Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca va fi prezentă la ediția aniversară Agraria 2025, care marchează 30 de ani de la lansarea târgului din inima Transilvaniei. În perioada 10-13 aprilie, la Jucu (jud. Cluj), universitatea clujeană participă cu standuri educaționale, oferă consultanță, organizează workshop-uri și demonstrații în domeniile agricole și zootehnice.
Și la ediția din acest an, prin parteneriatul dezvoltat cu Agraria, USAMV Cluj-Napoca oferă vizitatorilor evenimente atractive, informații importante în domeniul educațional, o festivitate de premiere a celor mai inovativi fermieri în domeniul pășunatului, precum și vânzare de vinuri din producția Stațiunii Viticole Apoldia Maior.
Astfel, pe toată durata târgului, USAMV Cluj-Napoca va avea la standul educațional prezentarea ofertelor pentru admiterea din 2025 la cele șase facultăți, iar informațiile și consultanța vor fi oferite de către cadre didactice și studenți voluntari.
Facultatea de Agricultură va amenaja un stand de prezentare de tehnologii agricole: lucrări ale solului, aplicare în siguranță a produselor de protecție a plantelor sau utilizare în condiții de siguranță a resurselor din agricultură. Vor avea loc și mici demonstrații de testare și diagnosticare a mijloacelor de aplicare a produselor de protecție a plantelor.
O componentă importantă a participării USAMV Cluj-Napoca la Agraria 2025 este reprezentată și de susținerea a trei workshop-uri cu tematică extrem de interesantă pentru participanți. Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii va susține două evenimente de acest fel, în 10 aprilie: „Provocări în producerea cărnii de porc” – ora 13.00, prezentare susținută de conf. dr. Ioan Ladoși; „Servicii de consultanță și parteneriate cu fermieri oferite de Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii” – ora 14.00, prezentare susținută de conf. dr. Cristian Coroian.
Al treilea workshop este organizat în 11 aprilie de către Facultatea de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală, iar programul include mai multe prezentări, precum și o festivitate de premiere a celor mai inovativi fermieri, participanți în concursul Grazing4AgroEcology.
Astfel, între orele 12.00 – 14.00, sub titulatura „Sunt măsurile actuale de subvenționare adaptate nevoilor fermelor care utilizează pășunea?”, participanții vor asista la:
Premierea concursului Grazing4AgroEcology (G4AE): „Cel mai priceput fermier în domeniul pășunatului!”;
Prezentarea proiectului Grazing4AgroEcology (G4AE), susținută de prof. dr. Mugurel Jitea, decan al Facultății de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală;
Discuții privind măsurile actuale de subvenționare adaptate nevoilor fermelor care utilizează pășunea;
Măsuri de politică publică pentru susținerea pășunatului, prezentare susținută de Silvia Hicea (DAJ, Cluj);
Perspectiva unui fermier, susținută de Sebastian Vaida (fermier PFN G4AE);
Sesiune interactivă privind propuneri legislative pentru susținerea pășunatului, moderată de Adrian Gliga și Vlad Isarie (USAMV Cluj-Napoca & AgroTransilvania Cluster).
Workshop-ul este organizat în cadrul proiectului european Grazing4AgroEcology (G4AE - https://grazing4agroecology.eu/), proiect finanțat prin Programul Orizont 2020, o inițiativă care urmărește promovarea practicilor agricole sustenabile și a pășunatului inovativ, adaptat nevoilor actuale ale fermierilor și mediului rural.
În plus, participanții vor avea ocazia să afle poveștile de succes ale câștigătorilor concursului „Cel mai priceput fermier în domeniul pășunatului!”, concurs lansat anul trecut de USAMV Cluj-Napoca, în parteneriat cu UBM Feed Romania, cea mai mare fabrică de furaje independentă din țară situată în comuna Sânpaul, județul Mureș.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Îl ascultam pe ministrul Educației, domnul David, vorbind de o nouă reformă (a câta, oare?!) a sectorului pe care îl păstorește și despre faptul că pseudoștiința a câștigat din ce în ce mai mult teren. Doar că nu mi-au fost clare nici cauzele invocate de domnia sa drept argumente la cele afirmate și nici nu am auzit vreun cuvințel despre cei care se fac vinovați de această situație, dintre cei care au păstorit sectorul în ultimii zeci de ani.
Iar legat de ultima parte, cred că merită să nu uităm că acum vreun an abia au terminat de gândit ,,România educată”, președintele Iohannis, secondat de ministrul la acea dată în persoana doamnei Deca.
Cu dorința de a trece relativ repede peste multele afirmații publice, dar unele nefericite (în opinia mea) și fără fundament făcute de noul ministru David, nu pot să nu mă refer la câteva (ca argumentare măcar) ca să ne putem face o idee despre modul de gândire a celui care va coordona procesul de reformă pus la cale.
Prima afirmație care îmi vine în minte ar fi cea în care îi explica domnului Gâdea de la Antena 3 CNN cum numărul mic de absolvenți de învățământ universitar din România comparativ cu alte țări europene a dus la creșterea extremismului de toate formele, asta în timp ce pe ecran rula o hartă unde erau țări cu un număr mult mai mare de absolvenți de universități decât la noi (românii fiind, ca de obicei, la coada clasamentului), precum Franța, Germania, Italia, Austria.
Or, asta mă duce cu gândul că poate nu ne uităm la aceleași știri cu cele ale domnului ministru David, sau poate nu suntem în aceeași bulă de percepții, dar în Austria s-a desemnat un cancelar de extremă dreaptă, apoi doamna Meloni în Italia este portdrapelul conservatorilor europeni, în timp ce în Franța extremismul condus de familia Le Pen este la a doua generație și ține în funcție sau dă jos guvernele președintelui Macron pe bandă rulantă, de nu au timp să schimbe etichetele cu numele miniștrilor de pe scaune, iar în Germania se țin degetele încrucișate ca AfD de extremă dreaptă să nu devină prima forță politică a țării.
Deci, cum este în realitate corelația dintre absolvenții de universitate și derapajele politice suveraniste, extremiste sau conservatoare (asta, în accepțiunea domnului ministru)?
Aici aș completa cu o altă expresie favorită a domnului ministru, care spune că lipsa educației duce pe lângă dezvoltarea extremismului (inclusiv suveranism, conservatorism, naționalism în opinia europeană) și a teoriilor conspiraționiste și pseudoștiințifice.
Sincer, trebuie să recunosc că am rămas blocat gândindu-mă la afirmația ministrului Educației din țărișoara noastră, care transpusă în practică m-a dus cu gândul la situația că ,,lipsa educației” unei țări ca SUA (circa 30-40% din primele o sută de universități din lume sunt americane) a dus la alegerea președintelui Trump, care a fost acuzat de aproape toată clasa politică din Europa că a folosit astfel de teorii conspiraționiste în campania electorală, doar că, ce să vezi, „needucații ăia” tot l-au ales, asta și fiindcă nu l-au ascultat pe ministrul nostru care le-ar fi spus că doar educația i-ar fi salvat.
Pornind de la aceleași afirmații de mai sus, m-aș opri la trendul de dezvoltare a teoriilor pseudoștiințifice invocat de ministrul Educației și pentru exemplificare aș aborda un pic anumite decizii ,,științifice” marca UE model bruxellez, din sectorul agricol european versus teoriile ,,pseudoștiințifice” ale restului lumii agricole. Și când spun restul lumii, mă gândesc la țări cum ar fi SUA, Canada, Australia, Brazilia, Argentina, Rusia, China, Ucraina, Japonia, Noua Zeelandă, ca să le menționăm pe cele mai importante.
UE: Interzis la producție, dar liber la consum de OMG
Prima teorie ,,științifică” a UE pe care aș pune-o în discuție este faptul că se susține sus și tare că produsele modificate genetic sunt nocive pentru sănătatea populației, dar toate țările din UE consumă astfel de produse, direct sau indirect. Pentru cei care poate nu sunt la curent cu astfel de situații, industria porcului și a puilor de carne din toată Europa este dependentă în mare măsură de șroturile de soia din import, produs de bază în obținerea furajelor concentrate. Doar că importurile se fac din Brazilia, Argentina, SUA, unde în mare măsură cultura de soia este OMG, iar aceste țări nu au o problemă cu aceste produse.
Japonia, tot o țară ,,ignorantă științific”, a zis că așteaptă 40 de ani să vadă efectul acestor produse la oameni în restul lumii, apoi, după ce a trecut această perioadă, a văzut că nu există dovezi că ar afecta sănătatea populației și a schimbat discursul deschizând piața către astfel de produse de tip OMG. Nu știu dacă această decizie a fost luată în urma lecturării de studii științifice făcute în UE, de multe ori cu finanțare europeană, care, nu-i așa, poate să îți influențeze câteodată perspectivele științifice, sau studii din alte țări unde lucrurile sunt mai la liber ca gândire ,,pseudoștiințifică”.
Așadar, viziunea științifică europeană spune printre rânduri că dacă producem noi plante de tipul OMG, acestea sunt nocive inclusiv pentru sănătatea oamenilor, dar dacă le importăm sunt sănătoase și bune să le dăm inclusiv la bătrâni și copii. Deci ,,știință”, nu glumă, exact ca în Evul Mediu întunecat.
