În această perioadă, în culturile de rapiță bine dezvoltate, viguroase și doar la anumiți hibrizi au apărut simptome tipice de putregai negru pe tulpini, în zona coletului. Pe lângă tulpini, sunt atacate și frunzele, și pețiolii. Frecvența plantelor cu simptome la tulpini nu este mare, dar dacă vom avea condiții de umiditate este posibil ca boala să se extindă. Pe lângă asta, rapița este stresată și de frigul din aceste zile. Plantele au căpătat aspect violaceu și avem fenomene de îndoire a plantelor la 90 de grade și albire a tulpinilor în zona inflorescențelor. Efectele frigului asupra rapiței le-am mai adus în atenție într-un articol recent, pe care-l puteți citi aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/protectia-plantelor/item/4928-rapita-afectata-de-frig-se-recupereaza-odata-cu-cresterea-temperaturilor-atentie-la-gargarita-tulpinilor.html. 

Astăzi, readuc în atenția dumneavoastră câteva informații despre Leptosphaeria maculans, patogen periculos al rapiței, pentru a vă ajuta să înțelegeți cum infectează și tipurile de simptome pe care le produce.

Putregaiul negru al tulpinilor de rapiță - Leptosphaeria maculans (Desm.) Ces. & Not. (forma sexuată); Phoma lingam (Tode ex. Schw.) Desm. (forma asexuată)

Putrezirea neagră a tulpinilor este o boală cu importanță economică a rapiței, dar și a altor specii de crucifere. Periodic apar epidemii în culturile de rapiță din Europa. În culturile de rapiță pot coexista două specii de Leptosphaeria, una mai agresivă (Leptosphaeria maculans) și alta mai puțin agresivă (L. biglobosa).

Aspecte generale despre biologia și epidemiologia fungului Leptosphaeria maculans (forma asexuată Phoma lingam)

Această ciupercă supraviețuiește peste anotimpul de iarnă în resturile de plante care rămân pe sol după recoltare. În condiții favorabile de climă se formează pseudoteciile și picnidiile. Ascosporii și picnidiosporii servesc drept sursă primară de infecție în culturile de rapiță [West et al., 2001].

După recoltat, resturile vegetale sunt foarte repede colonizate de Leptosphaeria maculans, iar fructificațiile anamorfe, respectiv picnidiile sunt produse în număr destul de mare. Conidiile pot coloniza și în mod saprofit resturile de tulpini. În acest fel, sursa de inocul crește ducând la dezvoltarea ulterioară a pseudoteciilor (fructificațiile telomorfe sau sexuate ale ciupercii). Atunci când pseudoteciile ajung la maturitate, ascosporii sunt eliberați o perioadă lungă de timp și la distanțe relativ mari. Există cercetări în Europa care arată că ascosporii pot fi răspândiți la distanțe de chiar câțiva kilometri [Gladders et Musa, 1980]. Pe continentul australian de exemplu, specialiștii recomandă înființarea culturilor de rapiță la o distanță de doi kilometri față de o potențială sursă de inocul. Cel mai mare risc de infecție este pentru culturile care se înființează la o distanță de 500 de metri față de o zonă ce poate fi considerată sursă de inocul. Se cunoaște că, după emisie, ascosporii își pot păstra viabilitatea aproximativ șase săptămâni [Paul et Rawlinson, 1992].

Maturizarea pseudoteciilor cu asce și ascospori este influențată de temperatură și umiditate. După Poisson (1997), temperatura optimă pentru maturare este de 14 - 15 grade Celsius. Momentul eliberării ascosporilor este corelat cu temperaturile și precipitațiile din timpul verii și al toamnei [West et al., 1999]. În zona Europei de Est, emisiile de ascospori pot avea loc toată toamna, din septembrie și până în noiembrie. Perioada principală de emisie a ascosporilor este însă primăvara în luna aprilie [Jedryczka et al., 1999b]. Ascosporii pot fi găsiți pe frunze începând cu luna martie în zona Banatului de exemplu (constatare personală). Se poate spune că, cea mai importantă sursă de inocul este reprezentată de ascospori, deoarece ei sunt mult mai infecțioși decât picnosporii și sunt în aer (pot fi dispersați ușor).

