Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca organizează vineri, 22 mai 2026, cea de-a XIII-a ediție a Festivalului Alimentului, unde găsim ambalaje inteligente, alimente hiperproteice și dulciuri funcționale. Devenit deja un eveniment de referință regional și național dedicat inovației food-tech, festivalul aduce în prim-plan creativitatea și competențele de cercetare ale studenților din anii terminali la Facultatea de Știința și Tehnologia Alimentelor, specializările Controlul și Expertiza Produselor Alimentare (CEPA), Ingineria Produselor Alimentare (IPA) și Tehnologia Prelucrării Produselor Agricole (TPPA).

În acest an, anunță organizatorii, laboratoarele și stațiile pilot ale facultății au devenit veritabile incubatoare de tehnologie, generând 41 de produse alimentare revoluționare, dezvoltate în cadrul lucrărilor de licență. O parte dintre aceste produse inovatoare au fost dezvoltate în parteneriat direct cu mediul de afaceri.

Proiectele sunt grupate vizionar în trei mari secțiuni competiționale: Produse și preparate din carne/Produse lactate (Secțiunea 1), Băuturi alcoolice și non-alcoolice (Secțiunea 2) și Produse de panificație, patiserie și zaharoase (Secțiunea 3).

Printre conceptele de top care promit să cucerească juriul și publicul la această ediție se numără:

Secțiunea 1 – Produse și preparate din carne/Produse lactate, cu un număr de 14 produse, între care:

• ChromoFresh - un biofilm inteligent, biodegradabil, pe bază de antociani din varză roșie și hibiscus, capabil să-și schimbe culoarea pentru a indica vizual alterarea cărnii de pui și a reduce risipa alimentară;

• Protein+ - cremă de cârnați inovatoare, tip „high-protein”, îmbogățită cu proteine din zer și mazăre, dedicată sportivilor și stilului de viață activ;

• Collawurst – crenvurști „clean label”, fără aditivi sintetici, în care polifosfații sunt înlocuiți natural cu supă de oase bogată în colagen, iar nitriții cu pudră de sfeclă roșie;

• Iaurt functional cu hrișcă și tescovină;

• Înghețată cu dovleac.

Secțiunea 2 – Băuturi alcoolice și non-alcoolice, cu un număr de 6 produse, între care:

• Purple Bloom - bere artizanală cu profil cromatic variabil obținut prin adaos de lavandă;

• Rose & Hibiscus Elixir - bere artizanală roșie cu profil floral distinct, prin optimizarea extracției compușilor aromatici și bioactivi din bobocii de Rosa Damascena împreună cu Hibiscus Sabdariffa și colagen hidrolizat;

• Bere artizanală cu adaos de trandafir, hibiscus și colagen.

Secțiunea 3 – Produse de panificație, patiserie și zaharoase, cu un număr de 21 de produse, între care:

• Multigrain Aronia Buns - produs tip chiflă cu maia, având la bază un compozit format din făină de grâu, secară și ovăz;

• Hazelvita - baton bio-funcțional din turtă de alune;

• Amber Seaberry - deliciu cu cătină și miere;

• Melis - înghețată botanică cu miere și busuioc;

• Snacks-uri sustenabile din mazăre germinată.

„Festivalul Alimentului a depășit granițele unei simple expoziții academice, devenind o platformă dinamică de networking și o punte solidă între mediul academic și industrie. Ediția din acest an este una de maturitate deplină, în care punem un accent deosebit pe transferul tehnologic al cercetărilor aplicative către partenerii noștri din industrie. Valorificăm direct proiectele inovative ale studenților noștri, pe care îi felicităm pentru pasiune și viziune. Totodată, aducem calde mulțumiri celor peste 35 de parteneri din sectorul de business, care ne sprijină și validează eforturile în 2026”, a declarat prof. dr. Elena Mudura, decan al Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor.

La rândul său, conf. dr. Oana Lelia Pop, prodecan Cercetare, dezvoltare, inovare în cadrul aceleiași facultăți, adaugă: „Participanții își vor prezenta creațiile în fața unui jurui extrem de exigent. Conceptul din acest an continuă trendul lansat la ediția din 2025 și mizează puternic pe valoarea informațională, validarea de laborator, argumentarea tehnologică și științifică din spatele fiecărui produs. Pitch-ul academic urmat de discuții tehnice avansate privind parametrii de producție, sustenabilitatea fluxului și analizele senzoriale, vor demonstra eficiența transferului tehnologic din universitate direct în sectorul economic”.

Jurizarea se va desfășura în dimineața zilei de 22 mai, în ordinea secțiunilor, iar festivitățile de premiere vor avea loc succesiv pe parcursul programului, oferind recunoaștere celor mai promițătoare talente din noua generație de ingineri alimentari.

Facultatea de Știința și Tehnologia Alimentelor din cadrul USAMV Cluj-Napoca este un pol de excelență în educație și cercetare, formând specialiști capabili să răspundă provocărilor globale legate de siguranța alimentară, sustenabilitate și inovare tehnologică.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Brânzeturile nu mai sunt doar un aliment de bază, ci devin un produs strategic în economia artizanală globală, se arată într-un raport realizat de Economie Rurală. Cu o piață estimată la peste o sută de miliarde de dolari și o creștere anuală de 5%, industria brânzeturilor capătă tot mai multă vizibilitate datorită cererii pentru produse premium, sustenabile și autentice. În ecuație intră din ce în ce mai mult educația gastronomică și inovația. Un exemplu relevant este cel al Regatului Unit al Marii Britanii, unde organizații precum Academy of Cheese contribuie activ la formarea specialiștilor și la promovarea unei culturi a brânzeturilor. În mod similar, în România începe să se contureze un val de entuziasm în jurul brânzeturilor artizanale - un proces aflat încă la început, dar cu potențial promițător.

Un moment important pentru piața locală a fost lansarea, în 2024, a primelor cursuri Academy of Cheese în limba română, susținute de Andreea Popa – Fellow (Level 3) și partener de formare al Academiei. Aceste cursuri se adresează profesioniștilor din industria ospitalității (chefi, somelieri, ospătari), comercianților specializați (vânzători de brânzeturi, proprietari de băcănii cu secțiune dedicată), creatorilor de conținut gastronomic (bloggeri, influenceri) și celor care activează în marketingul produselor alimentare, dar și pasionaților care doresc să-și dezvolte cunoștințele într-un mod structurat.

„Educația despre brânzeturi este esențială, atât pentru consumatorii pasionați, cât și pentru profesioniștii din industrie. Înțelegerea profundă a brânzeturilor – de la metodele tradiționale de producție, originea laptelui, sezonabilitate, până la asocierea cu diverse  băuturi sau alte alimente îmbogățește experiența culinară, contribuie direct la dezvoltarea unei industrii sustenabile și respectate. Producătorii artizanali, adesea marginalizați de lipsa de vizibilitate sau infrastructură, găsesc în consumatorii educați și profesioniștii de acest fel un aliat esențial. Cu cât oamenii știu mai bine ce presupune crearea unei brânze adevărate – de la calitatea laptelui până la condițiile de maturare – cu atât vor aprecia mai mult munca și valoarea acestor produse. Educarea pieței înseamnă, pe termen lung, sustenabilitate economică, prețuri corecte și posibilitatea ca artizanii să-și continue meșteșugul fără compromisuri”, precizează Andreea Popa, somelier de brânză, jurat al competițiilor internaționale de brânzeturi, Fellow Member și partner de formare Academy of Cheese pentru limba română și engleză.

În 2024, două brânzeturi românești au câștigat medalii de aur la prestigiosul concurs World Cheese Awards: „Brânza Fermentată de Horezu” de la Five Continent (Vâlcea) și „Gyergyói Kézműves Sajt”, produsă în Harghita de o mică fabrică comunitară Caritas. Aceste reușite arată că și producătorii din România pot concura cu cei mai buni din lume.

Marea Britanie, povestea unei industrii reinventate

Marea Britanie a reușit, în ultimele decenii, să transforme industria de brânzeturi artizanale. Astăzi, produce aproximativ o mie de tipuri diferite de brânzǎ, apropiindu-se de Franța. Piața britanică a brânzeturilor a crescut cu aproape 44% în ultimii cinci ani, iar până în 2028 se estimează că va ajunge la o valoare de 4,5 miliarde de lire sterline. Consumul pe cap de locuitor a ajuns la aproximativ 12 kg/an, peste media est-europeană, dar încă sub cifrele înregistrate în Franța (22 kg).

Un element-cheie al succesului britanic este educația specializată. Academy of Cheese oferă cursuri recunoscute internațional, care îi învață pe participanți despre tehnicile de producție, maturare, degustare și asociere a brânzeturilor.

