Când îl auzi pe conf. Stelian Dărăban vorbind de rasa românească Merinos, omologată în 1986, rezistentă la condițiile meteo din zona de vest a țării și furnizoare de lapte de calitate, parcă îți revine curajul de a mai crede în sistemul de cercetare românesc, în revigorarea sectorului de creștere a ovinelor și caprinelor, chiar dacă piața este liberă, crescătorii se orientează și către alte rase profitabile, iar piedicile de ordin legislativ și/sau social îi determină pe unii să se lase de afacere.
Momentul oportun pentru această dezbatere a fost chiar „Sărbătoarea oieritului”, eveniment care a avut loc în localitatea Ciugud, județul Alba, în zilele de vineri și sâmbătă (8-9 aprilie 2016), pus la punct până în cel mai mic detaliu de Consiliul Judeţean Alba, Primăria Comunei Ciugud și Asociaţia Crescătorilor de Ovine din Judeţul Alba.
Partenerii evenimentului au fost Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj Napoca (USAMV) și Asociaţia pentru promovarea şi conservarea biodiversitatii, a tradiţiilor rurale, a tehnicilor şi produselor tradiţionale.
Cum oaia a fost vedeta evenimentului, cu cine altcineva puteam sta de vorbă decât cu conf. dr. Ing. Stelian Dărăban din cadrul USAMV Cluj, om care și-a dedicat cariera profesională dezvoltării rasei românești de Merinos.
Apariția rasei Merinos de Cluj a avut loc în 1956, moment în care au fost încrucișate Ţurcana Albă de Sibiu cu Merinosul transilvănean. Trei decenii a durat omologarea ca rasă și certificarea ei cu brevet de invenție. În anul 1992, Ţurcana a luat însă locul oilor cu lână fină și semi-fină, iar creșterea Merinosului de Cluj a fost ignorată. Așa se explică faptul că, în prezent, rasa este crescută doar la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.
Cu toate că se întreprind eforturi în acest sens, reprezentantul USAMV spune că-i va fi greu să repopuleze zona de câmpie cu această rasă.
„Sperăm să se revină la o zonare corectă, zona de șes și de podiș să fie apanajul creșterii de oi de lână fină și semi-fină, dar la ora actuală efectivele au ajuns atât de scăzute că nu putem difuza material bilogic, femei de prăsilă”, a explicat specialistul pentru presa de specialitate. „Omologată în 1986, oaia Merinos românesc este adaptată condițiilor pedoclimatice din zona Clujului, zonă cu precipitații în momentul formării de peste 700 mm anual, cu ierni mai reci și care poate fi mulsă. (...) Prezintă performanțe bune pentru producția de lapte, chiar dacă nu cantitativ, dar calitativ, cu substanță uscată mai multă și un randament de transformare în brânzeturi mai mare”.
Conform aprecierilor conferențiarului, chiar dacă rasa Merinos de Cluj este rentabilă, nu prea are aplomb la crescătorii de ovine, deoarece este o rasă „pretențioasă” vizavi de bunăstare.
„Obligatoriu, Merinosul românesc necesită pe timpul stabulației adăpostire; este rasa care se crește ca la carte: șapte luni perioadă de pășunat, cinci luni perioadă de stabulație, aceasta din urmă însemnând și furajare din stoc, nu purtatul pe pășune. Doar dacă sunt iernile blânde, poat fi scoase la o plimbare funcțională, așa-zisa gimnastică funcțională pentru animale gestante, dar furajarea se face în stoc. De ce ar fi Merinosul, în general oile cu lângă, rentabilă? Merinosul este o rasă de lână fină-carne sau carne-lână fină, sunt rase mixte, în afară de Merinosul australian care este considerată suprarasă pentru producția de lână fină”, mai spune Dărăban.
Reprezentantul USAMV Cluj a mai preciat că grupele rasei Merinos sunt precoce, având o viteză de creștere mare, dar și reproductiv.
„Pot fi montate în primul an, la vârsta de 8-10 luni. Au prolificitate bună și au o capacitate bună de alăptare, putând înțărca doi miei. Pot fi supuse densificării fătărilor. Nu merge la noi în țară două fătări pe an pentru că este o tehnologie destul de costisitoare care are nevoie de instalații de alăptare artificală. Sunt trei fătări la doi ani, sunt înțărcați doi miei la o oaie și sunt obținuți șase miei în doi ani, pe când la o Țurcană, în doi ani se obțin trei miei; mult mai rentabil. Apoi, vorbim de o rasă mai compactă. Raportul dintre lungimi, lățimi și adâncimi o aduce înspre rasele de carne. Se obțin niște rase de carne care nu se vor încadra în clasa excelent sau foarte bun, dar ar fi carcase care pot fi încadrate în clasa bună. Aceasta din urmă, corelată și cu o grăsime de clasa III H, ar face un preț de valorificare aproape triplu aproape de carcasa de la rasă Țurcană care nu poate fi clasată; să mă scuze crescătorii, dar nu se obține o carcasă clasată din rasa Țurcană curată”, a mai punctat Stelian Dărăban.
Horia Moruțan: În acest moment, oaia nu mai este rentabilă. Oierii sunt nemulțumiți de obligativitatea COP și de neplata subvențiilor
Despre rentabilitatea ovinelor în sectorul agribusiness am vorbit cu organizatorul evenimentului de la Ciugud, nimeni altul decât dr. Horia Moruțan, medic veterinar și președinte al Asociației Crescătorilor de Ovine din județul Alba, proprietar a peste 900 de oi.
Întrebat fiind cum vede în prezent rentabilitatea sectorului de creștere a ovinelor, răspunsul lui Moruțan a fost dezarmant: mielul rămâne singurul produs vandabil, și acela greu de valorificat.
„Oaia, în acest moment, nu mai este rentabilă. Înainte de 1989 erau trei producții: lână, lapte și carne, iar în acest moment, lâna este gratis, nu acoperă nici măcar tunsul. Laptele, din cauza lipsei forței de muncă și a intrării pa piața noastră a tot felul de brânzeturi care, de cele mai multe ori nu sunt din lapte și la prețuri derizorii, brânzeturile sunt pe cale de dispariție. Rămâne mielul, produs pe care îl vindem foarte greu și la prețuri derizorii”, a mărturisit Moruțan.
Potrivit afirmațiilor sale, creșterea ovinelor are nevoie în primul rând o de piață eficientă de desfacere.
„Noi trebuie să ajungem să vorbim de oaie, de miel, de brânză, nu neapărat de strategii, de genetică ș.a.m.d. Noi trebuie vechile piețe cumva să le reactivăm, iar omul să-și poată vinde într-un mod elegant și civilizat toate produsele. Trebuie să fim atât de inteligenți încât, chiar dacă suntem în UE, să nu mai lăsăm să intre în țara noastră tot «rahatul» țărilor din lume, iar produsele noastre să dăiunuie, să fie pe piața românească”, a conchis el.
Nemulțumit de turnura pe care a luat-o sectorul ovinelor în ultimii ani este și Ioan Moga, crescător din satul Leorinț, comuna Rădești, proprietar al unui șeptel de 50 de oi Suffolk. Principalul of al baciului din Leorinț este reprezentat de obligativitatea Controlului Oficial al Performanțelor (COP). De anul acesta, pentru a primi sprijinul cuplat (SCZ), crescătorii sunt obligați să aibă ovinele înscrise în Registrul Genealogic (RG) al rasei. Adică exact cei care au reușit să facă performanță.
„Ciobanii sunt nemulțumiți pentru că nu s-au dat subvențiile, nici până la ora actuală. Acum, de exemplu, ne obligă cu COP-ul. Dacă ai o mie de oi, cum poți face COP-ul în vârf de munte? Nu se poate. Trebuie să-și dea fiecare seama că dacă ai 20-30 de oi, poți face COP-ul, dar la o mie de oi nu. (...) Îl obligăm pe cel care are o mie de oi să țină doar o sută ca să poată face COP-ul”, a afirmat Ioan Moga.
Condițiile de acordare a sprijinului cuplat au separat crescătorii de ovine în două tabere. La mijloc sunt mai mult de 28 milioane de euro care ar urma să fie împărțiți oierilor.
De anul acesta, pentru a primi sprijinul cuplat (SCZ), crescătorii sunt obligați să aibă ovinele înscrise în Registrul Genealogic (RG) al rasei. Aceasta convine însă doar celor care au reușit să facă performanță. În acest fel, foarte mulți crescători vor pierde banii. România a notificat la Comisia Europeană 3,5 milioane de capete ovine/caprine pentru care poate fi acordat un sprijin de maxim 7 euro/cap. În realitate însă, efectivul înscris în RG la finalul anului 2015 este mult mai mic: în jur de 505.000 ovine și 53.000 caprine, arată datele ANZ.
Oierii sunt în continuare nemulțumiți și de neplata la timp a subvențiilor și de lipsa de coerență în ceea ce privește modificarea Legii vânătorii.
O situație comparativă schematică arată clar că la data de 11 mai 2015, nu erau plătite decât 0,35 miliarde de lei prin APIA, în condițiile în care la aceeași dată din 2013 suma totaliza 1,22 miliarde euro, un an mai târziu 1,05 miliarde, iar în 2015 suma de 1,07 miliarde euro.
... și caprele ar putea fi profitabile, nu-i așa?
Dacă este sau nu rentabilă creșterea caprinelor ne-a mărturisit Adrian Botiș, din Șeușa, comuna Ciugud, județul Alba. Fost electrician, Botiș „a luat taurul de coarne” și s-a reorientat către producția de alimente nutritive și sănătoase, cum este și cazul laptelui de capră și al brânzeturilor de calitate.
„M-am apucat de această activitate gândind la ea ca la o afacere, nu din alte motive. Nu am avut nicio treabă cu caprele până acum, nu am avut nicio treabă. Din această cauză am început cu puțin. Eu sunt electrician de meserie, dar am ajuns cioban. Am avut niște bani și m-am gândit să încep o afacere”, a declarat crescătorul de caprine.
În opinia sa, caprele Saanen sunt mult mai rentabile decât ovinele, singurul inconvenient fiind piața de desfacere pentru produsele finite.
„Cresc capre pentru că sunt de părere că sunt rentabile, mai rentabile chiar și decât oile, din punct de vedere al producției de lapte. Caprinele dau o cantitate mai însemnată de lapte decât oile și este un produs care, în primul rând, noi trebuie să ne educăm pe noi înșine să îl consumăm. Eu consider că este laptele accesibil și cel mai sănătos de pe piață”, a recunoscut fermierul. „Brânza pe care o fac eu nu se găsește în comerț; nici gust, nici textură. Eu nu vând în magazine, ci mă duc la piață. Este greu la piață, pentru că românul merge în supermarket de unde își cumpără de toate și la o calitate mult mai joasă. Asta este. Poate cu timpul ne vom da seama, vom merge la piață și vom cumpăra produse naturale de la oameni care fac ceva din pasiune și ceva natural, sănătos”.
El deține 40 de capre pe lapte Saanen, plus tineret și țapi. În total, cu tot cu iezi, fermierul deține un șeptel de circa 100 de capete și speră la mai mult. În 2014 s-a apucat de creșterea caprelor, din dorința de a crea un produs care nu există pe piață.
„Sărbătoarea oieritului”, un motiv de socializare între crescători după un an de muncă
Creierul din spatele evenimentului de la Ciugud, dr. Horia Moruțan, a mărturisit într-o discuție cu presa că a gândit sărbătoarea de la începutul lunii aprilie (prima ediție, de altfel) ca o modalitate de socializare atât între crescătorii de ovine și caprine, dar și între aceștia și societate.
El spune că după o perioadă lungăă de muncă asiduă, fermierii își pot etala animalele și produsele finite obținute și își pot împărtăși cu colegii experiențele de peste an.
„Această sărbătoare nu am gândit-o doar pentru noi, crescătorii de oi, ci vrem să fie o emulație între noi și restul societății. Vrem ca societatea românească să ne privească din mai multe unghiuri, să vadă că suntem oameni care nu vor să părăsească această țară, vrem să muncim, vrem să ne creștem copiii, dar trebuie să fim foarte atenți la multe aspecte și la faptul că și această ramură, din păcate, și din cauza lipsei acelor strategii care, după 1989, sunt doar la nivel declarativ, sunt doar la nivel de declarație”, a precizat Moruțan. „După o perioadă cu foarte multă muncă, după perioada de iarnă, perioada de fătări, este un moment în care mulți prieteni, crescători, se întâlnesc cu bucurie, cu mândrie își etalează animalele, își povestesc pățăniile, viața lor din ultimele luni. În această perioadă ei nu au avut posibilitatea să se întâlnească așa de des, iar acum este un prilej de mare bucurie”.
Și primarul Gheorghe Damian din Ciugud este mândru de prima ediție a evenimentului organizat împreună cu Asociația Județeană a Crescătorilor de Ovine și Consiliul Județean și în parteneriat cu USAMV Cluj.
În plus, edilul explică locul și motivația derulării unui astfel de eveniment în economia unei localități destul de mici, care se descurcă din punct de vedere al dezvoltării cu ajutorul propriilor puteri. Pentru Damian micile business-urilor locale sunt importante, motiv pentru care a și susținut asfaltarea unui drum de nu mai puțin de 30 km care deservește accesul la mai multe ferme din zonă.
„E foarte important să avem grijă de acești oameni, să-i promovăm, să-i sprijinim, să ne batem pentru ei ca legile care apar în Parlament, ca ceea ce noi, ca și administrație, facem pentru ei să fie și spre binele lor, nu doar a unora. (...) În România există o tendință a tinerilor de a reveni la țară, de a-și face o fermă, de a-și încropi o gospodărie, în așa fel încât să trăiască mai bine”, a declarat Gheorghe Damian. „La ora actuală avem circa 450 de vaci, aproximativ 2.000 de oi, pentru o comună care nu este foarte mare. Sigur, noi, ca și administrație, nu am stat pe loc și am făcut un proiect împreună cu alte două comune cu care ne mândrim. Am asfaltat undeva la 30 km de drumuri de câmp care leagă cele trei comune și șapte sate între ele. Dar nu doar atât; aceste drumuri deservesc peste 1.500 ha de teren arabil. Pe traseul acestor drumuri au apărut în ultimii cinci ani un număr de 12 ferme. Sigur, tânărul sau familia care dorește să-și dezvolte o fermă mai mare, tot timpul se gândește: «Unde îmi așez ferma și ce avantaje am». Accesul este un punct important în alegerea locului”.
Anul trecut, România a ocupat locul IV în UE-28 la capitolul șeptel ovin și caprin, după Marea Britanie, Spania și Grecia, cu un total de 11,2 milioane capete, se arată într-un raport al Institutului Național de Statistică.
Mai mult, cu privire la densitatea de oi și capre la 100 hectare de teren, țara noastră se situează tot pe locul patru în Uniunea Europeană, după Grecia, Regatul Unit şi Spania.
Totodată, efectivele de ovine şi caprine au înregistrat creşteri majore, ajungând în anul 2015 la un nivel de 11,249 milioane capete, respectiv cu 33,8% mai mare faţă de anul 2006 şi cu aproape 3% faţă de anul 2014.
