dezvoltare - REVISTA FERMIERULUI

Helicoverpa armigera (posibil și alte specii de Heliothine, Helicoverpa zea, de exemplu) nu încetează să ne uimească în această toamnă. Dacă credeam că frigul o va opri din evoluție, ei bine, datele de la capcanele Csalomon spun altceva.

Timp de șapte zile la Lovrin nu s-au putut citi capcanele din cauza ploilor care nu au permis intrarea în câmp. Pe 23 septembrie 2022 capcanele au fost citite și mare ne-a fost mirarea când am văzut numărul mare de capturi (fluturi vii și morți).

Atac de Helicoverpa la cânepă, la 23 septembrie 2022

Atac de Helicoverpa la cânepă 23 septembrie 2022

Numărul de capturi înregistrat la capcanele Csalomon pentru Helicoverpa armigera a fost: 700 capturi la prima capcană (100 capturi/zi) și 465 la a doua (66,4 capturi/zi).

La capcanele pentru capturarea fluturilor de Ostrinia nubilalis, numărul de capturi a fost: la prima capcană - 1 adult de Ostrinia nubilalis, 74 de Helicoverpa (10,6/capturi/zi) și 11 de Autographa gamma (1,6/zi), iar la cea de-a doua - 5 O. nubilalis, 89 Helicoverpa (12,7/zi) și 33 Autographa gamma (4,7/zi).

La capcana automată pentru Helicoverpa au fost notate 4 capturi (fluturi vii), iar la cea de Ostrinia doar un singur fluture.

La capcanele Csalomon pentru Ostrinia, unde feromonul are o selectivitate redusă sunt atrase și alte specii, în special cele menționate mai sus. În acest an, încă avem capturi de Ostrinia nubilalis la capcane, iar fluturașii pot fi observați cum zboară prin ierburile de la marginea culturilor de porumb. Cu greu am reușit să fotografiez unul, deoarece zburau continuu. În aceeași perioadă, în anul 2021, zborul Ostriniei se oprise. Vom vedea incidența atacului la porumb când începem să evaluăm atacul de Ostrinia la cei șapte hibrizi pe care îi avem în câmpul experimental de la SCDA Lovrin. Deocamdată, vizual apreciez că toate plantele din lot sunt atacate. Dacă la prima generație, incidența a fost undeva către 50%, generația a II-a a făcut prăpăd. O să vă țin la curent cu datele din teren la momentul potrivit.

Capturi numeroase la capcanele Csalomon. Aici 700 Helicoverpe (proiect ARC farm intelligence, colaborare SCDA Lovrin și FMC România)

Capturi numeroase la capcanele Csalomon. Aici 700 Helicoverpe proiect ARC farm intelligence colaborare SCDA Lovrin și FMC România

Capturi de Helicoverpa la capcanele Csalomon pentru Ostrinia nubilalis. Se observă și fluturii de Autographa gamma. 23 septembrie 2022

Capturi de Helicoverpa la capcanele Csalomon pentru Ostrinia nubilalis. Se observă și fluturii de Autographa gamma. 23 septembrie 2022

 

Nici un știulete de porumb fără boabe roase de Helicoverpa

 

Cariopse roase de larve de Helicoverpa, la 23 septembrie 2022

Cariopse roase de larve de Helicoverpa la 23 septembrie 2022

Atacul de Helicoverpa la știuleții de porumb este masiv în acest an. Pe rănile produse de larve s-au instalat fungii micotoxigeni Aspergillus flavus și Fusarium sp. Am constatat în câmpul de porumb o frecvență ridicată de știuleți cu mucegai verde produs de Aspergillus flavus. Intensitatea atacului la știuleți este și ea mai ridicată în acest an comparativ cu alți ani, când Fusarium era pe prima poziție. Producție mică de porumb în acest an și parcă nu era suficient asta, iată că și calitatea va fi scăzută. Date mai exacte voi aduce în atenția dumneavoastră imediat după evaluările pe care le vom face în perioada următoare.

Mucegai verde produs de fungul micotoxigen Aspergillus flavus, la 23 septembrie 2022, SCDA Lovrin

Mucegai verde produs de fungul micotoxigen Aspergillus flavus. 23 septembrie 2022 SCDA Lovrin

 

Dar ce fac larvele de Helicoverpa?

 

Larvă de Helicoverpa pe Datura stramonium (ciumăfaie), la 23 septembrie 2022

Larvă de Helicoverpa pe Datura stramonium ciumăfaie la 23 septembrie 2022

Ei bine, se hrănesc nestingherite pe rapiță, varză, cânepă, porumb etc. Am observat că se hrăneau și pe buruienile de la capătul culturii de porumb, în special pe Datura stramonium (ciumăfaie). Această generație de toamnă a Helicoverpei (a IV-a credem noi, conform curbelor de zbor înregistrate în acest an și a gradelor acumulate) se dovedește a fi una extrem de numeroasă și posibil ca rezerva biologică pentru anul următor să fie ridicată (deși nu întotdeauna se întâmplă așa). Vom vedea cum vor evolua condițiile climatice. Dacă toamna va fi blândă este posibil ca Helicoverpa să zboare până târziu în octombrie. Vom urmări la capcane evoluția capturilor până la finalul zborului.

otilia in activitate

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Bioinginerii Vegetale SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură - USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

În culturile de rapiță răsărite din zona Lovrin și nu numai, viespea rapiței zboară, se împerechează și depune ouă. Primele larve pot fi observate în culturi. Pe lângă acest dăunător periculos al rapiței, aduc în atenția dumneavoastră și alți dăunători ce pot produce pagube importante și sunt prezenți la această dată în culturi. Este vorba despre larvele de Plutella xylostella (molia verzei), Helicoverpa armigera (omida fructificațiilor), Pieris brassicae (fluturele alb al verzei), Phyllotreta sp. (purici), Brevicoryne brassicae (afide), Trialeurodes vaporariorum (musculița albă).

Toamna caldă încă permite dezvoltarea acestor dăunători. Verificați cu atenție culturile și interveniți dacă densitatea dăunătorilor este mare, iar plantele de rapiță sunt în primele stadii de dezvoltare.

Atrag atenția asupra Helicoverpei armigera deoarece există o încărcătură mare de ouă în culturile de rapiță pe care eu le-am verificat. În acest an, temperaturile foarte ridicate și vremea secetoasă au permis dezvoltarea a trei generații complete și este posibil ca cea de-a patra generație să zboare în această perioadă. Spun asta deoarece în această săptămână s-a înregistrat zbor masiv de fluturi la capcanele Csalomon de la SCDA Lovrin.

306833625 615050200119870 2103450773033676579 n

Chiar dacă monitorizarea în cadrul programului ARC farm intelligence (în colaborare cu compania FMC România) s-a încheiat la sfârșitul lunii august, la Lovrin continuăm monitorizarea zborului dăunătorului Helicoverpa armigera până la finalul zborului (luna octombrie). La data de 12 septembrie 2022 la una dintre capcane au fost capturați 602 fluturi, iar la celelalte trei capcane între 158 și 200 fluturi. Zborul maxim înregistrat se corelează cu activitatea de hrănire, împerechere, depunere ouă, eclozare larve pe care eu le-am observat. Adulții se hrănesc acum prin ierburile de la marginea culturilor, livezilor, lizierelor. La această dată pot fi observate ouăle depuse pe frunzele plantelor de rapiță.

Deși rapița nu se numără printre gazdele preferate ale Helicoverpei, făcând parte din categoria gazdelor minore, ei bine, dacă nu are alternative de hrană, femela va depune ouăle și pe rapiță. În acest moment, larvele de Helicoverpa sunt mai active prin culturile de rapiță decât alți dăunători specifici. Puteți observa toate stadiile, de la ou, larve în diferite stadii de dezvoltare și adulți.

306768040 615049156786641 7670723750097469124 n

 

Viespea rapiței (Athalia rosae)

 

În cele ce urmează, readuc în atenția fermierilor interesați informații cu privire la biologia, ecologia și combaterea viespei rapiței (pesticide actualizate).

Viespea rapiței este o specie oligofagă. Atacă crucifere cultivate, dar și spontane. Pe lângă cruciferele cultivate, dăunătorul se hrănește și cu specii sălbatice de crucifere și umbelifere (Raphanus raphanistrum L., Carum carvi L., Conium maculatum L. etc). Insecta este răspândită în Europa, Asia, America de Nord, Africa.

306945479 615050570119833 5060290541966773985 n

Viespea Athalia rosae este atrasă de plantele din familia Cruciferae datorită substanțelor pe care acestea le conțin (izotiocianați și glucozinolați). Ridichile sunt preferate, dar și alte crucifere ca rapița, muștarul, cresonul, varza etc.

Larvele de Athalia rosae rețin compușii secundari ai plantelor, și anume glucozinolații, în hemolimfa lor. Când sunt atacate, tegumentul lor se rupe relativ ușor și exudă o picătură de hemolimfă („sângerare ușoară”). Aceasta s-a dovedit a fi o apărare eficientă, pe bază de substanțe chimice, împotriva prădătorilor [Boevé J. L. & Schaffner U., 2003; Vlieger L. et al., 2004].