Academia organizează și competiții de prestigiu, precum „Affineur of the Year” sau „Young Cheesemonger of the Year” – un concurs internațional deschis participanților din întreaga lume. Ambele evenimente au loc anual și joacă un rol important în susținerea și promovarea excelenței în industria brânzeturilor artizanale, stimulând inovația și formarea noii generații de profesioniști.

Cazul Regatului Unit al Marii Britanii arată clar că investiția în diversitate, calitate și formare poate transforma complet o industrie. „Astăzi, brânza artizanală nu mai este rezervată doar marilor restaurante, ci își face loc și în localuri casual, bistrouri sau chiar pub-uri, devenind parte integrantă a experienței culinare britanice. Gheridoanele de brânzeturi (cheese trolleys) și servirea lor de către un personal specializat revine în trend, iar unele restaurante merg chiar mai departe, construindu-și meniul exclusiv în jurul acestui produs – semn că brânza artizanală devine tot mai mult un reper gastronomic în sine, nu doar o componentă de acompaniament”, arată Andreea Popa.

România, un început promițător în zona artizanală

După decenii în care telemeaua, cașcavalul și brânza de burduf au dominat piața, tot mai mulți producători locali îndrăznesc să reinventeze rețete vechi sau să creeze unele noi, inspirate de modele europene. Apar și sortimente inovatoare pentru piața românească: brânzeturi cu mucegai alb sau cărbune vegetal, specialități maturate cu condimente, varietăți tari și semitari inspirate din Franța sau Elveția. Accentul se mută de la producția în masă la calitate, tehnică și experiență gastronomică.

,,Eu sunt omul care caută excelența și recunoașterea internațională în toate. Poate sunt prea perfecționistă și cer prea mult, atât de la mine, cât și de la alții. Sunt prima româncă cu un doctorat de „Sobresaliente cum laude”, în Oviedo, Spania, în 2007, în chimie supramoleculară, și am pus aceeași amprentă pe o fabrică din România, pe care o conduc din iunie 2014. Suntem prima fabrică care are, în ziua de astăzi, 10 premii internaționale la International Cheese Awards și World Cheese Awards, din punctul meu de vedere concursurile cele mai importante din lumea brânzeturilor.

Acum a început să se facă un pic mai mult diferența, dar acum 11 ani, când am început, toți spuneau: Cașcaval de Horezu, și eu spuneam tot timpul: nu este cașcaval, este brânză maturată. Cel mai greu este să schimbi concepția omului și să-l faci să înțeleagă că tu faci ceva diferit. Noi facem brânză maturată, dar, din păcate, după 11 ani mai sunt cei care o numesc „Cașcavalul de Horezu”. Noi am fost primii care am aplicat o rețetă spaniolă în România, dar folosind un lapte românesc, laptele de munte care face diferența. Din 2015 participăm la concursuri internaționale și prima recunoaștere a venit de la ICDA din Nantwich, chiar în primul an de participare, unde am obținut premiul Highly Commended. Începând de atunci, aproape în fiecare an obținem premii internaționale. În 2018 a venit primul Argint la ICDA și primul Bronz la WCA în Norvegia, iar după câțiva ani, după pandemie, în 2021, un alt Bronz la WCA în Oviedo, Spania, pentru ca anul 2024 să ne aducă triumful total, aș zice: Argint cu brânza maturată aprox. 3 luni și Aur cu cea maturată mai mult de 12 luni. Noi facem doar un singur fel de brânză, din lapte de oaie, dar care își schimbă gustul cu trecerea timpului, prin maturare”, povestește Laura Ion, SC Five Continent SRL.

Provocările pieței locale

Cu toate acestea, diferențele față de Franța sau UK rămân considerabile. România are încă puține sortimente consacrate, o tradiție limitată în maturarea cu mucegai, infrastructură slabă pentru controlul maturării și acces dificil la canalele mari de distribuție. În plus, cultura consumului de brânzeturi artizanale este în formare, iar recunoașterea brandurilor locale e încă fragilă.

Pentru ca industria brânzeturilor artizanale din România să se dezvolte într-un ritm susținut, este esențială o abordare integrată, care să combine educația de specialitate cu deschiderea spre colaborări internaționale. Extinderea programelor de formare pentru producători, comercianți și pasionați va consolida baza de cunoștințe din domeniu, în timp ce parteneriatele cu experți din Franța, Italia, UK sau Elveția pot aduce un know-how valoros.

„Academy of Cheese promoveazǎ cunoștințele globale despre brânzeturi prin educație, dezvoltare profesională și colaborare. În piețele emergente precum România, impactul educației structurate despre brânzeturi este deosebit de semnificativ. Bogata moștenire agricolă a României și interesul tot mai mare pentru brânzeturile artizanale și speciale prezintă o oportunitate unică de a ridica standardele de producție locală, de a spori recunoașterea produselor și de a conecta brânzeturile românești la piețele internaționale. Investind în educație la toate nivelurile - de la fermă la furculiță - putem contribui la cultivarea unei baze de consumatori mai informate, putem sprijini dezvoltarea producătorilor de brânzeturi calificați și putem construi o rețea profesională care să cultive excelența și tradiția. O recunoaștem cu mândrie pe Andreea Popa pentru profesionalismul, pasiunea și leadershipul său. Ca unul dintre primii Fellows ai Academy of Cheese, dedicarea sa pentru promovarea educației despre brânzeturi în România și eforturile sale de a continua să pună bazele unei mai mari conștientizări și implicări în întreaga regiune reflectă valorile pe care le susținem. Extinderea educației despre brânzeturi pe piețele emergente precum România nu este doar oportună, ci este esențială. Suntem mândri să susținem acest momentum și colaborare continuă cu Andreea și alți susținători care modelează viitorul brânzeturilor”, afirmă Tracey Colley, Director de Operațiuni în cadrul Academy of Cheese.

Participarea constantă la competiții internaționale și obținerea de certificări precum DOP sau IGP pot oferi brânzeturilor românești vizibilitate și prestigiu, atât pe piața internă, cât și la export. În paralel, eforturile de dezvoltare a pieței locale – prin evenimente de degustare, târguri și tururi gastronomice – vor educa publicul și vor stimula cererea pentru produse de calitate. Sprijinul instituțional este crucial. Finanțările pentru mici procesatori, simplificarea reglementărilor și integrarea brânzeturilor artizanale în strategiile de promovare turistică ar putea oferi un impuls real acestei industrii emergente.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Foto: Economie Rurală

În inima Transilvaniei, în comuna Teaca din județul Bistrița-Năsăud, se dezvoltă un produs cu rădăcini adânci în tradiția locală: Brânza frământată de Teaca. Cu o istorie transmisă din generație în generație, această brânză se află astăzi într-un moment de cotitură, fiind în curs de atestare ca Indicație Geografică Protejată (IGP), în urma unei aplicații depuse de Asociația Brânzarilor din Bistrița-Năsăud.

Procesatorul principal, Lacto Sinelli SRL, joacă un rol esențial în drumul spre recunoașterea europeană a produsului tradițional Brânza frământată de Teaca. Compania a făcut pași importanți spre modernizare și standardizare, construind în ultimii ani o fabrică nouă, unde a fost amenajată o secție dedicată exclusiv pentru Brânza frământată de Teaca. Dacă vechea locație avea un spațiu limitat, noua fabrică permite creșterea volumului de producție, cu respectarea riguroasă a specificațiilor tehnice, păstrând în același timp autenticitatea gustului consacrat.

Această brânză se remarcă prin textura sa onctuoasă, gustul intens și tehnica de preparare specifică – „frământarea” sa, un procedeu de-al locului ce conferă produsului o identitate aparte. Nu este doar un aliment, ci un simbol al zonei, rezultat al îmbinării priceperii locale cu facilitățile moderne puse la dispoziție de procesator.

Recent, fabrica Lacto Sinelli a fost gazda unei vizite speciale: studenții de la programul de masterat Dezvoltare rurală al Facultății de Agricultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca. Întâlnirea a fost o ocazie de dialog între tânăra generație de specialiști în agricultură și cei care duc mai departe tradițiile procesării lactatelor. A fost un schimb de idei binevenit, iar atmosfera a fost una caldă, animată de curiozitatea studenților și pasiunea echipei fabricii.

Dialogul cu conducerea Facultății de Agricultură a adus o perspectivă valoroasă asupra importanței familiarizării studenților cu realitățile din teren și a rolului colaborării dintre mediul academic și cel antreprenorial. „Formarea specialiștilor nu se face doar în amfiteatre, ci și acolo unde munca prinde contur – în ferme și fabrici, în mijlocul producătorilor care duc mai departe tradiția și inovația”, a subliniat prof. univ. dr. Teodor Rusu, decanul Facultății de Agricultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca.

