Personajul principal al celor ce urmează nu este un biped - un semen de al nostru, care va să zică - ci un patruped. Mai exact, un taur comunal. De ce tocmai acest animal? Păi uite, d-aia! Că mi-e simpatic. Motivul? Într-o bună zi, a devenit eroul de necontestat al localității unde viețuiește. Cum anume a ajuns în această ipostază? Simplu, ca un ”bon giorno”.

Hai, domnule, aud o voce cârcotașă, nu mai lungi atât vorba și spune odată, pentru numele lui Dumnezeu, ce a făcut taurul ăla de a ajuns și erou și simpatic pe deasupra.

Un bob zăbavă, voi răspunde, puțintică răbdare că nu dau turcii și spui tot. Mai ceva ca la fosta miliție, de-i zice acum poliție, dar tot năravul ăla îl are.

Deci, unde rămăsesem... Aha, la personajul principal. Ce a făcut? ei bine, n-o să vă vină să credeți, dar a pus pe goană și a fugărit temeinic pe câțiva oameni.

Și ce-i cu asta? - îl aud iarăși pe Gică Contra, De când e lumea-lume, taurii au în fire să bage spaima în celoveci.

Așa-i - i-o întorc, dar ăștia nu erau orice fel de celoveci, ci - vă rog să luați aminte și să rețineți - erau de pe cheiul gârlii, adică din cetatea lui Bucur Ciobanul. Și să nu credeți, cumva, că l-au întărâtat - cum le mai place orășenilor să se poarte cu bietele animale de la țară. Și nici că i-au fluturat, cumva, prin față vreo năframă roșie ori portocalie, la care - fapt îndeobște cunoscut, tauri, și nu numai ei - fac alergie, ba chiar spumă la gură și clăbuci de elocință. Nu, nici vorbă de așa ceva, bucureștenii își vedeau de ale lor, mergeau liniștiți pe mijlocul drumului și nici măcar nu cântau vreo manea. Și atunci - veți întreba - și atunci ce anume a provocat furia animalului care s-a smuls din lanțul ce-l ținea încătușat și a tăbărât asupra lor?

Greu de răspuns. Foarte greu. Și totuși - îmi dau cu presupusul - n-ar fi exclus ca respectivul taur comunal să-și fi imaginat - că și animalele au dreptul să viseze, nu numai oamenii - că e purtătorul de cuvânt al tuturor taurinelor, ba poate și - de ce nu? și al ovinelor, cabalinelor și suinelor din comună ori - cine știe, din întreaga țară. Care zootehnie - se cunoaște, și nu vreau să intru în amănunte, în astea ultime decenii a cam suferit din greu de pe urma domnilor din capitală: că n-au prea avut cu ce se hrăni, că adăposturile arată ca vai de mama lor, iar numărul li s-a împuținat dramatic, deci motive suficiente de protest. Iar dacă taurul nostru a ales ca formă a nemulțumirii să-i alerge pe acei bucureșteni, asta e! Bine că au scăpat, în cele din urmă doar cu sperietura. Cât despre învățarea de minte n-aș prea crede. Ăi din capitală - care hotărăsc și pentru ăi de la țară - au memorie scurtă și uită repede. Cum s-a și demonstrat de altfel. Și nu o dată.