 

Biologia și ecologia dăunătorului

 

În România dăunătorul prezintă două generații pe an. Iernarea are loc sub formă de larvă în cocon în sol la adâncimea de 7 - 15 cm. Primăvara în luna aprilie are loc împuparea. Viespile adulte din prima generație încep să zboare în luna mai - începutul lunii iunie. Corpul adulților are culoare portocalie strălucitoare, excepție făcând capul și părțile laterale. Lungimea corpului poate fi cuprinsă între 5 - 8 mm, după unii autori 9 mm. Aripile sunt galbene la bază și negricioase la marginea frontală și la jumătatea exterioară. Abdomenul este gros, ascuțit la femelă, rotunjit la mascul.

După o perioadă de hrănire pe plante din familia Brassicaceae și Apiaceae, adulții se împerechează și începe depunerea ouălor. O femelă poate depune între 200 - 300 de ouă, fiecare într-o cavitate mică tăiată pe marginea frunzei unei plante gazdă. Zona unde a fost depus un ou poate fi recunoscută ușor deoarece țesutul este deformat. Ouăle sunt mari, ovale, transparente, cu aspect sticlos. Perioada embrionară poate dura între 5 - 12 zile funcție de condițiile de climă, cel mai adesea 6 - 8 zile [Mike Lole, 2010].

Larvele tinere se hrănesc în interiorul frunzei la început, apoi extern pe partea inferioară. În cele din urmă, din frunze rămâne doar scheletul. Corpul larvelor are aspect ridat, culoare închisă sau verde - cenușie și este acoperit cu mici veruci. Larvele au capul mic, negru și 11 perechi de picioare. Partea abdominală este mai deschisă, iar partea dorsală prezintă dungi întunecate. La completa dezvoltare pot ajunge la dimensiuni cuprinse între 18 - 25 mm. Dezvoltarea larvelor poate dura 10 - 13 zile la temperaturi peste 20 grade C [Amiridze N., 1973]. Funcție de condițiile climatice, cel mai adesea, stadiul larvar poate dura între 20 și 50 de zile. În perioada iunie - iulie, larvele ajunse la completa dezvoltare se retrag în sol și își țes coconii unde se vor împupa ulterior. În lunile iulie - august apar adulții primei generații și ciclul se reia [Roșca I. et al., 2011]. În luna septembrie sunt predispuse la atacul culturilor de rapiță răsărite unde adulții vor depune ouă. Larvele generației de toamnă pot produce pagube importante culturilor de rapiță, dar și celor de varză de toamnă.

306804985 615048090120081 7827221482474305734 n

 

Daune produse

 

Larvele proaspăt eclozate au un mod de hrănire minier. După câteva zile consumă epiderma inferioară și mezofilul frunzelor. În urma atacului pot fi observate orificii în frunze (în cazul larvelor mici), iar mai târziu rămân doar nervurile principale. La atacuri masive tinerele plăntuțe se pot usca. Dăunătorul poate consuma florile și silicvele în formare. Generația de toamnă poate produce pagube importante culturilor de rapiță semănate devreme. Plantele răsărite pot fi devorate complet de către larve [Mike Lole, 2010; Roșca I. et al., 2011] .

 

Cum putem monitoriza acest dăunător?

 

Cea mai sigură metodă este observarea directă a zborului adulților. Viespile adulte se hrănesc cu nectar sau cu polen. Pentru a observa din timp prezența viespilor, pot fi folosite capcanele galbene lipicioase. Acestea trebuie amplasate în zona plantelor gazdă. Zborul adulților are loc atunci când temperaturile zilnice sunt de 18 - 19 grade C. Cele mai favorabile sunt temperaturile de 23 - 26 grade C [Amiridze N., 1973].

Este bine ca monitorizarea să înceapă în luna mai și să continue până în luna septembrie. Scopul monitorizării trebuie să fie stabilirea momentului de activitate intensă a adulților. Dacă constatăm zbor masiv este bine să ne îngrijorăm și să verificăm prezența larvelor pe frunze. Plantele gazdă crucifere pot fi utilizate pentru monitorizarea larvelor. De cele mai multe ori, până când vedem larvele, deja frunzele pot fi scheletuite [Mike Lole, 2010].

306832355 615051100119780 8554931504169650839 n

 

Cum putem ține sub control dăunătorul

 

Măsuri de prevenție

Amplasarea noilor culturi de rapiță mai departe de cele vechi este un aspect important. La această măsură se adaugă: distrugerea buruienilor gazdă, respectarea rotației (cu păioase sau rădăcinoase), efectuarea arăturii imediat după recoltarea rapiței, fertilizarea echilibrată, distrugerea resturilor vegetale, înființarea de culturi capcană.

Măsuri chimice de control

De regulă tratamentele trebuie efectuate la un PED de peste 2 larve/plantă [Roșca et al., 2011].

Tratarea semințelor de rapiță și muștar este foarte importantă. Aceste tratamente conferă 6 - 8 săptămâni de protecție pentru dăunători. Din păcate nu se întâmplă așa.

În combaterea chimică trebuie utilizate insecticide omologate pentru rapiță.

Pentru tratamentele la sămânță în România este omologat insecticidul ciantraniliprol. În vegetație pot fi utilizate: deltametrin, cipermetrin, acetamiprid + lambda - cihalotrin, lambda - cihalotrinul, ciantraniliprol, tau - fluvalinatul, acetamiprid, etofenprox, gama - cihalotrin [după PESTICIDE 2.22.9.1, 2022].

306979467 615053183452905 1578019869315408117 n

Măsuri biologice

În combaterea biologică poate fi utilizat Spinosad. Spinosad este un pesticid obținut prin fermentare din bacterii naturale (Saccharopolyspora spinosa). Este foarte eficient la doze mici. Acționează prin ingestie și contact asupra insectelor dăunătoare. Impactul asupra entomofaunei utile este mic comparativ cu alte produse biologice. În comparație cu alte produse biologice asigură un control mai rapid. Controlul prin contact este extrem de eficient, dar prin ingestie, eficacitatea crește de 5 - 10 ori.

Produsele pe bază de Bacillus thuringiensis (B.t.), controlează larvele de lepidoptere foarte bine, dar nu și pe cele de viespe.

 

Bibliografie

Amiridze N., 1973 - Some experimental data to ecology of turnip sawfly. In: Kanchaveli L.A., ed. The proceedings of Georgian Plant Protection Institute, vol. 24. Tbilisi: Georgian NIIZR. 105 - 107 p. (in Russian)
Boevé J. L. & Schaffner U., 2003 - Why does the larval integument of some sawfly species disrupt so easily? The harmful hemolymph hypothesis. Oecologia 134, 104 – 111.
Mike Lole, 2010 - Turnip sawfly: biology and control, Factsheet 11/10, Field Vegetables Project FV 317.
Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011 - Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 279 - 296;
Vlieger L., P. M. Brakefield and C. Müller, 2004 - Effectiveness of the defence mechanism of the turnip sawfly, Athalia rosae (Hymenoptera: Tenthredinidae), against predation by lizards, Bulletin of Entomological Research (2004) 94, 283–289, DOI: 10.1079/BER2004299.

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Bioinginerii Vegetale SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură - USV „Regele Mihai I” Timișoara

 Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

Pe 8 septembrie 2022 are loc a XIII-a ediție a evenimentului „Ziua Porumbului Orezu”, organizat de Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) și găzduit de ferma Elsit, administrată de președintele APPR – Nicolae Sitaru. Manifestarea la care an de an participă peste 2.000 de persoane se desfășoară în satul Orezu, comuna Ciochina, din județul Ialomița, de la ora 10. Partener principal este compania Bayer Crop Science România.

„Ziua Porumbului Orezu” reprezintă un prilej de bucurie în fiecare an şi vine în întâmpinarea agricultorilor cu prezentarea unor soluţii integrate în cultura porumbului, fie că vorbim de genetică de top, fie de tratamente fitosanitare avansate, cu amprentă redusă asupra mediului.

zi porumb 2

Misiunea ce stă la baza organizării acestei sărbători devenită tradiţie este promovarea, susținerea și încurajarea culturii de porumb. La ediția din acest an vor fi prezentaţi cei mai noi hibrizi de porumb aparținând companiilor semincere naționale și internaționale. Vor fi prezenți furnizori de îngrășăminte, echipamente de irigat, utilaje, bănci și asiguratori.

Cristina Cionga, directorul de afaceri europene al APPR, adresează un îndemn de participare la „Ziua Porumbului Orezu” tuturor fermierilor care doresc să fie informaţi despre obligaţiile cărora trebuie să se conformeze cultivatorii de porumb, începând cu 2023, odată cu intrarea în vigoare a Planului Național Strategic.

zi porumb 3

 

Locul în care toamna se numără prietenii, experienţa şi rezultatele de peste an

 

„Ziua Porumbului Orezu” a crescut în fiecare an sub ochii agricultorilor, inclusiv a fondatorilor ei. Nicolae Sitaru a creat o comunitate de fermieri cu scopul de a împărtăși informații din propriile experienţe din câmp. Au învăţat împreună, s-au ambiţionat reciproc, și-au spus ofurile, dar s-au și bucurat atunci când au fost premiaţi pentru excelenţa în productivitate. „În urmă cu doi ani, domnul Sitaru, un excelent administrator, a hotarăt să cedeze evenimentul asociaţiei de fermieri pe care de asemenea a fondat-o și care era de mulți ani deja implicată în organizare, însă nu primise oficial imensa responsabilitate a sărbătoririi muncii producătorilor de porumb. Aşa se face că APPR a devenit, oficial, organizatorul Zilei Porumbului. Colaborările de succes pe care organizaţia le are cu o multitudine de companii din industrie, cât şi conexiunea directă cu agricultorii, au făcut ca Ziua Porumbului Orezu să se dezvolte mult mai mult, graniţele judeţelor fiind spulberate de legăturile strânse pe care echipa APPR le are în teritoriu. Ceea ce a diferenţiat evenimentul de toate celelalte a fost, cu siguranţă, interacţiunea dintre fermieri, care în fiecare an se întâlnesc ca la o reuniune de familie unde prezenţa este deja tradiție şi se bucură de multitudinea de beneficii ce decurg de aici. Omul Sitaru a strâns o întreagă familie din rândul fermierilor, a schimbat perspectiva atâtor cultivatori de porumb şi le-a dat posibiltatea cunoaşterii. Satul românesc se ridică la un alt nivel, făcând cunoscută importanţa muncii ţăranilor români. Ecoul demersurilor domniei sale încă răsună, iar numele îi va fi totdeauna asociat cu Ziua Porumbului”, punctează Alina Crețu, director executiv APPR.

Deşi prezenţa la prima ediţie a evenimentului nu a fost de o amploare atât de mare, vestea s-a dus repede că la Orezu hibrizii de porumb excelează, că sunt roditori şi îndestulători. Aşa se face că de la a doua ediţie din ce în ce mai multe companii producătoare de genetică şi-au dorit să ia parte la eveniment, companii care şi astăzi sunt prezente şi contribuie direct la ceea ce înseamnă notorietate, fidelitate, parteneriat stabil, atunci când discută despre „Ziua Porumbului Orezu”. O dată cu trecerea anilor, atunci când fermierii şi-au făcut simţită prezenţa într-un număr foarte mare, impresionant chiar, atât alte entităţi ce-şi desfasoară activitatea în zona agricolă (asiguratori, bănci, transportatori, furnizori de inputuri, combustibili), cât şi autorităţi de seamă, şi-au dorit să participe la evenimentul din ferma lui Nicolae Sitaru, care ne-a spus că „acesta este locul în care toamna se numără prietenii, experienţa şi rezultatele de peste an”.

zi porumb 4

 

Istoria unei zile care arată că şi în pământ românesc cultura de porumb poate fi profitabilă

 

Nicolae Sitaru este un fermier cu o experință vastă de peste 35 de ani în domeniul agricol care, la începuturi, a pornit cu 80 hectare, iar în prezent gestionează 4.000 hectare. De un profesionalism și o modestie de nedescris, președintele APPR continuă să se comporte natural, iar amploarea evenimentului pe care l-a creat nu i-a influențat caracterul curat.

Nicolae Sitaru este o persoană vizionară, cu o deschidere largă spre inovare, care a înteles încă de acum 13 ani că dincolo de granițele țării există oportunități excelente. „În una dintre vizitele externe am discutat despre posibilitatea de a crea un eveniment de amploare națională dedicat culturii celei mai răspândite în România. Ideea s-a conturat într-un dialog cu Federația Franceză a Producătorilor de Porumb și Sorg (FNPSMS), reprezentată de Anna Kolakowska. Am gândit împreună o platformă și o sărbătoare ce reunesc producătorii de sămânță și le dau posibilitatea să-şi prezinte realizările în cel mai concret mod, prin cultivarea hibrizilor în câmp, unde pot fi văzuți și evaluați. La prima ediţie, o suprafaţă de 8 ha a fost semănată cu o diversitate de hibrizi, iar la momentul optim aceştia au putut să se etaleze sub soarele de septembrie”, își amintește Nicolae Sitaru

Cu o discretă mândrie în glas, el ne prezintă faptele natural, accentuând că România ocupă o poziţie fruntaşă pe harta cultivatorilor de porumb, la nivel european. Totuși, dacă ne raportăm la randamentele medii, se remarcă un decalaj substanțial între România și celelalte țări mari producătoare, pentru că în țara noastră coexistă ferme extrem de performante și mici gospodării, care cultivă pentru autoconsum. Fondatorul Zilei Porumbului a simţit că era nevoie de un eveniment care să aducă în atenţie această diversitate, mai ales să sublinieze că există o varietate de hibrizi dintre care fermierii pot alege pentru a-și crește producția, pentru că tehnologia evoluează continuu. A ales să organizeze sărbătoarea în parteneriat cu o companie globală, renumită la vremea aceea în industria farmaceutică, dar și pentru soluțiile sale integrate și eficiente de protecție a plantelor, Bayer Crop Science România, iar parteneriatul dăinuie și astăzi. Evenimentul a avut parte de o lansare timidă, dar a fost mult apreciat. „Prezenţa unor consilieri de specialitate din Franţa a fost, cu siguranţă un atu, deoarece aceștia au putut veni cu sfaturi la problemele concrete ale fermierilor. Atunci când le vorbeşti oamenilor despre randamente, argumentele convingătoare sunt recoltele din combină. Așa s-a întâmplat la sărbătoarea porumbului. Fermierii prezenţi au avut posibilitatea de a se convinge că ceea ce le era transmis, este o realitate, că şi în pământ românesc cultura de porumb poate fi profitabilă, genetica este îmbunătăţită constant, adaptată diferitelor condiții de cultură şi nevoilor fermierului”, punctează Nicolae Sitaru.

„Ziua Porumbului Orezu” este terenul fertil, informația este sămânța, iar roadele pot fi culese numai prin prezența la eveniment, concluzionează fondatorul celei mai așteptate manifestări a toamnei.

zi porumb 5

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici:https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment
Joi, 25 August 2022 13:24

Digitalizarea liceelor agricole

Miercuri – 24 august 2022, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) s-au întâlnit ministrul Petre Daea și ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării (MCID), Sebastian Burduja, cu scopul de a realiza un parteneriat care să poată contribui la digitalizarea învățământului liceal agricol din România. MADR dorește implementarea unor proiecte prin intermediul liceelor agricole, astfel încât să se creeze o legătură între fermieri, administrație publică, licee agricole, universități și cercetarea științifică din agricultură.

Specialiștii MADR au prezentat un proiect prin care ministerul își propune să susțină infrastructura din cadrul liceelor agricole și să asigure calitatea actului educațional agricol, în completarea fondurilor deja alocate pentru investiții în perioada 2020-2022. Finanțarea acestor activități se va realiza prin proiectul „Investiții pentru transformarea liceelor agricole în principalele locuri de profesionalizare a viitorilor fermieri antreprenori și salariați în domeniul agriculturii”.

Acest proiect este cuprins în Planul Național de Redresare și Reziliență – componenta 15 din Programul Național – România Educată și urmează să fie implementat în perioada 2023 – 2026. Cele 57 de licee agricole vor beneficia de fonduri în valoare de 43,6 milioane euro, destinate atât dezvoltării infrastructurii, cât și creșterii calității actului educațional agricol (elaborarea manualelor de specialitate în format digital și modular, instruirea cadrelor didactice de specialitate, perfecționarea stagiilor de practică, învățarea mixtă teorie-practică-digitalizare).

Digitalizarea liceelor se va realiza prin:

  • Dotarea cu echipamente electronice a câte unui laborator IT pentru fiecare dintre cele 57 licee agricole;

  • Înființarea unei platforme digitale în scopul eficientizării colaborării/comunicării dintre cele 57 licee agricole, universități de profil, agenți economici din agricultură, administrație publică locală și centrală, cercetare agricolă și a corelării pregătirii teoretice și practice a elevilor cu necesitățile de pe piața muncii din agricultură.

Platforma digitală va fi interconectată și va funcționa la nivelul celor 57 de licee agricole, iar responsabil cu organizarea, administrarea/managementul funcționării platformei digitale va fi Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Alexandria, județul Teleorman. Coordonarea tehnico – metodologică pentru realizarea platformei va fi asigurată de către MADR în colaborare cu MCID, care va asigura suportul tehnic cu specialiști în domeniul IT.

Pentru crearea platformei digitale urmează să se încheie un protocol de colaborare între MADR și MCID în vederea creșterii eficienței pregătirii profesionale a elevilor, în raport cu cerințele de pe piața muncii.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

În perioada 16 august - 7 octombrie 2022 se va desfăşura sesiunea de depunere a proiectelor din cadrul Componentei B - Implementarea activităţilor de cooperare ale Grupurilor de Acţiune Locală a submăsurii 19.3 - Pregătirea şi implementarea activităţilor de cooperare ale Grupurilor de Acţiune Locală, din PNDR 2014-2020.

Alocarea disponibilă acestei sesiuni, aferentă Componentei B - Implementarea activităţilor de cooperare din cadrul submăsurii 19.3, este de 9.597.024 euro.

Sprijinul poate fi acordat doar cu condiţia ca acţiunile de cooperare să contribuie la atingerea obiectivelor Strategiei de Dezvoltare Locală.

Detaliile privind condiţiile de eligibilitate şi selecţie a proiectelor sunt prezentate în Ghidul Solicitantului pentru implementarea activităţilor de cooperare ale Grupurilor de Acţiune Locală selectate - Componenta B din cadrul submăsurii 19.3, disponibil pe pagina de internet a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, www.madr.ro, secţiunea LEADER.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

În această perioadă, la capcanele cu feromoni și momeli alimentare se înregistrează zbor maxim al dăunătorului Helicoverpa armigera (omida fructificațiilor) - generația a II-a, în următoarele zone: Banat (5 locații), Crișana (patru locații), Oltenia (o locație), Dobrogea (6 locații), Moldova (2 locații).

Secetă cumplită în acest an în toată țara. Secetă și în Banat. La Lovrin, ne-am bucurat de 181 mm precipitații din luna ianuarie și până la data de 4 august 2022 (în zona Lovrin, multianuala este de 540 mm). Porumbul de pe teritoriul Stațiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin nu este în totalitate compromis, dar producțiile vor fi mici în acest an.

Porumb la SCDA Lovrin, 4 august 2022

Porumb la SCDA Lovrin la data de 4 august 2022

 

Monitorizarea dăunătorilor din cultura de porumb

 

Chiar dacă este secetă cumplită, continuăm monitorizarea dăunătorilor importanți din cultura de porumb. La fel ca și anul trecut, SCDA Lovrin în parteneriat cu compania FMC Agro România monitorizează zborul adulților de Helicoverpa armigera în mai multe zone din țară cu ajutorul aplicației ArcTM Farm Intelligence, pe care fermierii o puteți descărca în mod gratuit. Scopul acestui program de prognoză și avertizare este de a stabili momentele optime de combatere ale dăunătorului, aceasta fiind foarte importantă deoarece vă ajută să vă eficientizați tratamentele fitosanitare în culturile dumneavoastră. Astfel, cheltuielile cu pesticidele vor fi mai mici, iar mediul va fi protejat. În cadrul acestui proiect, eu, ca specialist, am sarcina să validez capcane din următoarele zone ale României: Banat, Crișana, Oltenia, Moldova, Dobrogea și Transilvania.

Capturi de fluturi la data de 4 august 2022

Capturi de fluturi la data de 4 august 2022

În acest an, a doua generație de Helicoverpa armigera din zona Banat s-a dovedit a fi mai numeroasă decât cea de anul trecut. Vremea caldă, secetoasă a favorizat înmulțirea dăunătorului. De altfel, în ultimii ani, creșterea temperaturilor medii cu un grad și chiar mai mult decât mediile multianuale au influențat pozitiv dezvoltarea dăunătorului Helicoverpa armigera (Balogh et al., 2005). Pe de altă parte, dacă temperaturile depășesc 370C timp de mai multe zile consecutiv, dezvoltarea acestuia este stânjenită. Ouăle și tinerele larve pot muri din cauza uscăciunii și a temperaturilor ridicate.

Capturi din localitatea Variaș (Timiș) la data de 5 august 2022 (280 fluturi). Foto: ACS ing. Klaudia Kincel 

Capturi din localitatea Variaș Timiș la data de 5 august 2022 280 fluturi

Temperaturile ridicate din lunile iunie și iulie au influențat zborul insectei, înregistrându-se oscilații importante ale numărului de capturi, apărând probleme în stabilirea maximului de zbor în acest an. Apreciez că, în zona Lovrin, zborul celei de-a doua generații de H. armigera a început în forță la începutul lunii iulie, a înregistrat o creștere semnificativă a capturilor la data de 18 iulie urmată de o mică perioadă de regresie (cauzată probabil de temperaturile maxime extrem de ridicate înregistrate după această dată, respectiv 410C; 39,90C; 38,60C), după care a culminat cu un număr maxim de adulți capturați la data de 1 august 2022, când, la capcanele Csalomon s-a înregistrat un număr record de fluturi (991 în trei zile). Considerăm că, la 1 august 2022, în zona Banat s-a înregistrat maximul de zbor al celei de-a doua generații. Curba maximă de zbor indică o activitate intensă a dăunătorului (împerechere, depunere ouă, eclozare larve).

Capcana automată care, din păcate nu a dat rezultatele scontate. Doar 3 capturi la data de 4 august comparativ cu capcana Csalomon unde s-au înregistrat 325

Capcana automată care din păcate nu a dat rezultatele scontate. Doar 3 capturi la data de 4 august comparativ cu capcana Csalomon unde s au înregistrat 325

La data de 4 august 2022, curba de zbor este în scădere, la capcane înregistrându-se 617 fluturi capturați. Capcana automată pentru monitorizarea adulților de H. armigera nu a confirmat din păcate, numărul de capturi înregistrat neputând fi utilizat în stabilirea curbelor de zbor și a momentelor optime de combatere.

Datele obținute cu ajutorul capcanelor (curbele de zbor) și suma de temperaturi înregistrată la Lovrin (9900C) se corelează cu prezența larvelor de Helicoverpa armigera (gen. II) în culturile de porumb și nu numai. Un control efectuat într-o cultură de floarea-soarelui, a pus în evidență prezența larvelor de vârsta a II-a în calatidii. Recomand controale în culturile de floarea-soarelui, soia, tomate, ardei, vinete, sfeclă, cânepă, unde dăunătorul poate fi prezent.

Larvă tânără de Helicoverpa armigera în calatidiu de floarea soarelui. Deranjată, a ieșit la suprafață. Foto la data de 4 august 2022

Larvă tânără de Helicoverpa armigera în calatidiu de floarea soarelui. Deranjată a ieșit la suprafață. Foto la data de 4 august 2022

După cum deja cunoașteți, generația a II-a de Helicoverpa armigera poate produce daune considerabile la porumb. Putem vedea în câmp, acum, toate stadiile dăunătorului: adult, ouă, larve și chiar pupe. Știuleții de porumb sunt atacați în procent ridicat. La vârful știuleților, în zona mătăsii pot fi observate larve foarte tinere (vârsta I și II), dar și larve mai mature. Larvele din prima și a doua vârstă consumă mătasea. Larvele mai mature atacă știuleții în curs de dezvoltare, iar boabele sunt consumate [Hosseininejad et al., 2015]. În zonele atacate se instalează de regulă fungii micotoxigeni din genul Fusarium (Fusarium verticillioides, F. graminearum) și Aspergillus (Aspergillus flavus, A. parasiticus). Din păcate, la această dată, fungii menționați sunt prezenți pe știuleți, mai devreme în acest an, comparativ cu anul trecut. Fusarium verticillioides și Aspergillus flavus sunt fungi iubitori de temperaturi ridicate. Ei se dezvoltă foarte bine la temperaturi ridicate, comparativ cu alți patogeni care se opresc din evoluție.

Adult de Helicoverpa armigera pe frunză de porumb la data de 3 august 2022. Foto: ing. Alina Surdulescu (absolventă USAMVB Timișoara, specializarea Protecția Plantelor), FMC România

Adult de Helicoverpa armigera pe frunză de porumb la data de 3 august 2022

Femelă de Helicoverpa armigera care a depus ouă în capcana delta (foto la 4 august 2022)

Femelă de Helicoverpa armigera care a depus ouă în capcana delta foto la 4 august 2022

Larvă de Helicoverpa armigera pe știulete la data de 1 august 2022. Foto: ACS, ing. Klaudia Kincel 

Larvă de Helicoverpa armigera pe știulete la data de 1 august 2022jpg

Pupă de Helicoverpa armigera la data de 1 august 2022. Mai rar se împupează pe plantă sau în plantă. Împuparea de regulă are loc în sol. Fluturașul nu a supraviețuit. Foto: Klaudia Kincel, asistent cercetare SCDA Lovrin (Laborator Protecția Plantelor).

Pupă de Helicoverpa armigera la data de 1 august 2022. Mai rar se împupează pe plantă sau în plantă. Împuparea de regulă are loc în sol

 

Recomandări de combatere

 

În perioada 5 – 10 august 2022 se impune efectuarea unui tratament împotriva dăunătorului Helicoverpa armigera (acolo unde este cazul).

Larvele tinere pot fi omorâte mult mai ușor comparativ cu cele mature care sunt mai rezistente la insecticide. Larvele de Helicoverpa armigera trec prin șase stadii de dezvoltare. Cele din stadiile I și II se hrănesc cu frunze fragede, iar pagubele nu sunt vizibile. Din stadiul III, larvele produc daune vizibile. Dimensiunea larvelor din stadiul III este cuprinsă între 8 - 13 mm. În acest stadiu ele pot fi ucise cu ușurință. Stadiile cele mai dăunătoare sunt V și VI, când larvele sunt mari, agresive și rezistente la insecticide sau bioinsecticide.

Mătase retezată

Mătase retezată

Înainte de efectuarea tratamentului verificați culturile. Decizia de efectuare a tratamentelor trebuie luată în urma unui control fitosanitar. Dăunătorul poate fi combătut cu metode chimice, dar și biologice în cazul culturilor ecologice.

 

Controlul chimic

 

Utilizarea insecticidelor în gestionarea acestui dăunător este extrem de dificilă din cauză că larvele sunt ascunse în organele atacate. Există studii care arată că, deși au fost aplicate insecticide în sistem intensiv (tratamente la intervale scurte de timp), totuși larvele nu au putut fi suprimate [Reay-Jones et Reisig, 2014].

În general, Helicoverpa poate fi ucisă cu aproape toate insecticidele. Totuși, s-a constat o rezistență a Helicoverpei armigera la insecticidele din grupa piretroizilor. După Yang et al. (2013), H. armigera a dezvoltat în timp rezistență la insecticidele cu spectru larg, în special la cele din grupa piretroizilor. Clasele mai noi de insecticide (spinosinele, diamidele) au asigurat un bun control al H. armigera [Perini et al., 2016; Durigan et al., 2017; Durigan, 2018]. Se recomandă alternarea insecticidelor din grupe chimice diferite pentru a încetini dezvoltarea rezistenței [Ahmad et al., 2019].

Aspergillus flavus prezent pe știuleți la 4 august 2022. Asta nu este bine deloc

Aspergillus flavus prezent pe știuleți la 4 august 2022. Asta nu este bine deloc

Combaterea chimică se poate face cu insecticide pe bază de: clorantraniliprol (CORAGEN 20 SC), clorantraniliprol + lambda - cihalotrin (după Pesticide 2.22.7.1). Aceste produse sunt prietenoase cu entomofagii, au efect ovicid și larvicid foarte bun și pot fi aplicate și la temperaturi mai ridicate (chiar și la 340 C). Respectați dozele și momentele optime de aplicare.

 

Controlul biologic

 

Pot fi utilizate viespi parazite oofage din genul Trichogramma, dar și larve de Chrysopa carnea. Dintre entomopatogeni amintesc: virusul poliedrozei nucleare (NPV - nucleopoliedrovirus), fungii Beauveria bassiana, Metarhizium spp., Nomuraea spp., bacteria Bacillus thuringiensis (Bt). Studiile efectuate arată că, fungul entomopatogen Nomuraea rileyi a dus la mortalitatea larvelor de Helicoverpa armigera în procente mari, cuprinse între 90 până la 100%. Beauveria bassiana a dus la reducerea cu 10% a daunelor. De asemenea, formulările de Bacillus thuringiensis (Bt) sunt utilizate cu succes în controlul Helicoverpei. Tratamentele cu entomopatogeni și mai ales cele pe bază de Bacillus thuringiensis ar trebuie efectuate seara. Tratamentele efectuate seara s-au dovedit mai eficiente decât cele executate în alte momente din zi [Tang 2003, Nguyen et al., 2007; Luo et al., 2014].

În mod natural, larvele pot fi infectate de entomopatogenii amintiți. Infecțiile cu NPV apar adesea în câmp, uneori la sfârșitul lunii august fiind observate larve moarte pe mătase sau știuleți. Larvele atacate de NPV au aspect de flașerii (au culoare neagră și se lichefiază înainte de dezintegrare). O altă boală este produsă de un ascovirus și este răspândită de viespile parazite.

Stânga - tăciune bășicat. Dreapta - Fusarium sp.

Stânga tăciune bășicat

Disponibile pentru controlul larvelor de Helicoverpa armigera sunt preparate pe bază de NPV și Bacillus thuringiensis. În România este omologat un produs pe bază de Bacillus thuringiensis subs. Kurstaki, tulpina ABTS - 351. Produsul comercial pe bază de NPV este selectiv, infectând doar larvele de Helicoverpa armigera și punctigera. Este inofensiv pentru oameni, animale sălbatice și insecte utile.

 

Efectuarea tratamentelor

 

Primul tratament se aplică la avertizare. Când aceasta a fost lansată, este timpul să efectuați un control în culturi. Verificați într-un lan mai mult de 100 de plante. Larvele de Helicoverpa armigera pot fi văzute la vârful știuleților, pe mătase și sub pănuși.

Decizia de a utiliza insecticide sau bioinsecticide pentru combaterea acestui dăunător trebuie luată doar după un control fitosanitar serios al culturilor, dar nu trebuie să întârzie mai mult de 2 - 3 zile de la momentul primirii avertizării.

Repetarea tratamentului se recomandă după 7 - 8 zile acolo unde densitatea dăunătorului este mare.

Este bine ca tratamentele să fie efectuate atunci când larvele pot fi ucise cu ușurință.

Atac la inflorescență de cânepă industrială

Atac la inflorescență de cânepă industrială

Momente recomandate:

  • Când larvele sunt mici și foarte mici, între 1 - 7 mm (pot fi omorâte cu doze mici de insecticid);

  • Când se hrănesc la suprafața organelor sau în timpul deplasării (pot fi ucise mai ușor);

  • Înainte de a pătrunde în inflorescențe, știuleți, păstăi, capsule (sunt mai greu de omorât sau chiar imposibil).

porumb atacat

 

Bibliografie

Ahmad, M., B. Rasool, M. Ahmad, and D. A. Russell, 2019 - Resistance and synergism of novel insecticides in field populations of Cotton Bollworm Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) in Pakistan J. Econ. Entomol. 112: 859 – 871.
Balogh P., Takács J., Nádasy M. & Márton L., 2005 - The effect of the weather on the light-trap’s data of the cotton bollworm in Hungary. Cereal Res. Commun. 33: 427 – 430.
Durigan, M. R. 2018 - Resistance to pyrethroid and oxadiazine insecticides in Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) populations in Brazil. Ph.D. dissertation. University of Sao Paulo, ESALQ, Brazil.
Durigan, M. R., A. S. Corrêa, R. M. Pereira, N. A. Leite, D. Amado, D. R. de Sousa, and C. Omoto, 2017 - High frequency of CYP337B3 gene associated with control failures of Helicoverpa armigera with pyrethroid insecticides in Brazil. Pestic. Biochem. Physiol. 143: 73 – 80.
Hosseininejad A. S., B. Naseri, and J. Razmjou, 2015 - Comparative feeding performance and digestive physiology of Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) larvae - feed 11 corn hybrids. Journal of Insect Science 15(12): 6 pp. DOI: 10.1093/jisesa/ieu179.
Luo, S., S. E. Naranjo, and K. Wua, 2014 - Biological control of cotton pests in China. Biol Control 68: 6–14
Nguyen, T. H. N., C. Borgemeister, H. Poehling, and G. Zimmermann, 2007 - Laboratory investigations on the potential of entomopathogenic fungi for biocontrol of Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) larvae and pupae. Biochem. Sci. Technol. 17: 853–864.
Perini, C. R., J. A. Arnemann, A. A. Melo, M. P. Pes, I. Valmorbida, M. Beche, and J. V. C. Guedes, 2016 - How to control Helicoverpa armigera in soybean in Brazil? What we have learned since its detection. Afr. J. Agric. Res. 11: 1426 – 1432.
Reay - Jones, F. P. F., and D. D. Reisig, 2014 - Impact of corn earworm on yield of transgenic corn producing Bt toxins. J. Econ. Entomol. 107: 1101–1109.
Tang,  L., 2003 - Potential application of the entomopathogenic fungus, Nomuraea rileyi, for control of the corn earworm, Helicoverpa armigera. Entomologia Experimentalis et Applicata 88: 25 – 30.
Yang, Y., Y. Li, and Y. Wu, 2013 - Current status of insecticide resistance in Helicoverpa armigera after 15 years of Bt cotton planting in China. J. Econ. Entomol. 106: 375 – 381.

Articolul poate fi accesat și pe www.scdalovrin.com la secțiunea „Articole de informare”.

 

Articol scris de: dr. ing. Otilia Cotuna, CSIII Laborator de Protecția plantelor SCDA Lovrin, șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor
Miercuri, 03 August 2022 11:46

Ziua porumbului românesc, la INCDA Fundulea

Pe 4 august 2022, Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea organizează „Ziua porumbului românesc – genetică și tehnologii performante”.

Vor fi prezentate cele mai recente realizări în domeniul ameliorării și tehnologiei și, de asemenea, vor fi dezbătute unele aspecte privind cultura porumbului în acest an. Totodată, se vor vizita câmpurile experimentale.