Încheiem cu speranța că Brânza frământată de Teaca va trece cu succes ultimele etape ale procesului de recunoaștere europeană. Este nu doar un câștig pentru producătorii locali, ci și o reafirmare a valorii patrimoniului gastronomic românesc pe piața europeană.

Despre istoria și rețeta brânzei frământate din județul Bistrița-Năsăud am scris în articolul: Brânza frământată de Teaca caută recunoașterea europeană.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 30 mai 2025 are loc a XII-a ediție a Festivalului Alimentului, organizat de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca și dedicat inovației alimentare, evenimentul aducând în prim-plan creativitatea și competențele practice ale studenților din anii terminali de la Facultatea de Știința și Tehnologia Alimentelor. Peste 50 de lucrări de licență inovatoare participă la Festivalul Alimentului 2025, între produsele prezentate de studenți fiind ciocolată fără zahăr, bere cu melatonină sau jeleuri cu probiotice.

La Centrul de Cercetări pentru Biodiversitate de la USAMV Cluj-Napoca, Festivalul Alimentului va reuni peste 50 de produse alimentare inovatoare, dezvoltate în cadrul lucrărilor de licență, și care vor fi grupate în patru secțiuni: produse din carne, produse lactate, produse de panificație, patiserie și zaharoase, respectiv băuturi și produse diverse (miscellaneous).

Printre conceptele remarcabile ale acestei ediții se numără:

• PurpleDogs – snack pe bază de carne;

• CraftBeer Bites – cârnăciori artizanali pentru bere cu afine;

• CrenVital – crenvurști proteici din carne de vită Black Angus;

• Pink Kefir și GoldenChill LactoFree – produse lactate funcționale și fără lactoză;

• Brioșe cu Ganoderma și Turtă dulce cu plante medicinale – creații din secțiunea panificație;

• CHOCOLINA – ciocolată fără zahăr, Zefir artizanal sau Produs tartinabil cu smochine și rubarbă din categoria patiserie și zaharoase;

• Bere cu melatonină, Hidromel cu gutui, Cidru cu ananas;

• La categoria „Miscellaneous”: Batoane proteice vegane, Bomboane gumate cu micoproteine, Snack Brocco Bites, Oxibar sau Jeleu funcțional cu probiotice, CajuCult - alternativa vegană cu putere probiotică.

„Evenimentul are ca scop promovarea cercetării aplicate și a spiritului antreprenorial în rândul studenților, dar și crearea unei punți între mediul academic și industrie. Ediția din acest an a Festivalului Alimentului este una de maturitate, în care accentul se pune pe transferul tehnologic al cercetărilor aplicative către partenerii din industrie, transfer ce valorifică proiectele inovative ale studenților. Îi felicităm pentru pasiune și implicare, iar celor 20 de parteneri care ne sunt alături la ediția din 2025 le aducem calde mulțumiri”, declară prof. dr. Elena Mudura, decan al Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor.

La rândul său, conf. dr. Oana Lelia Pop, prodecan Cercetare, dezvoltare, inovare în cadrul facultății, precizează: „Participanții își vor prezenta proiectele în fața unui juriu format din reprezentanți ai companiilor de prestigiu din domeniul alimentar, precum și a cadrelor didactice ale facultății. Noul concept al festivalului nostru pune un accent sporit pe valoarea informațională din spatele fiecărui produs. Prezentarea de trei minute a fiecărui produs în fața juriului, urmată de sesiunea de discuții și degustări, vor aduce un plus valoros acestei ediții, care confirmă cu certitudine că, atunci când educația aplicată se împletește cu creativitatea și colaborarea interdisciplinară, iau naștere produse alimentare sustenabile, funcționale și perfect aliniate cerințelor consumatorului modern”.

Lucrările studenților vor fi evaluate de patru jurii diferite, în conformitate cu cele patru secțiuni, între orele 8.00 – 12.00, iar festivitatea de premiere va începe la ora 12.30.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Micii producători locali muncesc în fiecare zi, indiferent de sezon. Totuși, cei mai mulți consumatori aleg să îi sprijine doar în preajma Crăciunului sau Paștelui. Pentru a schimba această mentalitate, platforma economierurala.ro continuă campania „Gesturile mici produc schimbări mari”, lansată în decembrie 2024, cu un mesaj esențial: economia rurală are nevoie de susținere consecventă, nu doar sezonieră.

90% dintre români spun că preferă produsele locale, însă doar 18% le cumpără regulat, arată un sondaj realizat online de EconomieRurala.ro. În perioada sărbătorilor, 8 din 10 aleg produse românești pentru masa festivă. Chiar dacă valoarea medie a coșului de cumpărături a crescut cu 9% în 2024, micii producători ajung rar să beneficieze direct de această creștere.

Consumul local nu trebuie să fie o alegere emoțională de sezon, ci un obicei constant. Fiecare produs cumpărat de la un producător local susține nu doar o afacere, ci un întreg ecosistem rural: familii, comunități, tradiții, biodiversitate.

EconomieRurala.ro aduce în atenție câteva exemple de producători locali care merită susținuți tot anul.

În inima munților, acolo unde timpul curge mai blând și tradițiile se păstrează cu grijă, iau naștere brânzeturile De Colțești. Povestea lor începe în 1994, într-o mică afacere de familie, crescută cu răbdare, respect pentru natură și multă dragoste pentru gustul curat.

Fiecare sortiment e o poveste în sine – de la clasicele rețete care ne leagă de copilărie, până la combinații surprinzătoare cu chili, trufe sau lavandă, pentru cei care caută o experiență nouă, dar sinceră. Brânzeturile „De Colțești” sunt obținute exclusiv din ingrediente naturale, fără aditivi, conservanți sau uleiuri vegetale. Maturarea se face lent, timp de minimum patru luni, în condiții atent controlate, pentru a asigura dezvoltarea armonioasă a texturii și complexitatea aromelor. Este un proces care îmbină precizia tehnică cu respectul pentru tradiția de odinioară, iar rezultatul este un produs final autentic, echilibrat și memorabil.

ARCA Bacău este un producător artizanal de delicatese din pește, care îmbină tradiția culinară cu sustenabilitatea. Folosind pește provenit din iazurile proprii și legume crescute natural, ARCA oferă o gamă variată de produse, de la pește afumat cu lemn de fag și cireș, până la salate de icre, pateuri și creme tartinabile. Toate preparatele sunt realizate în loturi mici, fără conservanți, respectând rețete autentice transmise din generație în generație. Prin această abordare, ARCA reușește să ofere consumatorilor produse cu un gust autentic și echilibrat, reflectând respectul pentru natură și tradiție.

Safala Organic Farm, afacere aflată în satul Șinteu din județul Bihor, este o fermă ecologică fondată de Oana și Bogdan Lerescu, care au ales să cultive alune de pădure și zmeură. Pe aproximativ șase hectare de aluni și un hectar de zmeură în spații protejate, familia Lerescu aplică principii de agricultură ecologică, evitând utilizarea pesticidelor și îngrășămintelor chimice. Pentru a combate risipa alimentară, surplusul de fructe este transformat în dulceață, nectaruri și alte produse procesate. Produsele lor sunt disponibile în târgurile locale din Oradea și prin intermediul magazinului online.​

La crama Vinaltus, oenologul Iustin Urucu a lansat gamele super-premium Demeter i.u.s.o. (Iustin Urucu Super Oltenești) și Corvus i.u.s.r. (Iustin Urucu Super Românești), evidențiind atât soiuri autohtone, cât și internaționale, reflectând terroir-ul unic al regiunii. Vinurile sunt produse în ediții limitate, utilizând struguri cultivați pe o plantație de aproximativ nouă hectare, situată într-un microclimat favorabil creat de râurile Jiu, Amaradia și Almăjel. Crama Vinaltus, finalizată în 2023, dispune de facilități moderne și o sală de degustare, oferind vizitatorilor o experiență autentică în descoperirea vinurilor oltenești.​

Cristina și Cătălin Plăiașiu, fondatorii Tinerii Fermieri, cresc peste 90 de familii de albine în Valea Stânii, județul Argeș, oferind miere pură, neprocesată termic, ambalată manual imediat după extracție. Produsele lor, precum mierea de salcâm, mierea de tei și fagurele cu miere, sunt apreciate de chefi de top și colaboratori din restaurante renumite din București. Cu o linie proprie de procesare, fiecare borcan reflectă pasiunea și grija pentru calitate. Livrarea personală și prezența activă în târguri locale consolidează legătura directă cu clienții, evidențiind angajamentul lor față de produse autentice și sustenabile.​

Anca Oloeriu, împreună cu soțul ei, Florin, și fiica lor, Elena, au transformat o livadă din satul Manga, comuna Voinești (Dâmbovița), într-o afacere de familie numită Arome din Voinești. Inițial, căutând un refugiu departe de agitația Bucureștiului au descoperit un teren cu aproximativ 230 de pomi fructiferi și o cabană cochetă, care le-a oferit cadrul ideal pentru escapadele de weekend. Observând potențialul livezii, au început să valorifice fructele prin producerea de sucuri naturale și fruct, promovându-le activ pe pagina lor de Facebook. Livrările se fac în București și Ilfov.

Povestea Flaronia a început din dorința Floricăi Blatter de a valorifica experiența acumulată în peste 20 de ani de muncă în Austria, investind într-o plantație ecologică de aronia în satul Sălcioara, județul Călărași. Cu o investiție inițială de 50.000 de euro, Florica Blatter a fondat Bio Flaronia și produce sucuri presate la rece, dulcețuri și siropuri din aronia, fără adaosuri artificiale, toate certificate BIO. Afacerea a crescut treptat, chiar și în lipsa resurselor umane sau a unei infrastructuri de procesare proprii, dar cu multă determinare și integritate. Produsele Flaronia, cunoscute pentru eticheta curată și beneficiile lor antioxidante, pot fi comandate online, iar planurile de viitor includ o fabrică proprie de procesare.

Eggcellent, o microfermă din satul Tonești, comuna Sâmburești - Olt, reprezintă o afacere de familie cu peste zece ani de experiență în producția de ouă certificate ecologic. Ouăle provin de la găini „pasture raised” respectându-se stilul de viață al păsărilor, fără antibiotice, cu o hrană de calitate, ceea ce le asigură un gust delicios și o valoare nutrițională mare. Deși prețul per ou este puțin mai ridicat, aceste atribute sunt de neegalat într-o bucătărie profesională, preocupată de calitatea ingredientelor.

Carmangeria Casa Țăranului din Bihor este un exemplu de afacere locală care reușește să păstreze gustul autentic al mezelurilor tradiționale, produse după rețete de familie transmise din generație în generație. Înființată în 2019 printr-un proiect Start-Up Nation, afacerea s-a dezvoltat treptat, cu mult efort și pasiune, livrând direct consumatorilor din județ. Participarea la târguri locale și colaborarea cu piața volantă din Oradea le-au adus vizibilitate și apreciere în rândul iubitorilor de produse autentice.

​Bozo este un brand românesc de detergenți premium, fondat în 1995 la Râmnicu Vâlcea. Cu o experiență de aproape trei decenii, compania produce și comercializează o gamă variată de produse, inclusiv detergenți, odorizanți, balsamuri, degresanți, detartranți, soluții anti-calcar și anti-rugină, soluții pentru geamuri, săpun lichid, înălbitori de rufe și parfumuri ambientale, toate fabricate în România. Produsele sunt dezvoltate în laboratoarele proprii și supuse permanent controalelor de calitate. Astăzi, Bozo Factory investește continuu în cercetare, dezvoltare și tehnologie pentru a satisface cele mai diverse exigențe ale consumatorilor. De-a lungul timpului, compania a câștigat încrederea consumatorilor, reflectată în recenziile externalizate primite, având un scor de 9,7 din 10.​

Tot un brand românesc de detergenți este ECLAR, detergent gel pentru rufe, care are în compoziție un ingredient special: bicarbonatul de sodiu, ale cărui proprietăți miraculoase îl fac unic. Este produs în județul Dolj, la Băilești, acolo unde este „acasă” pentru Ramona și Laurențiu Ungureanu, o familie tânără care a revenit în țară în anul 2016 după vreo zece ani de muncă în Italia. Astfel, familia Ungureanu a investit în propria fabrică de detergent Eclar Factory RO, iar timp de trei ani, până în 2019 când a apărut pe piață detergentul ECLAR (Evelyn, Cassian și Andi - copiii, plus părinții Ramona și Laurențiu, împreună formează Familia ECLAR), tinerii investitori au depus o muncă intensă. Cei doi soți au perfecționat formula, împreună cu renumiți chimiști, au testat-o pe diverse tipuri de pete, pe mai multe tipuri de țesături și programe de spălare. În tot acest timp, au folosit detergentul pe hainele lor și ale celor trei copii. Au rafinat rețeta până când au ajuns la o formulă care face față tuturor exigențelor și este complet sigură pentru întreaga familie, indiferent de vârstă sau sensibilitățile pielii. Astăzi, cu fiecare sticlă de detergent ECLAR vândută, Ramona și Laurențiu Ungureanu simt că au realizat ceva cu adevărat important, un produs pentru întreaga familie, care reflectă pasiunea, munca și dedicarea tinerilor antreprenori.

​Pai din Pai este o afacere de familie din județul Constanța, fondată de Andreea Chițu, care produce paie de băut 100% naturale și biodegradabile, realizate din tulpini de grâu și secară provenite din propria fermă de 80 de hectare. Aceste paie reprezintă o alternativă sustenabilă la cele din plastic, fiind rezistente în băuturi calde și reci și complet compostabile. Procesul de producție implică recoltarea, spălarea, sterilizarea și ambalarea în materiale reciclabile, fără utilizarea plasticului. Produsele „Pai din Pai” sunt disponibile online și în rețelele sociale, promovând un stil de viață eco-friendly și sprijinind tranziția către consumul responsabil.

Un gest mic poate însemna enorm pentru un sat. Haideți să schimbăm obiceiurile, nu doar sărbătorile.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 7 – 9 noiembrie 2024, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) găzduiește „Târgul de Sfinții Mihail și Gavril”. Organizat cu sprijinul Cooperativei Agricole Caprirom Sud Muntenia, evenimentul este o oportunitate pentru producători și procesatori să-și promoveze produsele agroalimentare, dar și un bun prilej de informare a consumatorilor cu privire la proveniența și modul de preparare al produselor.

La târgul din curtea MADR, vizitatorii vor găsi o gamă variată de bucate tradiționale românești, dar și produse locale autentice și diversificate. Vor fi expuse produse atestate tradițional din categoria lactate, carne, băuturi spirtoase, dar și produse care au dobândit mențiunea „produs montan” din categoria miere, lactate și preparate din pește. Totodată, nu vor lipsi produsele care au dobândit protecția la nivel european, precum: brânză „Telemea de Sibiu” – IGP, „Magiun de prune Topoloveni” – IGP. „Cumpărând produse de la producătorii autohtoni, putem sprijini economia și susține dezvoltarea durabilă a zonelor respective, contribuind totodată la promovarea tradițiilor noastre gastronomice”, a declarat ministrul Florin Barbu.

Vizitatorii au posibilitatea de a degusta și își pot cumpăra preparate din carne, lactate din lapte de vacă, oaie sau capră, fructe și legume, dulcețuri, gemuri, sucuri, siropuri, uleiuri presate la rece, produse de patiserie, produse apicole, băuturi spirtoase, obținute toate de producătorii români prin valorificarea materiei prime locale.

Iubitorii de produse și preparate pescărești vor găsi la Târgul de Sfinții Mihail și Gavril producători de pește din Jurilovca, Sfântu Gheorghe și Murighiol care vor aduce borșul tradițional de pește cu ardei iute, mămăligă, mujdei; pește la plită (crap, caras, biban, somn, macrou, sturion, calcan, stavrid, lufar, levrec, hamsie, chefal, șalău, zărgan); ciorbă de pește și storceag; saramură de pește cu mămăligă și mujdei; midii cu sos de usturoi; rapane în sos de vin; pește prăjit: hamsie, șalău, chiftele de pește, sprot, guvizi, barbun.

De asemenea, vor putea fi degustate și cumpărate o serie de preparate precum: zacuscă cu pește, icre de crap sau de știucă, batog afumat, diverse sortimente de pește marinat, sardeluțe marinate, cremă din păstrăv, unele din acestea atestate ca produse tradiționale și produse care dețin mențiunea de calitate facultativă „produs montan”.

Și produsele reprezentative pentru Delta Dunării înregistrate pe scheme de calitate, Scrumbia afumată de Dunăre –Indicație Geografică Protejată (IGP); Salata cu icre de știucă – Indicație Geografică Protejată (IGP) și Salata Tradițională cu icre de crap – Specialitate Tradițională Garantată (STG), dar și specialități precum pastrama Deltaica de crap argintiu afumată, file de păstrăv morcovit afumat la cald, batog din file de păstrăv, caviar de pastrav, cârnat din păstrăv morcovit jăruit la cald, păstrăv în osânză de legume, păstrăv murărit pe Zamora, tocană de păstrăv jăruit cu legume, tocană de păstrăv jăruit cu legume, păstrăv în zamă de roșii, pate din ficat și file de păstrăv, toate se vor găsi la târgul din curtea Ministerului Agriculturii.

La evenimentul de la km 0 al Capitalei vor fi prezente și deserturile - cozonac, prăjituri și produse de patiserie, poale-n brâu de Tocileni, alivenci moldovenești, colac cu nucă de la Boianu, chec de casă, pită de casă cu cartofi, dar și legume și fructe proaspete și procesate cum ar fi: murături, zacuscă, dulcețuri, gemuri, compot, sucuri și siropuri. 

Totodată, oaspeții târgului vor putea alege cadouri pentru cei dragi care își serbează onomastica, diverse sortimente de dulciuri naturale sănătoase, fără zahăr: brioșe, bomboane, ciocolată, batoane proteice; plante și flori de sezon aduse de Asociația Producătorilor de Flori Muntenia.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Vă propunem să citiți un interviu cu secretarul de stat din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Aurel Simion, despre tradiții culinare ale românilor de ieri, ce pot face parte dintr-o industrie alimentară alternativă în România de azi sau, mai degrabă, de mâine. Temele abordate au fost mai multe, de aceea merită să zăboviți câteva minute, pentru a-l lectura.

Reporter: Cum a fost anul 2023, după ce ați tras linie?

Aurel Simion: Pe sectorul coordonat de mine, eu zic că bine. Și dacă suntem sănătoși înseamnă că anul a fost bun. În afară de activitatea de zi cu zi pe industrie alimentară și alte responsabilități pe care le avem, aș scoate în evidență ceea ce am făcut pentru zona montană a României – răspund de Agenția Națională a Zonei Montane –, aș aminti că în anul 2023, într-o perioadă foarte scurtă, am reușit să implementăm 198 de proiecte pe zona montană. Tot în 2023 am constituit cele nouă grupe de munți; Comitetele de Masiv; am făcut Consiliul Național al Muntelui, un lucru extrem de important, și nu în ultimul rând am lucrat și am participat la elaborarea Strategiei naționale de dezvoltare durabilă a zonei montane din România, strategie care va face obiectul unei hotărâri de guvern în prima parte a anului 2024. De ce scot în evidență Strategia? Pentru că, de aici încolo, dezvoltarea zonei montane va avea o temelie. Este o strategie bine gândită și discutată, reieșită din dialogul purtat în deplasările noastre în teritoriu, în întâlnirile cu oamenii și fermierii din zona montană a României. Agenția Națională a Zonei Montane a participat inclusiv la declararea transhumanței ca activitate protejată la nivel mondial. Am participat la elaborarea Legii Punctului Gastronomic Local, o acțiune și o activitate în care am mare încredere. Mi-aș dori din tot sufletul și voi pune umărul ca ea să fie implementată într-un timp cât mai scurt, în așa fel încât în România să avem cât mai multe, sper 5000-6000 de puncte gastronomice, pentru că avem cu ce să ne lăudăm în zona rurală. Ministerul Agriculturii este și al Dezvoltării Rurale, și atunci trebuie să avem în atenție, în politica pe care o facem, și dezvoltarea, și menținerea zonei rurale a României. Punctul Gastronomic Local face parte dintr-o asemenea strategie, este un element de păstrare a tradițiilor noastre, a gastronomiei românești, dar nu în ultimul rând valorifică, pe lanț scurt, producția din gospodăria proprie. Iar gospodăria țărănească, la nivel european și nu numai, rămâne un exemplu de sustenabilitate și de economie circulară.

Muntele și managementul specific

Reporter: Care sunt atribuțiile pe care le au Comitetele de Munte și Consiliul Național al Muntelui?

Aurel Simion: Munții României sunt împărțiți în nouă grupe de munți, pentru că fiecare grupă are specificul ei și trebuie ținut cont, când faci o politică, de particularitățile zonei respective. Să vă dau câteva exemple. Când am stabilit grupa de munți Făgăraș, se punea problema turismului, la fel și pentru cei din Dâmbovița, care susțineau că problema cea mai importantă a munților este dezvoltarea turismului; ne-am dus în Bihor, iar cei de acolo gândeau că ar fi o prioritate popularea cu zimbri a zonei montane din regiune și cu pește autohton a râurilor montane, se refereau la lostriță; ne-am dus în Harghita și acolo cea mai mare problemă era împădurirea plaiurilor alpine, era vorba nu doar de afiniș, ci și de ferigă, steregoaie și așa mai departe, că dacă aciditatea pajiștilor alpine se schimbă și devine din ce în ce mai acidă, atunci plantele toxice și cele invazive acoperă plaiul montan și animalele nu mai au unde să pască; ne-am dus în Covasna și cea mai mare problemă era atacul urșilor în gospodăriile populației și ale fermierilor din zona respectivă. Deci fiecare grupă de munți are particularitatea ei, de aceea legiuitorul, în 2018, prin Legea 217, a gândit împărțirea pe grupe de munți, în așa fel încât fiecare să vină cu specificul și problemele proprii pentru a le integra într-o strategie sau într-o decizie a Consiliului Național al Muntelui. Pe sistem piramidal, cele nouă Comitete de Masiv sunt coordonate de Consiliul Național al Muntelui, unde președinte este prim-ministrul, secondat de ministrul agriculturii, ca vicepreședinte. Este foarte importantă constituirea acestor Comitete de Masiv și a Consiliului Național al Muntelui pentru că decizia nu mai trece prin zece mâini, trece de la bază direct la decident, iar implementarea ei se face mult mai rapid, scurtând timpul de la nevoie la decizie. Îmi place această structură de coordonare. Noi, Ministerul Agriculturii, vom veni și cu Strategia, ne vom duce la prim-ministru, la Consiliul Național al Muntelui, o vom analiza acolo și apoi vom demara legiferarea ei printr-un HG, în așa fel încât în viitoarele legislaturi sau cine vine la conducerea Ministerului va trebui să implementeze ceea ce a legiferat Consiliul Național al Muntelui. Agenția Națională a Zonei Montane, care aparține de Ministerul Agriculturii, va asigura implementarea măsurilor dispuse de Consiliul Național al Muntelui. De aceea mi se pare o formă de organizare bună, având și Strategie, deci zona montană a României ar trebui să primească o atenție deosebită, pentru că zona montană ne oferă atâtea lucruri: de la mediu la apă, la climă, la ce vrem noi.

Reporter: De altfel știu că există o lege prin care se stabilea o sumă de un miliard de euro pentru dezvoltarea zonei montane.

Aurel Simion: În 2018 era povestea, cu cele cinci legi care au făcut un ansamblu de legi în frunte cu Legea 217, Legea Muntelui, era vorba acolo de legea de înființare a punctelor de sacrificare, legea de înființare a stânelor montane, a punctelor de colectare și procesare a laptelui și a fructelor de pădure. Noi anul trecut am finanțat trei dintre aceste domenii de activitate: procesarea și colectarea laptelui, procesarea și colectarea fructelor de pădure și, nu în ultimul rând, a stânelor montane. Eu sunt mulțumit de ceea ce am făcut, personalul Agenției montane a asigurat un pionierat în finanțarea strictă a zonei montane a României, am trecut prin focul înțelegerii și al coordonării unor asemenea proiecte, sper să le dezvoltăm de aici încolo cu și mai mare aplicabilitate și rezultate în teritoriu. Strategia de dezvoltare a zonei montane a făcut obiectul unui proiect POCA (Programul Operațional Capacitate Administrativă), licitația a fost câștigată de Banca Mondială, strategia în sine este elaborată de Banca Mondială împreună cu Ministerul Agriculturii și cu toate celelalte nouă Comitete de Masiv din România. 

Reporter: Ce facem cu Strategia mai departe? Vom avea o strategie, ea va fi aprobată, și ca atare va trebui să genereze niște legi care să urmeze această strategie.

Aurel Simion: Pot să genereze și legiferare, și legi, dar în primul rând trebuie să genereze finanțări, și mă gândesc pentru zona montană la finanțări multifond, că nu numai din bănuții de la Ministerul Agriculturii poți să ții o zonă montană a României, va trebui să găsim și alte forme de finanțare, probabil directă, de la Comisia Europeană, de la Ministerul Mediului, din fondurile europene, în așa fel încât zona montană să beneficieze de o atenție deosebită, inclusiv financiară la nivel național, pentru că Strategia trebuie să identifice și soluții de finanțare. O așteptăm cu mare drag. Chiar dacă am participat la ea, mă interesează forma finală. Știu că e finală, așteptăm să fie depusă la noi.

