Răspunsul este un „da” hotărât

De ce se efectuează combaterea buruienilor la porumb? Indiferent de maniera în care se intenţionează sau se poate face acest lucru, el trebuie făcut pentru a atinge două obiective majore.

Mai întâi, păstrarea potenţialului de producţie medie a acestei culturi, care este foarte sensibilă la concurenţa buruienilor. Neplivită, o cultură de porumb poate înregistra pierderi de randament foarte mari, de până la 100%, în situaţii extreme.

Un alt motiv, plivitul se efectuează pentru păstrarea valorii agronomice şi economice a solei respective. Este cât se poate de real faptul că buruienile au o capacitate de producţie de seminţe foarte importantă, iar fiecare plantă de acest fel, neţinută sub control, poate duce la creşterea potenţialului de producţie a seminţelor de pe parcela respectivă. Ca urmare, aceasta va fi mai dificil de cultivat şi va implica un cost mai ridicat. Aşadar, plivirea trebuie privită ca un capital, ca un potenţial adus de „curăţenia” parcelei.

Cum menţinem absenţa rezistenţei

Una dintre priorităţi este diversificarea modului de acţiune. Acest lucru garantează concomitent o eficacitate pe termen scurt şi durabilitatea plivirii. Pe de altă parte, se asigură un spectru larg de eficacitate, limitându-se riscul de apariţie a unor populaţii de buruieni rezistente. Până acum, nu s-a înregistrat nici o rezistenţă în flora din solele de porumb, indiferent de sistemul de cultură - monocultură sau asolamente cu porumb ca element dominant. Utilizarea atent gândită a erbicidelor cu acţiune radiculară are un efect sensibil, mai ales în combaterea gramineelor estivale, a căror concurenţă se exercită foarte puternic în perioada de răsărire a porumbului. Pe de altă parte, o strategie bazată pe bazinul de producţie, gândită şi adaptată în funcţie de vulnerabilitatea transferurilor în mediul respectiv, ar trebui să se sprijine pe un diagnostic validat şi confirmat prin măsuri şi observaţii concrete de natură agronomică şi pedologică, mai degrabă decât pe modele predictive teoretice, care deseori nu sunt validate în teren.

Adaptarea modului de combatere a buruienilor în cazul însămânţărilor timpurii

Concurenţa buruienilor se exercită de timpuriu în ciclul vegetativ al culturii. Mai precis, încă din momentul însămânţării şi până în etapa în care vegetaţia acoperă spaţiile dintre rânduri - adică la stadiul de aproximativ 12 frunze, pentru porumb, care privează de lumină buruienile de dedesubt. Odată cu deplasarea la date mai timpurii a însămânţării porumbului, această perioadă critică tinde să se mărească. Aşadar, este mai mult ca niciodată necesară combaterea buruienilor de pe sole.

Practica însămânţărilor timpurii obligă la adaptarea strategiilor de plivire, în funcţie de:

• instalarea mai lentă a populaţiei, cu un gabarit mai compact al plantelor şi o acoperire mai mică a spaţiilor dintre rânduri, diminuându-se astfel controlul exercitat asupra buruienilor de cultura de porumb;
• răsăririle mai eşalonate ale unor buruieni, care necesită persistenţa acţiunii timp mai îndelungat, în paralel cu o diversificare a speciilor concurente - mai ales din flora de primăvară;
• dificultăţile legate de modul de acţiune, care se referă la intervalele mai calde şi/sau la solurile uscate la suprafaţă.

Aceste constatări impun o strategie în trei puncte:

• Păstrarea varietăţii de combatere a buruienilor - un avantaj puternic pentru porumb. Astfel, nu a apărut încă nicio rezistenţă la erbicide - nici în monoculturi, nici în asolamentele în care porumbul este foarte prezent. Utilizarea atent gândită a produselor cu acţiune radiculară, în cadrul unor programe echilibrate, se situează clar în centrul activităţilor de combatere a buruienilor porumbului.
• Adoptarea unei strategii specifice bazinului respectiv de producţie, care să ţină cont de riscurile de transfer în mediu, bazată pe diagnostic validat prin măsuri şi observaţii în teren - inclusiv aspecte pedologice - şi nu pe modele predictive teoretice, care de multe ori nu sunt validate.
• Reevaluarea strategiei şi eficacităţii tuturor produselor, în lumina constrângerilor anterioare: evoluţia florei şi caracterului dăunător al acesteia; dicotiledonate problematice; eficacitate în condiţii de secetă.

La ora redactării materialului de faţă, Ministerul Agriculturii din Franţa nu şi-a comunicat datele oficiale pentru această ţară. Aşadar, acetoclorul este utilizabil în campania 2012, în condiţiile din campaniile precedente şi sperăm că lucrurile vor rămâne la fel şi pentru campania 2013... până pe 23 iunie!Până la 23 iunie 2012, statele-membre trebuie să-şi retragă autorizaţiile naţionale, putând acorda o perioadă de graţie pentru epuizarea stocurilor care nu vor putea depăşi data de 23 iunie 2013.În cadrul reevaluării europene a substanţelor active, Comisia Europeană a ratificat, pe 5 decembrie 2011, decizia de neincludere a acetoclorului (JOUE 22/12/11) în lista substanţelor active autorizate în UE. Această decizie precizează că fiecare stat trebuie să-şi stabilească propria dată oficială de interdicţie a acetoclorului.Viitorul acetoclorului este cunoscut doar parţial.