Citatul ediţei - REVISTA FERMIERULUI
Căutare - Categorii
Căutare - Contacte
Căutare - Conținut
Căutare - Fluxuri știri
Căutare - Etichete
Căutare - articole

Oprirea sistemului național antigrindină este cea mai mare greșeală a autorităților din țara noastră. Astăzi, nu mai există protecție nici pentru fermieri, dar nici pentru sate, orașe, oameni.

Personal, zece ani am făcut demersuri pentru investiții în puncte de lansare a rachetelor antigrindină în județul Iași. Ceea ce s-a dezvoltat aici ar fi putut proteja întregul areal, culturile agricole, satele, gospodăriile. Erau pregătite investiții pentru încă trei puncte de lansare a rachetelor, la Plugari, la Andrieșeni-Șoldana și la Stejarii-Țigănași, care acopereau o suprafață de aproape 50.000 de hectare. Și aceste investiții s-au oprit, așa cum s-au oprit toate punctele de tragere. Ce s-a obținut? Ploaie n-a venit, în schimb grindina a distrus nu numai culturile agricole, ci și sate întregi, gospodării întregi.

În anul 2024 am participat aproape la toate întâlnirile dedicate sistemului antigrindină și de stimulare a precipitațiilor. La una dintre aceste întâlniri a fost prezentat primul avion, din cele șase achiziționate, care poate stimula cu 5, cu 10 litri o ploaie în desfășurare prin dispersia de iodură de argint, să crească astfel nivelul precipitațiilor. Spre exemplu, prin folosirea avioanelor, la o ploaie de 20 de litri natural să mai vină 10 litri suplimentar.

Sunt țări care din 1960 folosesc sistemul antigrindină și sistemul de însămânțare a norilor pentru stimularea precipitațiilor.

La ce ne putem gândi când vedem că grindina ne distruge culturile, că pierdem producții și bani, iar noi să stăm cu mâinile-n sân având investiții făcute, specialiști, totul blocat? Probabil că oprirea sistemului antigrindină este o acțiune concertată, să nu facem producție, să ne distrugă grindina și puținul de producție pe care îl facem.

Specialiștii spun ceea ce am învățat și noi la școală, nu zgomotul provocat de pocnetul unei rachete îndepărtează ploaia. Acel pocnet nu face altceva decât să disperseze norul, să nu mai cadă grindină.

S-au investit mulți bani în radar, în instalații speciale. Chiar la noi trebuia adus un radar de mare putere care să monitorizeze partea de nord-est a Moldovei. S-a stopat totul. Noi am rămas doar cu solicitarea și cu mila Domnului. În 2025 ne-a lovit grindina pe un colț de vie, boabele nu erau formate, era imediat după înflorire, astfel că nu avem pierderi substanțiale. Dar aici în zonă, în ultimii ani, când vine o grindină, vine pe o mie, pe două mii, pe trei mii de hectare. Mă afectează și pe mine, și pe toți vecinii mei de jur împrejur. Sunt pierderi consistente.

În concluzie, este o mare greșeală oprirea sistemului antigrindină, iar guvernanții trebuie să-l reactiveze. Și nu doar că trebuie reactivate toate punctele de lansare, ci trebuie duse la bun sfârșit și investițiile în avioane pentru stimularea precipitațiilor.

Iar pe acei fermieri care susțin că sistemul antigrindină aduce seceta, cu părere de rău pentru ei și pentru cunoștințele lor, trebuie să-i contrazic, rachetele antigrindină nu alungă ploaia, ci alungă grindina, doar grindina.

 

Articol de: ing. VASILE LUNGU, fermier jud. Iași

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – septembrie 2025
Abonamente, AICI!

Banca de Comerț și Dezvoltare a Mării Negre (Black Sea Trade and Development Bank) și Agricover Credit IFN au semnat un nou acord de finanțare în valoare de 12 milioane de euro pentru a sprijini în continuare dezvoltarea sectorului agricol din România. Astfel, Agricover Credit va oferi fermierilor din întreaga țară finanțare accesibilă, permițându-le să-și îmbunătățească productivitatea, să genereze valoare adăugată și să creeze noi locuri de muncă într-un moment critic pentru sector.

Acordul marchează o nouă etapă în relația dintre Black Sea Trade and Development Bank și Agricover, o cooperare care a început în 2013 și a contribuit de atunci la consolidarea financiară a fermierilor și IMM-urilor din România.

Black sea trade Agricover

„Suntem mândri să continuăm parteneriatul nostru cu Agricover, una dintre cele mai de încredere instituții agribusiness din România. Acest nou acord reflectă încrederea noastră în activitatea valoroasă desfășurată de Agricover și în reziliența fermierilor români. Prin extinderea accesului la finanțare, nu doar consolidăm o relație construită de-a lungul a peste un deceniu, ci îi și sprijinim pe fermieri să investească, să crească și să continue să dezvolte unul dintre cele mai importante sectoare economice ale României”, a declarat dr. Serhat Köksal, președintele BSTDB.