Ziua porumbului românesc este un prilej pentru INCDA Fundulea să-și prezinte rezultatele a patru proiecte de cercetare:

  • ADER 113 - Crearea de hibrizi de porumb productivi, toleranți la secetă, arșiță, boli și dăunatori în vederea diminuării impactului încălzirii globale asupra agroecosistemelor din România;

  • ADER 141 - Cercetări privind stabilitatea influenței aplicării noilor sisteme și tehnologii de agricultură conservatoare de lucrări agricole mecanizate pentru combaterea efectelor secetei, păstrarea fertilității solurilor și a apei în sol și creșterea cantitativă și calitativă a producțiilor principalelor specii de plante cultivate;

  • ADER 154 - Cercetări cu privire la influența diferitelor metode de lucrare a solului asupra gradului de îmburuienare, compoziție floristică a speciilor de buruieni în culturile de câmp și a dinamicii apei în sol la culturile de câmp;

  • Diversiliance - Diversificarea producției culturilor ecologice pentru creșterea rezilienței.

Publicat în Eveniment

Miercuri, 27 iulie 2022, Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor (SCDCB) Arad a organizat workshop-ul „Îmbunătățirea sistemului furajer la vacile de lapte”, eveniment care face parte din Proiectului ADER 9.1.3./2019 - „Cercetări privind îmbunătățirea sistemului furajer la bovine, prin diversificarea structurilor de specii furajere și al noilor cultivare ameliorate”.

ferma zootehnica

Evenimentul a fost deschis de dr. ec. Gheorghe Săplăcan, directorul SCDCB Arad, după care s-au prezentat laboratorul experimental zootehnic și laboratorul experimental vegetal din cadrul stațiunii arădene (CSIII dr. ing. Florin Cristian Neciu). Apoi, a fost prezentat proiectul „Cercetări privind îmbunătățirea sistemului furajer la bovine, prin diversificarea structurilor de specii furajere și al noilor cultivare ameliorate” (CSIII dr. ing. Florin Cristian Neciu și CSII dr. ing. Radu Ionel Neamț).

Programul a mai cuprins următoarele prezentări: Laptele de pajiște (prof. univ. dr. Neculai Dragomir); Studii și rezultate preliminare asupra populațiilor spontane de cicoare (Cichorium intybus) în vederea ameliorării acestora pentru a fi utilizate în nutriția bovinelor (CSIII dr. biolog Ciprian Valentin Mihali); Nutriția și bunăstarea vacilor de lapte (conf. dr. ing. Ludovic Toma Cziszter).

La final s-au discutat temele din cadrul workshop-ului și s-au vizitat laboratoarele experimentale zootehnic și vegetal de la SCDCB Arad.

ferma vegetala

 

Despre SCDCB Arad, pe scurt

În anul 1981, prin Decret, a fost înființată Staţiunea de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Bovinelor – Arad din cadrul Institutului de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Bovinelor – Balotești, aparținând Academiei de Științe Agricole şi Silvice – Gheorghe Ionescu Şişeşti – București, care a fost redenumită în anul 2000 „Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor – Arad” (SCDCB Arad).

Obiectul actual de activitate al unității îl constituie cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică în domeniul creșterii şi ameliorării bovinelor.

În prezent, SCDCB Arad are un total de 700 capete bovine, din care 515 sunt din rasa Bălțată Românească și 185 din rasa Brună (350 vaci; 53 juninci; 55 efectiv montă; 70 viţele categoria 12-18 luni; 70 vițele categoria 6-12 luni; 86 vițele categoria 0-6 luni; 16 taurine la îngrășat).

Suprafețele agricole exploatate, pe categorii: 115 ha – lucernă;  23 ha - amestec de graminee și leguminoase; 90 ha – pășune și fânețe; 183 ha –porumb pentru boabe; 200 ha – porumb pentru siloz; 394 ha – grâu; 10 ha - iarbă de Sudan.

Laboratorul de cercetare este format din patru compartimente: genetică animală; reproducție și biotehnologii; nutriție; tehnologii de creștere și întreținere.

În cadrul stațiunii, astăzi, resursa umană este formată din 71 de persoane, distribuite pe principalele sectoare: cercetare - 5 cercetători; zootehnic - 36 angajați; vegetal - 20 angajați; administrativ - 10 angajați.

ferma vegetala2

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Zootehnie

Revista Fermierului a găzduit, în mai multe rânduri, adevărate foiletoane despre pajiști, în care un drag colaborator, experimentat și învățat – l-am numit pe dr. Teodor Marușca, care acum este director adjunct tehnic al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov –, ne-a explicat ce este bine și ce nu în domeniu. E vremea să îl invităm să ne mai reamintească, pentru că este nevoie, iar și iar, că lucrurile nu stau deloc bine și că e important să punem un început bun.

1

Așa cum ne atrage atenția invitatul nostru, dr. Teodor Marușca, România s-a angajat cu ocazia intrării în Uniunea Europeană, adică în urmă cu 15 ani, ca acele 4,8 milioane de hectare de pajiști să fie menținute, ca suprafață, dar și să fie îmbunătățite calitativ. Din păcate, nu s-a făcut nimic în această direcție, dimpotrivă, au fost lăsate pradă degradării. „Cauzele degradării, pentru care suntem atât de neliniștiți, sunt multiple. În primul și în primul rând este faptul că numărul de animale care valorificau această bogăție, acest patrimoniu național, a scăzut la mai bine de jumătate din efectivul de dinainte de 1990. Pajiștile au fost, în bună parte, abandonate – în totalitate, în unele cazuri – și la altele s-a redus încărcarea cu animale sub limita posibilă. La un calcul al nostru, față de efectivele actuale de pajiști, unități vită mare, abia dacă se acoperă la nivelul țării 0,3 unități vită mare la hectar. Apoi, calitatea lor, pe lângă abandon, este foarte slabă și din cauza faptului că nu se întrețin. Adică lucrările anuale de curățire a lor nu se mai efectuează, de asemenea nu se fertilizează cu îngrășăminte chimice sau organice, târlirea care se face cu animale este și aceea făcută necorespunzător, în sensul că animalele staționează în târlă sau în stână în același loc și nu se face o târlire rațională. Sunt foarte multe alte aspecte negative.”

Domnia sa spune că s-au luat totuși niște măsuri, la nivel național, prin apariția Legii pajiștilor și a Ordonanței de Urgență a Guvernului 34, amândouă din 2013, prin care se prevede întocmirea unor amenajamente pentru ca aceste pajiști să fie îmbunătățite. De altfel, chiar instituția pe care o reprezintă a întocmit un Ghid pentru amenajamentele pastorale, care se află sau ar trebui să se afle pe masa tuturor celor care fac astfel de lucrări de amenajare. Zice că toate UAT-urile din România trebuiau, conform legii, încă din 2004, să aibă aceste amenajamente întocmite, dar de atunci, în fiecare an, au apărut noi și noi legi de amânare a amenajamentelor pastorale, a termenelor de depunere.

2

„În 8 ani, pe care i-am avut la dispoziție din 2014 până în 2021, suprafața pe țară care are amenajamente pastorale este de abia de 54,5%, la care se adaugă 16,6% în lucru, deci în total puțin peste 71%. Ele trebuiau să fie încheiate, cum s-a propus încă din 2014 – cei care au propus această dată n-aveau cunoștințe de cât de complicat este să faci un amenajament pastoral. Silvicii mi-au spus, ei fiind principalii executanți ai acestor amenajări pastorale, că este mult mai complicat să faci amenajamentul unei pajiști decât amenajamentul lor din silvicultură. Și mergând mai departe la situația pe țară, singurul județ care a întocmit și este de 100% realizare este județul Harghita, urmat de Prahova, Hunedoara, Alba, Sibiu, Argeș, care au spre 70%. Județe rămase foarte în urmă sunt Mureș, Arad, Cluj, Gorj, Suceava și Buzău, care au abia între 20-35% realizări.”

 

Nu ne pricepem sau nu ne pasă?

 

Ceea ce ne întristează foarte mult, dar nu ne surprinde, pentru că sunt circumstanțe pentru o astfel de stare de lucruri, este următorul argument pe care ni-l dă domnul Marușca vorbind despre proasta calitate a pajiștilor: „Acum care sunt cauzele? În primul rând, în echipele care întocmesc amenajamentele nu sunt oameni suficient de bine pregătiți pentru a întocmi amenajamentele. Calitatea amenajamentelor noastre lasă mult de dorit. Și am să vă spun și de ce. Eu am urmărit în multe părți din țară, eu lucrez cu amenajiștii și am mai și verificat unele dintre lucrările lor, și am găsit lucruri incredibile. Adică, unii n-au făcut decât să copieze de la vecin proiectul, uitând să șteargă și de la cine a copiat. Și am fost surprins să găsesc amenajament în care era scrisă, pe coperțile amenajamentului, o comună, iar în interior am găsit scrisă altă comună. Erau schimbate doar suprafețele. Pe principiul copy-paste. Și foarte mult copy-paste din Ghidul de întocmire a amenajamentelor pastorale întocmit de Institutul nostru. Ar trebui să existe la nivel național un organism care să instruiască pe cei care fac amenajamente – Institutul nostru s-ar putea angaja –, ca să nu facă oricine aceste amenajamente, ci doar cei abilitați să le facă, să aibă cunoștințe minime de botanică, de vegetație a pajiștilor”.

3

Trebuie să recunoaștem în această descriere și un aspect pe care domnul Marușca, din delicatețe, nu l-a exprimat. Este vorba și de multă nepăsare. Recunosc aici atitudinea elevilor chiulangii, care, neavând vreo atracție către carte, copiază tema sau extemporalul altuia cu tot cu numele aceluia. Și atunci, despre ce instruire să vorbim? Instruiești pe cel care se vrea instruit. Poate ar trebui să vorbim și de niște mecanisme de cointeresare a celor implicați. De ce nu, și de unele constrângeri legislative.

 

Cine-i învață pe verificatori?

 

Mai mult, nici cei care ar trebui să verifice se pare că nu prea o fac. Se pare că tot din nepricepere. „O altă problemă este verificarea aplicării amenajamentelor. Aici suntem complet… Agenția Națională pentru Zootehnie este chemată să facă aceste verificări. Acolo nu știu exact care este structura de specialiști, dar sunt mai mulți zootehniști, sunt mai mulți medici veterinari care n-au făcut nici botanică, nici amenajarea teritoriului, nu au făcut decât pasager probabil, cei de la zootehnie, cultura pajiștilor. Au un curs de producere a furajelor, dar este insuficient pentru a cuprinde complexitatea verificării. Acolo sunt formule de amestecuri de ierburi pentru înființarea unor pajiști semănate.”

7

Domnul Marușca își răspunde astfel negativ la doleanța exprimată de a se face, la nivel județean, o sinteză a tuturor amenajamentelor executate până acum, asupra cărora să se facă o analiză critică, pentru a se ști cât de bine sunt întocmite, pentru că e greu de presupus că fără o pregătire prealabilă cei care verifică pot să înțeleagă ceva. Oare cine ar trebui totuși să verifice? Domnia sa ne spune că există specialiști, absolvenți ai facultății de agricultură care activează în cadrul UAT-urilor și care ar putea fi consultați de către cei care întocmesc proiectele. „Ar trebui să vină și să-i întrebe, în condițiile UAT-ului, ce amestec e mai potrivit. Nu putem generaliza de la Institut, să spunem, pentru cele vreo 3.200 de UAT-uri, cât are România la ora asta, ce amestecuri să facă. Fiecare proiect trebuie să conțină aceste combinații. Și, pe lângă acestea, suprafețele care trebuie amendate cu amendamente calcaroase – vorbim de solurile acide – și rețetele de fertilizare cu îngrășăminte chimice, și altele. Local trebuie adaptate aceste soluții. Nu poți să generalizezi.” Dacă pot să consilieze, poate ar fi util să și verifice, în condiții legale, firește. Dacă nu, atunci cei care ar trebui să verifice ar trebui instruiți. Dr. Teodor Marușca spune că există o carte care ar putea sta la baza acestei instruiri pe care a publicat-o în colaborare chiar cu editura noastră, în 2016, după ce în prealabil a făcut obiectul unui serial ce s-a întins pe parcursul a 33 de numere din Revista Fermierului. Este vorba de cartea „Praticultura pe înțelesul tuturor”.

4

 

Nostalgia trecutului și admirația Vestului

 

Se pare că în trecut existau oameni mult mai bine pregătiți, cel puțin așa susține domnul Marușca: „Încă din 1933, după apariția legii din 1928, s-a prevăzut întocmirea amenajamentelor. Deci nu e o noutate ceea ce vă spun acum, în sensul că amenajamente s-au făcut și înainte de Al Doilea Război Mondial, ba chiar și în epoca noastră, după război, s-au făcut proiecte de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor, care erau executate de întreprinderi specializate, și cunosc bine situația. La nivelul fiecărui județ, exista o astfel de întreprindere de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor. Ele au dispărut după anii 1990 și este o mare pierdere, pentru că oamenii de atunci erau foarte bine pregătiți să le execute, la fiecare județ exista o întreprindere de îmbunătățiri funciare, dar și la nivel central. Întocmeau amenajamente pastorale, proiecte de îmbunătățire. Ele au dispărut și au fost lăsate în seama unor direcții agricole județene, a direcțiilor silvice și a altor organisme și instituții care nu sunt «de meserie»”.

5

Este în firea noastră să facem comparații cu alte țări, unde lucrurile stau vizibil mai bine, pentru că se vede din viteza mașinii, parcurgând drumurile europene. Această dispoziție a noastră de a face comparații nu este un aspect pe care să-l apreciez, considerând că ar trebui să luăm aminte la ce este bine pentru noi și să acționăm în consecință, dar nu putem să ignorăm experiența altora, reinventând roata. Din păcate, noi doar ne comparăm cu cei bine organizați, căinându-ne de cât de rău stăm, fără să preluăm absolut nimic din experiența lor sau a celor dintre noi care au învățat de la aceia. Este și cazul domnului Marușca. Domnia sa și-a petrecut mulți ani și a cules învățături de la cei cu rezultate remarcabile în domeniul culturii pajiștilor și, venind să le aplice la noi, s-a lovit de multă ignoranță și nepăsare. Zic cultura pajiștilor, dar la noi nici măcar nu se poate vorbi despre așa ceva, pentru că după cum ne spune chiar dr. Marușca, pajiștile nici măcar nu au fost luate în cultură. Ele sunt niște pârloage. „Dacă o pajiște n-o iei în cultură, n-o cosești în fiecare an, n-o cureți în fiecare an, nu-i dai îngrășăminte, nu îi dai o încărcătură normală cu animale, ea se degradează. Pentru că… ce e pajiștea? Un spațiu pe care omul l-a făcut, a defrișat pădurea ca să facă loc ierbii și să crească mai multe animale. De aceea au apărut aceste pajiști. Din păcate, la noi nu sunt întreținute pentru că avem impresia că este suficient să te duci cu animalele și să paști, atât. Peste tot, în vestul Europei, există mașinării care le întrețin, oameni care le-au luat în cultură, numai noi nu le-am luat încă în cultură. Noi suntem la stadiul de păstorit, fără să mai facem nimic. Ați văzut dvs. un crescător de animale care să aibă mașini de curățat pajiștile sau mașini de fertilizat? Nu găsiți așa ceva. Din păcate. Deci noi trebuie să creăm această civilizație pastorală și să întreținem pajiștile așa cum se cuvine.”

 

La munte e mai rău

 

Toate aceste probleme capătă accente dramatice dacă vorbim despre zona montană.

E de la sine înțeles că pajiștile cele mai multe se află în acea zonă. Verdictul specialistului preumblat prin acele locuri este cel care ne întristează. „Acestea sunt cele mai degradate!” Și ne explică de ce: „Pentru că sunt mai greu accesibile. Dacă înainte omul obișnuia să meargă pe munte cu samarul, punea pe măgăruș cât nu putea el duce, pe cai, cu căruța, acum, mai nou, folosește mașinile astea performante 4x4, iar unde nu ajunge mașina de acest tip, off-road, nu se mai instalează stâne. Asta înseamnă că multe din suprafețele de pajiști sunt abandonate”.

6

Am putea spune că multe s-au și împădurit. Ba chiar și unele zone accesibile cu acele off-road-uri. Asta, pentru că a scăzut dramatic și numărul de animale. Trebuie să îi dăm însă dreptate specialistului, care ne spune că fără aceste pajiști nu există viață pe munte. Viață economică, trebuie să precizăm și să reiterăm credința că dacă ne dorim ca munții să aibă în continuare viață, oamenii aceia ar trebui plătiți pentru că există. Teodor Marușca ne împărtășește iarăși din experiența sa de prin alți munți ai Europei. „În zona montană, pajiștile, care reprezintă peste 75-80-85% din suprafață, sunt motorul întregii activități de acolo. De aceea, unele țări din Europa dau foarte mare importanță acestui fapt. Recent, francezii au aniversat o jumătate de secol de la promulgarea legii pastorale la ei. Legea se referă, cea franceză zic, pentru că, vrem - nu vrem, din punct de vedere agricol și pastoral, Franța are niște priorități și este locomotiva Europei pentru agricultură. Și primul domeniu la care se referă legea pastorală franceză este favorizarea organizării crescătorilor de animale. Deci statul se interesează ca toți crescătorii de animale să fie organizați în asociații, federații etc., ca să creeze aceste grupuri pastorale care sunt autorizate de către stat. Al doilea domeniu, care la noi lipsește cu desăvârșire, este organizarea funciară a proprietarilor de teren cu destinație pastorală. Deci toți cei care dețin suprafețe de pajiști din zona montană sunt organizați în aceste asociații ale proprietarilor. La noi nu știu dacă există așa ceva, pentru că nu se cunoaște ale cui sunt pajiștile. Se cunoaște oarecum, dar nu în totalitate. Sunt unii care au obținut suprafețe imense din pajiștile românești, cu schimb de teren din câmpie. De ce? Ca să primească subvențiile care se dau pe pajiști. Ăsta e adevărul… Cel de-al treilea domeniu al legii franceze este facilitarea convențiilor plurianuale de păscut, adică îi adună pe crescătorii de animale cu asociațiile funciare ale proprietarilor de teren și fac convenții plurianuale între ei, astfel încât să se valorifice în integralitate iarba, dată de Cel de Sus sau făcută de ei. Și-și pun probleme și ei, în continuare, să perfecționeze această metodologie. Și mai spun ceva despre Franța: are un organism, se cheamă Cemegref, adică un centru de mecanizare a agriculturii, e și silvicultura aici, e și organizarea teritoriului, au un număr de 970 de agenți, din care 420 sunt cercetători științifici, și sunt organizați în 10 colective. Nimic nu se face în spațiul rural francez fără acest Cemegref, care deține în totalitate toate pârghiile. El știe unde-s conductele, care-i terenul; el face proiectele.”

Cemagref este un institut public de cercetare a cărui activitate se concentrează pe dezvoltarea durabilă în zonele non-urbane. Contribuie la conservarea și gestionarea acceptabilă a sistemelor de teren și apă, prevenirea riscurilor asociate și dezvoltarea activității economice durabile.

Evident că la noi sunt mai multe probleme decât soluții. De organizare, ce putem spune, lipsește cam de peste tot, de ce ne-am mira că lipsește de aici? Iar despre stimulare, nu doar că nu-i plătim, cum ziceam, ca să existe, dar le mai și facem viața grea punându-i într-o concurență total neloială cu crescătorii de animale de la șes. Iată cum ne spune domnia sa că rezolvă această problemă alte state cu zone montane: „Intervine ceva ce noi n-am reușit până acum să rezolvăm, respectiv preț diferențiat pe altitudine al producției animaliere. Nu este posibil ca laptele produs la câmpie sau la deal să aibă același preț ca acela produs la munte. Și am să vă spun că în Elveția, unde am făcut o specializare de 8 luni, în urmă cu 52 de ani, atunci, cu fiecare 250 m de altitudine, confederația plătea în plus producătorului de lapte 10%. Deci, dacă era un producător la 1.800 m altitudine și făcea 3.000 de litri de lapte de la vacile lui de-acolo, putea să concureze cu cel care era la altitudinea de 400-500 m din platoul elvețian, care făcea la vremea respectivă cam 5.500 de litri de lapte. La noi nu se întâmplă asta nici acum, deși eu am scris, după venirea din Elveția, în cărți și la reviste, de necesitatea prețului diferențiat pe altitudine, cel puțin al laptelui. Ajunsesem la concluzia că la noi ar trebui să fie o creștere de cel puțin 10% cu fiecare sută de metri altitudine în plus, ca să poată fi rentabil. Domnul academician Otiman a făcut un studiu, foarte interesant, pe baza datelor din zona montană, că la peste 700 de metri laptele trebuie stimulat ca preț, că altfel nu mai devine rentabil. Vă dați seama cum poate lupta un om în zona montană să supraviețuiască, dacă laptele lui, de la văcuța lui, de acolo, prețul este același cu al aceluia unde are condiții mult mai bune de lucru”.

 

Ecologia, un deziderat îndepărtat

 

Foarte interesantă este viziunea domnului dr. Teodor Marușca în privința modului cum ar trebui să evolueze acreditarea de agricultură ecologică. „Se vorbește acum că România ar trebui să ajungă la 25% din suprafață cu agricultură ecologică. Singura țară din Europa care a depășit acest cuantum de 25% este Austria. Dar vă pun întrebarea: pe ce anume se bazează Austria, de a făcut peste 25% agricultură ecologică? Pe pajiști, dragii mei! Și atunci, Institutul nostru, în cadrul unui proiect, a întocmit un Îndrumar de bune practici pentru agricultura ecologică montană, și mai departe, pajiști permanente și pastoralism. În această carte, ajunsă, la fel, în toate județele României, la minister, în sute de exemplare, care a fost prezentată, sunt toate legile apărute legat de agricultura ecologică și cum trebuie ea aplicată.” Cu toate acestea, nu crede că doar din pix se poate face asta, deși pășunile noastre probabil nu s-au întâlnit vreodată cu substanțele chimice de fertilizare. Dimpotrivă, crede că e nevoie de o etapă intermediară, de o cultivare convențională. „În primul și în primul rând, ideea pe care au lansat-o unii că e suficient că nu s-au dat pe pajiștile României, de secole, de zeci de ani, îngrășăminte și să le declarăm ecologice este o greșeală impardonabilă. Adică acestea nu sunt pajiști ecologice în bunul sens al cuvântului, pentru că au covorul ierbos degradat. Animalele nu consumă iarba, randamentul animalelor care pasc pe aceste pajiști degradate este extrem de scăzut, și atunci cum să te mai lupți cu agricultura convențională? În primul și în primul rând, trebuie să îmbunătățim pajiștile. Doi-trei ani, să le dăm îngrășăminte, să le refacem total, să semănăm alte specii mai valoroase prin reînsămânțare, să le folosim rațional și, după doi ani, de trecere, de conversie la agricultura ecologică, facem ecologic. Nu am găsit nicăieri pajiști degradate, când am umblat în Franța la specializare, toate au un covor extraordinar de bun. Nu. Nu se poate fără a trece printr-o fază de îmbunătățire. Sunt unele voci din România care nu sunt suficient de bine pregătite sau informate, și care sunt adeptele falsei idei că se poate face agricultură ecologică pe pajiști degradate. Se zice că avem îngrășăminte organice destule, târlim cu animalele. Nu e suficient. Din experiențele noastre, și vreau să spun că am experiență de 25 de ani în platoul Bucegilor la 1.800 de metri altitudine și am făcut experiențe, cât se poate târli cu animalele. Adică, țin animalele în mod corespunzător ca să se fertilizeze pajiștea, nu mai mult de 10-15%. Și ce fac cu restul suprafeței? O las tot așa? Deci ideea unilaterală că vom fertiliza organic e greșită. Fertilizăm organic după ce ducem mai multe animale sus, la conversie. Am făcut conversia, am animale mai multe, că au ce mânca, și atunci pot să fac și târlire cu animalele și să acopăr cât de cât necesarul de fertilizanți pentru iarba respectivă. Deci toate acestea se fac cu judecată și cu organizare.”

8

***

Așadar, am stat de vorbă cu unul dintre cei mai importanți specialiști în domeniul pajiștilor de pe la noi, despre trei aspecte foarte importante. În primul rând, e nevoie de o nouă abordare a pajiștilor, pe care nu putem să le mai privim ca niște nomazi care vin cu animalele, le satură și pleacă mai departe pe alte plaiuri. Au trecut mii de ani de când se întâmpla asta. Trebuie să venim în actualitate, să devenim cultivatori ai pășunilor. E foarte frumos cum apreciază chiar interlocutorul nostru această chestiune: „Dacă noi nu aplicăm ce este nou în domeniu, pierim. Degeaba ne uităm că-i verde peste graniţă, dincolo, pentru că alea sunt făcute pentru că au luat în cultură pajiştile. Ei sunt deja în civilizaţia europeană a pajiştilor. Haideţi să intrăm şi noi în ea!”. Într-adevăr, să intrăm în acea civilizație care are grijă de oamenii greu încercați ai muntelui, sprijinindu-i, ca să punctăm și a doua temă pe care am dezbătut-o aici. Cea de-a treia a fost transformarea pajiștilor în acea pondere ecologică pe care ne-o impune noua politică europeană. Dar nu oricum, ci în modul în care cercetătorii, precum cel cu care am vorbit, ne învață.

 

Articol scris de: Adrian Nedelcu; Documentare: Alexandru Băgescu

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - mai 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Zootehnie

„Ziua Verde a Cartofului” se află la cea de-a 45-a ediție și are ca temă generală „Drumul cartofului de la sămânţă la consumator”. Evenimentul desfășurat joi – 14 iulie 2022, în comuna Hălchiu – județul Brașov, este organizat de Federația Națională „Cartoful” din România, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Braşov și Clubul Fermierilor Români.

Simpozionul Naţional „Ziua Verde a Cartofului” are ca obiectiv principal transferul rezultatelor ştiinţifice către producătorii de cartof, precum și abordarea unor aspecte stringente din activitatea fermierilor şi din activitatea de cercetare referitoare la problematica culturii cartofului în România.

IMG 20220714 WA0010

În cadrul evenimentului se vizitează câmpurile demonstrative cu soiuri şi tehnologii specifice de cultivare a cartofului de sămânţă, consum şi industrial, de la societatea Manos Agro SRL Hălchiu - Braşov.

Modelele de bună practică în producția, condiționarea și ambalarea cartofului sunt discutate la „Ziua Verde a Cartofului”. Totodată, în cadrul evenimentului are loc conferința „O nouă abordare strategică și integrată a măsurilor de relansare a sectorului de cartof la nivel național – Prezent și Viitor”.

IMG 20220714 WA0006

Participanții au ocazia să discute cu reprezentanți ai conducerii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) cu privire la măsurile finanțate din bugetul PAC și cel național privind relansarea sectorului cartofului, ca domeniu agroalimentar prioritar.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment
Pagina 1 din 7

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

FMC banner site

banner.logo agroconcept

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista