În București, la final de aprilie, a avut loc evenimentul de multiplicare al proiectului Erasmus+ 2024-1-RO01-KA220-VET-000255736 - „Strategii de combatere a practicilor neloiale pentru produsele cooperativelor horticole direct către consumatori și prin rețelele de vânzare” (SCUT-UTP), coordonat de Hort Integra, în parteneriat cu organizațiile HollandDoor (Țările de Jos) și Coexphal (Spania).

Dezechilibrele existente în lanțul agroalimentar și impactul acestora asupra producătorilor agricoli reprezintă o problemă de actualitate la nivel european, abordată de Proiectul SCUT-UTP din cadrul Erasmus+. „În mod particular, proiectul vizează identificarea și promovarea unor strategii eficiente pentru prevenirea și combaterea practicilor comerciale neloiale, care afectează în mod direct cooperativele horticole și membrii acestora”, precizează Iris Roșculeț, director executiv Hort Integra - Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor Horticole din România.

Participanții la conferință au subliniat faptul că, deși sectorul horticol joacă un rol esențial în securitatea alimentară și în dezvoltarea economiei rurale, producătorii se confruntă frecvent cu presiuni comerciale, condiții contractuale dezechilibrate și acces limitat la piață.

De altfel, agenda evenimentului a inclus prezentări și sesiuni de discuții dedicate contextului european privind practicile comerciale neloiale; relației dintre cooperative, retail și consumatori; vulnerabilităților existente în lanțurile de distribuție; instrumentelor de protecție și modelelor de bune practici europene; strategiilor de consolidare a cooperativelor și creșterii capacității de negociere. „Discuțiile au evidențiat faptul că dezechilibrul de putere dintre producători și alți actori din lanțul valoric rămâne o provocare majoră, iar soluțiile necesită o abordare integrată, bazată pe colaborare, organizare și profesionalizare”, arată Florin Istrate, președinte Hort Integra.

Modelele funcționale din alte state membre ale Uniunii Europene au fost prezentate în cadrul evenimentului.

Din partea Coexphal (Spania), Juan Ignacio Pérez Zamarrón, inginer agronom și director adjunct, a prezentat experiența organizației în sprijinirea producătorilor horticoli din provincia Almería, evidențiind rolul strategic al formării continue a membrilor cooperativelor, al standardizării producției și al implementării sistemelor de certificare pentru accesul pe piețele internaționale. De asemenea, a fost subliniată importanța cooperativelor de nivel secundar și a negocierii colective în consolidarea poziției producătorilor și în reducerea dependenței de intermediari .

Din partea HollandDoor (Țările de Jos), Engelie Beenen, expert cu peste 30 de ani de experiență în sectorul horticol și dezvoltarea cooperativelor, a prezentat modelul olandez, caracterizat printr-un nivel ridicat de organizare, orientare către piață și utilizare intensivă a datelor. Aceasta a punctat importanța implicării active a membrilor în viața cooperativelor, a definirii unei viziuni comune și a adaptării producției la cerințele consumatorilor. Totodată, a subliniat rolul digitalizării în creșterea transparenței, eficienței și puterii de negociere în lanțul valoric.

Participanții au analizat diferențele structurale dintre România, Spania și Țările de Jos, evidențiindu-se faptul că succesul modelelor europene se bazează pe:

• Cooperare reală între producători;

• Planificare pe termen lung;

• Investiții în inovare și digitalizare;

• Dezvoltarea unor mecanisme eficiente de acces la piață;

• Profesionalizarea managementului cooperativelor.

Deși aceste modele nu pot fi replicate integral, principiile și mecanismele care stau la baza lor pot fi adaptate la contextul național.

Evenimentul a inclus o sesiune de masă rotundă dedicată strategiilor comune și transferului de bune practici, în cadrul căreia participanții au discutat despre soluții concrete pentru sectorul horticol din România, cum ar fi:

• Consolidarea cooperativelor și creșterea gradului de asociere;

• Diversificarea canalelor de distribuție;

• Îmbunătățirea accesului la informații de piață;

• Dezvoltarea competențelor manageriale și comerciale;

• Stimularea colaborării între actori la nivel național și european.

„Proiectul SCUT-UTP contribuie la crearea unui cadru favorabil pentru dezvoltarea unui sector horticol mai echitabil și mai competitiv, prin furnizarea de instrumente practice, programe de formare și facilitarea schimbului de experiență între statele membre. Evenimentul ne-a arătat că schimbarea nu poate fi realizată unilateral, ci necesită implicarea tuturor actorilor din lanțul agroalimentar - producători, cooperative, retail, instituții și organizații de sprijin”, a subliniat Florin Istrate.

Mesajul central al conferinței de la București este că, un lanț alimentar echilibrat nu poate fi construit fără colaborare și fără o distribuire mai corectă a valorii între toți actorii implicați. Prin inițiative precum SCUT-UTP, se creează premisele pentru dezvoltarea unor relații comerciale mai transparente, mai echitabile și mai sustenabile în sectorul horticol.

Evenimentul din cadrul proiectului Erasmus+ a reunit fermieri, membri ai cooperativelor horticole, experți din domeniu, reprezentanți ai instituțiilor publice și ai mediului asociativ, oferind un cadru de dialog deschis și schimb de experiență privind provocările actuale din sectorul horticol și soluțiile pentru combaterea practicilor comerciale neloiale. Au participat Viorel Morărescu - director general Direcția Generală Industrie Alimentară și Paula Gherghe, din cadrul MADR, precum și Ana Maria Nisioiu, care a reprezentat Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (Erasmus+).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În interviul de față, vă invităm să citiți opinii culese la masa de lucru a academicianului Păun Ion Otiman, președinte de onoare al Filialei Timișoara a Academiei Române. Născut pe 28 mai 1942, în județul Caraș-Severin, la Gârbovăț, academicianul Păun Ion Otiman a avut o carieră profesională de excepție, care l-a așezat între personalitățile țării noastre. Este absolvent de Agronomie și de Științe Economice, ambele facultăți fiind din Timișoara, iar în 1974 a obținut titlul de doctor la Facultatea de Economie Agrară din București. O vreme a trecut și prin politică, în legislatura 1992-1996 a fost senator CDR de Timiș, fiind membru în Partidul Alianța Civică, iar în legislatura 2000-2004 a fost senator PNL de Timiș.

2026 este anul reformelor sau anul unei noi curbe de sacrificiu din partea populației?

Acad. Păun Ion Otiman: Și una, și cealaltă, pentru că reformele sunt absolut necesare. Nu putem să progresăm fără o anumită viziune cu privire la evoluția economiei, în general, și a agriculturii, în mod special. Reforma începută de actualul Guvern nu a ajuns la o anumită finalitate și vedeți cât de multe piedici apar în evoluția normală a tendințelor de reformă. Acele pachete de care Guvernul vorbește nu au fost finalizate, dar mai cu seamă nu vedem efectele măsurilor luate. Sper că, anul acesta, măcar o parte din reformele care vizează dezvoltarea economiei și a agriculturii, care vizează asigurarea securității alimentare să fie prioritare pentru Executivul de la București. 

Deocamdată, pare că aceste pachete produc efecte doar asupra mediului de afaceri din România și asupra angajatului de rând, care, prin noile taxe impuse, suportă nevoile  financiare ale statului.

„În prezent se plătește figurația. Este mai degrabă o recompensă politică decât una profesională.”

La această dată, din complexul de reforme care ar fi trebuit să fie realizate în mod structural și echilibrat, ponderea cea mai mare revine efortului populației. M-aș fi așteptat ca în politica de reformă pentru anii următori să apară o mai coerentă reglementare a contribuției guvernamentale la echilibrul economic general. Bunăoară, nu există o coerență în ceea ce privește politica salarială. Constatăm la foarte multe unități economice sau instituții gestionate de stat, la agenții, niveluri de salarizare absolute aberante, fără o reglementare în ceea ce privește modul de alegere a consiliilor de administrație, ce calificări ar trebui să aibă membrii acestor consilii de administrație, care este responsabilitatea lor și, mai cu seamă, cum pot fi salarizați în funcție de performanța pe care o au în aceste consilii de administrație. Din păcate, constatăm că în prezent se plătește figurația. Este mai degrabă o recompensă politică decât una profesională. Aceste reglementări obligatorii nu se regăsesc în pachetele de reformă. Eu cu asta aș fi început.

Exportăm ieftin și importăm extrem de scump

Ați făcut numeroase cercetări în ceea ce privește dezvoltarea spațiului rural românesc. Constatăm că satul românesc se depopulează în continuare, este îmbătrânit și pare fără perspectivă. Ce se întâmplă cu satul românesc?

Acad. Păun Ion Otiman: Împreună cu colegii de la centrul de cercetări al filialei, am elaborat o lucrare pe care am numit-o „Cauze ale precarității agriculturii României”. Chiar pe graficul de pe copertă se poate vedea care este contribuția la siguranța alimentară a diverselor sectoare. Veți constata că, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană, crește într-o proporție îngrijorătoare contribuția  importurilor de alimente la dezechilibrul alimentar al României.

„Dacă facem o analiză a structurii agricole din țara noastră, vom constata că nu există aproape nicio deosebire față de cea pe care am avut-o în urmă cu o sută de ani. Structura agrară a României este exact pe dos față de cea europeană.”

Este un paradox interesant. Deși suntem unul dintre principalii exportatori de cereale  din Uniunea Europeană, în același timp suntem unul dintre principalii importatori de alimente procesate.

Acad. Păun Ion Otiman: Exact! Exportăm materie primă, grâu, porumb, rapiță, soia sau animale vii și importăm produse procesate. Cu alte cuvinte, exportăm ieftin și importăm extrem de scump. De aici rezultă dezechilibrul balanței de plăți a României, atunci când vorbim de zona agroalimentară.

Dacă facem o analiză a structurii agricole din țara noastră, vom constata că nu există aproape nicio deosebire față de cea pe care am avut-o în urmă cu o sută de ani. Marea agricultură înseamnă aproximativ cinci milioane de hectare de teren agricol de calitate, care produce numai materie primă pentru export și, odată cu aceste exporturi, se exportă și o parte din subvențiile pe care le primim de la Uniunea Europeană. Care sunt însă consecințele sociale ale acestui tip de agricultură? Avem mari latifundii și, din păcate, gospodăria țărănească tradițională și chiar exploatațiile mijlocii, pe care le regăsim în vestul Europei, în România ocupă o pondere din ce în ce mai mică, doar aproximativ 10%–12%.

Mai mult chiar, prin profesionalizarea exploatațiilor agricole, gradul de ocupare  al forței de muncă active în agricultura din mediul rural este tot mai scăzut. Este adevărat însă, acesta este un proces firesc de modernizare a agriculturii.

O cauză importantă a neocupării forței de muncă în agricultură este slaba diversificare a economiei agroalimentare. Avem o pondere masivă a producției de materie primă, în timp ce procesarea are o contribuție extrem de redusă. Dacă am avea o agricultură mult mai diversificată, am avea și o participare a forței de muncă mult mai numeroase din mediul rural. Deocamdată, populația rurală este subocupată sau ocupată  numai în exploatațiile de subzistență și semisubzistență, care, în paranteză fie spus, au un rol, au o contribuție importantă, mai cu seamă în ceea ce privește autoconsumul alimentar, care la noi este mult mai mare decât în celelalte țări din Uniunea Europeană.

„Cred că în viitor accentul trebuie pus pe zootehnie și procesare, ceea ce va duce și la o ocupare mai evidentă a populației rurale în agricultură.”

Într-o Europă consumeristă este de preferat acest autoconsum? Încurajează politicile europene și românești gospodăria de subzistență?

Acad. Păun Ion Otiman: Răspunsul nu poate fi categoric da sau nu, pentru că trebuie să existe un echilibru. Cel puțin în România, autoconsumul a avut o importanță deosebită în echilibrarea stării alimentare generale a României. Evoluția normală pentru o țară dezvoltată din punct de vedere agricol este ca ponderea consumului alimentar comercial din producția internă să fie mult mai mare decât autoconsumul și importul, or, acest lucru arată că dezechilibrele în România sunt evidente. Consumul de carne de porc este exemplul cel mai elocvent. România, din țară preponderent exportatoare de carne de porc cu mulți ani în urmă, acum a ajuns să fie importatoare. Și asta pentru că, în loc ca porumbul, soia și celelalte furaje să fie valorificate în țara noastră și să intre în procesul firesc de creștere a valorii lor prin producția de carne, ele  iau calea exportului. Astfel se explică faptul că am ajuns să importăm peste 60% din carnea de porc pe care o consumăm. Din păcate, nu vorbim doar despre carnea de porc. Cu excepția cărnii de pasăre, România este dependentă de import. Se importă cocă, ceva de neimaginat, în România, care este considerată încă „grânarul Europei”.

Sunt dezechilibre evidente, pe care, din păcate, politica agricolă românească nu le are în vedere.

Dacă ne raportăm la susținerea diverselor ramuri ale agriculturii, vom vedea că zootehnia și procesarea au ponderi extrem de reduse în fondurile destinate dezvoltării, în timp ce culturile vegetale, marile latifundii, absorb cea mai mare parte a fondurilor europene și naționale. Eu cred că în viitor accentul trebuie pus pe zootehnie și procesare, ceea ce va duce și la o ocupare mai evidentă a populației rurale în agricultură. În consecință, și stabilitatea satului, și perenitatea lui vor fi asigurate.

A fost o scăpare, o lipsă de interes sau vorbim despre lipsa unei strategii?

Acad. Păun Ion Otiman: Nu cred că a fost vorba despre o lipsă de strategie. Mai degrabă, au predominat interesele. Una dintre cauzele stării precare a agriculturii noastre o reprezintă aplicarea legilor fondului funciar. Modul în care s-au aplicat aceste legi și au fost privatizate societățile comerciale agricole a făcut ca aproximativ cinci milioane de hectare să fie administrate de circa 10.000 de mari exploatații agricole.

Și, din acest punct de vedere, vorbim despre o contradicție între ceea ce înseamnă dimensiunea unei ferme vegetale în Occident și cum sunt fermele dimensionate în România. 

Structura agrară a României este exact pe dos față de cea europeană. Circa cinci milioane de hectare sunt concentrate la marile latifundii, în timp ce alte cinci milioane de hectare de teren agricol, nu de cea mai bună calitate, aparțin micilor gospodării de subzistență, care înseamnă până la 4–5 ha/gospodărie. Exploatațiile medii, caracteristice agriculturii vest-europene, care înseamnă ca dimensiune între 10 și 100 ha/exploatație, au o pondere de până la 12%, totalmente nesemnificativă.

În concluzie, exploatația tradițional țărănească, la noi, a fost neglijată pentru că, așa cum am spus, legile fondului funciar au favorizat apariția acestor latifundii care ne-au condus la o structură agrară a României identică cu cea de acum o sută de ani, cea dinaintea reformei agrare din 1921.

„Calitatea politicienilor de vârf de astăzi este extrem de precară și de aici consecințele se văd.”  

„Politica mi-a adus cele mai multe insatisfacții”

De-a lungul vieții, ați parcurs  un traseu pe cât de anevoios, pe atât de spectaculos. Ați ajuns la vârful mediului academic, universitar și chiar politic. Cum a fost tot acest parcurs?

Acad. Păun Ion Otiman: În principiu, oricare dintre tinerii de astăzi, indiferent de locul din care vine, chiar și din cel mai îndepărtat colț al țării, dacă are dorință, voință, pricepere și șansă, poate ajunge până sus în vârful științei românești, al economiei românești sau chiar al politicii. De fapt, aici e marea durere, și spun asta ca unul care vreme de 15–20 de ani a fost parte activă a politicii românești. Din cele trei domenii în care am activat de-a lungul vieții, cel universitar, academic și politic, cel care mi-a dat cele mai multe insatisfacții a fost politica. Am intrat în politică nu pentru că nu aveam de lucru. Eram profesor universitar, eram membru al Academiei Române, eram rectorul unei universități și cred că foarte puțini oameni ajung la aceste demnități, deci nu m-am dus spre politică pentru că nu am avut de lucru. Am considerat că oameni din țara asta, România, și eu, personal, au investit în mine și am obligația să returnez ceva societății din experiența mea. Din păcate, am constatat că prea puțin a fost nevoie de contribuția mea. Am constatat că partidele practică o selecție mai degrabă negativă. Nu încearcă să aducă la vârful politicii oameni învățați, educați, care doresc realmente să conducă țara la progres. Calitatea politicienilor de vârf de astăzi este extrem de precară și de aici consecințele se văd. 

În ce măsură mai sunt respectate cutumele universitare, pentru că așa cum spuneați și dumneavoastră, avem o scădere evidentă a calității oamenilor politici care ne conduc. Avem de-a face cu  diplome de studii false, cu doctorate plagiate, la oameni importanți din această țară. Care este impactul pe care îl au toate aceste lucruri în societate?

Acad. Păun Ion Otiman: Impactul este evident. Este absolut clar, că să ajungi într-o poziție de ministru, fără a avea în spatele tău o operă, indiferent că este operă culturală, științifică sau economică, este inacceptabil. Trebuie să dovedești, până să accezi în poziții-cheie, că ai făcut ceva. Or, din păcate, sunt împinși în față oameni care n-au în spatele lor nimic. Acesta este motivul pentru care ei caută surogate de calificări profesionale, diplome false ș.a.m.d. Din acest punct de vedere, societatea românească și politica românească au involuat teribil.

În grupul parlamentar din care am făcut parte la primul mandat de senator, eram vreo cinci sau șase profesori universitari, eram trei rectori și vreo trei membri ai Academiei Române. Colegul meu de bancă era marele poet Ștefan Augustin Doinaș. Era de o calitate extraordinară. Noi am fost rejectați din politica românească și în locul nostru au venit alții...

Ce fac greșit politicienii de astăzi?

Acad. Păun Ion Otiman: Multe fac greșit, dar cea mai gravă greșeală este că sunt procupați prea mult de interesul lor personal și al zonei pe care o deservesc, arătând prea puțin interes pentru politica națională, pentru bunăstarea populației și pentru dezvoltarea generală a României. Cred că lipsa de viziune este una dintre gravele consecințe ale gândirii politice actuale. 

Unde se termină patriotismul și unde începe populismul în politica românească?

Acad. Păun Ion Otiman: Este o întrebare grea, pentru că este foarte greu să găsești o zonă de departajare. Este prea mult populism și prea puțin patriotism. Prin patriotism înțeleg nu doar patriotismul clamat, ci cel dovedit, care arată că omul, la locul unde are responsabilitate, realmente lucrează pentru societate, dorește mai binele societății și al țării și nu pentru interesele lui și ale clanului – scuzați termenul – pe care-l reprezintă.

Am vorbit ceva mai devreme despre pseudotitlurile cu care se-mpăunează foarte mulți dintre oamenii care conduc această țară și vă întreb dacă nu cumva aceste titluri înseamnă o pată pe obrazul mediului universitar?

Acad. Păun Ion Otiman: Ca unul care s-a preocupat peste 50 de ani de activitatea universitară, din care ultimii mai bine de 30 de ani dedicați pentru evoluția  învățământului, constat că proliferarea exagerată a așa-numitelor universități despre care se spune că fabrică diplome, în loc să ofere diplome, a generat situația despre care vorbim. Este o realitate pe care o cunoaștem și, din păcate, zona politică nu ia măsuri severe, deși ar trebui să o facă.

„Principala greșeală a societății românești este că îi recuperează pe cei care n-au făcut nimic în domeniul lor de activitate și găsesc rampe de lansare în politică.”

Păi, se pare că sunt beneficiari direcți...

Acad. Păun Ion Otiman: Da, aveți dreptate. După părerea mea, o mult mai riguroasă evaluare a performanțelor universităților este absolut necesară. Dar nu numai atât, ci este necesară și o altă structură a universităților românești, în sensul în care acele domenii de studii care nu au performanțe să poată fi eliminate, și în felul acesta să poată fi eliminate și diplomele care nu au acoperire în rezultate.

Cu alte cuvinte, este nevoie de reformă și aici?

Acad. Păun Ion Otiman: Cred că de aici ar trebui început, pentru că universitatea prin excelență oferă educație, și dacă educația nu are calitate, consecințele se văd prin purtătorii acestor diplome și, mai cu seamă, prin modul în care ei se strecoară spre vârful piramidei. Există o concepție, prost înțeleasă, că cel ce nu s-a realizat în domeniul său de activitate găsește un loc cald în politică. Cred că aici este principala greșeală a societății românești care îi recuperează pe acești oameni, care n-au făcut nimic în domeniul lor de activitate și găsesc rampe de lansare în politică. Ideea de bază de la care am pornit eu în viață a fost aceea de a munci de a găsi soluțiile cele mai bune prin propriul efort și să urmez o cale cinstită de evoluție în societate. Educație și moralitate, fără cele două nu se poate.

Aveți în spate un perete întreg de diplome. De curând ați primit medalia „Regele Mihai I” cu ocazia aniversării celor 80 de ani ai Universității de Științe ale Vieții din Timișoara, universitatea pe care dumneavoastră ați pus-o  pe făgașul modern pe care se află astăzi. Care dintre toate aceste diplome este mai importantă?

Acad. Păun Ion Otiman: A fost prima diplomă și medalia „Regele Mihai I” pe care Universitatea de Științe ale Vieții din Timișoara a acordat-o unui cadru didactic din universitate. Înaintea mea au mai fost acordate cinci astfel de diplome și medalii, dar unor personalități  din exteriorul universității, printre care se numără Principesa Margareta și fostul ministru al Învățământului Daniel David. Este o serie extrem de limitată de doar 80 de astfel de distincții, ceea ce mă onorează în mod deosebit.

Dar, pentru că m-ați întrebat, mai există o diplomă la care țin în mod special. În momentul în care am ieșit din mandatul de rector, am primit din partea studenților o diplomă pe care studenții au scris următorul lucru: „Se conferă magna cum laude rectorului Păun Ioan Otiman, pentru zidirea zilelor noastre”. A fost una dintre diplomele pe care le-am simțit cel mai mult la inima mea, pentru că pe toată perioada rectoratului meu am luptat pentru această zidire a zilelor studenților mei. Primirea acestei diplome m-a emoționat profund.

Pentru mine, universitatea a fost ca o iubită. Am iubit atât de mult universitatea, încât soția îmi spunea că țin mai mult la universitate decât la familie. Mi s-a părut firesc să dedic tot ceea ce pot pentru creșterea noilor aspiranți ai universității și pentru evoluția lor. Poate tocmai de aceea, actualul rector și președintele senatului, foștii mei studenți de elită au considerat că merit diploma și medalia aniversară  „Regele Mihai I”, recompensă pentru care le mulțumesc din inimă.

Vineri, 13 martie 2026, la București, a avut loc ceremonia de absolvire a serie a șaptea a programului Tineri Lideri pentru Agricultură. Evenimentul a fost găzduit de Centrul de Inovare și Formare al Clubului Fermierilor Români.

60 de noi absolvenți ai programului Tineri Lideri pentru Agricultură se alătură unei comunități de aproape 500 de tineri fermieri formați în șapte serii succesive, cel mai amplu program de leadership și mentorat dedicat noii generații din agribusiness-ul românesc. Absolvenții Seriei a VII-a gestionează împreună aproape 25.000 de hectare, o dimensiune care ilustrează impactul economic direct al programului asupra sectorului.

44,3% dintre fermieri au peste 65 de ani, doar 12% au sub 40 de ani, iar aproape 90% dintre tinerii fermieri sub 35 de ani nu dețin studii specializate pentru administrarea afacerilor agricole. Acestea sunt cifrele care au stat la baza construirii acestui program, ele reflectând o provocare structurală pentru agricultura românească. Tineri Lideri pentru Agricultură a fost conceput ca răspuns direct la această realitate, prin module de leadership, management financiar, negociere, digitalizare agricolă și reprezentare instituțională.

„Ne apropiem de acel obiectiv de masă critică pentru transformarea agriculturii. Ne obligă și vremurile să fim mai rapizi și mai mobilizați. Prin fiecare serie consolidăm o rețea de antreprenori agricoli care înțeleg că performanța în fermă și reprezentarea în politicile publice sunt două fețe ale aceleiași responsabilități”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Programul parcurge, de-a lungul celor șase luni, module intensive de leadership, management financiar, contabilitate, negociere, vânzări și public speaking. Procesul culminează cu Maratonul de Business, ultimul pas înainte de absolvire și, totodată, un test real de maturitate antreprenorială. Cursanții primesc sarcina de a concepe o idee de afaceri, de a dezvolta un plan de business detaliat și de a-l susține în fața unui juriu format din experți în agribusiness, într-un format de pitch competitiv. Primele trei proiecte clasate vor fi prezentate Consiliului de Coordonare al Clubului Fermierilor Români în vederea finanțării.

„Îmi doream să mă înscriu în program încă din clasa a XII-a, chiar dacă nu îndeplineam criteriul de a fi absolventă de facultate. Simt că am intrat într-o comunitate de profesioniști, oameni care vor să preia afacerea familiei. Este un accelerator de dezvoltare personală și profesională”, a subliniat Alexandra Dinu, absolventă a Seriei a VII-a.

Tineri Lideri pentru Agricultură este un program coordonat de Clubul Fermierilor Români și susținut de Agricover. Tinerii se pot înscrie pe tot parcursul anului, procesul de selecție pentru seria cu numărul 8 începând în luna mai a anului 2026.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Răspunsul la întrebarea din titlu ar putea fi școala și oamenii învățați. Dezvoltarea personalității, cunoașterea și formarea de abilități pot fi acumulate în școală. Totodată, prin educație, integrarea în societate este mult mai lină. Prin învățare, oamenii dobândesc competențe și acumulează experiențe care le modelează viața. Cu rectorul Academiei de Studii Economice (ASE) București, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, am discutat despre viitorii antreprenori ai României, despre nevoia de forță de muncă specializată, despre digitalizarea din ce în ce mai prezentă inclusiv în sectorul agroalimentar. Crizele cu care ne confruntăm și posibilele soluții sunt, de asemenea, subiecte atacate în rândurile de mai jos. Dar, înainte să porniți citirea interviului, vă invităm să-l cunoașteți pe omul Nicolae Istudor (57 de ani), născut și crescut în județul Buzău, în satul Grăjdana, comuna Tisău. A absolvit liceul economic, după care a urmat Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului (ASE), pe care a terminat-o ca șef de promoție și, pas cu pas, a urcat treptele ierarhice de promovare. Până la absolvirea facultății se vedea muncind la o fermă, ca economist ori șef de exploatație. A venit Revoluția, s-au deblocat posturile în învățământ și astfel Nicolae Istudor a ales această cale pe care-l găsim și astăzi. Este căsătorit și are doi băieți.

De ce vin tinerii la ASE?

Nicolae Istudor: Tinerii în ziua de astăzi doresc să devină antreprenor. Noi avem un studiu făcut şi principalul motiv pentru care vin la ASE este că doresc să devină antreprenori. Sigur, nu toţi vor ajunge antreprenori, dar noi sperăm ca cei mai mulţi din ei să devină antreprenori şi să lucreze în interesul economiei naţionale, pentru că statul român face eforturi, apropo şi de discuțiile din ultimul timp despre burse. Suntem unul dintre puţinele state din Europa şi din lume care acordă burse studenţilor şi elevilor. Nu că ar fi rău, dar ideea este că poate ar trebui să schimbăm sistemul de acordare a burselor.

În cadrul ASE București avem 13 facultăţi, în acest an oferta fiind destul de generoasă, cu 3.000 de locuri pentru studenţii din România la buget şi 130 de locuri pentru românii de pretutindeni, un total de 3.130 locuri la buget. Per total avem o ofertă de 7.200 de locuri, adică avem foarte multe locuri şi la taxă, pentru că de acolo ne completăm veniturile. Universitatea noastră are o finanţare dublă, o finanţare de la Ministerul Educaţiei, de la bugetul statului, precum şi o finanţare din venituri proprii. Ceea ce primim de la bugetul statului nu acoperă decât 75% din fondul de salarii, ca atare trebuie să găsim soluţii pentru a face veniturile, astfel încât să acoperim bugetul. Sigur că locurile sunt structurate în funcţie şi de domeniile prioritare, avem două domenii prioritare, cibernetică-statistică şi informatică economică, şi, respectiv, economie agroalimentară şi a mediului, iar aici ne apropiem un pic de prima dragoste a mea, pentru că eu sunt absolvent de Economie agrară şi mă bucură faptul că în ultimul timp absolvenţii de liceu aleg această facultate ca primă opţiune. Pe lângă cele două domenii prioritare, avem o facultate care creşte frumos în ultimul timp, este vorba de Administrarea afacerilor, cu predare în limbi străine, engleză, franceză şi germană. Spun că această facultate creşte frumos pentru că am dublat numărul de locuri, ce e drept, la taxă, şi se ocupă toate, cu medii destul de bune. Celelalte facultăţi sunt facultăţi vechi, care pregătesc economişti de bază, cum ar fi finanţe, contabilitate, relaţii economice internaţionale, economie teoretică şi aplicată, avem cea mai tânără facultate de drept din România, pe care am înfiinţat-o acum cinci ani şi am acreditat-o anul acesta, ceea ce înseamnă că, din acest an universitar, absolvenții vor susţine lucrarea de licenţă la noi în universitate.

Avem, de asemenea, un program frumos de management şi de marketing, adică suntem direcţionaţi într-o formă diversificată de pregătire şi, bineînţeles, un domeniu pe care noi trebuie să-l exploatăm mai mult în viitor, este vorba de business şi turism. Această secţie de turism şi ea creşte frumos şi eu cred că România are nevoie de specialişti în turism.

Avem facultăţi care au limbi de predare şi în română, şi în engleză. Adică, din totalul programelor, 20% din programe şi din studenţi sunt incluşi în forma de pregătire cu predare în limbi străine, atât la licenţă, cât şi la masterat.

Sunt studenţi români care se pregătesc în limbile străine. Aveți și studenți străini? În ce procent?

Nicolae Istudor: Din cei 24.640 de studenţi, peste 1.200 sunt studenţi străini. Vorbim de studenţi care vin din afara Europei, studenţi care vin din bazinele noastre vechi – Asia, Africa. Din toată lumea. Şi trebuie să recunoaştem că ne ajută foarte mult aici, pentru a atrage către noi aceşti studenţi, şi poziţia în clasamentele europene. Mi-aduc aminte, în 2016 când am venit prima dată la conducerea ASE, nu aveam prea multe solicitări, pentru că nu eram în clasamentele internaţionale. N-aveam solicitări din afară. Astăzi, avem. Asta înseamnă că străinii se uită pe clasamentele internaţionale, iar noi stăm bine din punctul acesta de vedere. Ştiţi bine că în clasamentul Times Higher Education, unul dintre cele mai complexe clasamente internaţionale, suntem pe prima poziţie în România de șase ani, undeva în primele 800 de universităţi din lume pe tot ce înseamnă clasamentul complet şi pe poziţia 201 din punctul de vedere al obiectivelor de dezvoltare durabilă. Adică poziţii destul de bune şi ne străduim să rămânem acolo, chiar să înaintăm în clasament.

Academia de Studii Economice București este una dintre beneficiarele fondurilor europene. Ce proiecte cu bani europeni derulați?

Nicolae Istudor: Avem mai multe categorii. Vreau să vă spun că în 2009, când a fost prima perioadă în care s-au depus proiecte, ASE a depus foarte multe. La vremea aceea era responsabil cu fondurile europene profesorul Dumitru Miron, care fusese secretar de stat la Ministerul Educaţiei şi ştia foarte bine fenomenul. Am depus multe proiecte, în ideea că poate nu le vom câştiga pe toate. Şi totuși am câştigat atât de multe proiecte, încât a trebuit să deschidem o linie de finanţare. Bine, şi finanţarea era mai dificilă atunci, nu se dădea prefinanţare, plăţile se făceau la luni, poate chiar la un an după ce depuneam cererea de finanţare şi aşa mai departe. Şi a trebuit să deschidem linie de finanţare. Acum ne organizăm aşa de bine, încât şi prin sistemul de prefinanţare, dar şi prin alte sisteme de finanţare, găsim surse, astfel încât să ducem la bun sfârşit proiectele.

Aş împărţi pe mai multe categorii proiectele. Cele mai importante sigur că sunt proiectele care se adresează studenţilor, şi aici vorbim de proiecte de practică, de proiecte care se adresează sistemelor de informatizare, digitalizare, de proiectul care este foarte important pentru masteratul didactic şi pentru tot ceea ce înseamnă pregătirea din sistemul educaţional, proiectele noi care acum o lună au început şi din care dorim să obţinem profesori de liceu mai bine pregătiţi. Adică, a fost foarte bună ideea Ministerului Educaţiei când a optat pentru astfel de soluţii. Găsim proiecte de cercetare, finanţate atât prin UEFISCDI, dar şi prin PNRR.

Una dintre liniile de finanţare, foarte interesantă, vizează proiectele aşa-numite I8, care înseamnă cercetare cu echipe mixte, echipe la care coordonatorul este un expert străin, condiţiile au fost destul de dure, noi am preferat să selectăm şi să aducem aceste proiecte şi am câştigat 8 proiecte, înseamnă peste 12 milioane de euro în total, din care am adus colegi de-ai noştri care predau în străinătate, i-am atras. Ei oricum veneau acasă, dar eu cred că acum vin cu mai multă tragere de inimă când vin şi cu un proiect de a lucra cu echipe de cercetători, mai ales cu tineri asistenţi, lectori, pentru a-i orienta pe acest drum al cercetării.

Mai avem proiectele de infrastructură, la care ţinem foarte mult, dorim să modernizăm instituţia.

Avem şi lucrări care vizează modernizarea de laboratoare, avem proiecte care vizează modernizare de clădiri, cum este corpul Moxa B, de foarte mult timp el fiind dezafectat, am dori să-l readucem în circuit.

Şi continuăm să depunem proiecte, suntem în evaluare cu un proiect de la Şerban Vodă, este o clădire cu bulină roşie, adică cu risc seismic ridicat, şi noi sperăm să câştigăm proiectul, astfel încât să putem să readucem în acea clădire Facultatea de Administraţie Publică, pentru că ei acolo s-au înfiinţat şi acolo au stat până când a trebuit să-i mutăm. Şi proiectul acela este frumos, este o bijuterie.

Performanță prin forţă de muncă înalt calificată

Domnule rector, agricultura nu vă e străină deloc, îi știți plusurile și mai ales minusurile. Un subiect mult discutat este digitalizarea agriculturii...

Nicolae Istudor: Sigur că, în acest moment, nu mai putem discuta despre munca fizică în agricultură. Este şi o anomalie, uitându-ne la populaţia ocupată în agricultură, că este mare. Şi de acelaşi randament, productivitatea muncii, ca indicator de calitate, nu este chiar bună, ba chiar este destul de slabă. Adică suntem pe penultimul loc în Europa, înaintea Bulgariei. De ce? Pentru că, după părerea mea, nu aceea este populaţia ocupată în agricultură, acolo se ascunde şi un şomaj mascat. Dar e o altă discuţie.

Deci, practic, dacă ne dorim să devenim competitivi, trebuie să acordăm atenţie maximă la o serie de soluţii moderne, printre care şi aceste aspecte legate de utilizarea tehnologiilor moderne în agricultură. Ştiţi că am fost împreună la lansarea laboratorului nostru de la Economie agroalimentară şi a mediului, şi acolo am văzut cum, prin intermediul senzorilor, ştiam cât trebuie să aibă planta, câtă umiditate trebuie să aibă, în ce situaţie se află, care este stadiul de vegetaţie. Sigur că este un sistem costisitor, şi aici este o presiune mare pe fermier, pentru că va trebui să găsească sursa de finanţare. Dar, cu tact şi cu un program de finanţare la care să participe şi Ministerul Agriculturii, pentru că aici trebuie să intervină ministerul, prin politici şi sisteme de finanţare, să se ajungă astfel încât să putem să extindem aceste sisteme. Pentru că randamentele şi rezultatele, eficienţa economică, sunt indicatori care determină competitivitatea. Or, noi, fără competitivitate, de produse şi de fermieri, şi de organizaţii din zona agroalimentară, nu putem să ne păstrăm pe piaţa europeană.

Competitivitatea e legată de calitate şi de cost. Ambele, şi calitatea, şi costul, necesită investiţii, inclusiv în această soluţie de informatizare şi de digitalizare, de modernizare tehnologică, care sigur că este costisitoare.

Aş mai aduce în discuţie un sistem de monitorizare a trasabilităţii. Să ştiţi că nu vorbesc prostii, acest sistem de monitorizare a trasabilităţii, dacă s-ar implementa, părerea mea este că am avea de-a face şi cu limitarea importurilor, cu reducerea deficitului de balanţă de comerţ exterior şi cu asigurarea unor produse mai sănătoase pentru cetăţenii României. Sunt lucruri legate. Am atins problema monitorizării trasabilităţii pentru că există proiecte, chiar noi, la ASE, am făcut pe sectorul vitivinicol şi pe sectorul creşterii porcinelor, de ani buni, şi sistemele sunt la Ministerul Agriculturii, probabil că ele pot fi găsite acolo şi îmbunătăţite, aduse la zi şi folosite. Şi acolo înseamnă un cost suplimentar, dar măcar am şti ce mâncăm şi că mâncarea este sănătoasă. Este şi un obiectiv al Politicii Agricole Comune, siguranţa şi sănătatea alimentelor. Cu toţii trebuie să urmărim aceste lucruri, pentru că altfel vor creşte cheltuielile din Sănătate. Pentru că, dacă nu mâncăm sănătos, ne vom îmbolnăvi.

Toate aceste sisteme noi, digitale, au nevoie de oameni cu o pregătire profesională adecvată. Cum stăm la acest capitol?

Nicolae Istudor: Aţi atins şi problema legată de pregătire profesională. Să ştiţi că pe mine mă bucură două aspecte legate de relaţia cu mediul economico-social. Noi ne-am propus, echipa pe care o conduc, deşi s-a mai schimbat pe alocuri din 2016, să fim deschişi, să fim o universitate deschisă şi să lucrăm împreună cu reprezentanţii mediului economico-social şi cu cei din zona politică, astfel încât să găsim soluţii fundamentate ştiinţific la problemele cu care se confruntă economia României. În agricultură avem suficiente probleme, avem şi proiecte în sensul acesta, proiecte finanţate de către firme, anul trecut am avut vreo 15 proiecte în valoare de 1,5 milioane euro, destul de interesant, am dat câteva soluţii, sper să le şi folosească cei care au finanţat proiectele. Deci mă bucură această colaborare, noi suntem deschişi, au venit organizaţiile economice, facem conferinţe, facem mese rotunde, facem fel de fel de întâlniri, Aula Magna a ASE în fiecare zi este plină, şi se dezbat problemele. Au venit şi absolvenţi de-ai noştri, pentru că de ei vorbim, nu vin întâmplător, au venit absolvenţi de-ai noştri care au funcţii de conducere şi ne-au ajutat în modernizarea laboratoarelor, în sprijinirea studenţilor, acordare de locuri de internship şi aşa mai departe, dar au venit şi cu aceste propuneri de pregătire continuă a angajaţilor din sistem.

Unul dintre marile proiecte pe care l-am pornit cred că de la finalul anului 2024 este cel cu Clubul Fermierilor Români, care vizează chiar această componentă a digitalizării, informatizării în sectorul agricol.

Cursuri postuniversitare, masterat?

Nicolae Istudor: Da, un curs postuniversitar pe care îl organizăm împreună. Cum am făcut şi cu alte organizaţii. Experţii din ASE şi experţii din zona practică, pentru că noi considerăm că toți trebuie să ne folosim expertiza, astfel încât să aducem nu numai copiii fermierilor, ci şi angajaţii, care sunt la început sau au oarecare vechime, dar mai trebuie să-şi mai îmbunătăţească anumite cunoştinţe. Pentru că, până la urmă, ce spuneam despre competitivitate, calitate şi costuri performante, nu le putem obţine fără forţă de muncă înalt calificată. Iar dacă am trecut prin crize, şi aţi văzut că am avut poate prea multe crize în ultimul timp – am început cu criza COVID, cu criza energetică, cu războaiele care se întreţin, cu criza economică şi toate pe care le-am mai avut – Doamne, fereşte! să ajungem într-o criză acută de forţă de muncă înalt calificată, pentru că celelalte crize aţi văzut, de bine, de rău le depăşim, 2, 3, 5 ani, nu se ştie, dar le depăşim. Cum am depăşit-o şi pe cea din 2009, o depăşim şi pe aceasta, pentru că sunt cicluri pe care trebuie să le parcurgem şi trebuie să fim mai atenţi la luarea deciziilor, mai ales pe zona economică.

Dar, dacă ajungem într-o criză acută de forţă de muncă calificată, această criză nu va trece într-o perioadă scurtă. Asta înseamnă un ciclu mult mai larg, dacă luăm din zona în care intră în clasa I până ajunge cu studii superioare, ţine minimum 15 ani. Adică foarte mult ar însemna o astfel de criză. Şi trebuie să fim atenţi, astfel încât toţi responsabilii de această pregătire profesională să aducem contribuţii, astfel încât să menţinem trează intenţia acestor copii de a învăţa. Şi să ştiţi că, faţă de ce am văzut eu în lume, încă avem la această vreme copii care vor să înveţe. Sigur, a crescut numărul de locuri. Pe vremea noastră, dacă luăm strict Facultatea de Economie agroalimentară şi mediu, eram 75 în serie. Atâţia absolvenţi am fost. Acum avem peste 300. E clar că sunt mulţi, dar din ei trebuie să-i alegem pe cei care sunt cei mai buni, şi eu vă spun că sunt 50-60, fără doar şi poate, pe care anual economia României se poate baza, astfel încât să putem să ajungem la obiectivele pe care ni le-am propus.

„Dacă merge bine ţării, o să ne meargă bine la toţi”

Suntem într-un moment de criză economică. Asistăm la o serie de măsuri pe care Guvernul le ia în acest moment, greu de suportat de populație. Uitându-ne la agricultură, observăm că tot ceea ce producem, materia primă, pleacă în afară, fiind și prost plătită. Ce e de făcut, din punctul dvs. de vedere?

Nicolae Istudor: Aş începe de la o cifră care sigur spune totul. Şi nu este o cifră trecătoare, întâmplătoare. În anul 2024, balanţa de comerţ exterior pentru produse agroalimentare este deficitară cu 3,4 miliarde de euro. Şi atunci, noi trebuie să ne punem un semn de întrebare. România are un potenţial fantastic agricol, agroalimentar. Şi atunci, de ce ajungem la astfel de situaţii? Noi am făcut o analiză, pentru că avem un program prin care, din banii primiţi de la Ministerul Educaţiei pentru cercetare, există o sumă de 100 de milioane alocată pe an pentru toate universităţile, nouă ne revin 3,5 milioane. Alocăm câte 100.000 de lei pentru fiecare facultate care primeşte o temă de cercetare, dar din mediul de afaceri. De la minister, organizaţii publice sau private. Şi noi, Facultatea de Economie agrară, acum un an am avut acest proiect cu măsuri de echilibrare a balanţei de comerţ exterior. De aceea ştim cifrele. Şi mă uitam pe categorii de produse. Nu avem decât cinci categorii de produse unde avem excedent, şi aici avem la cereale, aşa este de ani buni, avem la animale vii, la floarea-soarelui, pentru că e vorba de plante uleioase, şi mai avem la tutun şi produse din tutun. Şi mai sunt alte produse de vreo 7 milioane euro, dar cel mai mare excedent îl avem pe cereale. Restul, la toate celelalte produse, deficit. Pe care putem să le producem noi. Şi nu carne. Carnea are peste 2 miliarde.

Atunci, spunem aşa: exportăm cereale, din păcate unele sunt luate direct din câmp, la recoltare, pentru că n-avem depozite, iar depozitele – nu vreau să vorbesc cu păcat şi să nu fiu înţeles greşit că ar fi ceva în neregulă – nu sunt depozite româneşti. Ele sunt depozite ale unor firme străine şi acele cereale se duc în ţările acelea, cu această chestiune legată de faptul că valoarea adăugată este foarte mică la materie primă. În loc să le folosim pentru creşterea animalelor. Noi spunem numai de industrializare, dar haideţi să vedem în istoria agriculturii cât de reprezentativ este sectorul zootehnic. Noi am pierdut foarte mult pentru faptul că n-am mai investit în zootehnie. Eu ţin minte subvenţia, prin 2001-2004, când eram secretar de stat în Ministerul Agriculturii: ajunsesem să echilibrăm: 50% pe producţie vegetală, 50% pe creşterea animalelor. Aici trebuie văzut. Pe două canale trebuie lucrat. Sigur, industrializarea fără doar şi poate, dar ea presupune şi industrializare de produse zootehnice, care înseamnă valoare adăugată şi mai mare, că vine valoarea adăugată de la materia primă pe producţie vegetală, valoare adăugată de la creşterea animalelor, continuă cu industrializarea şi se închide cu distribuţia, unde în acea zonă găsim şi profiturile cele mai mari. Şi atunci, trebuie realizată o înţelegere pe întreaga filieră a produsului. În această filieră toată, cel care pierde, din păcate, este fermierul şi aici nu este în regulă. În ultimul timp, prin proiectele astea pe care le-am avut cu supermarketurile, am avut vreo trei proiecte cu marile supermarketuri din România, sunt interesaţi, au constatat că şi pentru ei este avantajos să vândă produse româneşti.

Vedeţi, partea aceasta de comercializare este o altă problemă. Poate că ar trebui ca producătorii să se asocieze real, să-și întemeieze cooperative, să-și deschidă propriile magazine...

Nicolae Istudor: Știți bine, sunt o serie de sechele legate de cooperative. Dar, cei care au trăit cooperativizarea, din păcate, nu mai sunt printre noi. Ar trebui să gândim în viitor. Cooperativa nu va mai fi niciodată confiscată de stat. Dar la fel de adevărat este că trebuie să avem un management performant, să aducem oameni pregătiţi în zona marketingului, cooperativa care să se ocupe, după părerea mea, de studii de piaţă, de contractare, iar în spate să aibă producţia, iar producătorul să înţeleagă că el nu poate să pună la întâmplare numai cereale, pentru că ştie că exportă în pierdere, cum spuneţi, ci trebuie să facă o structură a culturilor, respectiv o structură în ce priveşte zootehnia şi tot ce înseamnă furnizare de materie primă pentru industria alimentară. Pentru că, vedeţi, noi vorbim de costuri competitive, pentru că preţul e fixat la piaţă. De aceea vorbesc eu de cost. Fiecare dintre noi, dacă ar avea afaceri în industria alimentară, în agricultură sau în distribuţie, are un cost. Preţul este la piaţă. Dacă avem costul sub preţ, atunci suntem performanţi. Şi atunci, acest cost trebuie să vedem noi cum reuşim să-l optimizăm. Pentru că, după ştiinţa mea, avem capacităţi de procesare, chiar moderne. Ele au început să se modernizeze de la programul SAPARD, apoi cu tot ce înseamnă programe de dezvoltare rurală. Dar cred că n‑am dimensionat bine capacităţile de procesare. Şi atunci, gradul de utilizare al capacităţii de procesare nu este cel optim. Nu zice nimeni să fie sută la sută, nu zice nimeni să se mai lucreze în trei schimburi, ca pe vremea lui Ceauşescu, n-ai cum. Este imposibil. Dar măcar într-un schimb să utilizăm 80%, 85%, 90% grad de utilizare a capacităţii de producţie, pentru că obţinem cel mai mic cost pe unitatea de produs. Pe măsură ce se reduce gradul de utilizare a capacităţii de producţie, costul fix mediu creşte, şi atunci costul total creşte şi ne duce în afara pieţei.

Punctele de sacrificare, micile făbricuţe de procesare locale, pot determina o dezvoltare mai bună la nivel regional?

Nicolae Istudor: Da. Tot în sistem cooperatist, tot în sistem organizat. UE a găsit o denumire ca să mute atenţia dinspre cooperative, le-a zis „grupuri de producători”. E tot aia, grup de producători nu înseamnă altceva decât cooperativă. Deci tot printr-un sistem de asociere prin care să se strângă mai mulţi la un loc, ca să poată să aibă ce procesa. Şi sigur că aici totul trebuie să fie şi controlat. Adică noi trebuie să realizăm că nu se poate vinde nimic pe piaţă decât sub control sanitar-veterinar. Altfel nu reuşim. Haideți să nu luăm din lumea europeană sau din toată lumea numai ce ne convine nouă, ci să luăm ceea ce se pliază pe economia noastră şi care e în avantajul României, pentru a ajunge la a nu mai avea balanţă de comerţ exterior deficitară. Am văzut măsurile, astea sunt, n-avem ce face, ele sunt de urgenţă, de o stare foarte delicată a economiei, dar noi dacă nu ne gândim pe viitor să producem, că dezvoltarea noastră, creşterea PIB-ului, este prin importuri, nu prin producţia noastră. Că, dacă ar rămâne banii şi profiturile aici, s-ar investi şi atunci economia s-ar dezvolta. Noi degeaba mergem numai pe reduceri de cheltuieli şi pe creşteri de taxe. Trebuie să gândim programe de susţinere a producţiei interne, a producţiei agricole sau a ceea ce putem să producem noi. Nu e normal să importăm ceea ce putem să producem noi. Dacă se uită cineva în „Cartea produsului” a lui Parpală, cel mai mare specialist în economie agrară din sud-estul Europei înainte de 1989, recunoscut de Europa, nu de noi, spunea aşa: producţia agricolă a României trebuie să fie remanentă. Producem ce este necesar, surplusul îl exportăm şi importăm numai ce nu putem produce. E total valabil. Este scris de un om de dinainte de 1989, dar să ştiţi că n‑are prefaţă în care să-l laude pe Ceauşescu. Dacă vă uitaţi pe acea carte, eu am de gând să o public în mai multe volume şi să le transmit că ceea ce a scris profesorul înainte de 1989 se justifică la vremea asta. Eu am lucrat şi într-o organizaţie, mi se spunea adeseori că „teoria ca teoria, practica ne omoară”. Sunt bune amândouă. Teorii, principii economice trebuie să le ştim şi să le aplicăm în practică. Nu pot funcţiona una fără alta. Dacă noi îi învăţăm pe copii numai teorie, nu e destul. De aceea noi facem practică şi la programul de licenţă, dar la masterat avem foarte mulţi din mediul de afaceri. Pe anumite teme, ei vin şi explică de la firul ierbii, din procesul de producţie, de la locul de muncă. Locurile de practică, la fel, le negociem foarte clar, şi cu Ministerul Agriculturii, dar şi cu organizaţiile cu care avem parteneriate, astfel încât copiii să meargă acolo şi să vadă cu ochii lor. Aşteptăm cu mare interes, deşi tragem de ea din 2009, să intrăm şi noi în posesia Staţiunii de Sfeclă de Zahăr şi Substanţe Dulci de la Fundulea, e pe circuit pentru semnături, astfel încât să avem bază de practică pentru copiii de la economie agrară, să mergem acolo şi să le arătăm efectiv activităţi de producţie, laboratoare şi tot ce înseamnă cercetare.

Care ar fi, în opinia dvs., soluţiile de rezolvare a crizei actuale, şi economice, dar cu deosebire pentru agricultura României?

Nicolae Istudor: Soluţiile nu se găsesc de azi pe mâine şi nu le poate da un singur om. Din analizele pe care le-am făcut noi, pentru că orice soluţie trebuie să aibă în spate analize, și aş pleca de la ce am discutat puţin mai devreme, cu acest deficit pe balanţa de comerţ exterior la produsele agroalimentare. Să facem în aşa fel şi să avem programe prin care să producem noi ceea ce putem produce în interior şi să nu mai importăm. În agricultură, aş pune un accent foarte mare şi i-aş sprijini foarte mult pe tinerii fermieri. Trebuie ca noua generaţie să preia frâiele afacerilor în agricultură, astfel încât să asigurăm că acest sector, care este cu un potenţial fantastic, să contribuie nu doar la echilibrarea balanţei de comerţ exterior, ci să avem excedent, adică să putem să acoperim deficite din altă parte. Apropo de deficit, ştiţi că, la nivel de România, avem peste 33 de miliarde de euro, la toate produsele. Deci, practic, 10% din deficit îl avem în agricultură, ceea ce nu este în regulă. Accentul pe tineri pregătiţi trebuie pus în toate domeniile de activitate. Noi avem un program foarte bine pus la punct, astfel încât să-i selectăm pentru doctorat pe cei mai buni absolvenţi de la programele de doctorat, să-i putem lua şi în echipele de cercetare şi să-i putem ţine în învăţământ, să asigurăm viitorul acestei universităţi.

O altă soluție pe care aş vedea-o, de data aceasta mă gândesc la economie în general. Ar trebui să se ţină cont mai mult de către decidenţii politici de părerile avizate, de soluţii care sunt fundamentate ştiinţific. Sigur, sunt o serie de măsuri pe care trebuie să le luăm rapid, dar ele sunt temporare. Ar trebui supuse analizei, după care să se ia o decizie în funcţie de soluţii fundamentate, fără patimă politică. Şi… să dea Dumnezeu să fim mai uniţi, românii să nu fie dezbinaţi. Acum alegerile s-au terminat, sunt funcţiile bine stabilite în stat, după părerea mea n-avem ce să comentăm, trebuie să-i respectăm pe cei care sunt în funcţie şi toţi să participăm la bunul mers al ţării, că, altfel, să ştiţi că din afară nu vin soluţii neapărat care să ne ajute pe noi. Am trăit acolo şi am văzut. Când ne duceam pe la Bruxelles, ne dădeau soluţii care sunt general valabile. Soluțiile bune trebuie să le găsim noi, în interior. Noi trebuie să avem grijă să ne rezolvăm problemele în interior, că ne va fi bine la toţi. Dacă merge bine ţării, o să ne meargă bine la toţi.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Un Pachet de Relansare Economică a României pentru perioada 2026–2034 propune un set de politici economice orientate către stimularea producției, investițiilor și consolidarea capitalului autohton, cu accent pe agricultură, securitate alimentară și dezvoltarea mediului rural.

Documentul plasează agricultura în centrul strategiei economice, prin măsuri care vizează comasarea exploatațiilor viabile, corelarea duratei contractelor de arendă cu amortizarea investițiilor realizate, precum și implementarea unui Program Național de Procesare Agroalimentară menit să crească valoarea adăugată obținută în țara noastră.

„România are nevoie de un pachet de relansare economică centrat pe producție, investiții și capital autohton. Agricultura și securitatea alimentară trebuie tratate ca elemente strategice ale economiei naționale, nu ca sectoare de ajustare bugetară”, atrage atenția dr. ing. Nicu Vasile, președintele LAPAR.

Pachetul de Relansare Economică a României pentru perioada 2026–2034 are la bază principii precum prioritatea economiei productive, protejarea capitalului românesc, predictibilitatea legislativă și corelarea politicilor economice cu cele sociale. În acest sens, este propusă înființarea unui Fond Național de Investiții și acordarea de prioritate firmelor românești în cadrul achizițiilor strategice, cu respectarea legislației europene.

„Comasarea exploatațiilor viabile, corelarea arendei cu amortizarea investițiilor și dezvoltarea capacităților de procesare agroalimentară sunt condiții esențiale pentru creșterea valorii adăugate în România. Fără stabilitate fiscală și predictibilitate legislativă, economia productivă nu poate performa”, subliniază Nicu Vasile.

Un capitol distinct este dedicat investițiilor economice în mediul rural, prin crearea de platforme economice locale care să stimuleze lanțurile economice scurte, să genereze locuri de muncă și să contribuie la reducerea migrației populației din mediul rural către mediul urban.

Totodată, documentul evidențiază necesitatea dezvoltării sistemului educațional, inclusiv a școlilor profesionale și a învățământului dual, adaptate nevoilor reale ale economiei naționale.

În plan european, Pachetul de Relansare Economică propune o poziționare activă a României prin instituirea unui Mandat Național de Negociere, realizarea de evaluări de impact la nivel național și promovarea unor clauze de reciprocitate comercială.

„România trebuie să își apere competitivitatea economică și interesul național la nivel european, printr-o abordare unitară, bazată pe evaluări de impact și principii de reciprocitate”, a punctat Nicu Vasile.

Inițiatorii consideră că implementarea Pachetului de Relansare Economică 2026–2034 poate contribui decisiv la consolidarea securității alimentare, la dezvoltarea durabilă a mediului rural și la întărirea poziției economice a României în Uniunea Europeană.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agricultura românească se confruntă cu una dintre cele mai mari provocări din ultimele decenii: lipsa schimbului de generații. Cu o medie de vârstă a fermierilor de peste 57 de ani și un interes tot mai scăzut al tinerilor pentru acest domeniu, viitorul producției agricole depinde de atragerea și formarea unei noi generații de fermieri. Clubul Fermierilor Români vine cu o soluție concretă, respectiv Programul Tineri Lideri pentru Agricultură.

Datele oficiale ale Comisiei Europene arată că media de vârstă a fermierilor din UE este de 57 de ani, iar doar 11,9% dintre managerii de ferme au sub 40 de ani. Fenomenul de îmbătrânire a populației agricole se accentuează anual, punând presiune pe sustenabilitatea sectorului. Printre cauzele majore se numără și lipsa unor programe de pregătire adaptate realităților actuale.

Tineri Lideri pentru Agricultură, răspunsul Clubului Fermierilor Români

Pentru a contracara această tendință, Clubul Fermierilor Români a dezvoltat programul Tineri Lideri pentru Agricultură (TLA), un proiect educațional dedicat pregătirii manageriale a noii generații de fermieri.

Lansat în 2019 și ajuns în prezent la Seria a VII-a, programul urmărește formarea a 1.000 de absolvenți până în 2027.
Curricula include module de leadership, politici agricole europene și naționale, strategie de business, inovare și digitalizare, precum și adaptarea la schimbările climatice. Pentru seria a șaptea a Programului Tineri Lideri pentru Agricultură, înscrerile se fac până la data de 25 septembrie 2025.

TLA este susținut integral de Grupul Agricover și se bazează pe networking, studii de caz și vizite de lucru în ferme și instituții din România și Uniunea Europeană.

De la reticență la leadership, exemplul lui Ciprian Olteanu

Ciprian Olteanu, actualul președinte al Clubului Fermierilor Români, este unul dintre absolvenții programului. Contactul cu TLA i-a schimbat perspectiva.
„Programul Tineri Lideri pentru Agricultură a fost pentru mine mai mult decât un curs, a fost o investiție în viitor. Am învățat să comunic eficient, să iau decizii sustenabile și să îmi reprezint comunitatea. Am cunoscut tineri fermieri cu viziune și mentori dedicați, care m-au inspirat să fiu un lider responsabil. TLA m-a pregătit nu doar să fiu un fermier mai bun, ci și să contribui activ la schimbarea agriculturii românești”, punctează Ciprian Olteanu.
Povestea sa reflectă misiunea programului: atragerea și formarea tinerilor capabili să ducă mai departe agricultura românească, cu o abordare competitivă și sustenabilă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Puterea exemplului, cheia schimbării

Se lansează un centru de inovare și formare a antreprenorilor din agricultură

Ghid pentru digitalizarea agriculturii

Slow Food Buzău, în parteneriat cu Primăria comunei Scorțoasa, anunță lansarea unui proiect cultural-turistic fără precedent în România: fosta moară din satul Policiori va fi reabilitată și transformată în „Moara dintre Foc și Pământ”, un centru educațional culinar interactiv, aflat la doar câțiva kilometri de Vulcanii Noroioși.

Ținutul Buzăului este vizitat anual de peste 100.000 de turiști, însă până acum nicio moară veche nu a fost reabilitată și transformată într-un centru educațional de gastronomie locală.

Proiectul „Moara dintre Foc și Pământ” aduce împreună patrimoniul local, educația gastronomică, sustenabilitatea și turismul responsabil. Noua destinație va găzdui ateliere de panificație, demonstrații culinare, expoziții despre tradițiile morăritului și activități educaționale pentru copii și turiști – un parcurs complet „de la grâu la pâine”, cu accent pe experiență directă.

Moara actuală

Proiectul vine cu beneficii directe pentru comunitate: sprijinirea producătorilor locali prin crearea de noi oportunități economice, atragerea de turiști și diversificarea punctelor de interes în zonă, promovarea vânzărilor directe, formarea tinerilor în spiritul valorilor tradiționale și revitalizarea patrimoniului local. Totodată, această inițiativă adaugă o nouă dimensiune atractivă comunei Scorțoasa, completând oferta turistică reprezentată de Vulcanii Noroioși.

„Este mai mult decât o reabilitare a unei clădiri vechi, este readucerea la viață a unui simbol local și o contribuție valoroasă la dezvoltarea sustenabilă a regiunii. Moara va deveni un loc viu, unde tradiția se întâlnește cu educația și inovația socială”, precizează Thorsten Kirschner, inițiatorul comunității Slow Food Buzău.

Demararea proiectului a primit recent aprobarea Consiliului Local Scorțoasa, urmând reabilitarea morii și deschiderea acesteia către comunitate și vizitatori. „Este un proiect important pentru comuna noastră, nu doar pentru că valorificăm o clădire abandonată, ci și pentru că ne dorim să oferim un exemplu de bună practică în parteneriatul public-privat, cu beneficii reale pentru întreaga comunitate”, subliniază Vasile Săcuiu, primarul comunei Scorțoasa.

Clădirea actuală a morii

Obiectivele proiectului urmăresc:

• Conservarea patrimoniului și recondiționarea mecanismelor originale ale morii;

• Crearea unui traseu educațional interactiv pentru copii și turiști;

• Susținerea producătorilor locali printr-un magazin artizanal cu produse certificate Slow Food;

• Diversificarea ofertei turistice din apropierea Geoparcului UNESCO „Ținutul Buzăului”.

Potrivit proiectului, peste 80% dintre produsele oferite la „Moara dintre Foc și Pământ” vor proveni de la peste 20 de producători locali (parteneri sau membri) Slow Food și producători din zona Scorțoasa/Vulcanii Noroioși.

În primii doi ani, proiectul va găzdui peste 30 de ateliere și va primi peste 2.000 de copii și turiști.

Bugetul proiectului este estimat la 150.000 de euro și va fi acoperit din surse proprii, sponsorizări și venituri generate din activități educative și comerciale. Proiectul urmărește să devină un model de dezvoltare sustenabilă, non-profit, dedicat comunității locale.

Inițiatorii invită companii, organizații și persoane fizice să susțină proiectul prin sponsorizări financiare, donații de materiale ecologice sau implicare voluntară, sponsorii beneficiind de recunoaștere oficială și vizibilitate atât la nivel local, cât și național.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Brânzeturile nu mai sunt doar un aliment de bază, ci devin un produs strategic în economia artizanală globală, se arată într-un raport realizat de Economie Rurală. Cu o piață estimată la peste o sută de miliarde de dolari și o creștere anuală de 5%, industria brânzeturilor capătă tot mai multă vizibilitate datorită cererii pentru produse premium, sustenabile și autentice. În ecuație intră din ce în ce mai mult educația gastronomică și inovația. Un exemplu relevant este cel al Regatului Unit al Marii Britanii, unde organizații precum Academy of Cheese contribuie activ la formarea specialiștilor și la promovarea unei culturi a brânzeturilor. În mod similar, în România începe să se contureze un val de entuziasm în jurul brânzeturilor artizanale - un proces aflat încă la început, dar cu potențial promițător.

Un moment important pentru piața locală a fost lansarea, în 2024, a primelor cursuri Academy of Cheese în limba română, susținute de Andreea Popa – Fellow (Level 3) și partener de formare al Academiei. Aceste cursuri se adresează profesioniștilor din industria ospitalității (chefi, somelieri, ospătari), comercianților specializați (vânzători de brânzeturi, proprietari de băcănii cu secțiune dedicată), creatorilor de conținut gastronomic (bloggeri, influenceri) și celor care activează în marketingul produselor alimentare, dar și pasionaților care doresc să-și dezvolte cunoștințele într-un mod structurat.

„Educația despre brânzeturi este esențială, atât pentru consumatorii pasionați, cât și pentru profesioniștii din industrie. Înțelegerea profundă a brânzeturilor – de la metodele tradiționale de producție, originea laptelui, sezonabilitate, până la asocierea cu diverse  băuturi sau alte alimente îmbogățește experiența culinară, contribuie direct la dezvoltarea unei industrii sustenabile și respectate. Producătorii artizanali, adesea marginalizați de lipsa de vizibilitate sau infrastructură, găsesc în consumatorii educați și profesioniștii de acest fel un aliat esențial. Cu cât oamenii știu mai bine ce presupune crearea unei brânze adevărate – de la calitatea laptelui până la condițiile de maturare – cu atât vor aprecia mai mult munca și valoarea acestor produse. Educarea pieței înseamnă, pe termen lung, sustenabilitate economică, prețuri corecte și posibilitatea ca artizanii să-și continue meșteșugul fără compromisuri”, precizează Andreea Popa, somelier de brânză, jurat al competițiilor internaționale de brânzeturi, Fellow Member și partner de formare Academy of Cheese pentru limba română și engleză.

În 2024, două brânzeturi românești au câștigat medalii de aur la prestigiosul concurs World Cheese Awards: „Brânza Fermentată de Horezu” de la Five Continent (Vâlcea) și „Gyergyói Kézműves Sajt”, produsă în Harghita de o mică fabrică comunitară Caritas. Aceste reușite arată că și producătorii din România pot concura cu cei mai buni din lume.

Marea Britanie, povestea unei industrii reinventate

Marea Britanie a reușit, în ultimele decenii, să transforme industria de brânzeturi artizanale. Astăzi, produce aproximativ o mie de tipuri diferite de brânzǎ, apropiindu-se de Franța. Piața britanică a brânzeturilor a crescut cu aproape 44% în ultimii cinci ani, iar până în 2028 se estimează că va ajunge la o valoare de 4,5 miliarde de lire sterline. Consumul pe cap de locuitor a ajuns la aproximativ 12 kg/an, peste media est-europeană, dar încă sub cifrele înregistrate în Franța (22 kg).

Un element-cheie al succesului britanic este educația specializată. Academy of Cheese oferă cursuri recunoscute internațional, care îi învață pe participanți despre tehnicile de producție, maturare, degustare și asociere a brânzeturilor.

Academia organizează și competiții de prestigiu, precum „Affineur of the Year” sau „Young Cheesemonger of the Year” – un concurs internațional deschis participanților din întreaga lume. Ambele evenimente au loc anual și joacă un rol important în susținerea și promovarea excelenței în industria brânzeturilor artizanale, stimulând inovația și formarea noii generații de profesioniști.

Cazul Regatului Unit al Marii Britanii arată clar că investiția în diversitate, calitate și formare poate transforma complet o industrie. „Astăzi, brânza artizanală nu mai este rezervată doar marilor restaurante, ci își face loc și în localuri casual, bistrouri sau chiar pub-uri, devenind parte integrantă a experienței culinare britanice. Gheridoanele de brânzeturi (cheese trolleys) și servirea lor de către un personal specializat revine în trend, iar unele restaurante merg chiar mai departe, construindu-și meniul exclusiv în jurul acestui produs – semn că brânza artizanală devine tot mai mult un reper gastronomic în sine, nu doar o componentă de acompaniament”, arată Andreea Popa.

România, un început promițător în zona artizanală

După decenii în care telemeaua, cașcavalul și brânza de burduf au dominat piața, tot mai mulți producători locali îndrăznesc să reinventeze rețete vechi sau să creeze unele noi, inspirate de modele europene. Apar și sortimente inovatoare pentru piața românească: brânzeturi cu mucegai alb sau cărbune vegetal, specialități maturate cu condimente, varietăți tari și semitari inspirate din Franța sau Elveția. Accentul se mută de la producția în masă la calitate, tehnică și experiență gastronomică.

,,Eu sunt omul care caută excelența și recunoașterea internațională în toate. Poate sunt prea perfecționistă și cer prea mult, atât de la mine, cât și de la alții. Sunt prima româncă cu un doctorat de „Sobresaliente cum laude”, în Oviedo, Spania, în 2007, în chimie supramoleculară, și am pus aceeași amprentă pe o fabrică din România, pe care o conduc din iunie 2014. Suntem prima fabrică care are, în ziua de astăzi, 10 premii internaționale la International Cheese Awards și World Cheese Awards, din punctul meu de vedere concursurile cele mai importante din lumea brânzeturilor.

Acum a început să se facă un pic mai mult diferența, dar acum 11 ani, când am început, toți spuneau: Cașcaval de Horezu, și eu spuneam tot timpul: nu este cașcaval, este brânză maturată. Cel mai greu este să schimbi concepția omului și să-l faci să înțeleagă că tu faci ceva diferit. Noi facem brânză maturată, dar, din păcate, după 11 ani mai sunt cei care o numesc „Cașcavalul de Horezu”. Noi am fost primii care am aplicat o rețetă spaniolă în România, dar folosind un lapte românesc, laptele de munte care face diferența. Din 2015 participăm la concursuri internaționale și prima recunoaștere a venit de la ICDA din Nantwich, chiar în primul an de participare, unde am obținut premiul Highly Commended. Începând de atunci, aproape în fiecare an obținem premii internaționale. În 2018 a venit primul Argint la ICDA și primul Bronz la WCA în Norvegia, iar după câțiva ani, după pandemie, în 2021, un alt Bronz la WCA în Oviedo, Spania, pentru ca anul 2024 să ne aducă triumful total, aș zice: Argint cu brânza maturată aprox. 3 luni și Aur cu cea maturată mai mult de 12 luni. Noi facem doar un singur fel de brânză, din lapte de oaie, dar care își schimbă gustul cu trecerea timpului, prin maturare”, povestește Laura Ion, SC Five Continent SRL.

Provocările pieței locale

Cu toate acestea, diferențele față de Franța sau UK rămân considerabile. România are încă puține sortimente consacrate, o tradiție limitată în maturarea cu mucegai, infrastructură slabă pentru controlul maturării și acces dificil la canalele mari de distribuție. În plus, cultura consumului de brânzeturi artizanale este în formare, iar recunoașterea brandurilor locale e încă fragilă.

Pentru ca industria brânzeturilor artizanale din România să se dezvolte într-un ritm susținut, este esențială o abordare integrată, care să combine educația de specialitate cu deschiderea spre colaborări internaționale. Extinderea programelor de formare pentru producători, comercianți și pasionați va consolida baza de cunoștințe din domeniu, în timp ce parteneriatele cu experți din Franța, Italia, UK sau Elveția pot aduce un know-how valoros.

„Academy of Cheese promoveazǎ cunoștințele globale despre brânzeturi prin educație, dezvoltare profesională și colaborare. În piețele emergente precum România, impactul educației structurate despre brânzeturi este deosebit de semnificativ. Bogata moștenire agricolă a României și interesul tot mai mare pentru brânzeturile artizanale și speciale prezintă o oportunitate unică de a ridica standardele de producție locală, de a spori recunoașterea produselor și de a conecta brânzeturile românești la piețele internaționale. Investind în educație la toate nivelurile - de la fermă la furculiță - putem contribui la cultivarea unei baze de consumatori mai informate, putem sprijini dezvoltarea producătorilor de brânzeturi calificați și putem construi o rețea profesională care să cultive excelența și tradiția. O recunoaștem cu mândrie pe Andreea Popa pentru profesionalismul, pasiunea și leadershipul său. Ca unul dintre primii Fellows ai Academy of Cheese, dedicarea sa pentru promovarea educației despre brânzeturi în România și eforturile sale de a continua să pună bazele unei mai mari conștientizări și implicări în întreaga regiune reflectă valorile pe care le susținem. Extinderea educației despre brânzeturi pe piețele emergente precum România nu este doar oportună, ci este esențială. Suntem mândri să susținem acest momentum și colaborare continuă cu Andreea și alți susținători care modelează viitorul brânzeturilor”, afirmă Tracey Colley, Director de Operațiuni în cadrul Academy of Cheese.

Participarea constantă la competiții internaționale și obținerea de certificări precum DOP sau IGP pot oferi brânzeturilor românești vizibilitate și prestigiu, atât pe piața internă, cât și la export. În paralel, eforturile de dezvoltare a pieței locale – prin evenimente de degustare, târguri și tururi gastronomice – vor educa publicul și vor stimula cererea pentru produse de calitate. Sprijinul instituțional este crucial. Finanțările pentru mici procesatori, simplificarea reglementărilor și integrarea brânzeturilor artizanale în strategiile de promovare turistică ar putea oferi un impuls real acestei industrii emergente.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Foto: Economie Rurală

Parlamentarul Claudiu Năsui s-a apucat să numere unitățile de cercetare finanțate de la bugetul statului, întrebându-se ce tot cercetează de 35 de ani și care-i rezultatul. Iar dacă vrem să aducem bani la buget, putem tăia de la cercetare, desființând-o.

Se poate dezvolta o țară fără cercetare? Fără știință, populația unei țări poate fi manipulată ușor. Scopul cercetării este dobândirea de noi cunoștințe științifice sau tehnologice, conform DEX. În economia statelor dezvoltate, civilizate, educate, puternice din toate punctele de vedere, cercetarea este indispensabilă. Însă nu același lucru putem spune despre adunătura din Casa Poporului, putând să ne lipsim de mulți de pe acolo. Pentru economii la buget, de aici trebuia să se apuce de numărat politicianul.

În Parlamentul României sunt peste 400 de aleși ai poporului, fiecare având secretar, șofer, consilieri, sedii, venituri în afara salariilor, tot de la stat (subvenții, bani de diurnă, bani de cazare, bani de îmbrăcăminte etc). Întreb și eu, ce fac toți acești oameni plătiți din bani publici? Desigur, în afară de show, pe care tot noi îl plătim.

Dacă-mi amintesc bine, partidul domnului Năsui, USR, de aproape zece ani de când este prezent în Parlament a fost mereu o piedică pentru agricultură. PNRR este un exemplu care-mi vine-n cap acum. Dar au mai fost și alte proiecte bune pentru sectorul agroalimentar care n-au trecut din cauza USR, partid care azi vrea să reducă risipa prin închiderea cercetării.

Să vedem ce zice Claudiu Năsui: „113 de institute de cercetare, 12 centre de cercetare, 48 de stațiuni de cercetare, o editură, o revistă și chiar și o unitate militară. Toate astea finanțate din banii dumneavoastră. În total 178 de agenții din cercetarea de stat (...) Nu a fost ușor să fac lista. Imaginați-vă că fiecare linie are întregi organigrame. Structuri de conducere, secretare, șoferi, sedii, etc. Toți sunt ordonatori oficiali de credite ai statului român. Toate încep mici și ajung să tot crească. Dacă treceți prin listă veți observa că multe institute se intercalează ca domeniu de activitate. Asta se întâmplă pentru că de fapt scopul lor nu este de fapt cercetarea, ci salarizarea și oferirea de posturi de conducere care vin cu un set mare de privilegii și beneficii. Cele mai mari salarii din statul român sunt în aceste institute. Cel puțin din cele pe care le-am descoperit eu. Salarii mai mari decât cel al președintelui SUA. Într-un caz am descoperit și un salariu mai mare decât toate salariile miniștrilor din guvern la un loc (...)”.

Să mă refer un pic la cercetarea agricolă românească. Încă e subfinanțată de stat. Un cercetător, într-o stațiune de pildă, face cercetare, dă cu mopul, e și șofer, e și secretar. Și toate astea, pe mult mai puțini bani decât primește un parlamentar doar ca să ridice mâna. Chiar nu vă e rușine, domnule Năsui? Probabil că nu.

În agricultură, institutele și stațiunile de cercetare (sunt toate în numărătoarea „Năsui”) se autofinanțează și reprezintă un sprijin real pentru fermieri. Toate, absolut toate unitățile de cercetare din sectorul agroalimentar, prin tot soiul de proiecte, atrag bani europeni, din care trăiesc. Am zis trăiesc, nu huzuresc precum cei din Casa Poporului.

Cercetarea duce lipsă de cercetători. Păi, dacă erau așa salarii mari, mai lipsea forța de muncă?

De ce e nevoie de stațiuni de cercetare în mai multe zone din țară? Pentru că, de pildă, se cercetează un hibrid pe pământul din zona respectivă, în condițiile pedoclimatice ale regiunii respective. La fel la fructe, legume, animale.

Poate că există pile și relații și în cercetare, dar nu omori un sector pentru câțiva neaveniți. În spiritul ăsta ar cam trebui închise toate instituțiile statului, inclusiv Parlamentul din care face parte și Claudiu Năsui, chiar dacă în acele structuri sunt și oameni care-și fac treaba.

Dragi politicieni, chiar nu aveți nimic de zis referitor la Parlamentul României și la instituțiile publice în care, pe românește, se freacă menta? Domnule Năsui, vedeți că e posibil să umflați buzunarul statului dacă vă băgați colții în cele de mai sus, nu doar să numărați, așa, de ochii lumii.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

CITEȘTE ȘI: SCDP Băneasa, din cenușăreasă, astăzi un model

Cercetarea care hrănește România

Unde este zootehnia românească?

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca va fi prezentă la ediția aniversară Agraria 2025, care marchează 30 de ani de la lansarea târgului din inima Transilvaniei. În perioada 10-13 aprilie, la Jucu (jud. Cluj), universitatea clujeană participă cu standuri educaționale, oferă consultanță, organizează workshop-uri și demonstrații în domeniile agricole și zootehnice.

Și la ediția din acest an, prin parteneriatul dezvoltat cu Agraria, USAMV Cluj-Napoca oferă vizitatorilor evenimente atractive, informații importante în domeniul educațional, o festivitate de premiere a celor mai inovativi fermieri în domeniul pășunatului, precum și vânzare de vinuri din producția Stațiunii Viticole Apoldia Maior.

Astfel, pe toată durata târgului, USAMV Cluj-Napoca va avea la standul educațional prezentarea ofertelor pentru admiterea din 2025 la cele șase facultăți, iar informațiile și consultanța vor fi oferite de către cadre didactice și studenți voluntari.

Facultatea de Agricultură va amenaja un stand de prezentare de tehnologii agricole: lucrări ale solului, aplicare în siguranță a produselor de protecție a plantelor sau utilizare în condiții de siguranță a resurselor din agricultură. Vor avea loc și mici demonstrații de testare și diagnosticare a mijloacelor de aplicare a produselor de protecție a plantelor.

O componentă importantă a participării USAMV Cluj-Napoca la Agraria 2025 este reprezentată și de susținerea a trei workshop-uri cu tematică extrem de interesantă pentru participanți. Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii va susține două evenimente de acest fel, în 10 aprilie: „Provocări în producerea cărnii de porc” – ora 13.00, prezentare susținută de conf. dr. Ioan Ladoși; „Servicii de consultanță și parteneriate cu fermieri oferite de Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii” – ora 14.00, prezentare susținută de conf. dr. Cristian Coroian.

Al treilea workshop este organizat în 11 aprilie de către Facultatea de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală, iar programul include mai multe prezentări, precum și o festivitate de premiere a celor mai inovativi fermieri, participanți în concursul Grazing4AgroEcology.

Astfel, între orele 12.00 – 14.00, sub titulatura „Sunt măsurile actuale de subvenționare adaptate nevoilor fermelor care utilizează pășunea?”, participanții vor asista la:

• Premierea concursului Grazing4AgroEcology (G4AE): „Cel mai priceput fermier în domeniul pășunatului!”;

• Prezentarea proiectului Grazing4AgroEcology (G4AE), susținută de prof. dr. Mugurel Jitea, decan al Facultății de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală;

• Discuții privind măsurile actuale de subvenționare adaptate nevoilor fermelor care utilizează pășunea;

• Măsuri de politică publică pentru susținerea pășunatului, prezentare susținută de Silvia Hicea (DAJ, Cluj);

• Perspectiva unui fermier, susținută de Sebastian Vaida (fermier PFN G4AE);

• Sesiune interactivă privind propuneri legislative pentru susținerea pășunatului, moderată de Adrian Gliga și Vlad Isarie (USAMV Cluj-Napoca & AgroTransilvania Cluster).

Workshop-ul este organizat în cadrul proiectului european Grazing4AgroEcology (G4AE - https://grazing4agroecology.eu/), proiect finanțat prin Programul Orizont 2020, o inițiativă care urmărește promovarea practicilor agricole sustenabile și a pășunatului inovativ, adaptat nevoilor actuale ale fermierilor și mediului rural.

În plus, participanții vor avea ocazia să afle poveștile de succes ale câștigătorilor concursului „Cel mai priceput fermier în domeniul pășunatului!”, concurs lansat anul trecut de USAMV Cluj-Napoca, în parteneriat cu UBM Feed Romania, cea mai mare fabrică de furaje independentă din țară situată în comuna Sânpaul, județul Mureș.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!