Neonicotinoidele, fără efecte nocive asupra albinelor
Dacă trecem la al doilea exemplu, putem discuta că tot ,,știința” europeană prin EFSA susține că aplicarea insecticidelor sistemice din clasa neonicotinoidelor la tratarea semințelor afectează populația de albine, asta în condițiile în care toate rapoartele aceleiași EFSA concluzionează că nu există studii de câmp (adică în condiții naturale) care să confirme aceste ipoteze, dar mereu pentru a compensa aceste rezultate sau mai bine zis lipsa acestora, se fac pentru ,,justificare” studii de laborator cu doze mărite de mai multe ori (adică de genul doza normală depășită cu 200% - 500%) și cu efectul acestora asupra albinelor, care, nu-i așa, la doze extreme, dar care nu sunt folosite în practica agricolă, devin doze letale.
Doar că aici, pentru a fi mai clari, situația ar fi trebuit prezentată un pic altfel, mai pe înțelesul tuturor, adică dacă iei din greșeală o pastilă pentru somn, vei adormi mai rapid, iar a doua zi vei fi odihnit, dar dacă iei două flacoane adormi definitiv și fără vise.
Mereu se spune că orice medicament luat în cantități excesive devine otravă. Așa este și în cazul neonicotinoidelor aplicate în vegetație, deoarece acestea aplicate ca tratament la sămânță, odată cu semănatul, rămân în sol, deci nu au niciun efect nociv asupra polenizatorilor care zboară, fiindcă albinele nu fac galerii prin pământ, ca minerii.
Mai mult, tot studiile (dar nu din UE științifică) arată că în toate țările unde se aplică aceste produse nu s-au constatat reduceri ale populațiilor de albine și vorbim de țări adepte ale teoriilor ,,pseudoștiințifice” gen SUA, Canada, Australia, China, Brazilia și de alte vreo sută de țări, ci, chiar din contră, populațiile au crescut și implicit producția de miere, inclusiv la vecinii noștri ucraineni, marfă care se găsește din belșug acum pe rafturile europene, dar, nu-i așa, politica și banii scuză motivul, iar acum această miere este sănătoasă.
De altfel, și în România, cu toate că se acordă derogări la neonicotinoide de câțiva ani buni, populația de familii de albine este în creștere semnificativă.
Gazele de seră, carbonul și încălzirea globală
Un alt exemplu interesant al modului de lucru ,,științific” din UE față de restul lumii agricole este legat de gazele de seră. Și ca să fim mai preciși, vorbim de protoxidul de azot, care în urma analizelor de aer a devenit al treilea gaz de seră ca importanță. Ok, nimic de comentat până aici, doar că autoritățile bruxelleze merg mai departe pe baza informațiilor ,,științifice” de care dispun și afirmă că 57% din emiterea acestui gaz în atmosferă sunt de origine naturală (oceanele, respirația biologică a solurilor, descompunerea materiei organice din zonele umede și turbării), iar diferența de 43% din activități antropice (agricultură, industrie, arderea pădurilor).
Asta este o filozofie ,,științifică” aplicată cu sârg în UE, încurajată și promovată de către autoritățile bruxelleze, de unele autorități naționale și de majoritatea ONG-urilor de mediu care încearcă să își justifice acțiunile unele mai mult sau mai puțin morale ,,științific”, dar și de unii cercetători care realizează studii poate pentru a justifica o concluzie sau alta.
Să dezvoltăm un pic ideea și să luăm un exemplu ipotetic. Vine o agenție de luptă împotriva schimbărilor climatice și acordă unui cercetător un grant pentru finanțarea unor cercetări privind emisiile de gaze de seră, dar finanțarea vine după ce de peste 10-20 de ani acea agenție deja anunță că luptă cu schimbarea climatică, deja a spus convingerile sale privitoare la emisii, vinovați și căi de reglementare. În aceste condiții, cât de echidistante mai pot fi studiile unui cercetător, care ce să spună, că cel care i-a acordat grantul de fapt de vreo 10-20 de ani nu spune adevărul în mod corect sau îl spune cosmetizat, adică nici cal, nici măgar? Din păcate, toată lumea trebuie să mănânce și să se îmbrace.
Dar să revenim la problema protoxidului de azot și prima precizare este că lumea nu se află sub o cupolă de sticlă în care se poate detecta și individualiza orice. Adică mai clar spus, nu există metode prin care să se determine în mod corect prin analize directe cât din protoxidul de azot din aer este dat de industrie, cât de respirația biologică a solului, cât de la oceane sau cât de la îngrășămintele cu azot din agricultură.
Dacă tot am amintit de îngrășămintele cu azot, trebuie menționat că poate rezulta protoxid de azot pe două căi, o dată prin aplicarea incorectă în special a ureei la suprafața terenului și volatilizarea acesteia din cauza temperaturilor crescute, iar a doua cale, prin descompunerea acestor îngrășăminte în sol de către microorganisme, doar că acestea din principiu nu fac risipă, deci emisiile sunt foarte scăzute și sezoniere.
Dezvoltând un pic acest aspect, emisiile de protoxid de azot, din cauza volatilizării de la aplicarea ureei la suprafața terenului, conform rezultatelor de laborator, arată că, în funcție de variația temperaturii și a umidității mediului, emisiile variază între 0,1 și 3%. Adică vorbim de o variație maximă posibilă de 3000%, deci o diferență imensă, care pune sub semnul întrebării precizia oricărei simulări.
Pentru ca simularea ta să fie foarte exactă ar trebui simplist vorbind să știi toți fermierii din lume care au cumpărat uree, să știi fiecare din ei când aplică acest îngrășământ, în ce regiune și ce zi, care sunt condițiile de temperatură și umiditate din acea zi, ce activitate microbiologică a avut când a aplicat îngrășământul, structura tipului de microorganisme din sol, tipul de sol și conținutul de aer atunci și multe altele. Eu vă spun că și un analist AI ar da naibii toată analiza și și-ar lua concediu până ar trece nebunia.
Or, de aceea de multe ori sunt acuzate diversele modelări de situații ca fiind imprecise, deoarece dacă analizează aceleași date dau rezultate diferite, fiindcă depinde foarte mult ce limite și ce corelații de bază sunt făcute, iar variabilitatea acestor intervale este aproape infinită din cauza multitudinii de factori care ar trebui analizați la momentul determinării, ceea ce azi este imposibil tehnic, deci și rezultatele au precizia la fel de volatilă.
În aceste condiții cum putem acuza un sector sau altul ca fiind poluator și cum luăm deciziile de reducere? În realitate, în opinia mea nu este posibil decât acceptând variații necunoscute din cauzele mai sus expuse, care pun sub semnul întrebării însele rezultatele.
Iar ca o glumă, protoxidul de azot este gaz ilariant și principalul gaz folosit la anestezie în medicină, deci dacă îi va crește concentrația în atmosferă este foarte posibil să ne fure somnul mai mult și mai des, poate peste anumite concentrații să începem să râdem ca proștii și să avem probleme de gândire. Oare concentrația la Bruxelles să fi depășit anumite limite, de avem astfel de comportamente și decizii?
Un subiect strâns legat de situația de mai sus îl reprezintă piețele nereglementate de certificate de carbon, unde pentru a se evalua rezultatele activității unui fermier se fac analize în baza unor declarații și apoi se fac simulări pe calculator. Doar că modelul de simulare lucrează cu intervale stabilite în prealabil ca limite minime și maxime, dar nu poate surprinde rezultatele din momentul producerii fenomenului, deci realitatea datelor este discutabilă, asta, ca să fiu decent.
Pentru a exemplifica, una dintre cauzele emisiilor de carbon în atmosferă este cea dată de respirația microbiană din sol, dar aceasta depinde la rândul ei de apă, aer, umiditate, sursele de carbon, macro și microelemente, materie organică și multe altele.
Astfel, dacă în sol încorporezi materie organică din covoarele vegetale, de exemplu, sau miriștile plantelor de cultură, până la 80% din carbonul conținut de această materie organică este emis în atmosferă sub formă de CO2. Doar că această cifră este relativă, iar intervalul este evaluat a fi 30-80% din acest carbon. În aceste condiții cum surprind momentul, deoarece în fiecare zi în sol totul se schimbă ca și condiții, iar emisiile și ele diferă? Atunci se pune întrebarea cât de corect este ceea ce se determină, iar dacă abaterile care nu prea pot fi determinate concret, ci tot pe bază de simulări, cât de mult ne ajută? De ce este important acest răspuns? Fiindcă ne-ar ajuta să ne fie clar și nouă, și altora ce se vinde și ce se cumpără. Adică una este când spui ,,sechestrare carbon” (o expresie nefericită, după opinia mea), adică înseamnă că iei CO2 din aer și îl stochezi în sol, astfel reducând concentrația din acest gaz în aer, și alta este când tu, de fapt, doar reduci emisiile de carbon în atmosferă, adică în loc să emiți, să zicem, 100 kg, emiți doar 60 kg.
Este un lucru bun indiscutabil și al doilea caz, dar nu are nici o legătură cu primul, fiindcă una este să faci depoluare și alta este că poluezi mai puțin. Dar despre acest subiect vom reveni cu un material mai larg într-un număr viitor.
Poate de aceea președintele Trump, bănuiesc că în urma unor discuții cu oameni care se mai pricep și mai au și curajul să spună ce gândesc, să îi fi prezentat multe de astfel de exemple, a ajuns la opinia că nu avem încălzire globală, dar, nu-i așa, este opinia domniei sale.
După părerea mea, la ora actuală, tema încălzirii globale din cauze antropice este bazată, de fapt, pe percepții atât ale celor care cred cât și ale celor care contestă, deoarece deocamdată lucrăm cu astfel de modele precum cele amintite mai sus, iar oricui îi este greu să demonstreze că modelul dă sau nu rezultatul corect, fiindcă nu ai cum să verifici rezultatul obținut. Iar în mod sigur adevărul nu este neapărat cel cu argumente mai multe sau mai puține, ci în primul rând cel care este promovat mai mult sau mai puțin.
Lupta pentru supraviețuire
Revenind la ministrul David, eu cred că, înainte de a se apuca de reforme care să schimbe învățământul, hai să ne lămurim ce știință vrem să îi învățăm pe acei copii, cine poate să îi învețe și care ar fi metodele.
Ca o curiozitate, astăzi dacă aduci un laureat de Nobel pentru literatură, care poate a scris zece cărți, nu îl poți pune profesor de filologie la universitățile românești, fiindcă nu are lucrări științifice, nu a trecut prin toate gradele, nu are diploma echivalată la noi și multe altele. Păi, despre ce vorbim?
Plus că vrem să reformăm școala, dar în continuare nu putem impune disciplina în școli, profesorii fug pe holuri alergați de elevi sau nu mai vin deloc, evaluările de multe ori sunt făcute superficial, iar în clasă sunt 35 de suflete ca sardelele, dar vrem ca profesorul să le transfere cunoștințe?!!
Iar după ce ai rezolva tu, ministru, cele de mai sus, adică disciplină și legalitate, infrastructură școlară, poți să ai în vedere și faptul că, pentru a face educație, întâi trebuie să pui știința pe baze corecte, fiindcă altfel îi înveți doar ceea ce nu este în regulă, teorii care stau pe relativitate, lipsă de control și verificare, pe adevăruri impuse din cauze politice și economice, dar fără nicio legătură cu legile economice și ale naturii și astfel le distrugi capacitatea de gândire și analiză, așa cum, din păcate, face Comisia Europeană astăzi, cel puțin în sectorul agricol (nu mă pronunț la alte sectoare).
Așa am ajuns acolo unde sunt de acord cu domnul ministru, lipsa educației și promovarea teoriilor pseudoștiințifice duc la apariția curentelor extremiste (în opinia domniei sale) sau ale normalității (în opinia mea). Acum, că dorința normalității științifice și economice poate fi confiscată sau nu de grupuri și persoane, asta este altă discuție. Una dintre cauzele situației de azi este dată de lupta pentru supraviețuire economică a celor amenințați de promovarea teoriilor ,,pseudoștiințifice” ale birocraților bruxellezi, iar în primul grup al celor amenințați, fermierii sunt pe loc fruntaș.
Pentru mine, normalitatea înseamnă cercetare independentă, corectă, fără influențe și ingerințe economice și politice, care să spună ce este bine și ce este rău, iar această știință, alături de logistica și respectul datorat școlii de către profesori, elevi și părinți, să stea la baza reconstrucției acestei societăți mult prea hăituite.
O fi prea mult ceea ce îmi doresc? În rest, numai de bine.
Articol de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2025Abonamente, AICI!CITEȘTE ȘI: Colindele Guvernului pentru fermieri, în 2025
Acordul Mercosur, un balaur pentru agricultura europeană?
Ziua internațională a femeilor din mediul rural, sărbătorită în fiecare an pe 15 octombrie, recunoaște contribuțiile esențiale ale femeilor din comunitățile rurale din întreaga lume.
Fie că sunt fermieri, educatori sau lideri locali, femeile din mediul rural joacă un rol cheie în gestionarea gospodăriilor, dezvoltarea comunităților în care trăiesc și au un impact în sprijinirea agriculturii, promovând în același timp practici durabile. Prin urmare, depășirea disparităților de gen este esențială pentru crearea unor sisteme agricole reziliente, capabile să susțină populația mondială în creștere, protejând în același timp resursele naturale pentru generațiile viitoare.
În Europa, agricultura este încă dominată în mare parte de bărbați, dar participarea femeilor este în continuă creștere. Conform datelor Eurostat1 publicate în 2022, doar 31,6% dintre fermieri erau femei în 2020, o creștere notabilă față de 26,4% în 2005. Numărul femeilor care administrează ferme este în creștere, în special în grupele de vârstă mai tinere, reflectând o schimbare pozitivă către o conducere agricolă mai incluzivă. Deși acest progres este promițător, femeile fermier continuă să se confrunte cu provocări în accesul la terenuri, finanțare și oportunități antreprenoriale, subliniind necesitatea unor eforturi continue pentru reducerea decalajului de gen în sector.
TalentA, programul educațional care sprijină femeile din mediul rural
România a înregistrat eforturi pentru a înțelege și aborda mai bine provocările cu care se confruntă femeile din agricultură. Un studiu din 2022 intitulat „Femeile din Agricultură: Stil de Viață, Priorități și Probleme”, realizat de compania internațională de cercetare și dezvoltare agricolă Corteva Agriscience, în parteneriat cu ProInsightLab, a intervievat femei fermier din România și a oferit perspective valoroase asupra experiențelor acestora. Studiul a constatat că, deși peste jumătate dintre respondenți considerau că discriminarea de gen a scăzut în ultimul deceniu, 60% încă o considerau o problemă răspândită. În plus, multe femei au remarcat că eforturile statului de a încuraja participarea femeilor în agricultură erau insuficiente. În ciuda unor progrese, era subliniat faptul că inegalitățile de gen persistă, în special în ceea ce privește accesul la resurse și oportunitățile de carieră.
Studiul Corteva a identificat mai multe domenii care trebuie abordate pentru a sprijini mai eficient femeile fermier. Educația în tehnologiile agricole moderne, sprijinul economic prin consiliere de afaceri și asistență financiară, precum și o schimbare a percepțiilor societății despre munca rurală au fost considerate esențiale. Respondenții au subliniat că femeile continuă să se confrunte cu inegalități financiare, oportunități mai puține de avansare și un acces redus la noile tehnologii în comparație cu bărbații.
Recunoscând aceste provocări, Corteva Agriscience a făcut eforturi semnificative pentru a sprijini femeile din agricultură. Una dintre cele mai importante inițiative este programul de granturi educaționale fondat de companie, TalentA, conceput pentru a oferi mentorat, educație și sprijin financiar femeilor din mediul rural care activează în agricultură. De la lansarea sa, inițiativa educațională a fost implementată în nouă țări din întreaga lume și a mentorat peste 1.200 de participante.
La nivel local, peste 250 de femei din România și Republica Moldova au participat în ultimii cinci ani și au avut oportunitatea să își dezvolte abilitățile de management al afacerilor, să obțină cunoștințe despre practicile agricole moderne și să acceseze resurse financiare pentru a-și dezvolta afacerile agricole.
Prin programul educațional TalentA, femeile învață concepte, procese și instrumente esențiale pentru construirea unor afaceri agricole de succes. Cu ediția oficială din 2024 deschisă pentru înscrieri până pe 25 octombrie pentru participantele din România și Republica Moldova, femeile fermier vor avea șansa de a concura pentru o parte din finanțarea de 15.000 de dolari oferită de Corteva Agriscience pentru facilitarea implementării celor mai bune proiecte, premiul întâi fiind de 6.000 de dolari, premiul al doilea de 5.000 de dolari, iar premiul al treilea de 4.000 de dolari. Granturile oferite participantelor reflectă angajamentul Corteva de a promova talentul și antreprenoriatul femeilor din mediul rural, detectând potențialul și stimulând economia locală în comunități.
TalentA oferă o oportunitate valoroasă pentru femeile din agricultură de a accesa resurse, instruire și sprijin pentru a-și îmbunătăți practicile agricole. Pentru cea de-a cincea ediție a TalentA, femeile din agricultură se pot înscrie pe site-ul Corteva din România și Republica Moldova.
1 Farmers and the agricultural labour force - statistics - Statistics Explained (europa.eu)
Articol de: MARIA CÎRJĂ, Manager Marketing Corteva Agriscience România și Republica Moldova
CITEȘTE ȘI: TalentA 2024: Înscrieri deschise pentru programul de granturi educaționale dedicat femeilor fermier
TalentA, un proiect solicitat de femeile fermier. Cine sunt și ce spun câștigătoarele ediției 2023
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Am pus mai multe întrebări AI-ului în legătură cu ce ar trebui făcut ca vinul, via și turismul viticol să contribuie la binele general. Urmăriți aceste răspunsuri. Majoritatea sunt LMC.
... și atunci, dacă avem răspunsuri la îndemână, de ce nu avem și „mișcarea” adecvată din partea politicienilor, a oamenilor din administrație?
Eu: Ai auzit de Oracolul din Delphi?
AI: Da, Oracolul din Delphi era un important centru de profeție din Grecia Antică, situat în sanctuarul dedicat zeiței Apollo la Delphi. Oamenii veneau acolo să primească sfaturi și predicții despre viitor de la preoții care serveau drept intermediari între oameni și zei. Este cunoscut pentru influența sa puternică în lumea antică greacă.
Eu: Dar știi că răspunsurile erau cam ambigue, un fel de politically correct de astăzi?
AI: Da, există multe relatări care sugerează că răspunsurile date de Oracolul din Delphi erau adesea vagi sau ambigue, permițând interpretări multiple. Acest lucru putea fi folosit pentru a satisface diferitele dorințe sau interpretări ale celor care căutau sfatul oracolului. Astfel, putea fi comparat într-un fel cu "politically correct"-ul din ziua de azi, în sensul că răspunsurile erau formulate într-un mod care să nu supere pe nimeni și să rămână deschise la interpretare.
Eu: Totuși, dacă trebuie să vorbim de alb sau negru nu ne putem opri la gri - ca fiind opțiunea care nu supără pe nimeni.
AI: Este adevărat că uneori este necesar să se aleagă una dintre două poziții opuse și să nu ne oprim la o soluție de compromis care să fie considerată neutră sau nedureroasă. În multe situații, este important să se facă alegeri clare și să se susțină principii și valori, chiar dacă acest lucru poate genera tensiuni sau dezacorduri. Este esențial să căutăm adevărul și justiția, chiar și atunci când acestea implică alegeri dificile sau conflicte.
Eu: Suntem în perfect acord. Spune-mi atunci, crezi că o agricultură din ce în ce mai performantă, care, prin folosirea tehnologiei de ultimă oră, are nevoie de oameni într-un număr din ce în ce mai mic, este în folosul satelor, populației de acolo (aproape deloc implicată în fenomen nici ca forță de muncă, nici antreprenorial) și, prin extensie logică - sporului demografic al României (astăzi, negativ)?
AI: Este o întrebare complexă și există multiple aspecte de luat în considerare. Pe de o parte, tehnologia și automatizarea pot îmbunătăți eficiența și productivitatea în agricultură, permițând o mai bună utilizare a resurselor și reducând dependența de forța de muncă umană. Totuși, acest lucru poate duce la o scădere a necesarului de muncă în sectorul agricol, ceea ce poate afecta comunitățile rurale care depind în mare măsură de agricultură pentru traiul lor.
Pentru a contracara acest efect negativ, este important să se investească în programe de reconversie profesională și educație pentru a ajuta populația rurală să-și găsească noi oportunități de angajare în alte sectoare sau să devină antreprenori în domenii non-agricole sau agricole de nișă. De asemenea, este crucial să se dezvolte infrastructura și să se ofere sprijin pentru stimularea antreprenoriatului rural și diversificarea economiei locale.
În ceea ce privește sporul demografic al României, acesta poate fi influențat de multipli factori, inclusiv de migrație și de schimbările economice și sociale din țară. Dezvoltarea durabilă a comunităților rurale poate contribui la menținerea și creșterea populației prin crearea de noi oportunități și condiții de viață mai bune pentru locuitorii acestora și, posibil, la declanșarea fenomenului de migrație inversă.
Desigur, am și două seturi de argumente, unul pentru a convinge autoritățile și altul pentru a prezenta oportunitatea enoturismului cetățenilor, țăranilor:
Argumente pentru autorități:
Economic: Enoturismul poate stimula dezvoltarea economică a zonelor rurale prin crearea de noi locuri de muncă în domenii precum turismul, ospitalitatea, gastronomia, lărgirea ariei de servicii și dezvoltarea comerțului cu produse locale.
Promovarea patrimoniului cultural: Podgoriile și vinăriile sunt adesea însoțite de istorie și tradiție bogată, iar enoturismul poate contribui la promovarea și conservarea acestui patrimoniu cultural prin vizitarea și învățarea despre istoria și procesul de producție a vinului, cu resurse atrase de la public.
Infrastructură și servicii publice: Dezvoltarea enoturismului poate stimula investițiile în infrastructură și servicii publice în zonele rurale, cum ar fi drumurile, rețelele de apă și canalizare, facilități de agrement și siguranță.
Promovarea sustenabilității: Enoturismul poate promova practici agricole și de producție durabile, precum agricultura ecologică și gestionarea responsabilă a resurselor naturale, contribuind astfel la protejarea mediului înconjurător. Produse derivate sau chiar deșeurile pot fi valorificate ca îngrășăminte sau materie pentru producerea energiei.
Argumente pentru cetățeni, țărani:
Oportunitate de afaceri: Enoturismul oferă oportunități pentru tinerii antreprenori și fermieri să-și dezvolte propriile afaceri în domenii precum turismul rural, cazarea și restaurantele tradiționale.
Suplimentarea veniturilor: Participarea la enoturism poate aduce venituri suplimentare familiilor rurale prin vânzarea de produse locale, servicii de ghidaj turistic sau cazare și masă pentru turiști.
Promovarea culturii și tradițiilor locale: Enoturismul oferă oportunități pentru comunitățile rurale să își promoveze cultura, tradițiile și produsele locale, ceea ce poate duce la o mai mare apreciere și recunoaștere a valorilor lor în rândul turiștilor.
Creșterea comunității: Participarea la activități de enoturism poate consolida legăturile sociale în comunitățile rurale, creând oportunități pentru interacțiune și schimb de experiențe între locuitori și vizitatori.
Prin comunicarea și promovarea acestor argumente, atât autoritățile, cât și oamenii simpli ar putea fi convinși de beneficiile enoturismului și ar putea fi încurajați să sprijine și să participe la dezvoltarea acestui sector în zonele rurale, totul, în numele bunăstării generale crescute. Un element esențial este chiar fixarea persoanelor tinere în zonele rurale, zone supuse depopulării.
Eu: În cazul României, concret, vinul este privit doar ca produs agricol și de aceea „este legat” de Ministerul Agriculturii (MADR). Din păcate, Ministerul Agriculturii nu poate ține pasul cu schimbările de comportament economic, social, cultural. Nu se poate implica într-o strategie în care vinul poate deveni element principal al brandului de țară ca produs cultural, identitar, catalizator al unei noi vieți și al dezvoltării în mediul rural. Te rog, furnizează-mi separat, pentru fiecare minister, argumentele pentru care s-ar implica în promovarea vinului și a enoturismului (turismului vitivinicol), presupunând că ar exista legile care să le permită acest lucru. Personal, am în vedere Ministerele Culturii, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Cercetării (Învățământ), Ministerul Turismului.
AI: Înțeleg. Iată argumente pentru implicarea fiecărui minister în promovarea vinului și a enoturismului:
Ministerul Culturii:
1. Promovarea patrimoniului cultural: Vinul are o importanță semnificativă în cultura și tradițiile românești, iar promovarea acestuia poate contribui la conservarea și promovarea patrimoniului cultural al țării. Acest model există în Franța, de exemplu.
2. Evenimente culturale și festivaluri: Ministerul Culturii ar putea sprijini organizarea de evenimente culturale, festivaluri și expoziții legate de vin și tradițiile vitivinicole românești pentru a încuraja participarea și interesul publicului, dar și pentru a crește vitalitatea unor localități.
3. Sprijin pentru artă și creație: Enoturismul poate stimula interesul pentru arta și creația locale, cum ar fi arhitectura tradițională, arta culinară și artele decorative, pe care Ministerul Culturii ar putea să le sprijine și să le promoveze. Arta universală poate deveni parte integrantă.
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale:
1. Crearea de locuri de muncă: Dezvoltarea enoturismului poate contribui la crearea de noi locuri de muncă în zonele rurale, în special în domenii precum turismul, ospitalitatea, meșteșugurile și gastronomia, ceea ce ar putea reduce șomajul și ar putea îmbunătăți nivelul de trai al comunităților locale.
2. Sprijin pentru antreprenoriat și formare profesională: Ministerul Muncii ar putea să ofere sprijin financiar și consultanță pentru antreprenorii locali din sectorul enoturistic și să dezvolte programe de formare profesională pentru a pregăti forța de muncă locală pentru noile oportunități de angajare.
Ministerul Afacerilor Externe:
1. Promovarea brandului de țară: Vinul românesc poate fi un ambasador puternic al brandului de țară în străinătate, iar Ministerul Afacerilor Externe ar putea să sprijine promovarea și exportul vinului românesc prin intermediul rețelelor diplomatice și al campaniilor de marketing internațional.
2. Diplomație culturală: Enoturismul poate fi un instrument eficient în diplomația culturală, facilitând schimburile culturale și promovând imaginea României în lumea întreagă. Ministerul Afacerilor Externe ar putea să sprijine inițiativele de promovare culturală care includ și elemente enoturistice. Diaspora poate reprezenta un avanpost valoros.
Ministerul Cercetării și Învățământului:
1. Cercetare și inovare: Ministerul Cercetării ar putea să sprijine cercetarea și inovarea în domeniul vitivinicol pentru a îmbunătăți calitatea vinurilor românești, pentru a promova practici sustenabile în agricultură, pentru a crea noi produse cu valoare adăugată mare.
2. Educație și formare: Ministerul Învățământului ar putea să integreze în programele școlare educație despre viticultură, enologie și enoturism pentru a pregăti viitoarea generație de profesioniști din industria vitivinicolă.
Ministerul Turismului:
1. Promovarea turismului rural: Enoturismul poate fi un element important în promovarea turismului rural în România, iar Ministerul Turismului ar putea să dezvolte strategii și programe specifice pentru a atrage turiști către zonele vitivinicole din țară.
2. Infrastructură și facilități turistice: Ministerul Turismului ar putea să sprijine investițiile în dezvoltarea infrastructurii și a facilităților turistice în zonele vitivinicole, inclusiv prin identificarea unor trasee cu potențial în vederea construirii și modernizării de drumuri, restaurante, pensiuni și alte facilități de cazare și agrement.
Alte organizații și instituții:
- Asociații și organizații viticole: Aceste organizații ar putea juca un rol important în promovarea vinului și a enoturismului la nivel local și național și ar putea colabora cu autoritățile pentru dezvoltarea sectorului.
- Asociații de dezvoltare locală: Aceste asociații pot fi partenere-cheie în implementarea proiectelor și inițiativelor de dezvoltare a enoturismului la nivel comunitar și regional.
- Organizații non-guvernamentale: ONG-urile pot sprijini dezvoltarea enoturismului prin proiecte de dezvoltare rurală, educație și formare profesională, conservare a mediului și promovare culturală.
Prin implicarea și colaborarea acestor ministere, organizații și instituții, se poate crea un cadru favorabil pentru promovarea vinului și a enoturismului în România și pentru valorificarea potențialului acestora în beneficiul dezvoltării durabile a mediului rural și a întregii economii naționale.
Notă lămuritoare:
LMC = La Mintea Cocoșului.
Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - Wine Ambassador, CEO VINARIUM
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2024Abonamente, AICI!AGXecutive anunță lansarea unei colaborări exclusive cu platforma Skill-Ed, în România, cu scopul formării și evaluării în masă a agricultorilor români.
Colaborarea dintre cele două organizații ia naștere ca urmare a faptului că în România există peste un milion de agricultori care beneficiază de diverse tipuri de ajutoare. 700.000 dintre aceștia sunt beneficiari de subvenții de suprafață. Cei 15.000 de fermieri profesioniști cultivă doar 60% din suprafața agricolă a țării, restul fiind exploatații familiale de subzistență.
Camelia Lebădă, consultant AGXecutive, precizează că: „Miza acestei inițiative este de a optimiza și echilibra sectorul agricol prin transferul de expertiză valoroasă către agricultura românească”.
Misiunea Skill-Ed, platformă recunoscută la nivel mondial pentru formarea digitală a agricultorilor din diferite regiuni, alături de echipa AGXecutive, cu experiență de aproximativ nouă ani în formarea profesioniștilor din agribusiness, se angajează într-un efort comun de a aduce un upgrade semnificativ în sectorul agricol românesc. „Educația și acțiunea comună deschid calea spre soluționarea problemelor globale esențiale. Skill-Ed se angajează să facă educația accesibilă oriunde, oricând”, a punctat Guus Paardekooper, CEO Skill-Ed.
Colaborarea marchează un pas important în direcția dezvoltării durabile și eficiente a agribusinessului din România, promițând să aducă un val de schimbare benefică prin educație și tehnologie. „Căutăm să fim un partener de încredere în evoluția sectorului agroalimentar, aducând valoare adăugată prin profesionalism și inovație continuă, dar mai ales prin inițiative care au ca scop educația”, arată Florin Constantin, fondator AGXecutive.
Parteneriatul strategic introduce un proiect de Mass Decentralized Learning, deschis tuturor agricultorilor din România, indiferent de locație și orar, însă cu o condiție: accesul la o conexiune de internet, oricât de slabă.
Inițiativa, pornită în urma înțelegerii semnate de Guus Paardekooper - CEO SkillEd și Florin Constantin - fondator AGXecutive, reflectă angajamentul ambelor organizații de a contribui la evoluția și profesionalizarea sectorului agricol local, oferindu-le agricultorilor instrumentele necesare pentru a se adapta la provocările și oportunitățile prezentului și viitorului.
*****
Despre AGXecutive și Skill-Ed
AGXecutive acționează ca un catalizator pentru competitivitatea capitalului uman în sectorul agroalimentar. Misiunea organizației este de a crea un parteneriat pe termen lung între consultanți și companie, care are și un profil de întreprindere socială, concentrându-se pe formarea profesională și starea de bine a consultanților. Valorile care ghidează echipa AGXecutive includ experiența amplă în domeniul agroalimentar (peste 40 de ani de experiență profesională totală), metodologia riguroasă, profesionalismul, transparența în comunicare, prezența activă în social media, recomandările pozitive din piață, leadershipul și istoricul de nouă ani pe piață.
Skill-Ed este o platformă ce oferă soluții de e-learning adaptate nevoilor de colaborare între organizații, fiind ideală în condiții de conexiune limitată la internet. Prin promovarea educației și acțiunii comune, Skill-Ed își propune să facă educația mai accesibilă la nivel global, contribuind la soluționarea provocărilor precum lipsa posibilităților materiale și schimbările climatice.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Au trecut peste 30 de ani de la Revoluție și învățământul românesc se îndepărtează pe zi ce trece de realitățile lumii moderne. Lipsa de performanțe ale acestui sector încep să se simtă acut de ceva ani, astfel fiind în situația deloc plăcută în care cronicizarea acestei probleme începe să producă efecte nocive pentru activitatea economică și starea socială a țării.
În preambulul articolului din numărul trecut al publicației Revista Fermierului anunțam intenția de a ridica în atenția oricui este interesat un set de șase subiecte, pe care personal le consider de natură strategică (dar fără pretenția de a fi singurele) pentru viitorul agriculturii românești și implicit a întregii societăți. Mai mult, sper ca aceste subiecte, alături de multe altele care există deja „în piață”, să intre măcar în reflecția și dezbaterea celor care vor să se implice în alegerile de anul viitor și să activeze ulterior, în caz că vor primi mandat, în autoritățile de stat care se vor ocupa de destinele agriculturii pe mai departe.
Normal ar fi ca orice astfel de subiect să treacă prin filtrul cât mai multor persoane sau instituții interesate, care să îl analizeze, discute, argumenta sau contraargumenta, așa încât la final să putem spune că avem o direcție de urmat cât mai serioasă și profundă ca formă și conținut.
Peste tot în media, în fel de fel de dezbateri și reuniuni ale autorităților de stat sau ale mediului privat, în documente oficiale sau academice, lipsa forței de muncă este unul dintre aspectele care pune în pericol pe termen scurt și mediu dezvoltarea economică a României, lucru care cel puțin declarativ este acceptat de toate palierele societății românești.
Dacă lipsa forței de muncă ca număr de persoane nu are legătură cu învățământul, lipsa unor categorii socio-profesionale obligatorii a exista, dar care din păcate lipsesc cu desăvârșire, este și problema sectorului educativ românesc, la care mai trebuie adăugată și calitatea profesională a celor care absolvă, aici incluzându-i și pe cei din domeniul agricol în general.
În acest material mă voi opri la percepțiile unui antreprenor din agricultură în raport cu ce face (sau nu face) învățământul și pentru afacerea lui, dar și pentru sector în ansamblu.
Dar înainte de a derula firul problemelor pe care doresc să le abordez, este bine, pentru a așeza lucrurile în matca firească, să facem o precizare care nu va fi chiar foarte bine primită de unii dintre cei care activează în acest domeniu, în sensul că ,,artizanii” de până în prezent ai situației învățământului românesc sunt în cea mai mare parte profesori universitari și cercetători (a se vedea enumerarea de la finalul materialului), cu vreo 4-5 excepții puțin notabile și ca nume, și ca durată, care nu aveau astfel de grade universitare, iar dintre aceste excepții, două au asigurat doar interimatul funcției pe termen scurt între două numiri de miniștri.
Înainte ca multă lume să se inflameze că ar fi vezi Doamne un atac la adresa profesorilor, lucru total neadevărat, observația mea (fără să fiu eu primul care a făcut-o) are la bază o explicație banală, în sensul că un excelent specialist într-un domeniu tehnic, artistic, drept, economie sau artă, la nivel de activitate universitară sau cercetare nu înseamnă că în mod automat ar fi un foarte bun și eficient manager al unui domeniu, incluzând aici și funcția de ministru.
Să nu uităm că Nicolae Iorga este poate cel mai mare istoric român, dar mandatul său de prim-ministru în plan administrativ nu a avut anvergura celui al lui Lascăr Catargiu, un moșier cum erau mulți alții, dar un excelent administrator al treburilor țării, iar astfel de exemple sunt numeroase atât în istoria românească, cât și în cea europeană.
Explicația este simplă și are în vedere în mod exclusiv natura diferită a celor două activități care cer, la rândul lor, aptitudini diferite, astfel un profesor de înalt nivel științific în domeniul său are o activitate specifică cu o disciplină dusă la extrem, aparent monotonă în ochii celor care nu pot sta zi după zi cu ochii în cărți pentru a citi, analiza, interpreta, recompune forme și teorii și apoi pentru a scrie mii de pagini până la reușita realizării și publicării unei lucrări științifice, cărți sau tratat.
Un asemenea intelectual este ultraspecializat pe domeniul său, dar îi lipsește timpul, deprinderile și poate dorința de a avea și dezvolta abilitatea ,,comercială și administrativă” necesară funcțiilor de conducere a unor activități diverse, unde lucrurile se fac altfel, în sensul că administrarea (managementul) este un cumul de concepte din științe diferite (comercial, marketing, management, drept, resurse umane, contabilitate și altele), care se întrepătrund în proporții diferite și dau fluența (sau lipsa acesteia) pentru a obține rezultatele dorite, în baza unei strategii și a unui program economic foarte clar definit, dar care în permanență este adaptat la turbulențele mediului economic.
Dacă ne gândim la cei care au luat premiul Nobel pentru economie, o să vedem că aproape niciunul dintre aceștia (asta, ca să nu fiu absolut în afirmație) nu este vreun om de afaceri de anvergură mondială și să dețină vreun fond de investiții care să administreze câteva sute sau mii de miliarde, cum ar fi cazul lui Warren Buffet, al cărui fond a depășit o mie de miliarde de dolari administrați, sau cazul lui Rob Kapito și Larry Fink, fondatorii BlackRock, cel mai mare fond de investiții din lume cu active administrate de peste opt mii de miliarde de dolari.
La fel, putem să ne uităm și în domenii privind tehnologia informatică, metalurgie, mașini, utilaje agricole, industrie alimentară și ce mai dorim, unde la fel vom vedea că pot fi doar cazuri absolut izolate de oameni de știință care să dețină astfel de afaceri, asta deoarece lucrurile sunt ,,incompatibile” între științific și managerial.
Când fac astfel de afirmații nu mă gândesc la fel de fel de situații existente frecvent în SUA, Marea Britanie sau China, unde fel de fel de antreprenori de mare succes sunt invitați să țină prelegeri diverse ca teme și număr în universități și uneori primesc titulatura de profesori asociați sau invitați din partea acestora.
În altă ordine de idei, poate și cei care acceptă sau sunt puși în situația dacă acceptă sau nu astfel de demnități publice ar trebui să aibă capacitatea și verticalitatea unei analize pertinente și unde să își răspundă în mod corect dacă au calitățile manageriale necesare postului de ministru, dacă au echipa de specialiști necesară, dacă au acceptul și susținerea reală a partidului pentru echipa propusă și pentru programul pe care îl aure în vedere pentru a-l implementa.
Revenind la agricultură și învățământul specific, sunt de acord cu numeroasele voci care afirmă că avem o lipsă cronică de resurse, în special financiare, lucru absolut corect și în opinia mea, doar că lipsa acestora este dată pe de-o parte de lipsa unei finanțări corespunzătoare atât de la bugetul de stat, cât și lipsa unei deschideri către surse de finanțare din mediul privat.
Poate ar trebui să ne gândim care sunt o parte din problemele specifice legate de învățământul agricol și unde, fără a avea pretenția că ar fi singurele, eu le-aș ridica în rândurile următoare după cum urmează.
Profesionalizarea fermierilor
Agricultura, ca orice alt domeniu economic, are nevoie de profesionalizare, dar de una care să nu se facă cu risipă de resurse, să fie eficientă și adaptată nevoilor concrete din agricultura de azi și mâine.
O necesitate majoră a acestui deziderat este dată de faptul că o breaslă a fermierilor bine pregătită are câteva avantaje foarte importante, și am în vedere viteza de diseminare și implementare a noutăților tehnice și manageriale, apoi reducerea erorilor tehnice cu consecințe de mediu și economice, o mai bună comunicare către societate a problemelor specifice sectorului, dar și înțelegerea corectă a cerințelor consumatorilor.
Dar în spatele acestor explicații generale este bine să traducem și pe înțelesul tuturor, adică avem fermieri care fac agricultură fără să lucreze pe calculator, dar dacă ar ști să facă acest lucru, accesul lor la informații tehnice și economice ar fi mult mai facil, accesarea unor utilaje foarte performante, dar și foarte informatizate ar fi la îndemână, ceea ce ar duce la reducerea costurilor, cu impact pozitiv asupra profitabilității.
Un fermier care ar avea cunoștințe mai largi de economie, drept, marketing sau management, pe lângă cele specifice de natură tehnică, ar putea mult mai ușor să sesizeze problemele sectorului, dar și oportunitățile, ar putea să înțeleagă nevoia unui buget și a unei solvabilități bancare, importanța unui abonament la un avocat, dar și nevoia de a avea un contabil care să îl și sfătuiască pe lângă ținerea contabilității, despre nevoia și avantajul participării la o cooperativă agricolă.
Funcțiile suport pentru agricultură
Acest aspect este o altă mare problemă, în sensul că este foarte greu la ora actuală, și în scurt timp va fi chiar imposibil, de a mai găsi anumite categorii profesionale indispensabile, cum ar fi tehnician veterinar, mecanizator, electromecanic irigații, ifronist (încărcătoare frontale), tehnician culturi de câmp sau horticole, contabili activitate primară (economiști de fermă) în agricultură.
Pentru toate aceste poziții nu mai există forme de școlarizare, iar acolo unde teoretic cică ar mai exista, ceea ce rezultă nu are nicio legătură cu realitatea cerută de respectiva poziție.
Îmi aduc aminte cu plăcere că la un moment dat am cunoscut un antreprenor marocan, proprietar al unei firme de distribuție de inputuri pentru agricultură în Maroc, Tunisia și Senegal, familie influentă și cu acces facil la Curtea Regală din țara sa și care era foarte mândru că, după rege, era cel de-al doilea proprietar al unei ferme de oi rasa Ile de France și avea diploma de ,,berger”, cioban în românește, diplomă obținută în Belgia și ținută pe perete la loc de frunte. Doar că respectiva diplomă însemna de fapt un tehnician care știa tehnica furajării oilor, modul de exploatare pentru lapte, tehnici veterinare pentru intervenții la fătat sau bolile mai întâlnite, reguli privind monta dirijată pentru tinerea rasei în registru și multe altele.
Logistica învățământului agricol de toate nivelurile
Din păcate, în domeniul agricol cerințele specifice de desfășurare a activității pot fi destul de greu de standardizat și de aceea trebuie găsite căi de adaptare de la caz la caz. În primul rând, nu cred, de exemplu, că poți face școli de tehnicieni în horticultură oriunde, ci în mod clar trebuie să faci în regiunile unde se și găsesc aceste activități. Altfel, nu poți pregăti un tehnician horticol fără să aibă acces la culturi legumicole, viticole sau pomicole, cum la fel nu poți pregăti tehnicieni veterinari fără să ai zonă cu zootehnie.
Un alt aspect care ar putea contribui la formarea sistemului specific acestei forme de învățământ este reformularea implicării fermierilor atât ca asigurare a bazei de practică și pregătire, cât și în calitate de colaboratori în formarea profilului profesional al viitorilor absolvenți, adaptat la cerințele concrete din domeniu.
Nu poți ieși doctor sau asistentă fără să ai un spital de practică, lucru care ar trebui să fie și la agronomie, adică locuri de practică în ferme cu specializări și dotări diferite, tocmai pentru a acumula experiențe diferite.
La ora actuală, pentru învățământul agricol românesc se poate pune problema lipsei unei conduceri duale, așa cum este în Franța și Belgia, unde învățământul agricol este condus în duet de Ministerul Educației și Ministerul Agriculturii, lucru absolut normal în condițiile în care învățământul agricol are nevoie de o bază specifică, așa cum este și la medicină, de exemplu.
Școlile franceze de agricultură (ESA) sunt organizate în parteneriat cu organizațiile fermierilor, care participă inclusiv în consiliile de administrație, dar se implică și în organizarea de schimburi de experiență pentru studenți în țară și străinătate, organizarea de dotări ale facultăților, participă la realizarea profilului profesional al viitorului specialist și participă într-o anumită măsură la finanțarea acestor instituții, care le pregătesc consultanții de mâine din camerele agricole și nu numai.
Să ai un student în practică pe durata verii pentru una-trei luni, să îi asiguri cazare, masă, un venit și o anumită socializare este ceva acceptat și considerat ca un efort necesar pentru sectorul în care activezi tu, ca antreprenor, dar în același timp și pentru cel care vine în practică, care vine să lucreze efectiv după o programă clar stabilită, astfel încât și fermierul să perceapă o mulțumire pentru efortul pe care îl face. Este o linie fină între stagiu de practică și exploatarea unei forțe de muncă ieftine, dar au găsit calea de a evita abuzurile.
Redefinirea nevoii și locului inginerului agronom
Sunt conștient că acest subiect va suscita comentarii numeroase, ceea ce este bine, doar că îmi doresc ca acestea să fie însoțite și de argumente pertinente.
Dar revenind la enunț, la ora actuală avem o risipă de resurse importantă în învățământul agricol universitar, prin care pregătim absolvenți pentru meserii unde nevoia nu este stringentă, ca să nu spunem că nu ar fi necesară, iar pe de altă parte avem nevoie de o reformulare a structurii sectorului agricol.
Ca să înțeleagă toată lumea la ce mă refer, o să povestesc o mică experiență în acest sens, din perioada în care mă ocupam de activitatea în Europa de Est a unei foste companii de semințe. În acea perioadă am constatat cu surprindere, pentru momentul respectiv, că la toate firmele de semințe care activau în Franța (lucru întâlnit și în Spania, Germania, Belgia sau Austria), dar și la alte companii cum ar fi cele de pesticide, mașini și utilaje agricole sau fertilizanți, numărul celor cu studii superioare era extrem de redus și se întâlneau cu predilecție în conducerea laboratoarelor de cercetare, șeful de producție și de dezvoltare, directorul financiar sau economic, managementul de vârf și alte câteva poziții-cheie. În rest, pozițiile de reprezentanți vânzări, responsabili de loturi semincere, de testare și dezvoltare, de contabilitate primară, responsabili de marketing, administrativ, logistică și multe altele erau ocupate de absolvenți de liceu cu specializare în domeniul respectiv sau școli postliceale de tehnicieni. Este drept că la noi aceste instituții și-au pierdut identitatea, iar altele lipsesc cu desăvârșire, ,,meritul” fiind al doamnei Ecaterina Andronescu, care a considerat că între a asigura numărul de studenți și implicit normele didactice ale unor profesori, nu cei mai de vârf, indiferent de nevoia pieței, și pregătirea unor oameni în meserii extrem de cerute, s-a mers pe prima variantă.
Explicația vestului european ,,retrograd” era simplă, dacă te ocupai de facturare nu trebuia să deții cunoștințe de calculare a indicatorilor de solvabilitate bancară a unei companii, dacă erai reprezentant de vânzări nu trebuie să stăpânești noile tehnici genomice, iar dacă erai responsabil de marketing cu realizarea (nu conceperea) de fișe de prezentare a produselor sau realizarea de gadgeturi promoționale, nu trebuia să îl fi citit pe Kotler.
Acum hai să ne gândim cum este la noi. Dacă ai nevoie de cineva la facturare, trebuie să fie absolvent de ASE, minimum doi ani de experiență, engleza obligatoriu și franceza constituie un avantaj. La fel, dacă ai nevoie de un asistent manager, ceea ce la noi este fosta biată secretară, care pentru a ține o agendă de întâlniri, a se ocupa de protocol, activitățile de secretariat (corespondență, administrative etc.) și câte o cafea din când în când, trebuie să fie specialistă în psihologie sau litere, limbi străine cât mai multe și dacă se poate la nivel nativ. Un reprezentant de vânzări semințe, pesticide, fertilizanți sau mașini agricole trebuie, la fel, să fie doldora de diplome și hârtii, dar oricum ceea ce va spune pe viitor va învăța în cadrul firmei, deoarece foarte puțini au o pregătire prealabilă ca să poată schimba un discurs de marketing și vânzări al unei firme, iar dacă o pot face, vor ocupa poziții de management.
Pornind de la aceste considerente, se estimează pe ici pe acolo, fără a fi la nivel oficial, fiindcă nici universitățile și nici ministerul nu sunt preocupate de analize privind gradul de inserție profesională a absolvenților în primii 1-3 ani măcar, deoarece în acest mod s-ar constata dimensiunea exactă a dezastrului, în care mai mult de 50% din absolvenții de învățământ universitar agronomic nu profesează meseria pentru care au învățat.
Concluzia parțială a acestor afirmații nu este că aceste meserii pot fi făcute de oricine, doar că modul de instruire a acestora trebuie să aibă la bază un alt format, mult mai puțin costisitor pe partea de resurse și mult mai aplicat la cerințele practice.
Inginerul agronom, cum ar trebui să fie absolventul de învățământ superior și în alte domenii, ar trebui să fie dedicat activităților de cercetare și didactice, celor de consultanță, dacă am fi în stare să facem niște camere agricole funcționale și aplicate nevoilor din agricultură, activităților de reflecție și strategie din diferite companii private sau autorități de stat, dar nicidecum să facă planificarea camioanelor la încărcat, facturarea produselor sau baterea țărușilor la loturile demonstrative de pe marginea drumurilor. Nu este o rușine să muncești, dar este o prostie de a folosi forță de muncă supercalificată pentru astfel de activități simple.
Sunt situații în care avem ingineri care conduc ferme de dimensiuni mari și este decizia acestora, dar poate în destul de multe situații un tehnician agronom ar fi fost suficient, doar că nu avem de unde să îl luăm.
Poate vor fi și voci care vor zice că nu este nevoie de pregătire, deoarece sunt exemple de alte meserii care au reușit în agricultură, cum și agronomii au reușit în alte meserii. Doar că nu trebuie ca una, două reușite să fie considerate normalitate, fiindcă nu este și nici nu are cum să fie astfel, ci sunt doar niște excepții date de niște persoane cu abilități native mai dezvoltate și cu noroc mai mult în viață, plus disponibilitate de a fi autodidact în domeniul respectiv.
Legislația învățământului agricol
Venim după foarte multe experimente nereușite privind legile Educației și din păcate nu se văd niciun fel de perspective îmbucurătoare, deoarece dialogul real între părțile interesate nu există.
Pe de o parte, clasa politică vrea să schimbe pe ici, pe acolo, fără a se apleca asupra părților fundamentale, pentru a mima că a făcut ceva important și, când este posibil, să răspundă și unor interese de grup. Dar și cealaltă parte interesată, respectiv societatea civilă, participantă prin toate categoriile de actori, respectiv părinți, dascăli, beneficiari din mediul privat, cercetare, autorități de stat, participă la aceste dezbateri doar pentru a bifa, cu alocuțiuni lungi, dar fără consistență, făcute de la locul de muncă până la locul de desfășurare a reuniunilor, spunând generalități și balast fără importanță.
Ministerul Agriculturii din Franța sau Belgia, în schimb, urmărește modul de inserție a absolvenților în sectoarele profesionale, determină numărul de locuri necesare, valoarea costurilor pentru pregătire și pune umărul direct din bugetul propriu al ministerului, plătind tot personalul aferent instituțiilor de învățământ agricol profesional și universitar, dar și toate utilitățile. În plus, ministerul este activ în adaptarea panelului legislativ pentru alinierea acestor instituții la cerințele sectorului care îl deservesc.
Poate și noi ar trebui să ne gândim dacă vrem învățământ de stat sau privat, sau, dacă vrem privat, cum facem să asigurăm accesul tuturor la studii, prin existența unor credite specifice pe termen lung, cum beneficiază foarte mulți tineri în Marea Britanie, inclusiv cei care nu sunt britanici.
Alocarea fondurilor guvernamentale către universități să se facă pe criterii de performanță, cum ar fi rata de inserție a absolvenților în profesii pentru care s-au pregătit, apoi indicatoare de feedback ale studenților privind cursurile absolvite, clasare onorabilă în topurile europene și mondiale de profil, nivelul de pregătire al cadrelor didactice, notorietatea profesorilor asociați/invitați, personalități care au absolvit instituția și multe altele care pot fi definite fără probleme.
În plus, poate trebuie gândită o mai mare delegare a modului de formare universitară prin crearea unui trunchi obligatoriu de maximum 3-5 materii pe an, plus alte 2-3 materii opțional obligatorii (adică obligatoriu trebuie să alegi dintr-o listă de materii opționale) la alegerea studentului, dar dintr-un număr mai mare disponibile.
Nu avem o serie de materii importante în structurile programelor universitare și mă refer că nu avem, de exemplu, biologia solului, în condițiile în care mai toată lumea își dă cu părerea despre agricultura conservativă/regenerativă, dar mulți au evitat participarea la aceste cursuri în facultate, care și astăzi sunt facultative.
La fel, nu facem discuții de legislație agricolă, care nu este deloc simplă, dar este foarte necesară, apoi la contabilitate în loc să discutăm despre complexitatea unor decontări, mai bine am vorbi de gestiunea efectivă a fermei și de interpretarea bilanțului.
În loc de concluzii
Subiectul este prea vast ca teme pentru a fi expediat într-un simplu material, dar sper și îmi doresc ca abordarea problemelor efective ale învățământului agricol să devină o temă pentru MADR, ASAS, organizații profesionale ale fermierilor, parlamentari și oricine altcineva ar fi interesat de acest subiect.
Se pot face lucruri importante și cu resursele pe care le avem, dar printr-o altă alocare și pe alte criterii, astfel încât sectorul să devină din ce în ce mai eficient. Dar cine va pune osul la treabă?
În rest, numai de bine.
Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2023Abonamente, AICI!
Pe 3 octombrie 2023, s-a scris o nouă pagină de apropiere prin artă între români și japonezi. La Palatul Parlamentului a avut loc vernisajul expoziției de artă fotografică „Tradiții populare din România și Japonia”. Expoziția fotografică de excepție poate fi vizitată timp de zece zile în holul principal de la intrarea S1 a Palatului Parlamentului.
Evenimentul a fost onorat de prezența Excelenței Sale Hiroshi Ueda, ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Japoniei în România.
Gazda vernisajului, președintele Summit Agro România, Bulgaria, Croația, Slovenia, Serbia și Republica Moldova, dr. ing. Patricia Știrbu, într-o atmosferă de eleganță diplomatică a spus: „Tradițiile și obiceiurile populare au fost și rămân întotdeauna în istoria popoarelor un punct la care putem să ne întoarcem oricând și să învățăm să ne alimentăm cu apa cea vie a libertății, înțelepciunii și dragostei de viață și de natură. Natura, pe de altă parte, a fost întotdeauna un punct de referință pentru noi cei care lucrăm pentru asigurarea hranei popoarelor noastre și a fost completată cu tradițiile întâlnite la fiecare pas, a inspirat artiștii din toate domeniile și din toate timpurile. Iar România și Japonia, au fost, sunt și vor rămâne un fabulos mozaic ce îmbină armonios natura și tradițiile, aproape de perfecțiune. Compania Summit Agro, aparținând corporației japoneze Sumitomo, se identifică în mod natural cu acestea prin promovarea României autentice și a impresionat la rândul său prin determinarea sa, în susținerea agriculturii și fermierilor români cu produse și tehnologie japoneză, pentru culturile românești, de-a lungul celor 26 de ani de inovație, unicitate, experiență și tehnologie japoneză”.
În cadrul deschiderii vernisajului, E.S. ambasadorul Hiroshi Ueda a impresionat audiența cu un discurs în limba română: „Doresc să adresez cele mai calde felicitări cu ocazia expoziției artiștilor fotografi din Japonia și România. Este o bucurie să admir această expoziție fotografică impresionantă. Doresc să mulțumesc tuturor celor implicați în organizarea acestui eveniment care aduce în prim plan frumusețea și diversitatea culturilor noastre. Cele o sută de fotografii expuse ne amintesc că indiferent cât de diverse pot fi culturile noastre, suntem uniți de aceeași pasiune pentru a prezenta și promova ritualurile noastre tradiționale”.
Ștefan Toth, președintele Asociației Internaționale de Artă Fotografică Euro Foto Art, a luat, de asemenea, cuvântul și, impresionat de prezența numeroasă și admirația privitorilor în fața imaginilor ce imortalizează tradițiile celor două popoare, a declarat: „E o mare bucurie acest vernisaj. Relația de parteneriat dintre artiștii fotografi din cele două țări, începută acum 15 ani, este valorificată astăzi în cadrul acestei expoziții de excepție, proiect visat de mine încă din 2021. Astăzi, acest vis este împlinit datorită unei colaborări de excepție dintre Summit Agro România și Asociația Internațională de Artă Fotografică Euro Foto Art. Desigur, fără colaborarea artiștilor fotografi din Yokohama și Matsuyama, această expoziție nu ar fi putut să aibă loc. Sperăm că vom putea vernisa această expoziție fotografică și în Japonia”.
Publicul numeros a admirat fotografiile expuse, și, pentru ca expoziția să dăinuie, organizatorii au editat în condiții grafice și de tipar excepționale un album cu același titlu - „Tradiții populare din România și Japonia” - oferit tuturor celor prezenți.
De bun augur și ținută au fost și mini recitalurile maestrului violist Thurzo Sandor Jozsef și al lui Romulus Cipariu la țambal.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Miercuri – 24 august 2022, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) s-au întâlnit ministrul Petre Daea și ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării (MCID), Sebastian Burduja, cu scopul de a realiza un parteneriat care să poată contribui la digitalizarea învățământului liceal agricol din România. MADR dorește implementarea unor proiecte prin intermediul liceelor agricole, astfel încât să se creeze o legătură între fermieri, administrație publică, licee agricole, universități și cercetarea științifică din agricultură.
Specialiștii MADR au prezentat un proiect prin care ministerul își propune să susțină infrastructura din cadrul liceelor agricole și să asigure calitatea actului educațional agricol, în completarea fondurilor deja alocate pentru investiții în perioada 2020-2022. Finanțarea acestor activități se va realiza prin proiectul „Investiții pentru transformarea liceelor agricole în principalele locuri de profesionalizare a viitorilor fermieri antreprenori și salariați în domeniul agriculturii”.
Acest proiect este cuprins în Planul Național de Redresare și Reziliență – componenta 15 din Programul Național – România Educată și urmează să fie implementat în perioada 2023 – 2026. Cele 57 de licee agricole vor beneficia de fonduri în valoare de 43,6 milioane euro, destinate atât dezvoltării infrastructurii, cât și creșterii calității actului educațional agricol (elaborarea manualelor de specialitate în format digital și modular, instruirea cadrelor didactice de specialitate, perfecționarea stagiilor de practică, învățarea mixtă teorie-practică-digitalizare).
Digitalizarea liceelor se va realiza prin:
Dotarea cu echipamente electronice a câte unui laborator IT pentru fiecare dintre cele 57 licee agricole;
Înființarea unei platforme digitale în scopul eficientizării colaborării/comunicării dintre cele 57 licee agricole, universități de profil, agenți economici din agricultură, administrație publică locală și centrală, cercetare agricolă și a corelării pregătirii teoretice și practice a elevilor cu necesitățile de pe piața muncii din agricultură.
Platforma digitală va fi interconectată și va funcționa la nivelul celor 57 de licee agricole, iar responsabil cu organizarea, administrarea/managementul funcționării platformei digitale va fi Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Alexandria, județul Teleorman. Coordonarea tehnico – metodologică pentru realizarea platformei va fi asigurată de către MADR în colaborare cu MCID, care va asigura suportul tehnic cu specialiști în domeniul IT.
Pentru crearea platformei digitale urmează să se încheie un protocol de colaborare între MADR și MCID în vederea creșterii eficienței pregătirii profesionale a elevilor, în raport cu cerințele de pe piața muncii.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Din 3 august 2022, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timișoara (USAMVBT) are o nouă denumire, Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I al României” din Timișoara.
Astfel, universitatea din Timișoara este a doua instituție cu profil agricol și de medicină veterinară din țara noastră care se aliniază trendului european de a avea în nume „științele vieții”.
Prima a fost Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, care, din iunie anul trecut, a devenit Universitatea de Ştiinţele Vieţii „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi.
Echipa AGXecutive a lansat, începând cu ianuarie 2022, un proiect de fast tracking dual, post licență, unic în sectorul agribusiness-ului românesc, denumit sugestiv UnivAgx. Scopul noului proiect este de a scoate angajatorii de profil din cercul vicios al traseismului angajaților oportuniști, prin crearea unei resurse umane noi pentru companiile din agribusiness, transformând studenții din anii terminali în angajați conectați la nevoile pieței muncii.
Publicul-țintă al proiectului demarat de AGXecutive este reprezentat de companiile de pe toată filiera agribusiness-ului (furnizori, distribuitori, ferme profesionale etc.) și de studenți/absolvenți din anii terminali ai universităților de profil agricol – viitori angajați în funcția de: reprezentanți tehnico-comerciali și manageri de fermă ai companiilor.
Florin Constantin, fondatorul AGXecutive, a identificat câteva surse care au generat lipsa forței de muncă specializată, conectată la nevoile pieței:
Lipsa stagiilor de practică obligatorii și de lungă durată din universitățile agricole;
Lipsa motivației reale a profesorilor de a-și actualiza programele în coerență cu realitatea agricolă din teren;
Lipsa din alocarea bugetelor universitare a criteriului reușitei inserției profesionale în piața muncii a absolvenților;
Absolvenții termină studiile fără nicio experiență practică și cu cunoștințe tehnice și teoretice inadecvate;
Angajatorii care se încumetă să angajeze absolvenți sunt frustrați de nivelul lor slab și trebuie să îi formeze „on the job“ pe cheltuiala lor.
UnivAgx reprezintă un program de pregătire concentrat și de creare a viitoarei resurse umane după specificul nevoilor companiilor angajatoare, structurat pe parcursul unui an calendaristic, în cadrul căruia studenții vor urma o programă structurată după cum urmează:
1 iunie 2022 – 30 septembrie 2022: 4 luni de stagiu de inserție profesională în interiorul companiei beneficiare, realizat împreună cu maestrul de stagiu (profesor/formator AGXecutive) și tutorele de stagiu (resursa umană din cadrul companiei beneficiare);
1 octombrie 2022 – 31 mai 2023: 7 luni de desfășurare a cursurilor teoretice intensive la sală, împreună cu formatorii/profesorii selectați de AGXecutive (oameni de business și din universități);
15 decembrie 2022 – 15 ianuarie 2023: vacanță.
„În urma acestui an de pregătire intensivă, atât la sediul firmelor beneficiare, cât și în interiorul unei săli de curs din București, absolvenții vor beneficia, în locul diplomei de absolvire, de un contract de muncă pe durată nedeterminată în cadrul companiei angajatoare”, a punctat Florin Constantin.
Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html