Banca de Comerț și Dezvoltare a Mării Negre este o instituție financiară internațională înființată de Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Moldova, România, Rusia, Turcia și Ucraina. Sediul central al BSTDB este la Salonic, Grecia. BSTDB sprijină dezvoltarea economică și cooperarea regională prin acordarea de împrumuturi, linii de credit, participații și garanții pentru proiecte și finanțarea comerțului în sectoarele public și privat din țările membre. Capitalul autorizat al Băncii este de 3,45 miliarde euro.

Această nouă finanțare a Agricover Credit IFN întărește angajamentul BSTDB de a promova dezvoltarea economică durabilă în regiunea Mării Negre și de a consolida competitivitatea unor industrii cheie precum agricultura.

Serhan Hacisuleyman, CEO Agricover Credit IFN, a subliniat: „Fermierii mici și mijlocii reprezintă nucleul agriculturii românești, în timp ce se confruntă cu costuri în creștere, garanții limitate, volatilitate climatică și acces dificil la creditele bancare tradiționale. Ca principal finanțator specializat în agricultură din România, misiunea noastră este să creăm produse care se potrivesc cu adevărat modului în care operează fermierii, finanțare aliniată ciclurilor agricole, structuri flexibile de capital de lucru și soluții pe termen lung care sprijină modernizarea. Prin acest nou acord cu BSTDB, putem extinde finanțarea accesibilă și dedicată exact acolo unde este cea mai mare nevoie”.

Agricover, un grup românesc de agribusiness și agri-finanțare, are o experiență de 25 de ani în sprijinirea fermierilor și IMM-urilor. Grupul operează un model integrat de servicii, având ca pilon Agricover Credit IFN SA, una dintre cele mai mari instituții financiare nebancare din România dedicate finanțării agricole. Veniturile consolidate ale Agricover au ajuns la aproximativ 360,3 milioane euro la finalul anului 2024 și la 217,6 milioane euro în primul semestru al anului 2025, subliniind prezența sa puternică pe piață.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cea de-a XI-a ediție a Congresului Anual „De la fermieri pentru fermieri” va avea loc pe 12 februarie 2026, la Hotel Novotel din București, începând cu ora 13:00. Evenimentul este organizat de Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR).

Ediția 2026 marchează un nou format al Congresului, axat pe dezbateri privind politicile agricole europene și schimbările majore care vor impacta sectorul agricol, alături de decernarea trofeelor „Porumbul de Aur” și decernarea premiilor pentru noul concurs care premiază excelența în producția de grâu - „Spicul de Aur”.

„Congresul anual al Forumului APPR reprezintă un spațiu de dialog care reunește fermieri, decidenți politici și actori relevanți din sectorul agricol, poziționat în acest an ca Punctul Zero al Dialogului Agricol European”, a declarat Alina Crețu, director executiv al Forumului APPR.

forumul appr

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Duminică, 18 Ianuarie 2026 16:20

CBAM, încă povară pentru fermieri

Clubul Fermierilor Români solicită Guvernului României și Comisiei Europene suspendarea aplicării mecanismului european care taxează suplimentar importurile de îngrășăminte și generează o nouă criză a prețurilor pentru agricultori. Fermierii din România sunt prinși între război, criză climatică, secetă și acordul Mercosur.

În ultimii ani, sectorul agricol românesc a fost lovit de crize suprapuse. Anul 2024 a adus fenomene climatice extreme – temperaturi record, secetă pedologică prelungită și inundații – care au afectat direct veniturile fermierilor și economia națională. În același timp, creșterea prețului combustibililor și al inputurilor și afluxul masiv de produse agricole ucrainene pe o infrastructură insuficientă au influențat negativ piața agricolă și alimentară din România. Repetarea secetei, efectele războiului din Ucraina, derogările acordate produselor agricole ucrainene și presiunea prețurilor au determinat proteste în mai multe județe și au accentuat dificultățile fermierilor.

Pe lângă aceste provocări, negocierile acordului comercial UE–Mercosur au ridicat semne de întrebare. Analiștii atrag atenția că efectele acordului vor genera pierderi certe în agricultură și industria alimentară. Astfel de acorduri comerciale sunt negociate într-un context economic global care s-a schimbat radical, iar costurile ar putea fi suportate de fermierii, producătorii și consumatorii europeni.

În timp ce fermierii încearcă să facă față acestor crize, la nivel european se aplică de la 1 ianuarie 2026 Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM). CBAM este instrumentul UE pentru a pune un preț echitabil carbonului emis în timpul producției de bunuri cu consum intens de carbon și pentru a încuraja o producție mai curată în țările din afara UE. Noul mecanism este reglementat de Regulamentul (UE) 2023/956 și este aliniat cu eliminarea treptată a alocării de cote gratuite din Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS).

CBAM urmărește să prevină relocarea emisiilor de carbon. În prezent, companiile ar putea transfera producția în țări cu politici climatice mai puțin stricte sau importurile ar putea înlocui produse europene cu un consum mai mare de carbon. Prin confirmarea faptului că pentru bunurile importate se plătește un preț al carbonului, CBAM se asigură că importurile suportă un cost echivalent cu cel al producției interne și că obiectivele UE de reducere a emisiilor nu sunt subminate.

 

Ce include CBAM

 

Mecanismul vizează importurile de produse considerate poluante – ciment, fier și oțel, aluminiu, îngrășăminte, produse pe bază de polimeri, hidrogen și amoniac. Importatorii vor fi obligați să cumpere certificate CBAM și să se înregistreze la autoritățile naționale. Faza de tranziție a început la 1 octombrie 2023, iar primele raportări au avut loc în ianuarie și aprilie 2024. În această perioadă, importatorii trebuie să raporteze doar emisiile de gaze cu efect de seră încorporate în bunurile lor, fără plăți financiare. Mecanismul devine pe deplin operațional la 1 ianuarie 2026, când importatorii vor declara anual cantitatea de mărfuri importată și emisiile încorporate și vor preda numărul corespunzător de certificate CBAM, al căror preț va reflecta prețul certificatelor EU ETS.

 

Clubul Fermierilor Români solicită suspendarea temporară a CBAM pentru îngrășăminte

 

Clubul Fermierilor Români a transmis o scrisoare oficială către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanțelor Publice, Comisarul pentru Comerț și Securitate Economică Maroš Šefčovič și Reprezentanța Permanentă a României pe lângă UE. Documentul subliniază că agricultura românească se confruntă cu probleme structurale și financiare după trei ani extrem de dificili, marcați de volatilitatea piețelor, condiții climatice nefavorabile, creșterea costurilor de producție și reducerea veniturilor. Introducerea CBAM pentru îngrășăminte a generat incertitudine pe piață încă din noiembrie 2025, alimentând comportamente speculative și creșteri de prețuri.

În ianuarie 2026, piața distribuției de îngrășăminte a intrat în blocaj, tocmai în perioada critică pentru aprovizionarea cu îngrășăminte, iar prețurile pentru uree, sulfat de amoniu și nitrat de amoniu au crescut cu 11–30%, o povară dificil de suportat pentru fermieri.

În scrisoarea Clubului Fermierilor Români se solicită Guvernului României să susțină demersul de suspendare temporară a CBAM pentru îngrășăminte și să inițieze un dialog cu Comisia Europeană pentru a preveni agravarea crizei. Clubul consideră că această suspendare este necesară pentru a restabili încrederea pe piață și pentru a proteja viabilitatea economică a fermelor în 2026.

Potrivit Clubului Fermierilor Români, tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic trebuie să țină cont de vulnerabilitatea lanțului alimentar, de nevoile fermierilor și de caracterul strategic al agriculturii. În lipsa unor măsuri echilibrate, există riscul ca supraîncărcarea costurilor cu îngrășămintele să ducă la falimente, scăderea producției și, implicit, la afectarea securității alimentare.

„Ne alăturăm eforturilor europene de reducere a emisiilor, dar nu putem accepta ca fermierii să suporte singuri costurile. În ultima perioadă, agricultura românească a fost lovită de secetă, creșteri de prețuri, războiul din Ucraina și presiunea viitoarelor importuri ieftine din Mercosur. Introducerea CBAM pentru îngrășăminte, fără o perioadă de adaptare și fără măsuri compensatorii, riscă să destabilizeze complet producția agricolă. Solicităm autorităților naționale și europene să suspende temporar aplicarea acestui mecanism la îngrășăminte și să găsească soluții care să susțină atât obiectivele climatice, cât și competitivitatea fermierilor români. Rămânem deschiși dialogului constructiv cu autoritățile și cu partenerii europeni pentru a identifica soluții care să concilieze ambițiile climatice cu sustenabilitatea economică și socială a agriculturii, subliniază Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Până la 30 ianuarie 2026, inclusiv, solicitanții eco-schemelor din sectorul zootehnic, care prin cererea de plată depusă la Centrele APIA în Campania 2025 și-au asumat voluntar angajamente anuale, au obligația de a depune deconturile justificative anuale/semestriale, însoțite de documentele care atestă îndeplinirea cerințelor specifice de bunăstare a animalelor, transmite Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA). Dacă nu se depun deconturile justificative în termenul prevăzut, solicitanții vor fi respinși de la plată.

Eco-schemele acordate în sectorul zootehnic, pe baza cererii de plată depuse pentru Campania 2025, sunt:

  • PD-07 - Creșterea nivelului de bunăstare a vacilor de lapte;

  • PD-08 - Măsură pentru bunăstarea tineretului bovin la îngrășat;

  • PD-27 - Creșterea nivelului de bunăstare a bovinelor prin pășunat extensiv pe pajiști în condiții optime de sustenabilitate.

APIA reamintește că beneficiază de o perioadă de adaptare pentru efectivele aflate în producţie în perioada 1 ianuarie 2025 până la data solicitării eco-schemei în anul de cerere 2025:

  • Solicitanţii noi, respectiv fermierii care nu au depus decontul justificativ pentru eco-schemele PD-07 și PD-08 în anii de angajament anteriori (2023 și 2024);

  • Fermierii care solicită sprijinul PD-07.4 „Asigurarea unor raţii furajere optimizate pentru creşterea bunăstării şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră”;

  • Fermierii care solicită sprijinul PD-08.2 „Asigurarea condiţiilor de confort sporit în zona de odihnă” şi utilizează saltele.

„Nerespectarea condiţiilor superioare de bunăstare pentru efectivele aflate în producţie în perioada de adaptare nu se sancţionează în conformitate cu prevederile Ordinului MADR nr. 268/2025 pentru aprobarea sistemului de sancţiuni aplicabil intervenţiilor şi ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectoarele vegetal şi zootehnic, aferente cererilor de plată începând cu anul de cerere 2025”, precizează APIA.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Dan Hurduc, președintele Clubului Fermierilor Români, atrage atenția asupra acordului UE – MERCOSUR, care riscă să transforme agricultura europeană într-un joc cu reguli diferite pentru fiecare jucător.

În timp ce fermierii europeni respectă standarde de mediu tot mai stricte, pentru care plătesc, își adaptează tehnologiile, își asumă costuri crescute și, de multe ori, producții mai mici, Europa își deschide piața pentru produse mai ieftine, obținute în condiții complet diferite, fără echivalență reală de standarde.

Președintele Clubului Fermierilor Români este fermier cu ștate vechi în agricultura autohtonă, activând chiar într-o regiune, Moldova, care se confruntă cu seceta de mai bine de cinci ani. Astfel, Dan Hurduc arată câteva realități care nu pot fi ocolite când se negociază un acord comercial cu țări ale căror produse agroalimentare pot ajunge pe piața UE și pot falimenta afacerile agricole din Europa. De pildă, în Uniunea Europeană, utilizarea pesticidelor este semnificativ mai redusă decât în statele MERCOSUR, peste 1.500 de substanțe active folosite în afara UE fiindeliminate din cataloagele europene. Apoi, diferențele de cost la energie, apă și inputuri sunt majore. De asemenea, condițiile climatice sunt incomparabile, în unele regiuni din America de Sud, precipitațiile fiind de până la zece ori mai mari decât în zone agricole din România.

„În ceea ce privește pesticidele, în țările MERCOSUR se consumă 12 – 13 kg substanță activă la hectar. În România, de la 0,8 până la cel mult 2,8 kg substanță activă la hectar. Astfel vor ajunge pe piața europeană produse mai ieftine care nu respectă niciun standard. Consumatorul cumpără produse ieftine, dar cu probleme de siguranță alimentară. Fermierul european este falimentar deoarece nu poate produce la prețul de cost din țările MERCOSUR, în care sunt precipitații de 2.000 litri/mp, iar la noi sunt multe zone cu 200 litri/mp și chiar sub această cifră. Totodată, energia este de două - trei ori mai ieftină”, subliniază Dan Hurduc.

Prin urmare, consecința este previzibilă. Consumatorul european este împins către prețul mic, fără garanția acelorași standarde, iar fermierul european este împins către pierdere, într-o competiție structural neloială.

„Dacă Europa își dorește o agricultură competitivă și o securitate alimentară reală, nu poate semna acorduri comerciale care contrazic propriile politici de mediu și propriile reguli de producție. Regulile trebuie să fie aceleași pentru toți. Altfel, costul îl plătim pe termen lung, în ferme închise, dependență de importuri și vulnerabilitate alimentară”, conchide președintele Clubului Fermierilor Români.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

O Europă puternică are nevoie de o agricultură viabilă, capabilă să asigure securitatea alimentară, stabilitatea zonelor rurale și credibilitatea propriilor politici. Unitatea europeană se construiește împreună cu fermierii, nu în absența lor.

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR) consideră că decizia privind acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele MERCOSUR, negociat de peste două decenii și jumătate, reprezintă unul dintre cele mai importante momente de inflexiune ale actualului ciclu politic european. Nu este vorba despre o alegere simplă între „da” sau „nu”, ci despre o decizie strategică ce va defini raportul dintre ambițiile geopolitice ale Uniunii și capacitatea sa de a-și proteja sectoarele strategice interne, în special agricultura.

„Uniunea Europeană se află într-un context global extrem de fragil, în care marile puteri transformă agricultura într-un instrument geopolitic major al secolului XXI. În acest cadru, este legitim ca UE să își consolideze parteneriatele comerciale și să își extindă influența economică. Acordul UE–MERCOSUR se înscrie, în principiu, în această logică. Problema apare însă atunci când această deschidere este realizată fără a asigura un echilibru real între obiectivele comerciale și protejarea pieței interne europene”, arată Forumul APPR.

Acordul UE–MERCOSUR este cel mai amplu acord comercial negociat vreodată de Uniunea Europeană, vizând o piață de peste 260 de milioane de consumatori. Schimburile comerciale dintre Uniunea Europeană și țările MERCOSUR depășesc 110 miliarde de euro anual, UE fiind unul dintre principalii parteneri comerciali ai regiunii. Pentru România, acordul poate crea oportunități în special în sectoarele industriale și de servicii, prin eliminarea tarifelor vamale pentru o gamă largă de produse exportate către Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay.

„Agricultura europeană funcționează într-un cadru normativ extrem de exigent, construit în jurul unor standarde ridicate de mediu, siguranță alimentară, bunăstare a animalelor și utilizare a produselor de protecție a plantelor. Aceste standarde generează costuri suplimentare și afectează competitivitatea fermierilor europeni, în lipsa unor mecanisme care să asigure condiții echivalente de concurență. În același timp, produsele agricole importate din statele MERCOSUR pot fi obținute în condiții semnificativ diferite, cu reguli mai permisive și costuri mult mai reduse. Această asimetrie structurală creează o concurență neloială și pune sub semnul întrebării coerența politicilor europene dezvoltate în ultimele două decenii pentru reglementarea activității agricole”, precizează Forumul APPR.

Liberalizarea comerțului agroalimentar prevăzută în acord include cote tarifare preferențiale pentru produse considerate sensibile la nivel european, precum carnea de vită, carnea de pasăre, zahărul sau etanolul. „Chiar dacă aceste volume sunt plafonate, ele pot avea efecte cumulative semnificative asupra pieței interne, în special în statele membre cu sectoare zootehnice vulnerabile sau în curs de consolidare. Instrumentele propuse pentru protejarea pieței europene – inclusiv clauzele de salvgardare și ajustarea pragurilor de intervenție – nu modifică substanțial situația de fond. Aceste mecanisme sunt, prin natura lor, reactive și se activează doar după apariția dezechilibrelor de piață. Ele nu pot preveni pierderile economice și nu oferă fermierilor garanții reale într-un context de presiune concurențială accentuată.

În absența unor clauze de reciprocitate clare, automate și verificabile privind standardele de producție, riscul ca aceste instrumente să rămână pur formale este ridicat, iar fermierii europeni rămân expuși unor șocuri de piață dificil de corectat ulterior”, subliniază FAPPR, adăugând că, deși acordul prevede respectarea standardelor europene de siguranță alimentară pentru produsele importate, aplicarea și controlul efectiv al acestora rămân esențiale, în special în contextul diferențelor structurale dintre sistemele de producție și capacitatea de monitorizare.

Totodată, Forumul APPR susține că viitorul Politicii Agricole Comune este incert, iar „dezbaterea privind acordul UE–MERCOSUR nu poate fi separată de incertitudinile majore care planează asupra viitorului Politicii Agricole Comune după 2027. Lipsa unei perspective bugetare clare și riscul apariției unor distorsiuni de concurență între statele membre amplifică vulnerabilitatea fermierilor europeni. În acest context, deschiderea suplimentară a pieței agricole către importuri realizate în condiții asimetrice ridică semne serioase de întrebare privind coerența strategică a politicilor europene și capacitatea UE de a oferi fermierilor stabilitate și predictibilitate”.

 

Implicații directe pentru agricultura românească

 

Țara noastră este unul dintre principalii producători de cereale din Uniunea Europeană, cu un rol important în securitatea alimentară regională. Importurile suplimentare pot genera presiune descendentă asupra prețurilor interne, pot accentua volatilitatea pieței și pot reduce capacitatea fermierilor de a investi în tehnologizare și sustenabilitate, într-un sector deja afectat de creșterea costurilor și de riscurile climatice.

„În sectorul zootehnic, efectele pot fi semnificative. România este un actor important în exportul de bovine vii pe piața europeană, iar deschiderea pieței UE pentru volume suplimentare de carne de vită din statele MERCOSUR poate reduce cererea pentru animalele crescute în România, afectând direct veniturile crescătorilor. În același timp, sectorul avicol românesc s-a consolidat puternic în ultimii ani, devenind unul dintre cele mai competitive segmente ale agriculturii naționale. Importurile de carne de pasăre, în special din Brazilia – cel mai mare exportator mondial – riscă să exercite o presiune majoră asupra prețurilor interne și europene, într-un context în care producătorii români au investit masiv în respectarea standardelor europene de bunăstare animală și siguranță alimentară”, precizează Forumul APPR.

Trebuie avut în vedere și efectul indirect asupra sectorului cerealier. O parte semnificativă a producției de cereale din România este destinată furajării animalelor. Reducerea capacităților interne de creștere a bovinelor și a păsărilor, ca urmare a presiunii importurilor ieftine de carne, ar putea diminua cererea internă pentru cerealele românești, amplificând efectele negative asupra veniturilor fermierilor.

Forumul APPR atrage atenția asupra necesității unei abordări mai riguroase în procesul decizional. „Lipsa unor analize solide și a unei consultări reale cu fermierii și organizațiile lor reprezentative a slăbit fundamentarea pozițiilor asumate. Corecțiile propuse ulterior sunt necesare, dar nu pot substitui o strategie construită pe date, dialog și anticiparea efectelor economice și sociale. Acordul UE–MERCOSUR reprezintă un test major de coerență pentru Uniunea Europeană. Consolidarea poziției globale a UE nu poate fi realizată prin slăbirea propriilor sectoare strategice. Agricultura europeană nu poate continua să fie sectorul care suportă costurile unor compromisuri comerciale insuficient calibrate.”

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Primăverile tot mai secetoase, cu vânturi uscate, ne obligă ca în primăvară să acționăm cât mai puțin asupra solului sau deloc. Fiecare intervenție provoacă răscolirea solului cu pierderi de apă prin evaporare. Prin determinări riguroase a rezultat că o simplă trecere cu grapa cu colți a determinat pierderi de 2,5-3%, o trecere cu combinatorul 5,5-6%, iar dacă s-a folosit grapa cu discuri care răscolește și vântură solul pe adâncimi de 8-10-12 cm, pierderile ajung la 28-29%. De aceea, grapa cu discuri nu trebuie folosită în niciun caz primăvara. Compania Corteva menționează pierderi la folosirea grapei cu discuri de 55-60 l/m2 și de 15-20 l/m2 când se folosește combinatorul, jumătate din pierderi având loc în prima zi, iar restul în patru zile.

Asemenea motive ne determină ca totul să fie pregătit din toamnă. Asta presupune ca solul să aibă un bun grad de afânare cu porozitatea totală de 48-60%, din care, porozitatea capilară 30-36%, iar porozitatea necapilară (de aerație) să fie 18-24%. Să aibă densitatea aparentă (Da) 1,25-1,45 g/m3 și permeabilitatea de 7-10 cm/oră pentru a asigura o ușoară infiltrare a apei pe adâncimea sistemului radicular. Totodată, să fie desființate straturile impermeabile pe această adâncime.

În mod practic se apreciază că dacă după o ploaie, în 24 de ore, umiditatea ajunge la un metru adâncime, solul are o bună permeabilitate, sau dacă se usucă în mai puțin de cinci zile, este afânat, iar dacă pentru uscare necesită mai mult de opt zile, solul respectiv este tasat-compactat.

Afânarea solului nu trebuie să fie pe adâncime mai mare deoarece apa, împreună cu nutrienții, se deplasează în pânza freatică, pe care o poluează.

La o afânare crescută se intensifică circulația aerului care accelerează mineralizarea humusului cu formare de elemente nutritive peste capacitatea de consum a plantelor și surplusul se pierde prin levigare, prin volatilizare și prin eroziune.

Prin urmare, solul trebuie să se prezinte ca un burete care poate înmagazina cât mai multă apă din precipitații și să limiteze orice pierderi de apă atât în adâncime, cât și prin evaporare la suprafața solului.

Solul poate avea aceste caracteristici favorabile în gestionarea apei dacă are o structură glomerulară cu o hidrostabilitate de 20-40%.

Capacitatea solului de înmagazinare a apei este de 50% când este afânat, de 46% când este așezat și de 38% când este tasat-compact.

Se apreciază că atunci când solul, pe stratul 0-100 cm, a acumulat 150 mm apă poate rezista 1-2 luni la secetă. Pentru aceasta, solul trebuie să conțină materia organică pentru a acumula cu 20% mai multă apă, iar humusul, rezultat din descompunerea materiei organice, are capacitatea de a înmagazina de 4-6 ori mai multă apă, putând întârzia cu două săptămâni efectele secetei.

Capacitatea de apă utilă a solului pe stratul 0-100 cm este socotită insuficientă când este sub 600 m3/ha, mică la 1.100-1.400m3/ha și mare la 1.700-2.000 m3/ha.

Solul afânat, mărunțit și nivelat la intrarea în iarnă se realizează atunci când este lucrat la umiditatea optimă care este 7-21 (28)% pe solul nisipos, 12-22% pe solul lutos și 19-21% pe solul argilos.

Lucrat când este uscat se scot bolovani, iar când este umed se scot brazde sub formă de curele care când se usucă se întăresc beton. În ambele situații sunt necesare lucrări repetate de mărunțire cu utilaje grele care zdrobesc, sfărâmă, macină, agregatele structurale fiind transformate în praf care astupă porii solului, împiedică infiltrarea apei care se scurge, produce eroziunea, băltește, se evaporă, se pierde.

Prin urmare, la intrarea în iarnă solul trebuie să fie arat sau scarificat, sau discuit, în funcție de condițiile din fiecare fermă.

Dacă toamna este secetoasă și solul este uscat, nu este indicată arătura cu scoaterea de bolovani care trebuie mărunțiți. Dacă totuși s-a făcut greșeala și s-a arat în asemenea condiții, este indicat ca în ferestrele iernii, după câteva reprize de îngheț-dezgheț, să se treacă cu grapa cu discuri, când solul se mărunțește ușor.

Așadar, orice intervenție asupra solului care nu a putut fi făcută până la intrarea în iarnă trebuie să se execute în ferestrele iernii și să nu rămână nimic pentru executat în primăvară. Numai în aceste condiții solul la desprimăvărare se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, fiind favorabil însămânțărilor din urgența întâi.

Aprecierea cantității de apă acumulată în sol la desprimăvărare este indicat să se realizeze prin analize de laborator și nu după cantitatea precipitațiilor căzute.

Pentru aceasta se folosește formula: U=UgxDaxH, unde Ug reprezintă umiditatea determinată în laborator; Da - densitatea aparentă, iar H - adâncimea analizată. Spre exemplu, 18% x 1,30 x 100 = 2.340 m3/ha.

Pentru edificare, prezentăm o experiență realizată la ICCPT Fundulea în acest scop.

Prin anii ’50, când eram student la Agronomie în București, se spunea și era scris în diferite tratate de specialitate că arătura de toamnă pentru culturile de primăvară se lasă în brazdă crudă, nu se grăpează, în scopul ca denivelările și coamele brazdelor să asigure o mai bună reținerea a zăpezii. Din observațiile noastre în teren am constatat că această recomandare nu se confirmă. Eu lucram cu un grup de specialiști în domeniul cercetării lucrărilor mecanizate în agricultură și am avut șansa să colaborez în anii ’80  cu doi dintre cei mai mari specialiști pe care îi avea România în perioada respectivă. Este vorba de dr. ing. Ion Picu - specialist în Agrotehnica culturilor irigate și de dr. ing. Gh. Sin - specialist în Agrotehnica culturilor neirigate. Am discutat cu dumnealor problema respectivă și mi-au propus să organizez o cercetare în acest scop.

O parcelă care a fost cultivată cu grâu de toamnă am împărțit-o în două și o parte am arat-o, grăpat-o și nivelat-o, iar pe cealaltă am lăsat-o în brazdă crudă, cu denivelări, coamele brazdelor ieșite în relief, ceva bolovani etc.

După prima zăpadă din luna decembrie (strat de 12 cm), i-am invitat pe cei doi specialiști în câmp și am constatat că în parcela mărunțită și nivelată zăpada era în strat uniform, iar în cealaltă parcelă zăpada era mai mult între coamele brazdelor, vârful coamelor se întrevedeau, aveau un strat de 2-3 cm.

După primele zile cu soare, vârful coamelor era dezgolit și solul având culoarea închisă atrăgea razele solare, se încălzea și pierdea apa prin evaporare. Solul astfel uscat se scurge între coame, se dezvelește alt strat umed care urmează aceeași direcție.

Am urmărit după fiecare ninsoare și fenomenul se repetă.

La desprimăvărare, în prima parcelă zăpada s-a topit uniform și apa s-a infiltrat în sol, iar în a doua parcelă coamele erau uscate și între ele încă era zăpadă.

Prima parcelă s-a zvântat repede și uniform, am pregătit patul germinativ și am semănat mazăre în epoca optimă.

A doua parcelă s-a zvântat cu opt zile mai târziu și am semănat tot mazăre, același soi, cu aceeași tehnologie.

Probele de umiditate recoltate pentru analiză au arătat că:

- solul uscat din vârful coamelor a avut 7,7% umiditate (la coeficientul de ofilire);

- solul pe stratul 0-10 cm, după pregătirea patului germinativ, avea 17% umiditate în parcela lăsată în brazdă crudă și 23,43% umiditate în parcela mărunțită și nivelată din toamnă.

În prima parcelă mazărea a răsărit uniform, cu plante viguroase, iar în a doua parcelă răsărirea a fost eșalonată, cu multe plante debile (cele răsărite din zona coamelor uscate).

Pe întreaga perioadă de vegetație, diferențele au fost evidente, iar la recoltare producția a fost de 3.200 kg/ha în prima parcelă și de 2.050 kg/ha în a doua parcelă. De menționat că anul a fost cam sărac în precipitații și recolta s-a bazat pe apa acumulată în sol în perioada de iarnă.

Diferența de circa o tonă pe hectar se datorează întârzierii semănatului cu 8 zile, la urgența I fiind importantă fiecare zi de întârziere; rezervei de umiditate din sol: 17% față de 23%; neuniformității umidității în stratul arabil la parcela a doua.

Pe baza acestor rezultate și a situației evidente din teren, împreună cu cei doi colegi specialiști am stabilit ca toate arăturile să fie nivelate, cu excepția celor de pe terenurile în pantă.

Colectivul de cercetare în domeniul mecanizării lucrărilor agricole a beneficiat și de recomandările unor mari specialiști pentru lucrări speciale, ca: acad. Cristian Hera - pentru lucrările de fertilizare; dr. ing. Nicolae Șarpe - pentru lucrările de erbicidare; dr. ing. Al. Bărbulescu - pentru lucrările de protecția plantelor; dr. ing. Gh. Ștefanic - pentru biologia și sănătatea solului.

Recomandările respective au făcut parte din tematica de cercetare a laboratorului de mecanizare, care s-a străduit să pregătească și să regleze mașinile agricole pentru a satisface cerințele respective.

Printr-o permanentă colaborare cu Institutul de Cercetări pentru Mecanizarea Agriculturii, când unele mașini nu răspundeau acestor cerințe, se notifica și se aduceau la cunoștința celor circa 30 de fabrici de mașini agricole care existau în România și care operau modificările respective la mașinile aflate în fabricație.

 

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – decembrie 2025
Abonamente, AICI!

CITEȘTE ȘI: Asolamentul, structura și rotația culturilor

 

Afânarea adâncă și fertilitatea solului

 

Atenție la lucrările pe terenurile în pantă

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) primește, până la data de 3 februarie 2026, cererile de plată pentru Intervenția DR-06 – Bunăstarea animalelor, Pachet a) — Plăți în favoarea bunăstării porcinelor și Pachet b) — Plăți în favoarea bunăstării păsărilor, din cadrul Planului Strategic PAC 2023—2027.

Completarea și depunerea cererii se face exclusiv electronic, de către solicitant, prin accesarea site-ului: www.apia.org.ro, secțiunea DR-06 – Bunăstarea animalelor.

Cererile de plată pentru Intervenția DR-06 cuprind angajamentele şi informaţiile aferente tuturor exploataţiilor autorizate sanitar-veterinar, deţinute de solicitant, indiferent pe raza cărui judeţ îşi desfăşoară activitatea și se depun însoţite de toate documentele prevăzute în ghidurile solicitantului.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Negocierile pentru acordul comercial dintre Uniunea Europeană și țările MERCOSUR au început în 1999, într-un moment de maxim optimism european. Era anul adoptării euro (inițial ca moneda contabilă), iar ambiția declarată a UE era să devină cea mai importantă economie a lumii.

La acel moment, Uniunea Europeană negocia dintr-o poziție de forță. PIB-ul său reprezenta aproximativ 70% din cel al Statele Unite ale Americii și era de aproape șase ori mai mare decât cel al Chinei. Diferența de putere economică era evidentă, iar acordurile comerciale erau gândite ca instrumente de consolidare a dominației industriale europene.

Negocierile UE - MERCOSUR s-au blocat însă rapid, din cauza diferențelor majore de viziune economică și comercială. Cu toate acestea, până în jurul anului 2010, UE încă își permitea ambiții mari. PIB-ul european ajunsese la paritate cu cel al SUA, iar cele două blocuri reprezentau fiecare aproximativ 23% din PIB-ul global. China urcase la circa 10%, dar era percepută mai degrabă ca un concurent aflat în recuperare.

Astăzi, în 2025, contextul este complet diferit.

După mai bine de un deceniu marcat de pierderea competitivității industriale, creșterea costurilor energetice, politici climatice implementate fără un pilon industrial coerent și șocuri geopolitice majore, poziția relativă a Uniunii Europene în economia globală s-a erodat semnificativ. În același timp, SUA și-au consolidat avantajul competitiv, iar China a ajuns la un PIB comparabil cu cel al UE.

Această schimbare este una structurală, nu conjuncturală. Și are un impact direct asupra modului în care UE negociază acorduri comerciale strategice.

În ultimii 15 ani, poziția de negociere a Uniunii Europene a slăbit constant. Cu toate acestea, acordul UE - MERCOSUR a continuat să fie promovat pe baza unor ipoteze care nu mai reflectă realitatea economică actuală.

Inițial, susținerea politică a acordului a venit în special din partea marilor economii industriale europene, în frunte cu Germania. Strategia era clară: UE accepta pierderi în agricultură și industria alimentară, considerate gestionabile, în schimbul unor câștiguri net superioare din exporturile industriale și de tehnologie către America de Sud.

Acest pariu putea avea sens într-o Europă dominantă industrial. Problema este că acea Europă nu mai există.

În 2025, industria europeană nu mai este competitivă pe piața sud-americană în raport cu produsele din SUA sau China: nu la preț, nu la energie, nu la volum și nu la viteză de execuție. În acest context, efectele acordului UE - MERCOSUR sunt ușor de anticipat: pierderi certe în agricultură și industria alimentară, sectoare cu impact social major și câștiguri limitate sau inexistente în industrie și tehnologie.

Cu alte cuvinte, UE riscă să cedeze exact acele sectoare în care mai are ancore economice locale și sociale, fără a obține în schimb avantaje strategice reale.

Acordul UE - MERCOSUR pare astfel rezultatul unei strategii construite pe date și realități economice de acum 20 de ani, aplicată într-o lume care s-a schimbat fundamental.

Fără o resetare profundă a politicilor industriale, energetice și comerciale, Uniunea Europeană riscă să transforme acest acord într-un nou pas spre ieșirea treptată din competiția economică globală reală cu SUA și China. Iar costul final nu va fi unul abstract sau politic, ci unul economic și social, suportat de fermieri, producători și consumatori europeni.


Context economic global (PIB nominal, USD)

Produsul Intern Brut (nominal, 2024/2025):

  • SUA: 28,8 trilioane USD (2024) - cea mai mare economie globală; 

  • Uniunea Europeană: 19,5 trilioane USD (2024);

  • China: 18,7 trilioane USD (2024).

Proiecții FMI/analize externe: SUA rămâne semnificativ peste China în 2025, cu o diferență de peste 10 trilioane USD pe bază nominală. 

Partaje în PIB-ul mondial:

  • Economia mondială a depășit 111 trilioane USD în 2024. 

  • China și UE, în jur de 17-18% din PIB global fiecare; SUA peste 25%.

 

Autor: HORIA CARDOȘ, fondator și CEO Agroland Group

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

newsletter rf

Publicitate

ROMANIA AGRIMAX FORTIS BANNER mai 2026

aisr

Banner Andermatt Insecticide 04 300x2050px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

Banner_Profesional_agromedia_RF_300x250_px 

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista