Asociația Lanțului Alimentar Scurt (ALAS) aduce mici producători din România la cel mai important eveniment HoReCa din sud-estul Europei, pentru a demonstra că produsul local poate fi o soluție excelentă pentru această industrie. Profesioniștii din HoReCa sunt invitați să viziteze standul ALAS România la FoodService & Hospitality Expo, la Hala Laminor din București, între 16 și 18 noiembrie 2024, să se convingă de calitatea produsului local pentru afacerile lor.

Astfel, nouă producători locali vor fi „cot la cot” în competiția cu marii jucători din domeniu, alături de cei 250 de expozanți naționali și cei 50 internaționali prezenți la evenimentul FoodService & Hospitality Expo 2024. „Cumpărătorii de renume mondial din retail și servicii alimentare vor fi prezenți la această expoziție internațională, dedicată exclusiv industriilor din HoReCa, iar producătorii reuniți la standul ALAS vor putea demonstra că au toate motivele să reprezinte cu brio România artizanală, la un stand de 10!”, a declarat Marius Tudosiei, fondatorul și președintele ALAS România.

Potrivit datelor statistice, atenția de care se bucură produsul local utilizat în HoReCa, în 2024, este în creștere la nivel declarativ, însă în scădere din perspectiva consumului și a volumelor. Acesta este motivul pentru care Asociația Lanțului Alimentar Scurt propune o serie de acțiuni concrete, care pot aduce o schimbare reală în acest domeniu, prin activități educative, demonstrații și proiecte punctuale. „Producătorii locali au nevoie de mai mult sprijin pentru a rămâne în atenția publicului, pe farfuriile de restaurante, într-o industrie autohtonă tot mai dominată de importuri și mai puțin preocupată de sustenabilitate și autenticitate”, a adăugat Marius Tudosiei.

Din acest motiv, Silvia Ion de la Horeca Insight a acceptat fără ezitare prezența producătorilor aduși de Asociația Lanțului Alimentar Scurt, în contextul celui mai mare târg de specialitate din sud-estul Europei, oferind în cadrul FoodService & Hospitality Expo 2024 un stand în care ALAS să invite o serie de artizani care au șanse mari să devină furnizori constanți pentru restaurante, hoteluri sau cafenele. „Pentru unii dintre aceștia, acest târg este o bună oportunitate de a deschide astfel de colaborări, poate la nivel național sau internațional, iar pentru alții, de a-și extinde portofoliul deja consacrat”, a precizat Silvia Ion.

Numele prezente în standul ALAS România includ artizani din toată țara, producători mici sau mijlocii, cu renume bun în comunitate, ce vor demonstra că pot să fie parteneri de calitate pentru industria ospitalității, acesta fiind și unul dintre obiectivele importante ale asociației, acela de a „înlesni relațiile mutual benefice dintre cele două părți”.

Standul ALAS România va oferi profesioniștilor din domeniu oportunitatea de a savura câte puțin din varietatea produselor artizanale reprezentative ale gastronomiei locale și, mai mult, le va prezenta oportunitățile ce se pot ivi din utilizarea acestora. „Lumea întreagă se îndreaptă tot mai mult spre artizanat, spre autenticitate, spre sustenabilitate, colaborările cu cei din interiorul comunităților fiind tot mai căutate și apreciate de către clienți. În cadrul unor experimente de popularitate, testate unul lângă altul în același meniu, preparatele realizate din produsele locale au fost mereu preferate de către clienți, în detrimentul celor convenționale, produse de masă sau de import. Trendul nu este unul nou, însă el trebuie stimulat la noi, în special de către cât mai multe restaurante și afaceri din domeniul alimentației. Relația trebuie însă îmbunătățită din ambele părți, deoarece de foarte multe ori artizanii/producătorii locali sunt mai degrabă concentrați asupra produsului lor decât asupra promovării, marketingului sau vânzărilor, iar aici ALAS își propune să le ofere un sprijin important și necesar”, a arătat Marius Tudosiei.

Printre evenimentele programate a avea loc la FoodService & Hospitality Expo 2024 se numără și „Cum se începe o roată de brânză maturată” – susținut de Mesendorf 65 - un adevărat regal pentru gurmanzi, dar și o dezbatere despre cum pot intra produsele locale în bucătăriile profesionale, care sunt punctele slabe și punctele forte ale acestei idei.

Asociația Lanțului Alimentar Scurt a fost fondată în septembrie 2024 cu scopul declarat de a se poziționa drept facilitator între micii producători și consumatorii finali. Asociația a fost fondată de Marius Tudosiei, inițiatorul proiectului Băcănia Veche și promotor al produselor locale încă din 2010.

Producători locali și produse expuse la standul ALAS

Brânza maturată de la Mesendorf – producător de brânzeturi maturate excepționale, în ediții limitate, cunoscut pentru calitatea ridicată a produselor și creativitatea în producție. Vine din satul Mesendorf, județul Brașov, fiind un furnizor perfect pentru micile magazine de specialitate, delicaterii, hoteluri de top sau restaurante/bistrouri cu meniu dedicat noii bucătării românești.

Fum De Fag – producător de cârnați crud-uscați, carne afumată și alte preparate tradiționale, cu o afumătoare în Corbeanca, județul Ilfov. Acesta este o prezență stabilă și apreciată de clienții de la Târgul de la Agronomie. Este un furnizor potrivit magazinelor de specialitate, restaurantelor, pensiunilor sau hotelurilor.

FructArdeal – producător de silvoiță, un produs tradițional fără zahăr, exclusiv din prune românești, cu rădăcini în Ardeal. Acest produs, cu o lungă istorie gastronomică transilvană, este excelent pentru patiserii, fiind perfect integrabil în meniurile de mic dejun sau în deserturile restaurantelor.

Eggcellent – o microfermă din satul Tonești, Sâmburești - Olt, o afacere de familie cu peste zece ani de experiență în producția de ouă certificate ecologic. Ouăle provin de la găini „pasture raised” respectându-se stilul de viață al păsărilor, fără antibiotice, cu o hrană de calitate, ceea ce le asigură un gust delicios și o valoare nutrițională mare. Deși prețul per ou este puțin mai ridicat, aceste atribute sunt de neegalat într-o bucătărie profesională, preocupată de calitatea ingredientelor.

Vila Olga – furnizor constant în materie de calitate, pensiunea din Sărata Monteoru (Buzău) produce varietăți excelente de zacuscă, salate și conserve de iarnă, destinate atât HoReCa, cât și retailului, diferența fiind doar dimensiunea ambalajelor, toate adaptate pentru eficiență, din grijă față de sustenabilitate.

Grădina Corbilor – un furnizor obișnuit pentru restaurantele care valorifică produsele locale de calitate. Ferma cultivă ecologic 800 de varietăți de plante, oferind bucătarilor oportunități creative impresionante. Cei doi frați gemeni Corbu, ambii cu doctorate în horticultură, fac o muncă de valorificare a soiurilor comune, exotice sau rare, prin culturi care asigură biodiversitatea și sănătatea solului. Grădina Corbilor este un model de producție sustenabilă prin folosirea de biopreparate cu extracte naturale, folosirea de tehnici pentru atragerea insectelor benefice. Din toate aceste motive produsele lor sunt extrem de apreciate, nu doar pentru gust, ci și pentru grija față de mediu.

Toma Sparanghel – renumit în mediul online pentru cele trei produse de bază pe care le livrează cu promptitudine: sparanghel, broccoli și kale, corect crescute. Un pionier în educarea gustului pentru această legumă extrem de sănătoasă și gustoasă, Toma furnizează și alte delicatese (consumatorilor casnici și restaurantelor), unele rar cultivate în România, precum blumini – o conopidă cu o genetică veche, dezvoltată ca un broccolini, care oferă bucătarilor noi oportunități creative.

Arca Bacău – sub deviza „respectul pentru natură este mantra noastră”, acest  producător reușește, în mod sustenabil, să producă diverse preparate numai din pești autohtoni: afumături din sturion, crap sau excelentele produse din păstrăvul provenit exclusiv din producția proprie. Din aceeași producție s-au născut creme tartinabile inedite și o serie de zacuști și alte conserve tradiționale de iarnă.

Răstăuțe Maramureșene – producător de paste artizanale, laște sau după cum se prezintă - tăiței bine făcuți, ca în Maramu’. Gama de produse naturale, lucrate manual de acești artizani certificați, este produsă cu făină specială pentru paste, produsă numai din cereale din România și îmbogățite cu extracte din legumele din grădina proprie (sfeclă, spanac etc), plante crescute lent, fără pesticide ori fertilizatori chimici. Când cumperi o pungă de colțunași cu magiun, laște cu busuioc, spanac ori cu hribi, susții o afacere de familie și o comunitate care se luptă pentru un trai mai bun, pentru tradiții dar care susține și inovația, deopotrivă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Începând din luna iulie 2024, Pierre-Etienne Couture este noul Site Lead al staţiei de procesare şi condiţionare a seminţelor din localitatea Sinești, județul Ialomița, stație care aparține companiei Bayer.

Cu o experiență vastă în domeniu, Pierre-Etienne Couture și-a început cariera la Monsanto în 2013, ocupând diverse poziții, printre care cea de Plant Manager al fabricii din Peyrehorade, Franța, Distribution & Warehousing Lead la nivelul EME și Commercial Area Manager. Înainte de a se alătura companiei, el a dobândit experiențe valoroase în cadrul unor companii din domeniul agricol, cum ar fi Labeyrie^® și Bonduelle^®.

Pierre-Etienne Couture a absolvit Facultatea de inginerie agronomică și industrie alimentară (2005-2011) din cadrul Institutului Politehnic Lasalle Beauvais din Franța. El se va muta în România împreună cu familia sa.

„Sunt încântat și onorat să îmi asum responsabilitatea pentru staţia noastră din Sinești. Având deja o echipă extraordinară la fața locului, obiectivul meu principal este de a continua și de a extinde remarcabila tradiție instituită aici cu peste cincisprezece ani în urmă, în special în contextul dinamic de astăzi. În centrul misiunii noastre se află menținerea celor mai înalte standarde de calitate a semințelor, ținând cont în permanență atât de clienții noștri, cât și de sustenabilitatea acțiunilor noastre. Ne angajăm să ne asigurăm că eforturile noastre contribuie în mod pozitiv la satisfacția și succesul clienților noștri”, a declarat Pierre-Etienne Couture în momentul desemnării sale.

Producția de semințe este o activitate importantă pentru compania Bayer. Staţia din Sinești, județul Ialomița, poate procesa, într-un singur sezon, semințe de porumb de pe o suprafață de 8.000 de hectare. Semințele de porumb produse aici anual ar putea acoperi întregul necesar al României. Aceste semințe sunt distribuite în 22 de țări din întreaga Europă și nu numai, menținând în mod constant o calitate ridicată, indiferent de destinație. Aproximativ 40% din totalul semințelor produse sunt rezervate fermierilor români. În prezent, staţia de producție din Sinești este cea mai avansată unitate de producție Bayer din regiunea EME.

În exercițiul fiscal 2023, Bayer avea aproximativ 100.000 de angajați și a înregistrat vânzări de 47,6 miliarde de euro. Cheltuielile alocate cercetării și dezvoltării înainte de dezvoltarea soluțiilor speciale s-a ridicat la valoarea de 5,8 miliarde de euro.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Recent, Eurostat a publicat date privind vânzările de pesticide în țările Uniunii Europene. Potrivit acestora, în 2022 a existat o scădere bruscă a cantității de pesticide vândută în Uniunea Europeană, în mare parte din cauza creșterii prețurilor.

Aproximativ 322.000 de tone de pesticide au fost vândute în 2022, în scădere cu 10% față de cantitatea vândută în anul 2021. Există o gamă largă de pesticide vândute în UE, principalele categorii fiind „fungicide și bactericide” (43% din volumele vânzărilor în 2022), „erbicide și insecticide ” (35%) și „insecticide și acaricide” (14%).

Dintre țările UE, Franța (21%), Spania (18%), Germania (15%) și Italia (14%) au înregistrat cea mai mare pondere a pesticidelor vândute în anul 2022. Aceste patru țări sunt principalii producători agricoli ai Uniunii Europene.

Între 2011 și 2022, au existat o serie de țări din UE care au înregistrat scăderi abrupte în vânzările lor de pesticide. Cele mai puternice scăderi au fost înregistrate în Italia (-37%), Portugalia (-36%) și Grecia (-33%).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Dan Moşneag este unul dintre „făuritorii de vinuri” și director al Cramei Mugurel, cu o plantație de struguri pentru vin de 18 ha la Blaj, în județul Alba. Spune că încearcă să o administreze cât mai bine alături de prietenul și asociatul său Ioan Fleşer, ba chiar să diversifice producţia, să crească desigur calitatea, să lucreze mai bine şi să obţină producţii adecvate pentru zona Transilvaniei.

Dan Moşneag a lucrat inițial la Staţiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Blaj, iar despre tranziţia spre meseria de oenolog spune că nu a fost uşoară, dar că știa totul despre vie și vin chiar de copil. Mai mult, s-a specializat în a face vin pentru consumul propriu, chiar în gospodăria sa. „Pe vremuri, părinţii mergeau la serviciu şi-ţi lăsau, ca să te obişnuieşti cu lucrul, un rând sau două de vie „până vin acasă, te rog să-l sapi!”. Crescând, mai speli un butoi, îi mai ajuţi să tragă vinul şi mi-a plăcut. Apoi, la staţiune era o modă: toţi colegii, toţi prietenii făceau vin şi, după ce se limpezea vinul, fiecare venea cu ceea ce a reuşit să facă. Am constatat că, de la început, nu eram printre cei mai slabi care făceau vin. De multe ori, calitatea vinului meu era un pic mai ridicată, pentru că acolo am mai întrebat, am mai pus în practică acasă şi mi-am format un pic o deprindere de a face vin. Ulterior, prietenul meu având nevoie, i-am zis: dacă ne putem înţelege, eu spun toţi paşii pe care-i fac şi tu îi aprobi, mergem mai departe. Şi se pare că n-o ieşit prea rău”, și-a amintit oenologul care a ajuns în al patrulea an de când lucrează la Agro-Serv-Comp, societate al cărei proprietar este antreprenorul din Blaj, Ioan Fleșer, mai cunoscut ca „Mugurel”.

Producții bune în ultimii ani

Despre producțiile obținute în ultimii ani am aflat că la domeniile viticole din Blaj ale cramei Mugurel, din fericire, au fost bune, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, cu o medie de 10-11 tone de struguri la hectar. „O producţie mai mare bineînţeles că ar fi în detrimentul calităţii vinului. Anii trecuţi am recoltat struguri din soiul Fetească Regală în jur de 200-210 g zahăr şi Sauvignon Blanc la 250 g zahăr, Pinot Gris la 250 g de zahăr. Asta spune ceva”, ne-a zis Dan Moşneag. Despre anul 2021 însă spune că din punct de vedere cantitativ seamănă cu anii trecuţi, dar din punct de vedere calitativ, din cauza condiţiilor climatice, o primăvară şi o vară mai ploioase şi fără soare suficient, acumularea de zahăr a avut de suferit, la fel și maturarea. Soiul Pinot Gris a avut în anul agricol încheiat 220 g zahăr, dar o producție mai mică decât cea din 2020. De altfel, întreaga producţie a fost mai mică decât în 2020 şi probabil aceasta a favorizat acumularea de zaharuri. Dar pentru ca vinul să fie de calitate, nu doar cantitatea de zahăr contează, ci întregul proces de obținere a strugurilor, din primăvară și până toamna târziu. „Dacă viile au fost bine lucrate manual şi în verde, a permis obţinerea unor struguri mai frumoşi, chiar am şi desfrunzit un pic ca să fie mai expuși la soare, ca să ne ajute şi pentru protecţie împotriva putregaiului, pentru care am și stropit. (...) Trebuie să fie un echilibru între cantitatea de precipitaţii şi durata de strălucire a soarelui sau suma gradelor de temperatură care se cumulează pe parcursul unui an”, a detaliat viticultorul. În vara anului trecut a fost o perioadă mai lungă cu ploi multe şi o temperatură sub media anuală, ceea ce a dus la o întârziere a recoltatului de aproape două săptămâni Din calcule, cantitatea de zahăr a fost mai mică cu 20 g zahăr pe kilogram comparativ cu anul 2020.

Toate soiurile spun o poveste

Pe plantaţia de 18 hectare de la marginea Blajului sunt 1,4 hectare cu Pinot Gris, 3,6 hectare cu Sauvignon Blanc şi restul de 13 hectare sunt cu Fetească regală. Zona nu a permis până acum viticultorilor să planteze și soiuri roșii, aici, pe Târnave. Dar schimbările climatice din ultimii ani, cu ierni cu zăpadă mai puțină, cu primăvară timpurie, toamnele mai lungi, temperaturile pe parcursul anului mai ridicate decât mediile multianuale – cel puțin în ultimii 2-3 ani, au făcut ca lucrurile să se schimbe. „Unii producători, care şi-au şi permis, au început să planteze şi soiuri de struguri roşii – cu toate că n-au fost specifici zonei noastre – şi se pare că au rezultate mulţumitoare, mai ales că în ultima vreme a apărut moda cu rose-ul, cu vinuri spumante rose”, a menționat Dan Moşneag.

Dacă îl pui pe oenologul cramei Mugurel să aleagă un soi anume, spune că nu se poate decide. „Fiecare îşi are locul lui. Într-adevăr, Pinot Gris este mai puţin pentru că avem o suprafaţă mai mică și nu produce o cantitate mare de struguri la hectar, dar este un vin deosebit, mai ales dacă reuşeşti să laşi un pic de rest de zahăr şi chiar un pic să se matureze. Feteasca regală, în schimb, este specifică acestei zone a Târnavelor și, într-adevăr, este, poate, vinul cel mai bun în prima parte a anului următor, din februarie până prin vară. E un vin proaspăt, tânăr, este deosebit, mai ales dacă ai condiţii şi să faci o anumită calitate. Cred că puţine vinuri în România sunt aşa de savuroase şi aşa de bune proaspete. (...) Nu suntem noi inventatorii vinului tânăr, francezii au brevetat Vin Nouvelle sau aşa ceva. Ei, probabil, culeg mai devreme decât noi, că e altă temperatură şi în noiembrie deja ies cu vinul nou. Dar, din punctul meu de vedere, Feteasca regală nu se poate compara cu alte vinuri produse în zona noastră. Este savuros, deosebit, are şi o culoare deschisă galben-verzui”, a afirmat Dan Moșneag, care crede că fiecare vin, fiecare soi de strugure își are locul lui. Mai mult, e de părere că trebuie să ne promovăm vinurile din soiuri autohtone, care nu diferă cu mult din punct de vedere calitativ față de altele din lume.

Mustul, salvare pentru micii producători

O nevoie care rămâne la crama din Blaj este achiziţia de tehnologie care devine dificilă chiar și cu finanțarea europeană. „Sumele pentru un proiect de retehnologizare a unei crame, adică procentul care trebuie să-l asigure de cofinanţare, de 50%, pentru majoritatea oamenilor şi pentru firmele mai mici, nu este simplu. O firmă mare are alte posibilităţi”, explică Dan Moșneag.

Mai mult, toată perioada pandemică și-a pus amprenta asupra vânzărilor, care au scăzut. O soluție a fost cea a vânzării, în toamnă, a strugurilor și a mustului. Iar telefoanele au sunat pentru programări, programări făcute tot pentru binele consumatorului. S-a evitat astfel situația în care ar fi fost prea mulţi oameni într-o zi și nu ar fi putut fi serviți.

„În mai puţin de o oră de când strugurele a fost tăiat de pe viţă se transformă în must şi omul vede traseul, cum vin strugurii, cum se zdrobesc, cum se storc, iar mustul ajunge direct la el în vas. Deci o trasabilitate mai bună ca la noi nu cred că poate să ofere cineva. Şi lumea este mulţumită, toţi care au cumpărat struguri anii trecuţi ne caută, pe lângă ei mai aduc şi pe alţii, că au fost mulţumiţi de vinul obţinut din produsele noastre. Într-adevăr, noi dăm mustul aşa cum este el, nedeburbat, pentru că nu avem posibilitatea să deburbăm şi să-l şi dăm omului imediat. Nu avem tehnologia necesară. Şi atunci oamenii sunt mulţumiţi, cu burba care se mai adună îşi fac un pic de ţuică sau ce-şi fac ei”, povestește oenologul.

Astfel, în perioada de cules, când numărul zilierilor e crescut și necesarul de flux numerar destul de mare, soluția cramelor mici o reprezintă vânzarea strugurilor și a mustului. Toate acestea au făcut ca, în timp, crama să cunoască o creștere.

Dezvoltare pas cu pas

Pentru a face alți pași spre dezvoltare, așa cum este îmbutelierea, trebuie avut grijă și la alte aspecte. Stabilizarea și detartrarea vinului creează la o firmă mică nişte probleme şi chiar costuri suplimentare. „În următorii ani, poate anul viitor, vrem să rezolvăm şi această problemă, pentru că este foarte greu să vinzi o sticlă de vin şi să nu fie exact aşa cum trebuie, adică limpiditate, să nu se depună bitartatul… pentru că lumea plăteşte şi are nevoie de o anumită calitate. (...) Dar, din păcate, ca să pui vinul pe piaţă la sticlă sunt nişte costuri mari. Şi dacă se întâmplă să-ţi vină înapoi, şi pierderea e pe măsură: pierzi dop, pierzi sticlă, spală, desfă etichetă, capişon... la ora asta nu prea vinzi vinul la aşa un preţ care să-ţi permită să-l aduci înapoi. Noi ne bucurăm dacă vindem vinul şi avem câştigul ăla pe care ni-l propunem noi, ca să putem să mergem înainte, să putem să ne mai dezvoltăm pas cu pas”, ne-a zis în încheiere Dan Moșneag, care se consideră tipicar și nu vrea să sară nicio etapă, deoarece nu va atinge nivelul pe care și-l dorește sau să realizeze un vin de calitate. „Dacă sari nişte etape, n-ai să rezolvi niciodată problema la nivelul pe care ţi l-ai propus. Partea asta de a respecta fiecare etapă este esenţială în realizarea unui vin de calitate. Noi trebuie să înţelegem că doar consumatorul decide ce vrea să consume. Şi atunci noi trebuie să-i asigurăm vinuri de cea mai bună calitate şi care să-l satisfacă. Dacă-l satisface, mai cumpără. De obicei, eu cam aşa sunt. În general dacă-mi place vinul, cu siguranţă consumatorul o să-l aprecieze”.

Articol scris de: DELIA CIOBANU & ȘTEFAN RANCU

„Dacă micul fermier știe că are unde să taie porcul și vaca, sunt sigur că va începe iar să le crească în gospodărie.”

Criza sanitară ne-a făcut să descoperim micul procesator român, cel  care, în ultimii 30 de ani, aproape că a devenit „specie pe cale de dispariție”, din păcate nu și protejată de lege. Tocmai „legiuitorul” l-a aruncat în bazinul cu crocodili și i-a spus: descurcă-te! Vasile Semen de la Recaș este unul dintre supraviețuitori. Până în 2007, achiziționa porci din gospodăriile țărănești din județul Timiș pe care îi transforma în cârnați sau șonc pentru consumatorul din zonă. Noile reguli comunitare l-au determinat să-și schimbe strategia. A fost nevoit să închidă punctul de sacrificare și să achiziționeze carcasa de porc din import. Cu alte cuvinte, „s-a aliniat”, dar s-a încăpățânat să rămână pe piață. Acum speră că odată cu criza generată de COVID-19,  mai marii țării să-și întoarcă fața și spre ei, spre micii procesatori, și împreună să reconstruiască industria alimentară românească.

„Am gândit un magazin virtual încă înainte de începerea pandemiei. Pe online am înregistrat o creștere a vânzărilor cu 20%. În plus, omul plătind la livrarea comenzii, s-a scurtat timpul de recuperare a banilor și nouă ne-a asigurat lichidități, foarte important într-o perioadă de criză.”

Reporter: Într-o ecuație atât de complicată, cum vă descurcați, domnule Semen?

Vasile Semen: Cu sinceritate vă spun că nu am resimțit foarte tare criza. În lunile martie și aprilie, am înregistrat o scădere de 5% – 10% în ceea ce înseamnă volum de marfă vândută în piață. Din punctul meu de vedere, un procent mic față de ce s-a întâmplat în alte sectoare ale economiei. Mâna întinsă pe care am primit-o a fost din partea oamenilor de la sat, acolo unde avem mare parte din desfacere, însă, surprinzător, prin comenzi venite online. Am gândit un magazin virtual încă înainte de începerea pandemiei și, cu puțină promovare, am avut plăcuta surpriză să constat că funcționează foarte bine genul ăsta de comerț. Din fericire, am avut o rețea de distribuție formată deja, așa că din acest punct de vedere n-am fost nevoiți să facem eforturi deosebite. Nu a trebuit decât să onorăm comenzile pe aceste rute, pe care în mod normal livrăm mezeluri la magazinele sătești.

Reporter: Ați încercat la un moment dat să deschideți propria rețea de magazine, Se pare însă că varianta online este mai puțin costisitoare, pentru că vă scutește de niște costuri cu chiriile, cu mâna de lucru și oferă cumpărătorului oportunitatea de a scuti un timp petrecut la cumpărături în magazine…

Vasile Semen: Ba mai mult, știți că era foarte greu să găsești personalul care să deservească aceste puncte de vânzare. Faptul că ne-am dus noi acasă la oameni a contat extraordinar de mult, mai ales că nu am scumpit deloc produsele noastre, deși a fost un trend în direcția asta. După ce a comandat online, consumatorul a mers apoi spre magazinele rurale și a căutat produsul Reco (Reco Banat – fabrică de produse și preparate din carne), ceea ce pentru noi e foarte important. Una peste alta, pe online am înregistrat o creștere a vânzărilor cu 20 de procente. În plus, omul plătind la livrarea comenzii, s-a scurtat timpul de recuperare a banilor și nouă ne-a asigurat lichidități, foarte important într-o perioadă de criză.

„Prețul la carnea de porc a început să se prăbușească. Crescătorul din Spania are  subvenție între 75% și 80% din prețul cărnii de porc în viu.”

Abatorul de mici dimensiuni, o șansă pentru viitorul spațiului rural

Reporter: De voie, de nevoie, și dumneavoastră achiziționați carcasa de porc de acolo de unde o achiziționează toată lumea, adică de la depozit. Considerați că a venit momentul să vă reorientați?

Vasile Semen: Este mult de discutat și este o problemă în ceea ce înseamnă felul în care este stimulată creșterea porcului în România. De fapt, cum NU este stimulată creșterea porcului în România. Discutând cu unul dintre furnizorii de carne direct producător din Spania, vreau să vă spun că prețul la carnea de porc a început să se prăbușească. Revenind la crescător, în Spania acesta are  subvenție între 75% și 80% din prețul cărnii de porc în viu. Cred că sectorul „creștere” în România nu va fi în stare să producă în viitorul apropiat pentru o mică-mare industrie. Poate doar dacă se va reorienta spre zona de gospodărie țărănească, dacă diriguitorii noștri vor ști să încurajeze acest tip de gospodărie. Din punctul meu de vedere, gospodăria țărănească va renaște atunci când legislația, adaptată la realitatea noastră, va permite micului fermier să crească și 20 – 30 de porci, pe care să-i livreze ciclic, așa cum era înainte de 2007. Eu cumpăram la Recaș din aceste gospodării și făceam cârnați, că de fapt de acolo a pornit totul.

Reporter: Vorbeați de crescătorul spaniol, care folosește cereale din România, în timp ce România depinde în proporție de 70% de importuri, dacă vorbim despre carnea de porc.

Vasile Semen: Da, pentru că nu reușim să ne punem cu toții la aceeași masă, cei care producem porumb, cei care vrem să creștem porci și cei care putem transforma porcul în cârnați și să-l ducem în galantare. Atunci când vom înțelege că fiecare dintre noi, pe acest lanț, trebuie să câștige ceva, puțin, avem șansa ca mecanismul să funcționeze. La momentul acesta, sunt foarte tentat să fac ceea ce am vrut să fac demult, un punct de sacrificare sau un abator de capacitate mică la Recaș. Dacă micul fermier știe că are unde să taie porcul și vaca, sunt sigur că va începe iar să le crească în gospodărie, atâta timp cât încă sunt oameni care știu să facă asta.

Reporter: Încă avem, dar nu știu câte generații mai sunt dispuse să facă un astfel de sacrificiu, pentru că știm cu toții ce înseamnă să crești animale…

Vasile Semen: Aveți dreptate. Dar  în felul acesta își pot valorifica mai bine surplusul din gospodărie. Tocmai bătaia de joc care este prețul la produsul final, grâu, porumb, orz ar trebui să-l determine să crească porc în gospodărie. În Timiș aveam crescători cu tradiție și pricepere, la Darova, Vucova sau Otelec. În urmă cu 15 ani, când am intrat la ei în fermă, fără exagerare vă spun că am avut senzația de „farmacie”. Dar oamenii știau că au unde să vândă. Cresc 20 de porci și îi duc la Recaș sau Lugoj. Nu vreau să mă hazardez, dar am vorbit deja cu banca și una din proiecțiile de investiții în viitorul apropiat este un abator de capacitate mică la Recaș, autorizat pe schimburi intracomunitare. Altfel nu pot să procesez carnea în fabrică. În momentul ăsta fac socoteli. Deși am tot spus că îmi restrâng activitatea, repet, sunt foarte tentat să fac asta, un mic abator. Trăim pe pământul ăsta românesc și parcă îmi vine să-mi dau peste mână când sunt nevoit să cumpăr carnea de porc din Spania sau Polonia, în loc să o cumpăr de la fermierul român.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: Semen-Grup

Potrivit datelor publicate luni 15 octombrie 2018, de Oficiul European de Statistică (Eurostat), în 2016, la noi în țară s-au comercializat 4.525.812 kg de fungicide şi bactericide, 5.066.293 kg de erbicide şi 743.763 kg de insecticide şi acaricide.

Aceleași statistici spun că în urmă cu doi ani, cele mai importante vânzări de pesticide în Uniunea Europeană s-au înregistrat în Spania, Franţa, Italia şi Germania (79% din total), ele fiind urmate de România, Portugalia şi Ungaria.

Totodată, Spania, Franţa, Italia şi Germania sunt principalii producători agricoli din UE, ele reprezentând aproape jumătate (46%) din terenul agricol utilizat din UE şi jumătate (47%) din totalul terenului arabil.

Conform Eurostat, există date disponibile pe 2016 pentru 20 de state membre ale UE. Statisticile privind vânzările de pesticide sunt folosite ca un indicator al consumului de pesticide în agricultură.