugată mare.

Vinul are identitate. Scrie pe etichetă de unde vine. Pe grâu, nu. La cramă, se face turism. Oamenii din sate câștigă din turism. Vizitatorii cheltuie bani. Banii sunt buni. Şi pentru oamenii simpli. Oamenii care muncesc au nevoie de bani. Oamenii ar putea să vă iubească. Acum, nu vă iubesc. Faceți ceva. Sunt mulți bani de la UE pentru vin. Banii sunt pentru publicitate. Acum, ei nu pot fi folosiți. Trebuie să schimbați cadrul de accesare. Oamenii nu emigrează de plăcere. De plăcere, te plimbi. De plăcere, stai acasă. De plăcere, te întorci acasă. Dacă sunt bani. Bani sunt. Bani pot fi. Din enoturism, se fac bani. Industria ospitalității aduce bani. Din enofarmacosmetice se fac bani. Din vin se fac bani. Banii aduc oamenii acasă. Acasă, oamenii fac copii. Oamenii dintr-o țară sunt un popor. Poporul vă plătește salariul. Poporul muncitor plătește pensiile. Alte popoare câștigă din vin. Ele se mândresc cu vinul lor. În România, se face vin bun. Nimeni nu ştie asta. Este timpul pentru acțiune. Non-acțiune = infracțiune. Întrebați. Ascultați. Comparați. Imitați. Acceptați inovația. Încurajați oamenii deștepți. Ei seamănă cu profesorii. Persoanele pe care le vedeați doar la examene. Ei nu sunt oameni răi. Societățile bogate folosesc inteligența oamenilor cu carte. Este drept, contra cost. Costurile sunt mai mici decât beneficiile. De beneficii, se bucură toată ţara. Nu veți pierde mașina Dvs. nemțească. Beneficiile se împart din „mai mult”. Deci, vă puteți păstra mașina. Şi secretara. Şi delegațiile. Românii vor să fie mândri de ţara lor. Ei vor să trăiască în ţara lor. Bine. Ei vor să aibă copii aici. Aveți cum să îi ajutați. Românii vă vor mulțumi. Sunt studii despre acest subiect. Dați drumul la bani. Temă pentru acasă - concentrați-vă câte două secunde pe fiecare sintagmă cuvânt/grup de cuvinte: identitate, coeziune socială, resursă culturală, migrație inversă, bunăstare. Luați o pauză. Când avem bani, e bine. Construim școli, spitale, așezăminte pentru bătrâni, demnitate.

Recapitulare. Ce aveți de făcut? Puneți mâna pe telefon. Invitați la o discuție oameni pricepuți. Nu sunt aceiași cu prietenii dumneavoastră. Pe aceia îi chemați la grătar. Dispuneți plata pentru minte. Nu se vinde la metru, kilogram sau litru. Nu se vede. Culmea, există. Din minte bună, se fac bani pentru țară. Dumneavoastră deveniți erou.

Acum, revenind la o formulare normală... Haideți, oameni buni, să ne forțăm un pic. De ce să lăsăm la nesfârșit ca lucrurile simple – precum cele de mai sus – să fie în România atât de complicate?!

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 septembrie 2018

Publicat în Paharul cu... visuri

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

grundfos iunie2021

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista