Când te pricepi doar la a face mămăligă, atunci du-te și fă mămăligă!

Agricultura are nevoie de oameni pricepuți, care să gândească strategii pentru sectorul agroalimentar.

Din păcate pentru agribusinessul autohton, cel care-l are în grijă la ministerul dedicat reușește să-l îngroape. Iar dacă vă întrebați cine-i groparul agriculturii, nu trebuie să gândiți prea mult. E fix acela, adică ministrul Agriculturii.

Florin Barbu declară că România are producții-record anul ăsta. Unde sunt recordurile? Am văzut că ministrul Agriculturii a bătut țara-n lung și-n lat în ultima vreme, pe banii publici (că pe banii personali, sper, a realizat producție-record de păr), de aceea întreb cum de a văzut o altă realitate decât cea din teren?!!

Fermierii se confruntă cu secetă severă în ultimii 3-4 ani, anul ăsta înghețurile târzii i-au lovit pe cei din horticultură, dar și pe cei din cultura mare, grindina și vijeliile au produs, de asemenea, pagube. Despre ce producții-record vorbește șeful de la Agricultură, având în vedere că porumbul și floarea-soarelui încep să fie amintiri din copilărie? Nu știu, o avea normă la raportat pe hârtie, ca pe vremea comunismului (ah, uitasem declarația aia a lui Barbu „președintele nostru, domnul Nicolae Ceaușescu”).

Dacă nu te pricepi să vorbești, mai bine taci.

Un ministru vorbește de producții-record, în condițiile în care cei pe care-i are în grijă, agricultorii, sunt copleșiți de datorii, decapitalizați, nu mai știu pe unde să scoată cămașa, că din pământ n-au prea scos roade. Este ca un părinte care-și pedepsește copiii fără a avea vreo mustrare de conștiință (așa pare).

Vă amintiți ordonanța cu amânarea datoriilor fermierilor, făcută pe genunchi, fără a ține cont de opiniile și sugestiile producătorilor și distribuitorilor de inputuri? Tăvălugul falimentelor a pornit pe lanțul producători-furnizori-distribuitori-fermieri. Bine că România are, în 2025, recolte de nu le poate duce, așa de mari se văd la Ministerul Agriculturii.

Totuși, cum de vede Barbu recorduri de producție? În ultimii ani, din cauza secetei, suprafețele cultivate cu porumb și floarea-soarelui au scăzut mult, fermierii înlocuind culturile de primăvară cu cele de toamnă. Prin urmare, au crescut suprafețele cu grâu, orz, rapiță, ceea ce, firesc, a dus la mai mult grâu, orz, rapiță decât în trecut. Dar… aproape n-avem porumb, floare... Avem un dezechilibru total în ceea ce înseamnă agricultura României, dacă ne uităm și la zootehnie.

Foarte mulți vorbesc de irigații. Cum să irigi fără apă? Nu există un sistem construit și gândit pentru un așa deficit de apă cu care se confruntă România.

La ce au dus declarațiile lui Barbu? La ură împotriva agricultorilor. Au ieșit unele persoane publice cu tot soiul de declarații, de pildă, că nu există secetă, ci doar că fermierii vor despăgubiri de la stat, că agricultura suge banii publici. Totodată, piața reacționează când sunt anunțate de un oficial producții-record.

Așadar, chiar ministrul Agriculturii face rău agricultorilor, care, apropo, muncesc și dacă ar face recolte record sunt singurii care se pot lăuda cu ele, că doar nu-și dau duhul în câmp miniștrii, politicienii, guvernanții.

Românii sunt de vină, pentru că mănâncă prea mult avocado și brânzeturi franțuzești, d-aia nu merge agricultura.

Să fim bine mai există speranță?

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

La încheierea campaniei de recoltare a anului 2025, membrii Asociației Degustătorilor Autorizați din România (ADAR) - oenologi, degustători și specialiști din toate regiunile viticole ale țării - au oferit o concluzie a evoluției viței-de-vie în acest an. În ciuda provocărilor climatice, de la înghețurile târzii de primăvară până la seceta prelungită din vară, în anumite regiuni, unanimitatea este clară: 2025 se anunță un an de referință pentru calitatea vinurilor românești, cu un potențial deosebit. 

„În acest an, calitatea vinurilor va fi una bună spre foarte bună, va fi chiar un an de excepție, un an bun cu care nu ne-am mai întâlnit în ultima decadă”, apreciază Cristian Tudor, oenolog Domeniul Aristiței, iar oenologul Lacerta Winery, Mihai Baniță, menționează: „Calitativ, anul 2025 se prezintă la un nivel foarte bun. Marele plus al recoltei din acest an este echilibrul vinurilor obținute. Nivelul alcoolului este optim atât pentru vinurile albe, cât și pentru roșii, iar aciditățile la recoltare au fost destul de ridicate inclusiv la soiurile albe”.

În viticultură, 2025 a venit după un 2024 extrem de secetos, care a lăsat vița-de-vie încă afectată și nerecuperată complet. În primăvara anului curent, un îngheț târziu a provocat pierderi semnificative, afectând soiuri care înmuguresc mai devreme, precum Fetească neagră, Fetească albă și Chardonnay. În unele zone, primăvara a fost plină de precipitații, ceea ce a favorizat apariția manei și a făinării, necesitând tratamente suplimentare pentru protecția viței-de-vie.

„Vița-de-vie încă resimte efectele secetei trecute, corzile nu sunt încă la dezvoltarea optimă, iar planta are nevoie de timp pentru a-și recăpăta vitalitatea. Ne așteptăm ca anul viitor via să își revină complet, cu condiția să avem parte de o toamnă și o iarnă bogate în precipitații”, precizează Livia Gîrboiu, manager general Crama Gârboiu (Cotești, Vrancea).

Vara 2025 a fost caracterizată de perioade lungi de secetă, cu temperaturi ridicate și deficit de apă în sol, care au pus presiune pe maturarea uniformă a strugurilor. În plus, s-au înregistrat episoade locale de vijelie și grindină, care au distrus parțial recolta. În întreaga țară, seceta combinată cu înghețul târziu din aprilie a redus considerabil volumul strugurilor, iar la unele soiuri pierderile au ajuns până la 80%.

Ce diferențiază însă 2025 de anul precedent a fost faptul că în lunile mai și iunie s-au înregistrat precipitații consistente, care au permis o dezvoltare echilibrată a viței-de-vie înainte de înflorire. Această umiditate inițială a ajutat vița să reziste mai bine în lunile de secetă care au urmat, asigurând o bază solidă pentru calitatea recoltei.

„Au fost niște precipitații destul de importante în lunile mai și iunie, înainte de înfloriri, și asta a dat un impuls viței-de-vie și s-a dezvoltat foarte bine, au crescut și strugurii, fluorescențele au fost bine degajate și s-au dezvoltat frumos. 2025 a fost aproape un an normal în Dealu Mare”, arată Petre Badea, oenolog și proprietar al cramei Enostil din Valea Călugărească.

În acest an viticol, anumite soiuri s-au remarcat prin calitate ridicată. La albe, Chardonnay (Cotești și Dealu Mare), Sauvignon Blanc (Cotești și Dealu Mare) și Muscat Ottonel (Dealu Mare) s-au comportat foarte bine, în timp ce la roșii, Merlot (Dealu Mare și Dobrogea), Cabernet Franc și Cabernet Sauvignon (Cotești, Dobrogea și Banat-Crișana) au avut struguri sănătoși și echilibru bun între zaharuri și aciditate.

„Anul 2025 ne-a arătat, încă o dată, că terroir-ul de la Cotești are darul de a pune în valoare soiuri diferite. Chardonnay și Sauvignon Blanc s-au exprimat excelent, cu prospețime și echilibru, iar Șarba continuă să ne surprindă de la an la an. Pe partea de roșii, Merlotul și-a păstrat eleganța, iar surpriza a venit de la Cabernet Franc, unde ne așteptăm să avem, pentru prima dată, o ediție premium”, subliniază Livia Gîrboiu.

Soiurile vulnerabile au fost, în principal, cele cu înmugurire timpurie: Feteasca albă (Dealu Mare și Cotești), Fetească neagră (Dealu Mare), Chardonnay și Pinot Gris (Dobrogea și Dealu Mare), Busuioacă de Bohotin și Tămâioasă românească (Cotești).

„Per ansamblu, recolta 2025 oferă vinificatorilor premise solide pentru vinuri de calitate, cu albe aromatice și echilibrate și roșii cu structura și aciditatea potrivită pentru maturare și dezvoltare în sticlă. Calitatea strugurilor arată că vinurile din acest an ar putea fi memorabile și merită urmărite în timp”, concluzionează ADAR.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Extinderea PPA reprezintă un risc pentru stabilitatea economică și socială, România confruntându-se cu această problemă de peste opt ani. Pesta porcină africană (PPA) a provocat o criză profundă, care a dus la sacrificarea a peste 1,8 milioane de porci, închiderea a sute de ferme și pierderi economice totale estimate la peste zece miliarde de euro (contravaloarea animalelor sacrificate, despăgubiri, costuri administrative, investiții pierdute și efectele economice asupra fermierilor).

„Informația referitoare la sistarea efectuării inspecțiilor în exploatațiile nonprofesionale pentru anul 2025, conform proiectului de HG publicat pe site-ul ANSVSA de punere în aplicare a Programului acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, care a fost preluată și de mass-media, îngrijorează membrii APCPR care se așteptau la măsuri menite să limiteze răspândirea virusului Pestei Porcine Africane (PPA) și efectelor acestuia, nicidecum la sistarea/ imposibilitatea derulării acestora”, transmite Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR).

În ultima perioadă, reprezentanții APCPR au avut o serie de întâlniri cu autoritățile statului nostru privind măsurile necesare a fi luate pentru combaterea PPA, cu scopul limitării răspândirii virusului și efectelor acestuia. Una dintre măsurile identificate a fost „Evidența clară și actualizată a animalelor, în gospodării și în ferme, conform legislației în vigoare”, măsură care putea fi pusă în practică tocmai prin aceste inspecții în cadrul exploatațiilor.

Inspecțiile trebuie făcute cu o frecvență crescută în tot cursul anului, până când toate exploatațiile de suine, indiferent de mărimea și forma de organizare, să ajungă la condiții obligatorii de biosecuritate.

În mod curent, cele două luni premergătoare sărbătorilor de iarnă reprezintă o perioadă dificilă din punct de vedere a sănătății animale pentru sectorul de creșterea porcinelor autohton. Mișcarea animalelor vii, vânzarea acestora și a produselor din carne de porc este intensificată față de restul anului, toate aceste operațiuni efectuându-se fără o trasabilitate clară sau documente sanitare-veterinare în cele mai multe cazuri. Altfel spus, aceste operațiuni se desfășoară fără a ști „de unde pleacă”, „ce și cum pleacă” și „unde se duce”, fiind favorizată apariția de noi focare de PPA, noi perioade de restricții pentru fermele autorizate sanitar-veterinar și generând pierderi pe toate planurile, atât pentru fermieri, cât și pentru bugetul de stat.

Sistarea inspecțiilor ANSVSA s-a decis, se pare, din cauza fondurilor insuficiente. „În acest context, facem apel la toate instituțiile statului responsabile să ia toate măsurile care se impun, să asigure resurse financiare ca aceste măsuri să poate fi implementate, diminuând astfel cât mai mult posibil răspândirea și efectele PPA”, solicită APCPR.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 1 octombrie 2025, reprezentanții Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) s-au întâlnit cu premierul Ilie Bolojan, în prezența ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu și a președintelui ANSVSA, Alexandru Bociu, pentru a găsi soluții pentru provocările cu care se confruntă, de opt ani, fermierii din sectorul de creșterea porcinelor din România ca urmare a evoluției pestei porcine africane (PPA). De asemenea, APCPR solicită măsuri care să sprijine sectorul de creștere a porcinelor astfel încât să se redreseze activitatea fermelor și să se reducă deficitul de balanță comercială pentru carnea de porc.

Reprezentanții APCPR au prezentat oficialilor problemele cauzate de evoluția PPA pe teritoriul țării și pierderile pe care această boală le generează sectorului de creșterea porcinelor și, totodată, bugetului de stat.

Dintre măsurile necesare pentru controlul evoluției PPA, a fost evidențiată necesitatea existenței unei evidențe clare a efectivului de animale din ferme și gospodării, combaterea comerțului neautorizat și nefiscalizat cu carne de porc, monitorizarea și gestionarea populației de porci mistreți, aceștia fiind vectori de răspândire și menținere a bolii în teritoriu, și găsirea de soluții pentru asigurarea la timp a plăților compensatorii în zonele de focare.

Șeful Executivului de la București, Ilie Bolojan, a subliniat că este nevoie de o implicare fermă din partea autorităților responsabile pentru identificarea și aplicarea celor mai eficiente soluții pentru combaterea PPA și protejarea și dezvoltarea sectorului de creșterea porcinelor, în conformitate cu legislația în vigoare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

S-a suspendat sistemul antigrindină. Fără o analiză a randamentului tehnic, economic, social asupra fiecărui punct de lansare a rachetelor antigrindină. Fără niciun studiu de impact. Doar pe vorbe a fost oprit.

Fermierii din cultura mare se plâng de ani buni că nu le mai plouă pe câmp din cauza rachetelor antigrindină. De cealaltă parte, fermierii din horticultură doresc acest sistem deoarece, spun ei, și-a dovedit eficacitatea.

În opinia celor din cultura mare, horticultorii au posibilitatea să-și asigure afacerile, grindina fiind acceptată de asigurători, pe când seceta nu se asigură.

Sistemul se numește „Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor”. Prin urmare, cât a funcționat, grindina nu a mai fost o problemă în zonele în care există punctele de lansare a rachetelor antigrindină. Dar… sistemul e și pentru creșterea precipitațiilor, după cum îi zice numele. De ce nu provoacă ploaie? Cum e posibil ca în deșert să fie provocată ploaia, iar la noi nu? Nu înțeleg și nimeni nu explică acest fapt.

Recent, ministrul Agriculturii a declarat că sistemul antigrindină are rezultate slabe, că la autoritatea care se ocupă de el sunt contracte suspecte, că rachetele nu sunt omologate. Atâția ani cât MADR a susținut și popularizat sistemul, nimeni din conducerea ministerului nu a remarcat rezultatele slabe, contractele suspecte și rachetele neomologate? Sunt aspecte care nu se prea leagă...

Acum, Florin Barbu iese și zice că suspendă sistemul antigrindină deoarece fermierii, cei mai mulți din județele Vrancea, Prahova și Buzău, spun că rachetele antigrindină nu doar că nu protejează culturile, dar fac să dispară norii și aduc seceta. Și mai zice șeful MADR că va muta sistemul de la ministerul pe care îl conduce la Ministerul Economiei. Cu alte cuvinte, se spală pe mâini.

Fermierii din legumicultură, pomicultură și sectorul vitivinicol nu consideră asigurarea împotriva riscului de grindină soluția salvatoare, exclusivă, acoperitoare și viabilă în sectorul horticol, pentru că sunt listați în HoReCa și în marile lanțuri de magazine, iar grindina le distruge recoltele, ceea ce conduce la delistare și plata unor daune, având în vedere că nu au ce furniza conform contractelor.

Fără studii reale, științifice, fără evaluări punctuale din perspectivă tehnică, economică și socială, nimeni nu poate afirma că sistemul antigrindină și de creștere a precipitațiilor nu este sau este bun.

Momentan, autoritățile spun că nu este bun, însă nu ne spun de ce nu s-au crescut precipitațiile, cum s-au cheltuit banii, prin ce buzunare au ajuns. Probabil că au terminat banii și se folosesc de fermieri ca să oprească sistemul antigrindină, cum am zis, fără studii de impact, fără alte explicații, științifice măcar.

În schimb, guvernanții îi îndeamnă pe fermierii din sectorul horticol să-și pună plase antigrindină. Ca și când astea ar fi gratis, iar investiția se realizează doar bătând din palme.

Prin luna mai a acestui an, grindina a făcut prăpăd în multe zone din țară. Și nu doar pe câmpuri, fenomenele extreme au distrus case, mașini, au omorât animale și chiar au rănit oameni. Cine plătește toate aceste pagube?

Asta este realitatea românească, oamenii se încred în tot felul de teorii conspirative, cele mai multe, vehiculate prin intermediul internetului, iar ministrul Agriculturii folosește populismul, nu știința.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

CITEȘTE ȘI: Unii cu munca, alții cu numărătoarea și huzureala

Singurele alegeri pe care le pot face agricultorii

„Fermierul trebuie să ştie cum să navigheze printre multiplele provocări.”

Agra Asigurări anunță avizări de daune record în primele șase luni ale acestui an. La nivel național, până la 20 iunie 2025 au fost înregistrate peste 3.300 de avizări de daune pe fondul fenomenelor meteorologice extreme, marcând o creștere de aproape 50% față de întreaga perioadă a anului 2024. În total, pe fondul evoluției accelerate a schimbărilor climatice, peste un milion de hectare au fost evaluate de către evaluatorii Agra Asigurări, iar peste 100.000 de hectare agricole au fost afectate până acum în țara noastră. Până în acest moment, clienții au încasat despăgubiri în valoare de 20 milioane de euro, alte despăgubiri urmând a fi realizate după finalizarea dosarelor de daună deschise.

În prezent, Agra Asigurări asigură peste 1,6 milioane de hectare la nivel național și acoperă 15 riscuri agroclimatice. În acest an, cele mai multe avizări de daună au fost cauzate de grindină, furtuni, secetă la răsărirea culturilor și îngheț târziu de primăvară, afectând toate tipurile de culturi de pe teritoriul țării noastre. Un număr mare de daune au fost avizate și la culturile de viță-de-vie, Agra Asigurări înregistrând avizări de daune la peste 90% din suprafață asigurată, pentru riscul de îngheț târziu de primăvară. Suplimentar, peste 30% din suprafața asigurată a fost avizată și pentru riscul de grindină. 

„Dintre cele aproximativ 7.000 de polițe emise, aproape jumătate au înregistrat avizări de daune. La nivel național, 60% din totalul avizărilor au fost pentru grindină, 23% pentru pachetul de reîntoarcere (reînsămânțare) și 17% pentru înghețul târziu de primăvară. Luna mai a acestui an a fost luna cu cele mai multe avizări de daună de când Agra Asigurări este pe piață, cu peste 1.400 de avizări”, a declarat Horia Adrian-Lupu, director general al Agra Asigurări.

Cele mai afectate judeţe au fost Constanţa (801 de avizări), Teleorman (331 de avizări) şi Giurgiu (261 de avizări). În ceea ce privește riscurile, cele mai multe avizări au fost pentru grindină, furtună, secetă în faza de răsărire și îngheț târziu de primăvară.

„Suntem motivați să sprijinim fermierii din România în momentele dificile. În aceste perioade caracterizate de instabilitate climatică, este important ca fermierii să fie complet protejați și să aibă o plasă de siguranță financiară pentru a-și putea continua afacerile în parametrii optimi”, subliniază Horia Adrian-Lupu.

În acest moment, toți evaluatorii companiei se află pe teren și lucrează intens pentru finalizarea proceselor de evaluare a daunelor.

Specialiștii anunță că temperaturile vor continua să crească în România, în următorii ani. „Această creștere va intensifica frecvența, intensitatea și durata valurilor de căldură care vor afecta în particular agricultura din Oltenia și Muntenia. În același timp, studiile indică o creștere a caracterului torențial al ploilor și o scădere a numărului de zilelor cu precipitații moderate. În plus, studiile recente indică și o scădere notabilă a cantității totale de precipitații în câmpiile agricole din sud. Acest dezechilibru va agrava secetele (anticipate să crească în frecvență și intensitate) care deja au un impact semnificativ în climatul actual”, precizează dr. Bogdan Antonescu, expert în schimbări climatice.

Analize recente arată că dacă reușim să reducem emisiile de gaze cu efect de seră până în 2050, pierderile din producția de porumb ar putea fi de 8-10 %. „Dacă însă continuăm pe un traseu cu emisii foarte ridicate pierderile ar ajunge la 10-13 %, iar în anii cu secetă severă ar putea fi și mai mare mai ales în Oltenia și Muntenia. Grâul pare mai rezilient, dar calitatea boabelor se va deteriora din cauza stresului termic în faza de maturare”, a adăugat dr. Bogdan Antonescu.

Foto: Agra Asigurări

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Produsele de protecție a plantelor, cunoscute generic sub numele de pesticide, conțin una sau mai multe substanțe active, agenți fitoprotectori sau agenți sinergici şi coformulanți. Dar ceea ce conferă tipul de acțiune exercitată de produsul fitosanitar este substanța activă. Cu cât mai multe tipuri de substanțe active (sau „molecule”) sunt utilizate pentru formularea diferitelor produse de protecție, cu atât este mai diversificată gama acestora și mai capabilă să ofere protecție cât mai largă și mai eficientă culturilor agricole.

La nivel global, graficul de mai jos indică numărul de noi substante active care sunt luate ȋn considerare în procedurile de dezvoltare, respectiv ajung pe piață în fiecare an.

Din observaţiile noastre reiese că tendința generală cu privire la numărul de substanțe active candidate pentru dezvoltare ulterioară a fost în scădere începând din anul 2000, cu o rată şi mai accentuată de scădere a numărului de noi candidați care au fost plasaţi pe piață.

Conform publicației „The Pesticide Manual”, la nivel global există circa 920 de substanţe active sintetice din care în Uniunea Europeană sunt aprobate pentru utilizare aproximativ 280, ceea ce reprezintă circa 30% din total, iar fermierul român dispune astăzi de aproximativ 200 de substanțe active sintetice, adică sub 20% dintre cele  existente la nivel global şi circa 71% din produsele omologate pentru utilizare în UE.

Această încetinire de introducere a noi produse de protecție pe piața europeană observată de la mijlocul anilor 2010 este explicată și prin schimbarea comportamentului multora dintre companiile de top axate pe cercetare și dezvoltare, unele dintre ele având tendința să își concentreze eforturile de cercetare și dezvoltare pe semințe de calitate, în timp ce altele au devenit din ce în ce mai selective în dezvoltarea de noi molecule din cauza costurilor asociate dezvoltării și insecurității privind aprobarea pentru plasare pe piață în UE.

Omologarea unei noi molecule sintetice în UE a devenit atât de costisitoare și dificilă încât companiile multinaționale decid de multe ori să ocolească piața unică înregistrându-și produsele în țări din afara Uniunii Europene și acest fenomen nu ajută fermierii și agricultura europeană.

Trebuie menționat că industria de protecția plantelor este implicată și în cercetarea, dezvoltarea și aducerea în piață a produselor biologice, soluții de combatere care funcționează foarte bine în alternanță sau împreună cu produsele sintetice (pesticide).

În ultimii zece ani, peste 50% din produsele de protecția plantelor au fost retrase din piața europeană și acest lucru a pus și pune presiune pe combaterea agenților de dăunare în creștere, având disponibile mai puține substanțe active.

Astăzi, industria de protecția plantelor se confruntă cu provocări și îngrijorări serioase și aș dori să menționez doar câteva:

• Fermierul din România și european are astăzi mai puține produse disponibile pentru a controla un număr în creștere de organisme de dăunare, iar acest lucru pune în pericol siguranța alimentară a cetățenilor;

• Multe dintre substanțele active sunt retrase din piață de către autorități, uneori doar în baza unor decizii politice fără a se ține seama de rezultatele științifice;

• Interzicerea utilizării insecticidelor neonicotinoide face ca fermierul din țara noastră să fie vulnerabil din punct de vedere al protecției plantelor, la atacul unor dăunători foarte agresivi, precum Tanymechus dillaticols, Agriotes etc;

• Încălzirea globală generează schimbări multiple la nivelul ecosistemelor și agresivitatea organismelor de dăunare este de așteptat să crească și să provoace pagube importante culturilor agricole.

În această situație, în urma retragerii de pe piață și a interzicerii utilizării multor produse de protecție a plantelor cunoscute și apreciate de fermieri și în lipsa unor soluții de protecție adecvate, statele membre UE au recurs din ce în ce mai frecvent la acordarea de derogări.

Derogările sunt excepții legale care permit ca utilizarea unei anumite legi sau reglementări să fie aplicată diferit sau deloc în circumstanțe specifice. În cazul produselor de protecție a plantelor (pesticidelor), derogările sunt acordate în circumstanțe excepționale, cum ar fi un atac major al dăunătorilor, atunci când măsurile standard, mai puțin dăunătoare, sunt considerate insuficiente.

În Uniunea Europeană, art. 53 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 permite statelor membre să autorizeze introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor, prin derogare de la procesul obișnuit de autorizare, pentru o perioadă de maximum 120 de zile, dacă sănătatea plantelor este amenințată de pericole ce nu pot fi evitate cu alte mijloace rezonabile.

Astfel, din 2013 până în 2016 au fost acordate doar 220 de derogări, din 2016 și până în 2020, statele membre UE au acordat peste 2.500 de derogări, iar din 2020 și până în 2023 (ultimul an cu înregistrari statistice procesate) în Uniunea Europeană au fost acordate peste alte 2.250 de autorizații de urgență, pentru aproximativ 354 de substanțe active și 1.481 de produse. Între 2017 și 2022, România a acordat doar 2% dintre autorizațiile de urgență date pentru total substanțe active vizate de derogări în UE pe parcursul acestei perioade (Science of The Total Environment, Volume 947, 15 oct. 2024).

Începând din 2018 şi pânî în 2025, în România au fost emise 58 autorizaţii temporare din care 38 pentru utilizarea produselor din categoria neonicotinoidelor. (https://www.anfdf.ro/central/omologare/temporar/temp.htm)

Tabelul de mai jos prezintă situaţia privind numărul de derogări şi cele date pentru neonicotinoide în special, ȋn câteva țări ale Uniunii Europene, cu date între 2018 și 2022.

Utilizarea insecticidelor care conțin neocotinoide este interzisă în UE cu excepția utilizărilor în sere. În țara noastră au fost acordate derogări în special pentru tratamentul semințelor la cultura de porumb, floarea-soarelui și la cerealele păioase, împotriva unor dăunători deosebit de rapace cum sunt rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis) viermii sârma (Agriotes spp.), gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides).

Interzicerea utilizării insecticidelor neonicotinoide la nivelul Uniunii Europene lasă România descoperită în fața celui mai periculos dăunător pentru culturi agricole importante așa cum sunt porumbul și floarea soarelui. Este vorba despre Rățișoara porumbului (Tanymechus dillaticolis).

Suprafețele mari de culturi agricole (peste două milioane ha de porumb și peste un milion ha de floarea-soarelui) pot fi compromise parţial sau total de către Rățișoara porumbului, un dăunător polifag extrem de periculos, care în anii favorabili poate atinge densități de peste 100 de exemplare pe mp. Având în vedere că pragul economic de dăunare (PED) pentru Rațișoara porumbului este de trei dăunători/mp este de la sine înțeles că o mare parte din culturile semănate vor fi compromise fără un tratament la sămânță adecvat.

De aceea, utilizarea produselor de protecție a plantelor pe bază de neonicotinoide trebuie securizată mai ales că acestea sunt utilizate la tratamentul semințelor. Tratarea semințelor cu insecto-fungicide este sigură atât pentru mediu, cât și benefică pentru culturi, deoarece protejează semințele de boli și dăunători în primele etape ale ciclului lor de viață, ducând la o germinare și o creștere îmbunătățite și reduce necesitatea aplicărilor ulterioare de pesticide. Această abordare specifică minimizează cantitatea de substanțe chimice utilizate și impactul lor potențial asupra mediului.

În situatia în care fermierii nu au soluții fitosanitare eficiente ne întrebăm cine trebuie să suporte pierderile și costurile aferente pierderii culturilor agricole, precum și cine trebuie să despăgubească agricultorii pentru pierderile suferite.

În prezent, creșterea populației a devenit un motiv important pentru cererea tot mai mare de produse agricole. Pentru a atinge securitatea alimentară, este necesar să fie stimulat randamentul agricol, iar reziliența și protejarea culturilor agricole în fața organismelor de dăunare este imperativă. Prin urmare, datorită accesibilității și eficacității lor, aplicarea produselor fitosanitare sintetice în câmpurile agricole a evoluat ca o practică obișnuită pentru a ține sub control bolile, dăunătorii și buruienile culturilor agricole.

Pesticidele joacă un rol crucial în securitatea alimentară globală. Acestea ajută la protejarea culturilor de dăunători, boli și buruieni, ceea ce duce la randamente mai mari și la o disponibilitate sporită a alimentelor.

Cu toate acestea, suntem conștienți că utilizarea lor ridică îngrijorări cu privire la impactul asupra mediului și potențialele riscuri pentru sănătate. De aceea, producătorii de pesticide lucrează activ pentru a spori siguranța utilizării pesticidelor prin diverse măsuri, inclusiv dezvoltarea unor formulări mai sigure, îmbunătățirea etichetării, furnizarea de instruire și promovarea unor practici responsabile de aplicare. Aceste eforturi vizează reducerea la minimum a riscurilor pentru sănătatea umană, mediu și organismele nevizate.

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) susține principiul acordării autorizațiilor de urgență de către statele membre, dacă sunt create premizele aplicării condițiilor menționate anterior și prevăzute la Articolul 53 din Regulament, cu garanții stricte pentru a se asigura că autorizațiile de urgență sunt acordate numai atunci când este strict necesar. Numai așa putem oferi fermierilor soluții agricole eficiente pentru situații de urgență.

Înțelegem provocările pe care le întâmpină toți producătorii agricoli, fie ei fermieri sau apicultori, înțelegem faptul că suntem cu toții sub presiunea de a produce cât mai mult, cât mai de calitate și cât mai ieftin, însă credem că toate aceste lucruri ar fi mai simplu și mai ușor de soluționat dacă ne-am asculta unii pe alții și am comunica deschis și fără prejudecăți.

Autor: VASILE IOSIF, preşedinte AIPROM

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Distribuitorii de inputuri agricole au încheiat anul 2024 după cum a fost și cel al fermierilor: greu și foarte greu. Deși sunt speranțe pentru o recoltă bună în 2025, datoriile acumulate de fermieri în ultimii ani de secetă nu sunt deloc ușor de depășit. În rândurile de față vă arătăm cum este văzută situația de Mihai Moraru, fondatorul Agro-Est Muntenia, companie înființată în anul 2009, astăzi fiind un distribuitor important în piața de inputuri agricole. Agro-Est Muntenia, la nivel regional, prin echipa de vânzări acoperă toată zona de sud, sud-est și sud-vest a României, iar prin colaboratori/distribuitori acoperă la nivel național distribuția produselor pe care le comercializează în exclusivitate. Portofoliul cuprinde produse de protecție a plantelor, îngrășăminte granulate, fertilizanți foliari, tratament semințe, biostimulatori, adjuvanți, inhibitori și regulatori de creștere, biocide, raticide, pentru toate culturile agricole și toate problemele tehnologice.

Reporter: Trebuie să le spunem cititorilor că Mihai Moraru este și președintele unei organizații profesionale înființată toamna trecută, Asociația Input Agro. Așadar, 2024 a fost un an plin de provocări...

Mihai Moraru: Cele mai multe provocări.

„N-ai producţie, n-ai bani. E simplu. Fermierii au strâns datorii. Pare incredibil să ai o afacere şi să ai zero venit într-un an. Dar mulţi fermieri aici au fost anul trecut.” 

Reporter: Haideți să vedem care au fost acestea şi cum le-aţi depăşit.

Mihai Moraru: Cred că nu le-a depăşit nimeni până acum, sincer. Anul 2024 a început după un alt an greu, 2023, tot cu secetă, tot cu volatilităţi de preţuri, de inputuri, de cereale, tot cu datorii. Şi am intrat în 2024 şi noi, şi fermierii încrezători, că aşa e frumos la început de an, după ce stai de sărbători cu familia să te încarci cu optimism. Cu toate că, îmi aduc aminte, în ianuarie pe la începutul anului, foarte multe regiuni erau într-un început de iarnă fără ploi. Foarte secetos. În anumite regiuni, culturile au răsărit în ianuarie, în altele n-a răsărit deloc, în altele au început să aibă probleme şi deveniserăm deja toţi abonaţi la prognozele meteo, aşteptând precipitaţii. Şi au venit ceva precipitaţii, în unele zone în februarie, în altele în martie şi iarăşi optimismul a crescut: hai că poate avem o primăvară ploioasă dacă n-a fost o iarnă cu precipitaţii. Şi n-a fost aşa. După care, acel val de temperaturi de peste 30°C la final de martie a fost un punct critic pentru culturile de toamnă, care a distrus foarte mult din potenţialul pe care acele culturi le aveau în condiţiile de până atunci, şi ne-am trezit toţi că ceea ce părea mai sigur, cultura de toamnă, a devenit dintr-o dată prima calamitată. Au mai venit nişte ploi răzleţe în aprilie, lumea a zis: măcar să avem culturi de primăvară cu producţii bune. Din luna mai totul s-a terminat, ştim foarte bine, secetă, niciun strop de ploaie, temperaturi cum n-am mai văzut până acum, nu neapărat ca intensitate, ci ca durată. Am avut aproape cinci săptămâni cu temperaturi de peste 35°C consecutiv şi nu numai c-au murit culturile de grâu, porumb, dar sunt fermieri cu legume, cu livezi, cu vie şi unii chiar şi-au pierdut culturile cu totul. Efectele care să fie? N-ai producţie, n-ai bani. E simplu.

Fermierii au strâns datorii prin investiţiile făcute nu numai în inputuri, din îngrăşăminte, rate la bănci, rate la utilaje, salarii, taxe la stat şi unii dintre ei n-au avut aproape niciun venit în 2024. Am mai zis, pare incredibil să ai o afacere şi să ai zero venit într-un an. Dar mulţi fermieri aici au fost anul trecut. După care am intrat în partea a doua, după ce lumea a terminat concediile, cam târziu. Ce facem? Şi au avut loc mai multe întâlniri, mai multe discuţii între asociaţiile de fermieri şi minister, între noi şi fermieri, între noi şi producători, n-a fost un rezultat concret şi în luna septembrie Ministerul Agriculturii a găsit soluţiile magice, erau mai multe dar cu două s-a rămas. A venit OUG 4, aceasta fiind ordonanţa de amânare a plăţilor de la fermieri către bănci, distribuitori şi alte forme de creditori, şi OUG 7, noul credit al fermierului care nu e funcţional. Pe calcule la MADR aceste măsuri arătau bine, venind cu opt miliarde de lei credite care pot fi luate prin noul credit al fermierilor, creştem plafonul de la 280.000 la 560.000, creştem perioada din decembrie în mai, lumea fericită.

„Soluţia amânării datoriilor creează dobânzi suplimentare, penalităţi suplimentare, creează neîncredere.”

Reporter: Toate bune şi frumoase, dar pe hârtie, nu?

Mihai Moraru: Da. Această amânare s-a făcut în ideea de a da o gură de oxigen până vin banii din calamităţi, banii din subvenţii, banii pe creditul fermierului, iarăşi ieşeau nişte sume care acopereau nu complet, dar acopereau o bună parte din cheltuieli.

Calamităţile abia au început să intre pe la final de an, la fel subvenţiile, creditul fermierului nu e funcţional în forma agreată. Şi aici suntem azi, cu datorii foarte mari pe tot lanţul, miliarde de euro, cu companii care se chinuiesc să-şi plătească angajaţii şi de o parte, şi de alta, cu companii cu datorii foarte mari la stat care n-au din ce achita, pentru că şi aici statul n-a venit cu niciun sprijin nici către fermieri, nici către alţi jucători, nu a amânat nicio plată la nicio taxă pe salarii, TVA şi aşa mai departe, adică a rămas povara fiscală acolo, într-un an cu venituri dezastruoase, şi suntem într-un moment în care ne punem toţi întrebarea: cum aprovizionăm inputuri pentru anul viitor?, cum ne închidem?, noi furnizorii şi fermierul, cui mai dăm marfă?, cui nu-i mai dăm? Şi tot aşa.

Reporter: Avem un lanţ format din producător, distribuitor, fermier. Practic, distribuitorul este la mijloc în acest moment, pentru că el are datorii către producător şi are de luat banii de la fermier. Fermierul este și el blocat. Ce-i de făcut?

Mihai Moraru: Mi-aduc aminte primele zile de negocieri la Ministerul Agriculturii, când noi, Asociația Input Agro, am expus foarte transparent situaţia noastră a distribuitorilor, şi am spus că avem de încasat foarte multe miliarde de euro, avem un procent de încasare dezastruos, unde nu căutăm vinovaţi, pentru că ştim situaţia, adică nu am căutat să învinovăţim fermierul pentru situaţie, ci am mers pe ideea să căutăm soluţii. Soluţia amânării nu e o soluţie. Soluţia amânării creează dobânzi suplimentare, penalităţi suplimentare, creează neîncredere. Şi povestea cu neîncrederea este foarte importantă.

Ca să ne lămurim, România nu produce inputuri. 94% sunt din import, pesticide, seminţe, o bună parte din îngrăşăminte. Şi singurul combinat de îngrăşăminte pe care-l mai aveam stă închis. Şi atunci, cum vindem marfa în ţară? Poate că lumea nu ştie şi ar trebui să explicăm partea aceasta. Marfa vine în ţară aşa: este un producător sau un importator – că poate fi şi un importator, reprezentant al producătorului, el aduce marfa în ţară, de la plată la livrare până la plată la recoltare, fiecare cât poate finanţa. Dacă nu este plată la livrare, indiferent că este 30 de zile sau 200 de zile, el foloseşte o asigurare de credit comercial. Ce înseamnă asta? Înseamnă că eu sunt producător, vin şi vând prin distribuitor în România, plătesc o asigurare pentru acea valoare pe care o vând şi-mi asigur acea creanţă, acel sold. Dar eu am obligaţia, dacă vreau să încasez asigurarea, ca la 60 de zile întârziere să anunţ firma de asigurare. Este practic o executare pe care o face firma de asigurare în contul meu. Asta se face în baza unui plafon, fiecare producător merge la asigurător şi zice: Agro-Est Muntenia, ce plafon are? Şi asigurătorul spune: suma X. În momentul în care nu achiţi, nu respecţi angajamentul, poţi să ai limita de asigurare anulată şi implicit şi limita de credit la producător anulată. N-a înţeles nimeni sistemul, chiar dacă l-am explicat exact ca acum, şi am spus: în momentul când marfa pleacă din Germania, Franţa, Elveţia, ea pleacă având deja asigurarea încheiată. Dacă acea asigurare nu se face sau din totalul distribuitorilor din România jumătate doar primesc asigurare comercială, chiar dacă producătorul vrea să-i dea marfă, nu are cum, decât cu plată imediată. Ce trăim acum. Sunt foarte multe poliţe de asigurare anulate, și asta a început din septembrie într-un mod agresiv.

„Suntem într-un moment în care statul român este incompetent să vină cu soluţii reale.”

Reporter: Prin neplata de către fermier a asigurării sau prin plata de distribuitor?

Mihai Moraru: Pe lanţ, inclusiv producătorul de origine. S-au anulat multe din start, a doua zi după ce s-a lansat OUG 4, pentru că orice companie de asigurări se uită la riscuri şi companiile de asigurări au zis: eu sunt cel care despăgubeşte, dacă tu, stat, vii şi schimbi, intervii în contractul comercial între părţi, eu nu mai dau limite. Pentru că n-am siguranţa, ca asigurător, că ceea ce pun părţile într-un contract şi eu asigur, mai poate fi viabil. Şi multe limite au dispărut a doua zi. Nimeni n-a vrut să înţeleagă sistemul, şi acum sunt produse care în România intră doar cu plata imediată sau chiar cu plata în avans. Sunt deja probleme pe anumite categorii de produse şi zice fermierul: nu mai găsesc asta în piaţă, în condiţiile pe care le aveam – adică plata la recoltare. Păi nu mai găseşti, pentru că asigurătorul nu mai asigură vânzarea, producătorul nu mai dă 240-300 de zile, şi atunci distribuitorul-importatorul se limitează la câţi bani are, cumpără cu plata în avans şi se gândeşte dacă mai finanţează. Dar s-a prăbuşit cu 90% această capacitate de a finanţa. Cine plăteşte în final? Fermierul. El nu mai găseşte acele produse cu termen de plată ca până acum, nu mai e oferta mare şi la unele produse preţul a început să crească. Ce am obţinut? Costuri mai mari.

Al doilea efect este cel în care nu achiţi efectiv scadenţa. Fermierul nu are bani, nu achită distribuitorul, distribuitorul se chinuieşte să achite producătorul. Avem blocaj. Fermierii momentan fie nu mai au limite la distribuitor, pentru că au restanţe, au de plată, şi atunci distribuitorul ori nu-l mai ia în calcul, ori fermierul nu mai vine să-şi facă un necesar, deci nimeni nu ştie cu ce să-l ia în calcul pe acel fermier la final de an, ceea ce e o problemă, pentru că plecând de la ideea că banii există şi nu există această rupere de lanţ, tu trebuie să dai nişte comenzi cu nişte luni înainte. Neştiind ce să comanzi, pentru că în partea cealaltă ba nu vrei să-i mai dai, ba nu vrea să mai ceară, tu nu ştii ce să comanzi. Deci nu iei în calcul acel client. La finalul anului trecut, comenzile au fost cu mult mai mici decât în 2023. Şi probabil ne vom trezi în martie că mulţi fermieri vor spune: vreau şi eu produsul ăla – dar nu-l avem, nu l-am adus în ţară, n-am avut un necesar pe el.

Reporter: Marfa pe stoc înseamnă bani.

Mihai Moraru: Înseamnă bani, este frica de asumare, consistentă, şi la nivel de producător, şi la nivel de distribuitor, pentru că, repet, neavând nişte necesare care să-ţi vină să le centralizezi, nimeni nu-şi asumă stocul din alţi ani care deja a rămas, şi în plus este frica care a plecat de la acele două ordonanţe.

Reporter: Dar mai era încă o măsură, aceea cu plafonarea adaosului comercial.

Mihai Moraru: Cred că de acolo a plecat acest blocaj. Au fost nişte discuţii la MADR, au fost nişte negocieri nervoase, nu cu noi, cu alţi jucători din industria alimentară, comercianţi, noi n-am ajuns încă să avem partea de consultări, noi am aflat din presă de treaba asta, nici n-am fost informaţi. Din ce am înţeles eu din presă, s-a pus frână acestei măsuri. N-am fost chemat la consultări, dar s-a vorbit de amânare. Eu sper să fie anulare, nu amânare, pentru că o singură precizare aici, acea plafonare de 5% pentru distribuitor a adaosului, când distribuitorul, şi am demonstrat, are costuri de 7%, n-ai cum să vinzi cu 5 şi să cheltuieşti 7. Deci minus 2. Mai plăteşti şi taxa pe impozitul pe profit de 1%, e faliment.

Suntem într-un moment în care, din punctul meu de vedere, statul român prin instituţiile pe care le are şi prin reprezentanţii pe care îi are, este incompetent să vină cu soluţii reale. Soluţia reală era aşa: ăştia sunt fermierii calamitaţi, că-i ştim, că sunt procesele verbale depuse pentru calamităţi, astea sunt suprafeţele. Noi facem un program de finanţare – că-l numim IMM Invest, Agro Invest, orice nume îi pui – cu garanţie de stat, prin care statul să-şi asume şi eventualele pierderi. Pentru că şi acum merge fermierul la bancă, pe programul vechi al fermierului, şi banca nu-i dă bani, pentru că el, neavând venituri în 2024, el în evaluare este jos, unde scrie „nefinanţabil”, conform nu băncii, ci conform normelor bancare europene şi naţionale. Chiar dacă banca vrea să-i dea, nu poate să-i dea. Şi fermierii zic: eu am nevoie!, şi banca-i zice: nu pot să-ţi dau. Acest program trebuia, prin iunie, de când ştiam situaţia reală, până la final de an, trebuia în șase luni să fie creat, s-a creat în pandemie. Numai că nu s-a vrut. Nimeni n-a avut curaj să spună fermierilor că bugetul ţării este atât de îndatorat. De ce? Pentru că, în momentul când dai o garanţie de stat, acea garanţie în momentul când ai dat-o intră în bugetul de stat ca bani alocaţi din buget. Şi fermierii au fost minţiţi, la propriu. Ei n-au înţeles că guvernarea nu vrea să-şi asume nicio garanţie pentru că aşa creştea deficitul, şi a zis: vedem, Comisia europeană – deci mutăm pe Comisia Europeană problema – să ne aprobe Comisia europeană, ca să treacă decembrie şi să ajungem în ianuarie. Dar e cam târziu. Pentru mulţi fermieri e cam târziu ianuarie.

Reporter: Și totuși ce e de făcut?

Mihai Moraru: Păi, ce am spus mai sus. Nimeni nu vorbeşte despre ce bani trebuie să investeşti în noul an agricol. Pentru că s-a mai promis: „facem asigurarea prin EximBank şi dăm acea primă de asigurare” – a murit, gata, nu mai ştie nimeni, nu e funcţional, nu există astăzi. Prin urmare, culturile înfiinţate în toamnă şi cele care se vor înfiinţa în curând rămân în grija Domnului, dacă vine seceta. Aici trebuie reglementată ce înseamnă asigurarea pe agricultură, că face statul firmă de asigurare sau că o face prin CEC sau, aşa cum am şi propus la Ministerul Agriculturii, există ţări din lumea asta, şi una este lângă noi, care lucrează aşa, Ucraina, lucrează şi acum şi a lucrat şi în război, se numeşte Certificat de recoltă. Ce este certificatul de recoltă? Statul, în baza statisticii, spune aşa: noi, în judeţul Buzău producţia medie la grâu a fost de 4 tone. Se dă un tipizat, în care statul îşi asumă că garantează acelui fermier producţia de 4 tone în baza istoricului. Cu acel certificat de recoltă fermierul merge şi-şi ia banii de la bancă sau îşi ia inputuri de la distribuitori. Practic este tot o formă de asigurare, doar că acelea sunt tranzacţionabile, inclusiv cu traderii de cereale. Şi sunt multe ţări din lume care aşa lucrează. Fermierul a înfiinţat 100 de hectare de grâu, statul vine şi spune: fermierul din judeţul cutare poate să ia în medie 4 tone pe acel certificat, adică ai 400 de tone bani pe care-i vei lua peste trei luni, dar tu poţi să-i foloseşti acum. Şi poţi să mergi la un trader, şi eşti obligat să-i dai marfa şi să negociezi preţul, poţi să mergi la o bancă, poţi să faci ce vrei cu ei. E un sistem foarte uşor de pus în funcţiune. Nu e complicat. Din păcate, constat că nu vrem să folosim sisteme pe care le au alţii. Gândiţi-vă că Ucraina îl foloseşte acum în război, şi a fost principala sursă de finanţare pentru fermierii ucraineni. Adică sistemul funcţionează chiar şi în condiţii de criză majoră. La noi am impresia că nu se vrea.

Dacă mai vrem agricultură, UE trebuie să-și schimbe abordarea

Reporter: Să vorbim și despre interzicerea unor substanțe active în Uniunea Europeană. An de an se elimină tot felul de molecule, cum vă afectează pe dvs. ca distribuitor şi oferta de produse pentru fermieri, iar pe de altă parte în ce situaţie vedeţi că se află fermierii în aceste condiţii?

Mihai Moraru: Asta este o nemulţumire mare a fermierilor în primul rând, nu pot să spun că nu e şi a noastră, pentru că rolul nostru este cel de a oferi consultanţă şi de a face tehnologie, şi observăm de multe ori că tehnologia nu prea mai ai cu ce s-o faci de la cap la coadă. Este o ipocrizie şi o slăbiciune. În primul rând, este o ipocrizie şi a statului român, şi a Uniunii Europene în momentul când tu laşi să-ţi intre la graniţă o tomată, un măr care conţine substanţe, reziduuri pe care tu le consideri periculoase – de ce le-ai interzis? Că erau periculoase! Dar le dai voie să vină din altă ţară, e o ipocrizie. Pentru că argumentaţia a fost siguranţa alimentară la consumator, corect? Şi de ce le laşi să intre din altă ţară? Dar este şi a statului român, pentru că are dreptul şi poate, conform legislaţiei europene, să facă selecţia la graniţă. UE nu ne impune asta. Mercosur deocamdată nu e semnat. Noi n‑avem momentan un acord cu acele mari țări exportatoare. România, ca şi în relaţia cu Turcia de unde vin foarte multe legume, poate oricând să limiteze importurile din Turcia. De ce n-o face? N-o face pentru că avem sistemul acela în care, dacă ne uităm cine importă acele legume ca acţionari şi companii, vedem că ajungem iar în spectrul politic. Nu intru în discuţie, că e lungă. Dar fermierii au şi ei vina lor, pentru că au fost mai multe etape de consultări pe unele produse critice pentru agricultura din România, cum sunt cele pentru combaterea dăunătorilor la floarea-soarelui şi porumb, la semănat. Şi de multe ori, au lipsit la nivel de reprezentare instituţională, adică ministrul, dar nu numai el, ci şi instituţiile pe care le mai avem şi celelalte instituţii care sunt în subordinea MADR, pentru a veni cu studii. Pentru că UE zice: dă-mi studiul, argumentează. Şi noi de multe ori n-am fost în stare să facem studiul acela. Nu într-o săptămână, în ani de zile sau în luni de zile! Dar nici fermierii n-au reuşit să compenseze această indiferenţă, incompetenţă a statului român, să zică: haideţi noi să facem treaba asta, şi ia domnule ministru aici studiul independent, susţine-ne. De multe ori nu s-a întâmplat nici asta. Şi atunci când ajungi acolo, la Comisia Europeană şi sunt şapte produse propuse să iasă, vine o ţară ca Franţa sau Germania care n-are problema ta de aici, n‑are dăunătorul şi n-are boala, şi zice: sunt de acord. Noi avem şi zicem: noi nu suntem de acord. Argumentele – nu le avem. Asta este o dată. Doi: cred că această politică a UE se va schimba în curând, pentru că în toată Europa, nu numai în România, fermierii se vaită că nu fac bani, că nu fac profit. Pentru că orice tehnologie nouă vine mai scumpă şi nu doar atât, o găseşti numai într-un singur loc, că e patentată.

„Trebuie să regândim agricultura în multe zone din România, dar nu pot s-o fac doar eu sau doar fermierul. Nouă ne lipseşte în România cercetarea.”

Reporter: Ştim foarte bine că o moleculă sau o substanţă activă se obţine în mulți ani, 5-6-7 ani şi cu miliarde de dolari.

Mihai Moraru: Da. Numai omologările sunt zeci de milioane de euro. Şi atunci, ce face UE? Te obligă să iei produse mai scumpe indirect de la unu-doi producători, că e patentată, dar vedem că numărul produselor noi care vin în piaţă scade de la an la an, adică tot ies, dar nu prea mai vin. Şi în ritmul ăsta o să ajungem să dăm cu apă sfinţită. Deja avem anumite probleme în anumite culturi şi nu mai ai cu ce interveni. Şi cred că noua Comisie Europeană trebuie să schimbe abordarea, dacă mai vrem agricultură. Dacă nu mai vrem, nu mai vrem. Punem păduri peste tot, importăm din America şi Turcia şi am terminat agricultura, dar măcar să ştim că nu mai facem agricultură.

Fermierul trebuie să accepte noutatea

Reporter: Finalul lui 2024 nu a fost îmbucurător. Cu ce speranţe priviţi către 2025?

Mihai Moraru: Grea întrebare. Și fermierii, şi noi aveam speranţa într-o îndulcire a situaţiei până la finalul anului trecut. Nu ne aşteptam să dispară problemele, dar măcar să se mai atenueze. Din păcate nu, unele sunt chiar mai grave. Singurul lucru îmbucurător este că la ora asta stadiul culturilor este mai bun, poate cel mai bun din ultimii ani la culturile de toamnă, cu excepţia Olteniei unde s-au şi întors culturile de grâu pentru că n-a plouat, am avut precipitaţii mai multe decât în alţi ani în aceeaşi perioadă, acum să vedem dacă se menţin că asta e foarte important, vedem că n-am mai avut un final de toamnă – început de iarnă ca în alţi ani cu temperaturi mari şi suntem în regim normal de temperatură, înseamnă că apa rămâne în sol. Ăsta e singurul lucru bun pe care-l avem, dacă se menţine acest complet an. Însă, chiar dacă a plouat în unele zone 110-120 de litri în ultimele săptămâni, deficitele sunt în continuare imense. Acum, pentru că am intrat în starea asta de hibernare a culturilor, e ok, dar dacă nu vine să se refacă rezerva ne vom trezi în martie că ne uităm iar la prognoze meteo. Şi avem problema asta cu precipitaţiile care vin în cantităţi mari, brusc, şi apoi nu mai vin patru luni. N-ai cum să faci agricultură aşa. Sunt zone în care, dacă aduni precipitaţiile, vezi că a făcut normalul, dar când te uiţi când au căzut, vezi că a plouat două luni pe an.

Reporter: Soluția este reabilitarea infrastructurii existente de irigaţii sau înfiinţarea pe fiecare fermă a unor instalaţii proprii, a unor lacuri? Să zicem că sunt variante, dar îţi trebuie finanţare.

Mihai Moraru: Nu vreau să fiu răutăcios, dar asta trebuie: finanţare ţiplă, finanţarea statului în sisteme, a fermierului în a apela la infrastructura pe care o are în fermă şi o finanţare care trebuie să se facă pentru a regenera cursuri de apă, bazine de acumulare etc.

Eu sincer nu cred în povestea asta. Nu că nu trebuie s-o facem, ba da, trebuie s-o facem, dar nu cred că o vom face repede. Adică noi vorbim de irigaţii de 20 de ani, şi am crescut de la 300.000 de hectare irigate real la vreo 600.000. Pe foaie sunt 800.000, dar real sunt cam 600.000. Vă daţi seama cât am reuşit să facem în 20 de ani, 15.000 de hectare pe an. În ritmul ăsta nici nepoţii mei nu vor reuşi să irige la Buzău. Deci nu cred că vom reuşi s-o facem. Sumele sunt mari, într-adevăr. Apoi, ce am văzut anul trecut, apropo de irigaţii, că avem mulţi clienţi care au avut irigaţii şi producţiile au fost foarte slabe. Avem fermieri la porumb cu câteva tone bune sub ce făceau înainte, din cauza temperaturilor. Acolo, chiar dacă ai irigaţii, n-ai ce să mai faci ca să nu mai ai temperaturile respective. Cred că trebuie să regândim bine agricultura în multe zone din România, dar nu pot s-o fac doar eu sau doar fermierul. Nouă ne lipseşte în România următorul lucru: cercetarea. Ca să poţi să faci un nou model de agricultură, pe o cultură a porumbului să zicem, trebuie să vii să vezi.

Reporter: Ce schimbăm, că aşa nu mai merge?

Mihai Moraru: Unii zic arătură, alţii minimum-till, alţii no-till, unii zic FAO 300, alţii FAO 400, unii zic irigat la picurare, alţii prin pivoţi. Avem o groază de opţiuni, dar pe ce merg? Eu nu pot ca fermier să investesc 500.000 în irigaţii prin picurare şi să zic că a fost greşit şi încă 500.000 pe pivoţi. Nu merge aşa. N-avem treaba asta. De aceea şi în companie am investit – şi acum, dacă mă uit în urmă pare că n-am făcut-o degeaba – într-un Centru de cercetare. Dar aici ar trebui să fie statul care să facă un Centru de cercetare pe schimbări climatice pe agricultură, pentru că multe centre, şi cel de lângă Bucureşti, le pică tavanele şi tot, şi asta să facă. E clar că trebuie s-o facem. Nu sunt sume mari de bani, am văzut un centru de genul ăsta făcut în Ungaria, 10 milioane de euro construcţie cu aparatură, după aia şi finanţarea, dar nu sunt sume imense. Trebuie să ai voinţă. Şi acolo fermierului să i se zică: noi, specialişti independenţi, nu ai companiei X sau Y, am venit după doi-trei ani şi vă zicem aşa: de unde eşti tu? – din Ialomiţa. Judeţ important pentru porumb. – Am studiat efectele irigaţiilor, asta trebuie să fie soluţia ta! Mergi pe ea.

Păi, nu poţi tu ca fermier să testezi toate variantele posibile pe banii tăi! Că intri în faliment, banii ăia de unde-ţi vin? De asta spun că nu cred în varianta asta cu hai să facem irigaţii. Bun, le facem. Cum le facem? Că, de exemplu, la porumb, le explicam fermierilor care aveau irigaţii prin pivoţi, că ajung să aibă alte probleme şi apar bacterioze. Efectul era acelaşi, dar omul ăsta cheltuieşte mulţi bani. Au început să apară ciuperci de la apa de irigaţii, unele nu pot fi combătute. Şi fermierul spune: dar n-am greşit cu nimic, şi n-a greşit cu nimic. Dar dacă nu există în spate nişte teste care să se facă... Aici chiar este o problemă mare şi chiar nu înţeleg statul român de ce nu face nimic, pentru că e un punct important care se rezolvă cu nişte bugete micuţe, dar foarte importante pentru ce înseamnă agricultură. Mai trebuie să facă ceva şi fermierul: să accepte noul, noutatea. Trebuie să înţelegem că nu mai merge că „am făcut asta 10 ani, o fac şi anul acesta”. Nu mai suntem unde eram acum zece ani, nu mai suntem unde eram acum cinci ani.

„Produsele contrafăcute, în 2024, au fost aproape 30% din piaţă. Enorm! Aia înseamnă că unu din trei fermieri, sau unul din trei hectare, a fost tratat cu produse contrafăcute.”

Reporter: De pildă, ceea ce am învățat din cărți referitor la perioadele optime de semănat, azi nu se mai aplică. 

Mihai Moraru: S-a schimbat data de semănat, cea de recoltat. Bineînţeles. Şi fermierul să accepte tehnologia în viaţa lui, pentru că asta într-adevăr nu poate s-o facă statul. Adică, pentru toţi cei care ne urmăresc, o staţie meteo profesională care să-ţi dea vremea costă 700 de lei, poţi cheltui cei 700 de lei pe multe alte lucruri de care poate n-ai nevoie, dar o staţie meteo îţi dă nişte indicaţii, precipitaţii pe sol, pH-ul solului, temperatura medie, îţi dă în timp real să ştii dacă intri mâine la tratament sau nu. Pentru că multă lume a pierdut culturile din cauza tratamentelor aplicate, adică sunt erbicide pe care dacă le aplici sub 8°C îţi distrug cultura. Mă uit dimineaţa pe telefon, pe aplicaţie: cât am în câmp? 5°C, stau cuminte. Trebuie să învăţăm să avansăm, nu mai putem să mergem după ureche. Pe de altă parte, înţeleg de ce n-au încredere. Pentru că, aşa cum în mediul online au apărut influenceri pe ce vreţi dvs., de la ce să mâncaţi, cum să vă îmbrăcaţi, cum să dormiţi, au apărut şi în agricultură influenceri şi oamenii au încercat ce au zis acei influenceri, şi au dat greşit. Că de asta este foarte important, că discutăm în ultimul timp de „sursă corectă de informare”. Asta ne lipseşte. Avem nevoie de o Agenţie naţională care ori să valideze anumite informaţii de la specialişti, care să fie specialişti, nu mă apuc eu acum să vorbesc despre cum se vând maşinile. Mă opreşte cineva să vorbesc pe net? Nu! Şi dacă-mi găsesc zece mii de oameni care mă cred, mă pot verifica? Nu! Dar oamenii ăia nu vor afla nimic de la mine, că eu nu mă pricep la maşini. Aşa e şi în agricultură. Nu se poate să continuăm aşa. Am întâlnit fermieri care şi în 2023, şi în 2024, au pierdut sume enorme de bani, pentru că anumiţi influenceri le-au spus: foloseşte aia, dă-i cu aia, nu face aia – şi oamenii au făcut.

Reporter: În plus, au apărut şi falşi distribuitori care vin cu produse false.

Mihai Moraru: Este o mare problemă. Suntem conştienţi că nu poţi introduce camioanele cu pesticide false în România fără să ai o corupţie la nivelul statului. Presupun că, dacă mă duc eu acum, că am şi depozit de pesticide, şi plec cu camionul de la firmă şi vreau să mă duc în Ungaria cu pesticide, sigur n-am cum să trec. Adică clar n-am cum să trec.

Se estimează că produsele contrafăcute, în 2024, au fost aproape 30% din piaţă. Enorm! Aia înseamnă că unu din trei fermieri, sau unul din trei hectare, a fost tratat cu produse contrafăcute. Nu se poate aşa ceva! Am întâlnit şi noi în ferme produse cu etichete care nu erau în română, erau în rusă, ungureşte, nemţeşte. N-ai ce să ştii ce este acolo, mergi pe ideea că cel care vinde produsul ştie. Şi acolo ai risc mare de a contamina solul sau distruge cultura, ai evaziune, situaţii periculoase. Ai o etichetă în limbă străină, vine în tractorist, ce înţelege dintr-o etichetă în limba rusă? Nimic! Poate e acolo un produs pe care, dacă-l foloseşti şi nu porţi mască, mori! Adică mi se pare că şi aici ne jucăm.

Şi revenim la începutul discuţiei, un stat care nu este în stare să aibă instituţii puternice şi cu oameni bine pregătiţi n-are cum să reacţioneze, că n-are cum.

Reporter: Cu alte cuvinte, fermierul ar trebui să se uite puţin şi la cine intră în fermă...

Mihai Moraru: Şi nu doar atât. Sunt fermieri care cumpără produse de pe OLX. N-am înţeles de ce OLX este plin de pesticide, sunt persoane fizice care vând acolo. Sunt diverse shopuri care nu sunt din România, sunt din afara ţării, dar au pagini în limba română, unde vând astfel de produse. Nimeni nu poate verifica. Adică fermierul, la ce înseamnă partea asta de achiziţie, care într-adevăr e mai ieftin, dar şi riscul este mult mai mare, dar ar trebui să se pondereze acolo. Adică noi ştim ce probleme au avut fermierii şi ne-au chemat, că: uite, am dat cu asta şi scrie produsul ăla – dar nu era acel produs. Şi aici avem un laborator, în cadrul companiei, unde putem să verificăm treaba asta. Dacă un fermier vrea să vină să ne zică: am cumpărat produsul acesta, vreau să ştiu dacă conţine îngrăşământ şi ce conţine – putem să-l ajutăm. Noi ne-am dus şi către partea asta, am zis să-i ajutăm pe fermieri, că nu-i ajută nimeni. La noi pot să facă analize de plante în timp real, ca să nu mai dea cu îngrăşăminte aiurea, să dea cu îngrăşăminte în funcţie de ce are nevoie planta, analiză de apă, pentru că apa poate fi dură şi să nu-şi facă efect tratamentul, sau poate fi acidă sau poate avea infecţii cu bacterii, cu ciuperci şi se introduce în irigaţii şi se distrug culturile, analize de inputuri, pesticide, îngrăşăminte, adjuvanţi, ca să-i ajute. În 24-48 de ore putem da rezultatele. Trebuie să fie şi ei mai deschişi, pentru că altfel cum poţi da la o parte falsul? Cu argumente. Cum îţi construieşti argumentul? Te uiţi la un bidon şi zici: o fi fals sau nu? Nu! Poate să aibă etichetă în limba română, şi tot nu ştii! Şi atunci te duci la producător, şi se întâmplă ca producătorul să spună: lotul ăsta nu l-am vândut în România, nu ştiu ce este. Au fost cazuri de îngrăşământ în fermă, şi când a desfăcut sacul era nisip trei sferturi şi îngrăşământ un sfert.

„Să fim optimişti şi să sperăm că 2025 va fi poate un an în care ne mai punem şi pe treabă.”

Reporter: O relaţie comercială trebuie să se bazeze pe încredere înainte de toate, şi pe mai mulţi ani de colaborare pe care i-ai avut cu o companie...

Mihai Moraru: Da, şi fermierul trebuie să apeleze la autorităţi acolo unde are o problemă. E foarte important. Există Agenţia Națională Fitosanitară, există laboratoare, să apeleze acolo. Pentru că, dacă vrei să diminuezi numărul de oameni care fac produse false, trebuie să mergi la autorităţi până la urmă, că altfel cum îi găseşti, cum îi prinzi pe respectivii?

Reporter: Revenind, cum vedeți anul curent?

Mihai Moraru: Speranţa moare ultima, eu sunt mai pesimist, aşa că nu cred în clasa politică să facă ceva. Totuși, să fim optimişti şi să sperăm că 2025 va fi poate un an în care ne mai punem şi pe treabă.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Organizația Interprofesională ProdCom Legume-Fructe a transmis Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților un punct de vedere asupra funcționării și utilității Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP). Organizația fermierilor din sectorul horticol consideră că SNACP este unul dintre programele de succes, funcționale, coerente și eficiente derulate de statul român în ultimele decenii în domeniul agricol. „Sistemul protejează suprafețe valoroase cu specific horticol și viticol în zone de interes strategic pentru România, precum Cotnari, Matca, Huși, Vrancea, Buzău, Prahova, Constanța etc. – zone unde grindina poate compromite întreaga producție anuală și poate aduce pagube de ordinul zecilor de milioane de euro. Facem un apel la rațiune și responsabilitate în evaluarea acestui sistem.”

Neînţelegerile privind modul de funcţionare al SNACP nu ar trebui să ducă la abandonarea unui program care cel puţin pentru fermierii din sectorul horticol și-a dovedit pe deplin eficienţa, relevanţa și rolul strategic, transmite OPIA ProdCom Legume-Fructe.

Astfel, organizația producătorilor de legume și fructe susține menținerea și consolidarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor, cu condiția unei abordări transparente, participative și extinse, în beneficiul tuturor producătorilor agricoli, în special din sectorul legumicol și pomicol. OIPA Legume-Fructe consideră că anularea sau restrângerea acestui program ar fi o eroare gravă, care ar vulnerabiliza și mai mult agricultura românească, și care ar afecta munca și investiţiile a mii de fermieri care depind de predictibilitate și siguranţă climatică minimă.

„Rămânem deschiși colaborării și dialogului instituțional pentru îmbunătățirea funcționării acestui sistem și pentru dezvoltarea unor politici publice coerente și eficiente în sprijinul fermierilor români. Considerăm că Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor reprezintă o componentă strategică în asigurarea stabilității producției agricole și în protejarea culturilor împotriva fenomenelor meteorologice extreme, cu precădere a căderilor de grindină”, arată Gheorghe Vlad, președinte OIPA ProdCom Legume-Fructe.

Următoarele aspecte, considerate de interes, sunt menționate în punctul de vedere al OIPA Legume-Fructe:  

• Rolul preventiv și de protecție al sistemului. SNACP contribuie semnificativ la reducerea riscurilor climatice asupra culturilor agricole, în special în regiunile vulnerabile frecvent afectate de grindină. Prin intervenții active, sistemul protejează investițiile fermierilor și asigură continuitatea producției agricole;

• Necesitatea extinderii și eficientizării acoperirii teritoriale. Actualmente, sistemul nu acoperă uniform toate regiunile agricole ale țării, ceea ce generează inechități între zonele protejate și cele expuse riscurilor climatice. Se impune extinderea urgentă a rețelei de unități de combatere a grindinei și creștere a precipitațiilor, în special în bazinele legumicole și pomicole, unde pierderile potențiale sunt majore.

• Importanța consultării structurilor reprezentative ale producătorilor. Deciziile privind planificarea, operarea și amplasarea punctelor de lansare antigrindină trebuie să includă consultarea organizațiilor profesionale și interprofesionale, pentru a asigura o corelare directă între realitățile din teren și intervențiile efective;

• Nevoia unei evaluări transparente a impactului. OIPA propune inițierea unei evaluări periodice, independente, a eficienței sistemului, în corelație cu datele privind daunele evitate, producțiile salvate și costurile implicate, pentru a asigura o administrare responsabilă și eficientă a resurselor publice;

• Corelarea cu strategiile de adaptare la schimbările climatice. SNACP trebuie integrat în strategiile naționale de adaptare la schimbările climatice, alături de alte instrumente complementare precum irigațiile moderne, perdelele forestiere și sistemele de alertă timpurie, pentru a asigura o agricultură rezilientă.

„Ne exprimăm acest punct de vedere în calitate de Organizație Interprofesională de interes public, cu caracter profesional și recunoscută de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în calitate de reprezentant legitim al sectorului legume-fructe la nivel național. Organizația noastră reunește membri – producători agricoli – care sunt beneficiari direcți și constanți ai Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP), având o experiență practică acumulată în decursul a peste 19 ani. Dorim să subliniem, cu responsabilitate, că nu ne exprimăm ca experți în științele atmosferice sau meteorologie, domenii care reclamă expertiză științifică specifică. Nu ne pronunțăm, așadar, asupra aspectelor tehnice sau asupra mecanismelor de operare internă ale sistemului – atribuții ce aparțin instituțiilor abilitate. În schimb, considerăm că avem dreptul și datoria de a exprima observații fundamentate empiric, din teren, rezultate din experiența directă a membrilor noștri”, precizează Gheorghe Vlad.

Concret, potrivit OIPA ProdCom Legume-Fructe, în ultimii 19 ani, niciuna dintre fermele legumicole, pomicole sau viticole aflate în zone acoperite de sistemul antigrindină nu a suferit pagube cauzate de grindină, deși anterior aceste fenomene erau frecvente și aveau un impact devastator asupra producției.

Pe întreaga durată de funcționare a sistemului antigrindină, membrii OIPA Legume-Fructe nu au constatat nicio diminuare semnificativă a cantității de precipitații în zonele protejate, comparativ cu alte regiuni similare, neacoperite de sistem. Nu au fost înregistrate dezechilibre locale care să fie corelate cu activitatea de combatere a grindinei.

Seceta severă din ultimii 2–3 ani a afectat uniform mari părți ale teritoriului național, inclusiv regiuni în care nu există niciun punct de lansare antigrindină, ceea ce întărește concluzia că diminuarea precipitațiilor este rezultatul unui trend climatic global, și nu al funcționării sistemului. Corelarea directă între sistem și lipsa precipitațiilor nu este susținută de fapte și observații din teren, susține OIPA ProdCom Legume-Fructe.

„În lumina acestor realități, considerăm că Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor este un instrument necesar, eficient și benefic pentru sectorul agroalimentar românesc și pentru protejarea producției agricole, în special în contextul creșterii frecvenței fenomenelor meteorologice extreme”, conchide Gheorghe Vlad.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Anul trecut s-a dovedit a fi unul plin de provocări pentru fermierii din România, căldura extremă afectând puternic sectorul agricol la nivel național. În 2024, în țara noastră s-a înregistrat cea mai caldă vară de când există date meteo complete, adică de la 1901 și până în prezent, cu o temperatură medie pe țară de 24,2°C.

2024 a fost cel mai călduros an din istoria măsurătorilor meteorologice în România. Conform statisticilor oficiale ale Administrației Naționale de Meteorologie, numărul zilelor de caniculă continuă să crească de la an la an.

Agra Asigurări, specializată exclusiv în sectorul asigurărilor agricole, a analizat efectele negative asupra fenomenelor extreme în dezvoltarea afacerilor agricole.

„Canicula reprezintă o amenințare serioasă pentru agricultori, cu efecte variate ce se resimt la nivelul culturilor, al solului și al resurselor de apă disponibile. Temperaturile ridicate peste pragul de stres termic (situat între 30-35°C pentru majoritatea plantelor) reduc procesul de fotosinteză și accelerează evapotranspirația, ceea ce duce la stres hidric. Culturile precum porumbul, floarea-soarelui și grâul sunt printre cele mai afectate. De asemenea, căldura afectează totodată calitatea recoltelor. La porumb, de exemplu, stresul termic poate determina sterilitatea polenului, ceea ce scade numărul boabelor pe știulete. La vița de vie, canicula poate influența conținutul de zaharuri și aciditatea strugurilor”, arată Horia-Adrian Lupu, director general Agra Asigurări.

Condițiile de caniculă favorizează înmulțirea dăunătorilor și accelerează evaporarea apei din sol, reducându-i fertilitatea. „Mai mult, canicula afectează nivelurile râurilor și pânzelor freatice, limitând accesul fermierilor la irigații, o problemă critică pentru agricultură”, adaugă Horia-Adrian Lupu.

În acest context, pentru a minimiza impactul caniculei, fermierii pot adopta mai multe măsuri, precum utilizarea soiurilor rezistente la secetă, folosirea tehnologiilor de cultivare adaptate sau a sistemelor de irigare prin picurare. De asemenea, asigurările agricole devin un instrument esențial în gestionarea riscurilor climatice și reprezintă o plasă de siguranță vitală pentru fermieri.

„În primul rând, asigurările înseamnă protecție financiară. În cazul pierderilor cauzate de caniculă, asigurările oferă compensații care ajută fermierii să-și mențină viabilitatea economică. În al doilea rând, asigurările ajută la stimularea investițiilor. Având o protecție în caz de dezastru, fermierii pot investi în tehnologii moderne și în extinderea afacerii. Stabilitatea financiară asigură viabilitatea și longevitatea agribusiness-urilor, prevenind acumularea de pierderi financiare pe termen lung, iar polițele de asigurare agricolă au exact acest scop, de protecție și despăgubire a fermierului în situația producerii daunei cauzată de evenimente climatice extreme”, afirmă Iulia Parapianu, director general adjunct Agra Asigurări.

În caz de caniculă, Agra Asigurari pune la dispoziția fermierilor două produse de asigurare pentru protejarea culturilor. Index de secetă, o asigurare care „oferă flexibilitate prin posibilitatea alegerii UAT (Unitate Administrativ-Teritorială) de referință cel mai apropiat de suprafețele cultivate, a sumei asigurate pe hectar, iar despăgubirile pentru daunele cauzate de deficitul de precipitații și zilele de caniculă sunt distribuite proporțional pe fazele de vegetație”, subliniază Iulia Parapianu.

Asigurarea împotriva riscului de secetă cu evaluare în teren la cultura de porumb boabe, din cadrul produsului de asigurare Agrar Basis, oferă fermierilor protecție financiară și stabilitate în fața condițiilor climatice extreme, care devin din ce în ce mai frecvente. Subscrierea pentru acest risc se poate face până la data de 15 aprilie a anului agricol în curs.

„Într-un context agricol din ce în ce mai vulnerabil, protecția culturilor reprezintă un pas esențial pentru asigurarea continuității și rentabilității afacerilor agricole. Prin asigurarea integrală a suprafețelor cultivate și prin procese simplificate, Agra Asigurări oferă un parteneriat de încredere pentru fermierii care doresc să își protejeze investițiile și să își asigure viitorul în fața provocărilor climatice”, conchide Horia-Adrian Lupu.                                                                    

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!