Pe lângă resturile vegetale, o altă sursă importantă de răspândire a bolii este sămânța infectată. Ciuperca Leptosphaeria maculans supraviețuiește sub formă de miceliu latent în învelișul semințelor și chiar în embrion [Jacobsen et Williams, 1971].

Infecțiile în culturile de rapiță pot fi realizate și de ascospori, dar și de conidii. Sporii germinează în condiții de umiditate și pătrund în plante frecvent prin stomate. După Hall (1992), ascosporii pot germina într-un timp scurt, chiar 4 ore, la temperaturi cuprinse între 4 - 28 grade Celsius și condiții favorabile de umiditate. Studiile realizate în laborator arată că germinarea sporilor este condiționată mai mult de prezența umidității decât de temperaturi.

În general, majoritatea simptomelor produse de Leptosphaeria maculans se instalează după o perioadă de umectare a frunzelor cuprinsă între 4 - 48 de ore și temperaturi de 12 - 20 grade Celsius.

Condițiile climatice sunt foarte importante în evoluția patogeniei. Astfel, infecțiile se pot instala după cinci zile la temperaturi de 20 grade Celsius și după două săptămâni la 8 grade Celsius [Biddulph et al., 1999b].

Recunoașterea simptomelor în culturile de rapiță

Primele infecții pot apărea chiar în faza de cotiledon. Infecția hipocotilului este foarte periculoasă și poate duce la pierderea plantelor într-un procent ridicat (chiar 70% uneori). Astfel de situații sunt raportate în Australia. În această fenofază, infecția cu Leptosphaeria sp. se manifestă prin constricția tulpiniței deasupra solului și sub primele frunze. În Europa, infecțiile de acest gen sunt rare [Paul et Rawlinson, 1992].

De regulă, fungul se instalează frecvent pe frunze, pe tulpini și în cazuri grave chiar pe silicve. Funcție de rezistența plantei gazdă, petele de pe frunze pot varia ca aspect. La momentul instalării infecției, petele au culoare verde deschis. Pe măsură ce boala evoluează, petele vor avea culoare brună deschis (bej). Delimitarea de țesutul sănătos este făcută de o margine de culoare închisă (brună - negricioasă sau brună - roșcată). Forma petelor este neregulată, iar diametrul la care pot ajunge este de 2 cm. La suprafața petelor se dezvoltă picnidiile (fructificațiile asexuate) de culoare negricoasă ce pot fi observate cu ochiul liber sau cu o lupă de câmp. În picnidii se formează picnosporii ce pot contribui la realizarea unor noi infecții. Picnidiosporii sunt eliberați din picnidii în condiții de umiditate, într-o masă mucilaginoasă, apoasă și lipicioasă. Ei sunt responsabili de realizarea infecțiilor secundare. Țesuturile afectate se necrozează în cele din urmă și se rup, fie parțial, fie total. Această simptomatologie este specifică grupului A de Leptosphaeria maculans, mai agresivă prin toxinele pe care le produce. În câmpurile unde acționează grupul B de Leptosphaeria maculans, petele de pe frunze sunt mai mici, au culoare mai închisă iar picnidiile care se formează sunt mai puține sau chiar deloc [Brun et al., 1997].

Pe frunze pot apărea pete și toamna. În vestul Europei, frunzele pot fi infectate chiar și în timpul iernii (sunt mai blânde), pe când în zona Europei de Est infecțiile nu apar (iernile sunt mai reci).

Petele de pe tulpinile verzi pot avea culoare brună și chiar negricioasă. De multe ori petele de pe tulpini se transformă în leziuni sau răni deschise ce pot predispune la putrezire. Cea mai periculoasă formă de atac este instalarea infecției la baza tulpinii. Leziunile de la baza tulpinii au culoare brună deschis la început după care se înnegresc (nu întodeauna) și înconjoară tulpina (aspect de necroză). La suprafață pot fi observate picnidiile fungului ca niște bobițe foarte mici de culoare neagră. Înnegrirea bazei tulpinii este periculoasă dacă se instalează în timpul înfloritului și al formării silicvelor și maturizării semințelor. De cele mai multe ori, petele de la baza tulpinii se pot uni, după care se rup formând putregaiuri uscate (leziuni deschise care putrezesc). Această formă de manifestare este considerată cea mai dăunătoare [Paul et Rawlinson, 1992]. Leziunile de pe tulpini au evoluție rapidă la temperaturi cuprinse între 20 - 24 grade Celsius și pot deveni severe în condiții de stres. Terminologia utilizată în fitopatologie pentru descrierea acestui simptom include mai mulți termeni: înnegrirea bazei tulpinii (blackleg), leziuni necrotice deschise (basal canker), necroze cu aspect coronat care înconjoară baza tulpinii (crown canker), necroze cu aspect de guler (collar rot) etc.

Pe silicve boala se manifestă sub forma unor leziuni deschise de culoare brună - deschis și margini închise la culoare care fac delimitarea față de țesutul sănătos.

Cum putem ține sub control acest patogen?

Patogenul poate fi ținut sub control prin respectarea măsurilor profilactice:

• Cultivarea hibrizilor rezistenți;

• Utilizarea de semințe lipsite de patogeni;

• Rotația la patru ani scade foarte mult riscul infecțiilor, pe când rotațiile scurte cresc riscul de infecție;

• Distrugerea resturilor vegetale după recoltare și îngroparea lor, patogenul supraviețuind pe reziduuri vegetale și nu în sol, timp de 2 - 3 ani;

• Înființarea noilor culturi la o distanță mai mare de 500 m față de vechea cultură de rapiță.

Respectarea acestor măsuri simple vă poate proteja de infecțiile cu Leptosphaeria maculans mai ales în anii când condițiile climatice favorizează patogenul.

Controlul chimic al bolii

Este important ca sămânța să fie tratată înainte de semănat. Următoarele tratamente trebuie executate funcție de condițiile climatice previzionate și biologia patogenului. Pentru a scădea riscul infecțiilor se recomandă executarea unui tratament încă din toamnă. Scopul tratamentelor foliare este de reduce riscul apariției infecțiilor la tulpină care sunt și cele mai periculoase. În acest sens, trebuie monitorizați factorii climatici temperatură și precipitații. Dacă se întrunesc mai multe zile cu precipitații după însămânțat este bine să luăm în calcul executarea unui tratament. De asemenea trebuie urmărită emisia ascosporilor.

Prima depistare a ascosporilor (mai mulți de 20 ascospori/zi) coroborată cu condițiile climatice, sensibilitatea hibridului, stadiul de creștere și vigoarea plantelor sunt factori ce vă pot ajuta în luarea unei decizii corecte cu privire la momentul optim de efectuare a tratamentului chimic. Un prim tratament poate fi executat în fenofaza de 2 - 6 frunze.

Primăvara trebuie să procedăm la fel. Emisiile maxime de ascospori sunt de regulă în luna aprilie. Funcție de evoluția viitoare a climei puteți lua decizia de efectuare a unui tratament în această perioadă dacă există factori de risc.

Nu există momente optime stabilite pentru combaterea acestui patogen, de aceea este important să monitorizăm patogenul pe întreaga perioadă de vegetație.

Nu uitați! Pentru realizarea infecțiilor foarte importante sunt precipitațiile și perioada de umectare a frunzelor.

Fungicidele omologate pentru combaterea acestui patogen în România sunt: azoxistrobin, boscalid, difenoconazol, metconazol, protioconazol, tebuconazol, tiofanat - metil și combinații de azoxistrobin cu difenoconazol, azoxistrobin cu ciproconazol, procloraz cu tebuconazol, protioconazol cu tebuconazol etc.

În prezent există interes și pentru combaterea biologică a Leptosphaeriei maculans prin utilizarea bacteriei Paenibacillus polymyxa PKB1 care produce peptide ce pot inhiba sau ține sub control infecțiile la frunze și tulpini [Kharbanda et al., 1999].

Pentru tratarea semințelor este omologat Bacillus amyloliquefaciens, tulpina MB 1600 (controlează Leptosphaeria maculans și puricii).

Bibliografie:

1. Biddulph J. E., Fitt B. D. L., Leech P. K., Welham S. J., Gladders P., 1999b - Effects of temperature and wetness duration on infection of oilseed rape by ascospores of Leptosphaeria maculans (stem canker). European Journal of Plant Pathology 105, 769 - 81.

2. Brun H., Levivier S., Eber F., Renard M., CheÁvre A. M., 1997 - Electrophoretic analysis of natural populations of Leptosphaeria maculans directly from leaf lesions. Plant Pathology 46, 147 - 54.

3. Gladders P., Musa T. M., 1980 - Observations on the epidemiology of L. maculans stem canker in winter oilseed rape. Plant Pathology 29, 28 - 37.

4. Hall R., 1992 - Epidemiology of blackleg of oilseed rape. Canadian Journal of Plant Pathology 14, 46 - 55.

5. Henegar Monica, Manea Dan Nicolae, Ienciu Anișoara Aurelia, 2019 - Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România, ediția a V-a, Editura Agroprint Timișoara, p. 358;

6. Jacobsen B. J., Williams P. H., 1971 - Histology and control of Brassica oleracea seed infection by Phoma lingam. Plant Disease Reporter 55, 934 - 8.

7. Jedryczka M., Dakowska S., West J. S., Fitt B. D. L., 1999b - The influence of wetness and temperature on the release of ascospores of Leptosphaeria maculans (blackleg) from oilseed rape debris. Poznan, Poland: Materialy z Sympozjum Naukowego Polskiego Towarzystwa Fitopatologicznego `Bioroznorodnosc w fitopatologii europejskiej na przelomie wiekow', 75.

8. Kharbanda P. D., Yang J., Beatty P., Jensen S., Tewari J. P., 1999 - Biocontrol of Leptosphaeria maculans and other pathogens of canola with Paenibacillus polymyxa PKB1. Proceedings of the 10th International Rapeseed Congress, 1999. Canberra, Australia. http://www.regional.org.au/papers/index.htm.

9. Paul V. H., Rawlinson C. J., 1992 - Diseases and Pests of Rape. Gelsenkirchen-Buer, Germany: Verlag Th. Mann.

10. Poisson B., 1997 - Etudes rela tives a la maturation des peritheces de Leptosphaeria maculans sur les pailles de colza d'hiver necrosees au collet. 5eme Conference Sur les Maladies Des Plantes, Tours, France: 1997. ANPP 1, 345 - 52(in French).

11. West J. S., Biddulph J. E., Fitt B. D. L., Gladders P., 1999 - Epidemiology of Leptosphaeria maculans in relation to forecasting stem canker severity on winter oilseed rape in the UK. Annals of Applied Biology 135, 535 - 46.

12. West J. S., Kharbanda P., Barbetti M. J., Fitt B. D. L., 2001 - Epidemiology and management of Leptosphaeria maculans (phoma stem canker) in Australia, Canada and Europe. Plant Pathol. 2001; 50:10–27.

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Patologia cerealelor păioase este o temă de importanță majoră în orice fermă agricolă, pe de o parte datorită faptului că în fiecare plan de culturi acestea ocupă o pondere mare, iar pe de altă parte fiecare fermier dorește să-și maximizeze profitul de la fiecare cultură, cu atât mai mult de la culturile care ocupă o suprafață importantă în cadrul fermei.

Pentru fiecare patogen prezentăm soluția Summit Agro de combatere, cu produse sigure, inovatoare, cu rezultate bune garantate, așa cum s-a făcut cunoscută compania în decursul timpului.

Regele câștigător în lupta contra făinărilor, Cyflamid

FĂINAREA - una dintre bolile cele mai cunoscute ale cerealelor, se poate manifesta încă din toamnă, dar este favorizată în special de primăverile umede și răcoroase, manifestându-se puternic la umidități mai ridicate de 75% și temperaturi între 10 și 20°C. În culturile netratate se pot înregistra pierderi de peste 20-25%.

Un alt factor favorizant al apariției acestei boli este și densitatea mare la semănat, alături de o fertilizare dezechilibrată în favoarea unui conținut mare al îngrășămintelor cu azot.

În portofoliul Summit Agro există un produs excelent pentru combaterea ei - Cyflamid 5 EW - substanță activă ciflufenamid 5%, din grupa ACETAMIDELOR, varianta modernă, inovatoare, utilizată în prevenirea și combaterea făinarii.

Cyflamid 5 EW inhibă formarea miceliului ciupercilor din familia Erysiphe, aceasta nemaidezvoltând conidii, oprindu-se astfel potențialul infecțios. Doza utilizată la hectar este de 0,2 litri.

SEPTORIOZA – este prezentă în cultura de grâu prin cele două specii: Septorioza frunzelor (Septoria tritici) și Septorioza spicului (Septoria nodorum). Atacul acestui patogen a devenit în ultimii ani foarte virulent, putând duce la pierderi foarte mari de recoltă, de până la 25-40% și la deprecierea calității boabelor. Utilizarea în schema de tratament a două substanțe active cu mod diferit de acțiune, poate reprezenta cheia succesului în lupta cu acest patogen: o substanță cu acțiune rapidă, capabilă să oprească sporularea ciupercii, asociată cu o substanță sistemică ce oferă protecția îndelungată a culturii.

Este important să avem în vedere faptul că septorioza poate fi prezentă în cultură din toamnă și până la înspicare, provocând pagube importante.

Pentru combatere, recomandăm două produse din portofoliul Summit Agro: Legado și Mystic Top, asociate pentru obținerea unui efect superior sau în cazul infecțiilor puternice.

Legado - substanță activă azoxistrobin 250g/l, face parte din grupa STROBILURINELOR și acționează prin inhibarea respirației la nivel celular. Este recomandat datorită acțiunii rapide translaminare și sistemiei locale, caracteristici absolut necesare pentru oprirea sporulării și revigorării plantelor.

„Green effect”-ul realizat datorită acumulării și reactivării în condiții de umiditate ridicată a substanței active la nivelul frunzelor contribuie la refacerea capacității de asimilare a acestora, rezultând în final o plantă cu potențial productiv îmbunătățit. Se aplică în doză de 1l/ha.

Mystic Top - substanță activă tebuconazol 250g/l, face parte din grupa TRIAZOLILOR și acționează prin inhibarea sintezei ergosterolului la nivelul celulelor miceliene, împiedicând astfel formarea și creșterea hifelor ciupercii. Are acțiune sistemică, translocându-se acropetal prin xilem în toate organele plantei. Se aplică în doză de 0,5 l/ha.

RUGINA – cu speciile rugina brună sau rugina limbului (Puccinia recondita), rugina galbenă sau rugina striată (Puccinia striiformis) și rugina neagră sau rugina paiului (Puccinia graminis).

Pentru combaterea acestui patogen, la cultura de grâu, recomandăm produsul Galileo - substanță activă tetraconazol 125 g/l, care face parte din grupa TRIAZOLILOR, ce acționează ca inhibitori ai proceselor de sinteză din celula miceliană, dar și ca inhibitori ai germinației sporilor. Este produsul cu sistemia cea mai ridicată din clasa triazolilor. Acest fapt se datorează celui mai bun echilibru hidrosolubilitate/liposolubilitate, fapt care favorizează un transport superior prin sevă, o bună pătrundere prin cuticulă, dar și acțiune prin vapori. Se aplică în doză de 1l/ha.

Pentru combaterea ruginii brune a orzului recomandăm produsul Legado în doză de 1l/ha.

FUZARIOZA SPICELOR - cunoscută și ca înroșirea spicelor, este una din cele mai grave boli ale culturii de grâu, putându-se ajunge, în condiții favorabile, la o infecție ce cuprinde peste 60% din spice. Factori favorizanți sunt monocultura și umiditatea foarte ridicată, de peste 90%. Temperatura optimă de manifestare a bolii este de 15-25°C, peste 25°C incidența patogenului scăzând considerabil. Pentru combatere există trei factori importanți de care trebuie să ținem seama și anume: alegerea potrivită a substanței cu care se efectuează tratamentul, cantitatea de substanță activă din care va rezulta doza de produs aplicat și momentul aplicării acestuia.

Summit Agro recomandă produsul Mystic Top (tebuconazol 250 g/l), aplicat în doză de 220-250 g tebuconazol/ha. Această cantitate corespunde unei doze de 0,9-1,0 l/ha.

Recomandăm aplicarea în faza în care spicul este 1/3 ieșit din burduf, pentru o eficiență maximă de prevenire a apariției bolii, atacul producându-se în preajma înfloritului. Tebuconazolul asigură, în doza recomandată, o protecție a culturii de 15-21 de zile, acoperindu-se toată perioada de posibilă apariție a bolii, obținându-se cea mai eficientă metodă de combatere a acesteia.

Pentru mai multe detalii despre produse, mod de aplicare sau informații cu privire la achiziționare, contactați cu încredere reprezentanții Summit Agro România.

Articol scris de: ING. ADRIAN ISOC, DIRECTOR VÂNZĂRI SUMMIT AGRO ROMÂNIA

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Flaviana Tatu a vrut să facă stomatologie, dar munca înaintașilor trebuie dusă mai departe, mai ales dacă aceasta s-a dovedit spornică. A lăsat cabinetul și a preluat o parte din afacerea familiei, aproape 500 de hectare. „Domeniile Lungu” este o afacere pe care nu o poți ignora, mai ales dacă faci parte din sufletul ei.

„Agricultura este loterie. Un an ai, un an abia te strângi, dar pe ansamblu e bine.”

Ploaia, care a cam lipsit în anul agricol trecut, ne-a împins dialogul la adăpost, într-o stație de condiționat semințe. Stația este relativ nouă, cei aproximativ șapte ani de când a fost implementată investiția nu sunt mulți, la acest nivel de tehnologie. Gazda noastră ne-a explicat că au instalații foarte bune și funcționale și de treizeci de ani. Zice că instalația e folosită doar pentru porumb, pe care îl preia, îl selectează, îl trece prin centre gravitaționale și, în funcție de calibrul dorit, îl aleg, îl separă, îl pun în saci, totul în conformitate cu solicitările clientului, deținătorul de drept al hibrizilor de porumb. E mulțumită de investiție. „A meritat. În ziua de azi, după cum bine știți, nimeni nu mai poate pune, cel puțin la porumb, sămânță care nu este certificată. Și atunci toată sămânța vine printr-un astfel de traseu. Totul e automatizat, inclusiv partea de tratament sămânță, totul e la butoane.”

„În fiecare an reinvestim tot ce se poate, cumpărăm nou, schimbăm.”

Stația depășește capacitatea fermei lor pentru că nu au doar loturi semincere, ne explică Flaviana Tatu: „Parțial producem și noi în câmp un număr limitat de hectare, în funcție de instalațiile de irigat pe care le avem pe câmp, deoarece în ziua de azi loturile semincere nu se mai pot produce dacă nu ai sisteme de irigații. Noi avem irigate, în prezent, 280 de hectare, din 490, toată intrând la loturi semincere, rămânând suprafața cealaltă pentru cultură convențională. În 2019 am fost axați pe porumb, la lot semincer, în 2020 am făcut și floarea-soarelui cam jumătate-jumătate, ca suprafață”. Zice că la cultura convențională au aproape tot, adică orz, grâu, soia, floarea-soarelui, porumb.

Nu au scăpat de calamitate: „Mai ales la soia, calamitate sută la sută anul ăsta. Dar n-avem încotro, trebuie să le acceptăm. La grâu a fost mulțumitor pentru o iarnă fără pic de zăpadă, am scos în jur de 3300 kg la hectar. E ok pentru anul care a fost, în general scoatem în jur la 5000 kg la hectar”.

Am îndrăznit să spun că presupun că ar trebui să fie mulțumită dacă și-a scos investiția, știind că aplică tehnologii costisitoare, chiar ea îmi confirmase asta: „Da, absolut. Tot ce avem în curte e nou: utilaje, agregate. Nici nu se mai poate altfel. Totul este foarte bine gândit și analizat din timp, toate lucrările le facem în perioada oportună, totul, ca lucrurile să iasă așa cum e bine sau cât mai bine posibil”, dar m-a contrazis: „Am scos un pic mai mult decât cheltuiala, dar asta și pentru că investițiile sunt pe măsură, în fiecare an reinvestim tot ce se poate, cumpărăm nou, schimbăm”.

Se mândrește că, pe lângă o echipă tânără și pricepută, dispune de tehnologii de ultim moment, performante și eficiente, pe care aceștia să poată lucra. „Absolut totul este computerizat, de la tractoare până la acest sistem pe care-l vedeți în fața dvs., totul e computerizat. Dacă nu știi puțină engleză, pentru că meniurile sunt în engleză, dacă nu ai puține cunoștințe legate de tehnică, nu ai făcut nimic în ziua de azi.”

„Ori nu sunt bine dirijați banii, ori nu prezintă un real interes zona agricolă, n-aș putea să spun, dar, într-adevăr, față de celelalte state membre ale Uniunii Europene suntem deficitari.”

E multă birocrație, dar te adaptezi

O mare parte din utilajele cu care se mândrește le-a obținut cu fonduri europene. A realizat două proiecte prin GAL, pe PNDR-ul 2007-2013, unul în valoare de 400 de mii de euro, iar cel de-al doilea, de 200 de mii de euro, cu care a achiziționat utilaje, tractoare, agregate și alte lucruri necesare în fermă.

Am fost surprins să aflu că nu i s-a părut dificil procesul de aplicare: „Dificil nu a fost absolut deloc, am și colaborat cu o firmă de consultanță care ne-a ajutat pe tot parcursul, perioada de monitorizare este într-adevăr undeva la 5 ani, dar nu e niciun fel de problemă, atât timp cât tu-ți faci treaba, pentru care ai și luat toate beneficiile și toate utilajele, noi nu am avut probleme și nu avem nici în continuare, încă sunt în perioada de monitorizare la unul din proiecte, nu e niciun fel de problemă. Bine, e de durată, trebuie să-ți asiguri și partea ta, cofinanțarea, trebuie să o ai și trebuie să-ți asiguri și tot cadrul legal că poți și dispui de anumite lucruri până ce cei de la fonduri europene îți vor înapoia banii și chiar și perioada de monitorizare nu e o problemă, atât timp cât tu-ți faci treaba și lucrurile merg exact cum te-ai și angajat să le faci, nu e un dezavantaj. Din contra, e un avantaj”. Insist legat de birocrație, iar acum recunoaște că din acest punct de vedere e dificil: „Vreau să zic că am semnat cred că vreo șase bibliorafturi doar la un singur proiect, foaie de foaie. Norocul meu a fost că nu le-am făcut singură, ci printr-o firmă de consultanță. E adevărat, birocrația e foarte stufoasă și e mult de muncă, dar nu ai ce să faci, te adaptezi pentru că n-ai încotro”.

În momentul în care am adus aminte de situația fermierului român pus în balanță cu alții de prin Europa în ceea ce privește subvenția la hectar, care e mereu în defavoarea primului, asta în condițiile în care declarativ Uniunea Europeană dorește ca toți agricultorii să fie egali, a reacționat oarecum pesimist. „Nu cred că vom fi egali niciodată, din punctul ăsta de vedere, cred că nici statul, la noi, nu dă o foarte mare importanță zonei ăsteia agricole. Ori nu sunt bine dirijați banii, ori nu prezintă un real interes zona agricolă, n-aș putea să spun, dar într-adevăr, față de celelalte state membre ale Uniunii Europene, suntem deficitari.”

Agricultura, mai tare decât stomatologia

Prima alegere de carieră a fost stomatologia, o meserie pe care spune că a iubit-o, că a practicat-o cu pasiune, dar apar alte argumente care te determină să decizi altfel. Poate sentimentul responsabilității a fost mai mare, știind că are de dus mai departe o moștenire creată cu mult efort și care a oferit satisfacție întregii familii. „Așa că m-am înscris la Facultatea de Agronomie și o perioadă, în paralel cu studiile, am și lucrat, iar apoi încă o perioadă am lucrat și în stomatologie, și în agricultură, până când mi-am dat seama că nu poți să faci două lucruri bine odată, așa că am renunțat la stomatologie și în prezent sunt doar inginer agronom. Și între timp au mai venit și copiii.”

Tatăl ei, Vasile Lungu, își va fi pus speranța, de la bun început, că fetele lui vor merge pe drumul lui. „Tata, probabil că în sinea lui, spera să aleg domeniul agricol, nici eu și nici sora mea într-o primă instanță nu am ales, de altfel sora mea e notar și eu am ieșit medic stomatolog, după care cred că la mine conștientizarea a venit odată cu primul meu copil, ca să fiu sinceră, mi-am dat seama cât de greu e în domeniul medical, student fiind sau proaspăt absolvent, să intri în meserie. În domeniul stomatologic e foarte greu să-ți creezi o clientelă. În primul rând lumea se uită la tine și dacă nu ai puțin păr alb și câteva riduri, se pare că ești lipsit de experiență și că nu știi să faci nimic. Acum 9 ani mi-am deschis un cabinet stomatologic care nu a funcționat, dar și fiindcă în jurul meu mai aveam încă 6 pe o rază de 100 de metri, însă mă bucur, pentru că nimic nu e rău într-adevăr și totul e spre creșterea noastră, așa că m-a direcționat pe latura cealaltă, pe cealaltă variantă posibilă.”

Așa că se poate spune că toată lumea e fericită, și tatăl, și tânăra agronom. „Îmi place libertatea pe care ți-o dă această meserie. Ca stomatolog, stai închis într-un cabinet, de dimineața până seara, pe un scaun sau eventual în picioare, și nu-i o muncă tocmai grațioasă... dar libertatea pe care ți-o oferă meseria de inginer agronom e alta, stai în natură, lucrezi cu oameni bine școliți în domeniu și beneficiezi efectiv de libertatea asta. Deci nu vă pot spune ce satisfacție poți să ai când știi că ai plantat un bob și vezi etapele creșterii unei plante, rezultatul pe care l-ai obținut, și tot procesul ăsta e plin de încântare. E ca la nașterea unui copil.” Nu ascunde că și aspectul financiar a contat în balanță: „Nu pot să neg că și partea financiară este una benefică, asta e afacerea noastră și de aici ne susținem, și trebuie să recunosc că în perioada asta de criză cred că e o meserie foarte bine aleasă, pentru că întotdeauna domeniul producător și procesator de alimente va fi unul care va rezista”.

Acum, nu ne închipuim că a crescut într-un clopot de sticlă și nu a știut cu ce se ocupă tatăl ei, și s-a întâlnit cu agricultura după ce a terminat stomatologia. Mai ales că Vasile Lungu, pe lângă faptul că este foarte priceput, este și un foarte bun pedagog, dispus tot timpul să ofere din cunoștințele lui. Cu alte cuvinte „nu a picat din lună”, cum se zice. „Cu agricultura am avut contact aproape dintotdeauna, tatăl meu fiind inginer agronom, așa am crescut practic. Știam ce înseamnă câmpul, de la 11 ani tatăl meu mă ducea pe câmp, îmi arăta tot ce înseamnă etapă tehnologică și lucrările care se fac în câmp, îmi arăta exact cum se face spicuitul sau, mă rog, noi îi spuneam castrat la vremea respectivă, și aveam un rând și spicuiam cot la cot cu zilierii și mâncam pâine cu salam și muștar pe câmp, deci eram familiarizată.”

Amintirea momentelor petrecute în copilărie muncind „cot la cot” cu ceilalți o binedispune, nu mergea doar să se uite. Acest fapt îl consideră benefic. „Și eu voi face la fel cu copiii mei, e un mare beneficiu pentru că efectiv am învățat să fim mai chibzuiți, să știm ce înseamnă munca și să ne drămuim. Am fost de mică învățată să muncesc și ăsta e un lucru absolut minunat. E un lucru care rar se vede la generațiile de azi.”

I se pare că tinerii ar trebui să plece în viață cu câteva elemente pe care le consideră esențiale pentru a te putea angaja undeva. „În zilele noastre cred că, nu numai pentru un tânăr fermier, dacă nu ai permis de conducere, nu ai cunoștințe în limba engleză și ceva cunoștințe de tehnologie actuală, nu poți să te angajezi nicăieri. Repet, nu cred că e vorba numai de tineri fermieri, dar în special ei, pentru că în cele mai multe cazuri colaborăm cu firme străine și atunci colaborarea e prin e-mailuri, în engleză sau altă limbă de circulație internațională și nu există altă variantă. Plus tehnologia de pe utilajele din ziua de azi, la care nu ai accesibilitate dacă nu te descurci puțin.”

Privind-o cât entuziasm are, m-am întrebat și am întrebat-o dacă îți trebuie mai degrabă curaj sau mai multă nebunie. Ea crede că un pic din amândouă. „Pentru că ești la mâna Domnului, oricum, și mie-mi spunea tata că agricultura este loterie. Și așa este. Un an ai, un an abia te strângi, dar pe ansamblu e bine.” Eu cred că un pic de curaj e mai necesar. Și cred că asta a moștenit, cu prisosință, Flaviana de la tatăl ei.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - martie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html