Transhumanța nu ar trebui să dispară

Reporter: Un alt lucru de care aminteați ceva mai devreme, o activitate milenară în România, care a stat la baza schimburilor, relațiilor culturale între regiuni, cu un rol foarte important în tradiția noastră și păstrarea ei, transhumanța. Cum o sprijinim în continuare? Trebuie să recunoaștem că transhumanța nu se mai practică decât foarte rar.

Aurel Simion: E păcat că nu se mai practică, din punctul meu de vedere. Probabil, colegii din parlament sau fermierii mari or să mă contrazică și or să zică: „Domnule, nu, transhumanța se făcea atunci când forma de proprietate era una singură, acum s-a divizat, fiecare om are parcela lui și conform constituției și tradiției noastre, a românilor, «ce-i al meu e al meu și nu trebuie să fie călcat de nimeni»”. Cred totuși că transhumanța avea un rol benefic. Pentru că ne confruntăm la ora actuală cu o problemă destul de serioasă, cei de la Academia de Științe Agricole ne sesizează degradarea pajiștilor alpine, ceea ce e un fenomen periculos pentru zona montană. De ce se degradează? Pentru că avem din ce în ce mai puține animale – și lipsesc mai ales cele din specia ovine, pentru că pajiștea alpină este întreținută în special de oaie –, având animale puține, pășunatul la munte a scăzut și atunci noi trebuie să facem ceva. Trebuie să facem ceva și ca stat. N-aș vrea să ajungem în situația în care să cheltuim sume foarte mari ca să întreținem pajiștile alpine, prin aplicarea de amendamente pentru a crește aciditatea, pentru că plantele pe care le-am dat ca exemplu nu trăiesc într-un sol alcalin. De fapt, asta făcea oaia în zona montană. Oaia practic însămânțează materie organică, bălegar, care prin descompunere oferă solului mai multă alcalinitate, iar dezvoltarea florei montane obișnuite prinde amploare. 

Reporter: Există o problemă și cu jnepenișul, pentru că în fiecare an trebuie tăiat.

Aurel Simion: La nivel european, jneapănul este ocrotit. La noi este invaziv și sunt probleme. Nu știu cum vom gândi, dar transhumanța va beneficia probabil de un sistem legislativ de menținere a acestui fenomen, pentru că România în sine, dacă ne uităm și în istorie, practic ne-am stabilit prin păstorii noștri de veacuri. Trebuie să păstrăm ceea ce istoria ne-a lăsat și să lăsăm în continuare și noi.

Punctul Gastronomic Local, la început de drum

Reporter: Punctele Gastronomice Locale, ușor-ușor, au început să prindă localități cu tradiție în zona montană, dar nu numai acolo, pentru că punctul gastronomic nu este doar în zona montană sau în zonele turistice, el poate fi oriunde.

Aurel Simion: Corect. Nu trebuie să le legăm în mod special de zona montană. Eu le-am corelat acum pentru că cei din conducerea zonei montane au avut disponibilitate și m-au ajutat în poziționarea Ministerului Agriculturii vizavi de Punctul Gastronomic Local. Discuțiile pe această temă au început în 2020, când, împreună cu Ivan Patzaichin, le-am dezvoltat, am avut negocieri cu Ministerul de Finanțe, cu Ministerul Turismului, cu ANSVSA-ul, am găsit înțelegere la aceștia din urmă, președintele a emis un ordin de înregistrare a acestor Puncte Gastronomice Locale, iar ele au început să funcționeze. În schimb, nu erau legiferate. Nu aveai un Cod CAEN și o identificare ale lor, exista posibilitatea să fie confundate cu restaurante sau cu altceva, și atunci legiuitorul a venit și le-a identificat prin această lege. Ele trebuie să se dezvolte la nivelul întregii țări. Zona de câmpie poate și ea oferi anumite rețete și să dea un gust foarte bun preparatelor. De exemplu, poți să înființezi un Punct Gastronomic Local lângă o pescărie, lângă o entitate de vânătoare, la o stână – am văzut și în Belgia chestiunea asta. Anul acesta, ar trebui să ne gândim la ferme didactice, la stâne didactice, în așa fel încât dragostea pentru agricultură și pentru animale s-o preia și tânăra generație. Deci aceste puncte gastronomice poți să le înființezi unde există o sursă de hrană. Mai departe, aceste puncte se vor dezvolta. Cel care practică un management, un marketing bun, cel care e la o intersecție de drumuri din zona rurală, cel care este aproape de un obiectiv turistic poate să se dezvolte, și atunci va trebui să treacă la o următoare etapă, să se mărească, să nu ofere mâncare doar pentru 15 persoane, să ofere pentru 30, 100 și așa mai departe, și să treacă astfel la o altă formă de organizare. Pe mine, ca Minister al Agriculturii, mă interesează să valorifice ceea ce produce, să-i dea plusvaloare.  Pentru că noi nu folosim la maximum ceea ce produce gospodăria țărănească. Noi, Ministerul Agriculturii, gestionăm și risipa alimentară, facem politici ale risipei alimentare în România, și atunci ceea ce produce fermierul, micul gospodar, nu trebuie să se irosească, trebuie să îl pui într-un tuci, pe sobă și să faci o ciorbă, o mâncare, pe care să o oferi pentru că este de cea mai bună calitate. Noi punem în valoare ceea ce are frumos și bun zona rurală a României și zonele limitrofe ale orașelor, adică zona rurală a urbanului.

În lege se specifică că vor face obiectul finanțărilor sau ajutorului din partea Ministerului Agriculturii. Noi, Ministerul Agriculturii, la nivel teritorial finanțăm GAL-urile, Grupurile de Acțiune Locală, Punctele Gastronomice Locale trebuie să facă parte – și e foarte bine să audă președinții de GAL-uri – din strategia dumnealor de dezvoltare locală. Și va trebui, ușor-ușor, să fie și finanțate. Deocamdată statul român nu cheltuiește niciun ban pentru punctele gastronomice. Sunt GAL-uri în Bistrița-Năsăud, v-aș da exemplu, care au finanțat punctele gastronomice locale. Este foarte bine și așa ar trebui să dezvoltăm și să diseminăm informația la nivel național.

Reporter: Știu că există o platformă unde găsim Punctele Gastronomice Locale, ar trebui să fie inclusiv meniul pentru ziua următoare.

Aurel Simion: Suntem la început. Noi, Ministerul Agriculturii, împreună cu colegii de la AFIR, gestionăm aplicația CPAC (Catalogul Produselor și Activităților Certificate), acolo avem trecute produsele montane, produsele tradiționale, zone și așa mai departe. Vom proceda inclusiv la popularizarea lor, pentru că intră în atribuțiile Ministerului Agriculturii. În afară de faptul că am făcut această aplicație, noi trebuie să le asigurăm și o publicitate. Așadar, va exista și o platformă. În calitate de consumator vă spun, când mă duc în zona Sălaj, de exemplu, și am ajuns la ora prânzului, mi-ar plăcea să mă uit pe telefon și să văd în zonă la cine mănânc și ce mănânc, ce meniu are; pui mâna pe telefon, suni: „Doamna X, ce aveți astăzi la masă? – Am ciorbă de fasole cu ciolan”. Dacă vreau, mănânc, dacă nu, mă duc la vecina, care are o ciorbă de pasăre sau altceva. Cam așa ar trebui să ajungem să funcționeze și așa putem să aducem o plusvaloare, o creștere a nivelului de trai al locuitorilor din zona rurală. E o mică părticică acolo care poate să devină un business foarte bun la nivel național.

Schemele de calitate, pe un trend ascendent

Reporter: Să discutăm despre schemele de calitate, care ar putea aduce finanțări. La noi, toate costurile sunt integrate în preț, devenind mai mari decât prețurile produselor din import, care ne sufocă. Pentru că acolo prețurile sunt susținute, măcar într-un procent, prin schema de calitate, deja implementată.

Aurel Simion: România are la ora actuală 13 produse recunoscute european pe IGP (Indicație Geografică Protejată) și STG (Specialitate Tradițională Garantată). Puțin, vizavi de multitudinea de produse pe care le avem sau rețete pe care românii de-a lungul timpului le-au păstrat și le-au dus mai departe. Bazinul de recoltare a acestor produse pe care noi le autorizăm la nivel european, le atestăm la nivel european, este format de Produsele Tradiționale, Produsele Montane. Ca Produs Tradițional, Ministerul Agriculturii a comunicat la Comisie Ordinul 760, astfel Produsul Tradițional este o schemă de calitate națională recunoscută european. Legislativ ne-am asigurat, adică am plecat cu baza, baza este solidă, avem Ordinul 760, avem Rețetele Consacrate comunicate la Comisia Europeană, și iată că din 2020 până la zi avem șapte produse care s-au atestat, avem în fază finală încă două la Comisia Europeană, avem o opoziție făcută de bulgari la Sardeluță marinată, am avut opoziție de la vecinii noștri bulgari aproape la toate produsele, mai ales la cele din zona Dobrogei, pentru că spun ei că tradiția este comună, rețetele sunt comune și așa mai departe; nu fac decât să lungească acest timp de recunoaștere a produselor, dar cu siguranță și Sardeluță marinată, și Batog deltaic de sturion vor fi recunoscute în scurt timp la UE. Avem și alte produse în studiu, avem nouă produse din zona Bihor pe care Ministerul Agriculturii trebuie să le trimită la Comisie. România a intrat și târziu, în 2007, în UE, până am înțeles și noi fenomenul și am avut un feedback al procedurii a durat ceva, dar, în ultimul timp, eu spun că suntem pe un trend ascendent și ne mișcăm destul de bine.

Reporter: În ceea ce privește produsele tradiționale atestate? Odată cu schimbarea legislației, de la mii de produse s-a ajuns la…?

Aurel Simion: La 760 de produse. Potențialul este mult mai mare, fără discuție, tot am lucrat cu Direcțiile agricole din teritoriu, unde ar trebui și dumnealor să ne asigure o mult mai mare publicitate, diseminare a acestor avantaje. Avantajele  schemelor de calitate nu sunt mici. Când atești un Produs Tradițional, practic îi dezvălui și povestea. Având poveste, ai asigurat scaunul la masa negocierilor. Și atunci poți să discuți cu marii retaileri, cu cumpărători și așa mai departe, despre produsul tău. Dacă te duci și vrei să discuți despre un produs banal, pe care-l fac toți, n-ai cum să penetrezi piața sau să rămâi în piață. Și atunci e nevoie de o poveste a produsului. Și când ne ducem la UE ne ducem cu niște particularități pe care nu le au alte state. Avem în lucru acum, în afară de produsele de Bihor, avem Virșli de Hunedoara, avem Cârnați din Topor și Carnea afumată la garniță, amândouă din Vâlcea.

Reporter: Și ar mai fi, mi-am adus aminte, „Tocanul de oaie”.

Aurel Simion: Da. Tocanul de oaie este un produs atestat, tot în Vâlcea. Membru al Asociației Producătorilor Tradiționali, Meșteșugari și Artizani Vâlcea este și dna Maria Băbu (Băcița Mărioara de la Stâna Ștefanu, n.r.), la care faceți referire, Muntele Ștefanu și așa mai departe, zone frumoase ale României.

Reporter: Și mai avem acel vestit ceaun…

Aurel Simion: De la doamna Maria Spinciu. Maria și ceaunul. Este un proiect tot al Asociației Producătorilor Tradiționali, Meșteșugari și Artizani Vâlcea – pe doamna Maria am găsit-o cu disponibilitatea de a arăta tinerei generații ce înseamnă o mâncare făcută românește, la ceaun, cu lemne și produse românești versus fast-food. Cam așa este proiectul. Este un proiect ambițios, a prins deja în județ și în zonă, îl vom dezvolta la nivel național.

Reporter: Știu despre proiect pentru că m-am întâlnit cu dumneaei și chiar mi-a povestit că vrea să meargă în țară, într-un turneu, prin care să promoveze mâncărurile la ceaun.

Aurel Simion: S-a făcut o primă întâlnire pe 29 decembrie 2023 la Horezu. Chiar am fost și eu prezent acolo. Putem să generăm asemenea activități la nivel național, și ar fi bine să o facem. Important e să ne păstrăm tradiția, gustul, rețetele și, nu în ultimul rând, să folosim ceea ce producem. Nu trebuie să mă duc la x colț, la un magazin, să cumpăr produse de la orice producător din afara țării și să încerc să-l cosmetizez, pentru că oricum nu-i dai gustul acela autohton.

Lucrurile bune vin din necesitate

Reporter: Ați amintit două produse din Vâlcea, foarte interesante, și vreau să revin asupra lor pentru că am mai văzut prin magazine sau prin țară promovându-se acest tip de produse, și vorbim de Cârnații din Topor și Carnea afumată la garniță. Să dezvoltăm un pic, pentru că fiecare are rețeta sa cu specificul zonei.

Aurel Simion: Lucrurile bune au un izvor. Izvorul îl reprezintă nevoia. Dacă ai o necesitate – și acasă, și în societate –, trebuie să găsești soluții. Cândva, în timp, bunicii și strămoșii noștri încercau să găsească soluții la problemele dumnealor. De exemplu iarna, oamenii din zona deluroasă a Vâlcei, când nu puteau să practice agricultură sau nu aveau mult de lucru, plecau la tăiat de lemne în zona montană. Soțiile trebuia să le pună mâncare în traistă. Ce puteau să le pună în așa fel încât să reziste în timp, să nu se strice? Omul își tăia porcul la Crăciun și începea să-l prepare. Cârnații din Topor, din Vâlcea. De ce din topor? Pentru că n-aveai alte unelte de tăiat, n-aveai mașină de tocat și automat foloseai toporul cu care lucrai. Aveai topor și te apucai să prepari Cârnații din topor. Gospodina își alegea carnea și o toca din topor.

Reporter: Acum să nu ne gândim la toporul de tăiat lemne, ăla mare. Era o toporișcă ușor de mânuit.

Aurel Simion: Sigur, nu secure. Dar să știți că, dacă stai și analizezi, practic tăierea cărnii cu toporul avea și o particularitate, pe care dumnealor, la timpul respectiv, nu o știau: una e să tai carnea cu un cuțit foarte frumos și alta e s-o tai cu toporul, pentru că toporul și zdrobește, sparge proteina, se eliberează enzima și de aici procesul de frăgezime și ulterior de maturare al cărnii se accelerează și devine mult mai suculentă, mai plăcută, iar rezistența la masticație este mult mai mică. Acești cârnați se pun la fum, se puneau la fum cald în primă fază, se puneau la uscat deasupra plitei, se uscau până când membrana foșnea, apoi se puneau pe coș, prima dată la fum cald și apoi la fum rece. E o tradiție extrem de frumoasă. Merg mai departe la carnea la garniță: practic, din acești cârnați, se toc și, împreună cu altă carne afumată, spata de porc se afumă, se toacă și se prăjește în untura proprie, nu existau borcane, existau oale din lut și se punea carnea, practic se conserva în untură, și atunci gospodarul, proprietarul o lua în traistă și pleca, mai punea puțină untură pe o felie de turtă de mălai – n-aveau pâine – și își asigura pansamentul gastric și un prânz sănătos. Acum trebuie să înțelegem că România are bogății în sare, dar sarea din fiecare salină are anumite proprietăți și, automat, cea din Vâlcea am înțeles că e mult mai bogată în magneziu și zinc, care dă un anumit gust și o savoare produselor respective. Asta îi și identifică ca un produs din zonă. Asemenea povești avem peste tot în țară, important este să găsim oameni care să-și ia puțin din timpul dumnealor în așa fel încât să scrie povestea și să vină cu produsele la Ministerul Agriculturii. Nu costă nimic pentru cineva care vrea să-și ateste un Produs Tradițional. Adevărat, atestarea pe IGP-uri, europeană, costă, pentru că te adresezi unui organism de certificare, sunt costuri și de analiză, în schimb dacă tot prinzi istorie ca Produs Tradițional, e păcat să nu mergi mai departe, la certificarea europeană, și astfel rămâne ceva după noi.

Trebuie să legiferăm ce vrea sistemul

Reporter: La final: la ce să ne așteptăm în 2024 pe sectorul industrie alimentară?

Aurel Simion: Depinde ce-ți propui. Important e să dialogăm, că practic instituțiile statului sau Ministerul Agriculturii în cazul nostru, trebuie să legifereze ceea ce vrea sectorul. Și atunci trebuie să identificăm foarte bine ce vrea sectorul. Sectorul de procesare și așa mai departe. Acum, agricultura României este o agricultură care are și cele mai mari exploatații, dar are și cele mai multe și fărâmițate, la fel și producătorii, sunt producători jucători mari, cu care te poți lupta european și nu numai, cu ei în spate poți să înclini pozitiv balanța comercială a agriculturii, dar ai și foarte mulți jucători mici, care încearcă să facă, încearcă să ducă mai departe moștenirea lor. Sunt acei jucători pe care eu îi rog să se aplece și asupra Punctului Gastronomic Local, să valorifice tot ceea ce produc acolo. Noi, Ministerul Agriculturii, trebuie să-i ajutăm pe toți, trebuie să-l ajutăm și pe cel mic, nu trebuie să-l lăsăm să ajungă un asistat social, trebuie să-l ajutăm în așa fel încât să-l menținem în piață și dacă poate să și crească. Avem legi, avem finanțări, și în ultimii 2-3 ani am avut finanțări în agricultură foarte generoase, și granturi, într-adevăr, am avut și probleme cu care noi nu ne-am mai confruntat, nu știam ce înseamnă o criză, fie ea de COVID, fie ea energetică sau ce alta am mai avut, am învățat din ele. Părerea mea e că cea mai mare problemă la o criză este panica, și nu poți s-o elimini decât prin dialog. Ministerul Agriculturii, când am avut COVIDUL și au fost rafturile goale în hipermarket, a ieșit și a spus: stop. Atunci am introdus raportarea stocurilor, am făcut-o nu neapărat că noi nu aveam ce să punem pe raft, pentru că știam că există stocuri de marfă, ci pentru liniștea opiniei publice: avem stocuri. Atunci fiecare agent economic a raportat stocurile, noi am avut pe ce ne baza și am comunicat cu cetățenii, am mai avut o sincopă atunci: lipsa uleiului. Și ne-am întâlnit, Ministerul Agriculturii cu procesatorii, și am zis: stați liniștiți, nu intrați în panică, avem ulei. Da, cetățenii României trebuie să stea liniștiți, avem ce pune pe masă, avem și rezerve, avem din ce produce și avem în primul rând un factor uman, agricultorul român, de o foarte bună calitate. Și asta ne asigură un viitor, zic eu, pozitiv și de speranță.

*****

Foto: „Ca Altădată” și MADR

Ajuns la a șasea ediție, Târgul de Crăciun al Gospodăriilor de Produse Montane se desfășoară în zilele de 16 și 17 decembrie 2023, la Casa de Cultură din comuna Ghimeș-Făget, județul Bacău. 20 de producători din zona de munte a județului își vor expune produsele. Organizatori sunt: Degustarium, Primăria Ghimeș-Făget și Grupul de Acțiune Locală (GAL) Valea Muntelui.

„Așa cum Mircea Eliade scria în „Sacrul și Profanul”, că omul credincios își ancorează orientarea în timp și spațiu în funcție de Marile Sărbători, aproape de Crăciun, organizăm cea de-a șasea ediție a Târgului Gospodăriilor de Produse Montane. Toți cei care ne trec pragul pot savura produse de casă deosebite, de pe Valea Muntelui, pot sprijini concurenții din cadrul Concursului de Împodobit Bradul de Crăciun și, totodată, vizitatorii se pot bucura de gastronomie și spectacole artistice autentice”, arată Petru Pal, fondator Degustarium.

La târgul de la Ghimeș-Făget vor putea fi degustate și cumpărate preparate din carne, produse lactate, produse apicole, preparate din pește, produse dulci. Meșterii populari își vor expune și ei produsele. Scopul unui astfel de eveniment este susținerea și promovarea micilor producători, a meșteșugarilor și ansamblurilor folclorice de pe Valea Muntelui, între localitățile Ghimeș-Făget și Dofteana.

La Târgul de Crăciun al Gospodăriilor de Produse Montane va avea loc și o dezbatere pe tema dezvoltării zonei montane de pe Valea Trotușului.

Povestea Degustarium merită să fie amintită, pentru că afacerea socială pornită în 2016 de Petru Pal și copiii lui, Ramona și Damian, înseamnă astăzi o băcănie cu produse locale și o cooperativă care reunește mai bine de 70 de producători tradiționali. „Am pornit Degustarium din dorinţa de a iniţia un punct de degustare pentru vizitatorii localităţii Ghimeş-Făget, situată la graniţa dintre judeţele Harghita şi Bacău. Ideea s-a transformat repede într-o afacere socială, menită să promoveze micii gospodari de pe Valea Trotuşului, prin prezentarea produselor locale autentice. Dorința noastră a fost să nu pierdem reţetele vechi ale produselor tradiționale de casă, dar mai ales de a-i determina pe micii producători din zonă să nu renunţe la această activitate şi să conştientizeze că poate reprezenta o sursă de venit pentru familiile lor”, povestește Petru Pal. Astfel, produsele gospodarilor de pe Valea Ghimeşului au devenit cunoscute în toată ţara.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Într-un peisaj dominat de multinaționale, familia Zanc se ridică precum o mică rezistență, producând lactate și brânzeturi de calitate în România. Cei doi frați, Ambrozie și Călin Zanc, au pornit de la consultanță agricolă și au ajuns să înființeze Lactate Someșene Dej, o fabrică de lactate cu un brand distinctiv - „Țarina”. Cu o devotare deplină, aceștia se străduiesc să aducă în fața consumatorilor produse tradiționale și naturale, într-o piață dominată de produse procesate. Cu toate că întâmpină provocări din partea marilor lanțuri de supermarketuri și a lipsei de sprijin guvernamental, familia Zanc rămâne hotărâtă să promoveze tradiția și să aducă în continuare produse de calitate pe piața lactatelor românești.

Despre industria alimentară românească e destul de greu să spui că este românească, pentru că e dominată de multinaționale. Nu spunem că este doar situația României. Multinaționalele fac legea în multe țări, de aceea se și numesc așa. Procesul de mondializare este început de mult și își are ca principal instrument comunicarea din ce în ce mai facilă, iar ca motor, economia. Comunicarea, pentru că ne determină să dorim să trăim precum cel pe care îl vedem la televizor, pe internet, iar economia, pentru că „cineva” poate să vină în întâmpinarea acestei dorințe. Lucrurile sunt simple și nu trebuie să ne gândim la cine știe ce conspirație. Este un proces social cât se poate de natural. Ceea ce ne întristează este că foarte multe elemente din patrimoniul cultural al lumii se pierd pentru că un consumator nu poate să trăiască în două feluri, și așa cum vede, și este atras să o facă, și conform tradițiilor sale. Sunt societăți mai deschise la nou, dispuse la schimbare, ale căror tradiții sunt deja la muzeu, și altele mai conservatoare, ce par pentru cele dintâi „de pe altă planetă”. România este destul de echilibrată, din acest punct de vedere, dar presiunea este destul de mare și, pe plan economic, slăbiciunile administrative – administrația este singura care se poate opune unui proces monopolizator – au dus la situația actuală.

O mică rezistență în fața multinaționalelor

Și totuși, la fel ca în alte locuri ale lumii, există și o „rezistență”, de fapt o micro-piață a conservatorilor nostalgici care pot alimenta o parte din industria locală.

Beneficiara acestei evoluții este și fabrica de lactate și brânzeturi la care am poposit recent. Este vorba despre Lactate Someșene Dej, înființată de doi frați, Ambrozie și Călin Zanc, care au hotărât, la un moment dat, să nu se mai mulțumească cu statutul de colectori de lapte, adică de intermediari între crescătorii de animale și procesatori, și să devină capăt de linie.

Prima afacere cu care au început a fost de consultanță agricolă, lucrând pentru o mare multinațională cu care „am înființat peste 68 de ferme de vaci, în Transilvania, ferme foarte bine puse la punct. Am vrut să facem o trecere de la familia care crește vaci, deci practic de subzistență, către o fermă de familie, deci de la 2, 3, 4, 5 vaci la 30 de vaci. Și așa am început. După care am intrat în zona de colectare lapte, adunând laptele de la aceste ferme, și îl dădeam mai departe procesatorilor mari. Dar aveam o problemă în tot circuitul ăsta, că eram un tampon și am ajuns să avem din ce în ce mai puțin, iar atunci ne-am întrebat: de ce să nu procesăm noi laptele pe care-l colectăm? Am decis să facem această investiție, dar practic nu am avut bani, am început acest business cu un împrumut de la bancă pe care l-am girat cu un teren agricol mare… deci practic am început cu minus”, spune Călin Zanc.

Construim un brand, nu renunțăm

Au început pe minus, ca alți mulți curajoși. Curajoși sau inconștienți, cum le-ar spune unii, aceia trecuți deja prin noianul de piedici și greutăți inerente. De altfel, s-au convins și ei că nu e ușor. „Sincer, am crezut în acest sector și cred în continuare, dar la câte probleme am avut pe parcursul acestor investiții și al acestei construcții de brand, de business, de ceea ce facem noi, probabil trebuia renunțat la un moment dat, dar am spus că nu renunțăm și mergem înainte.”

Păi, în primul rând, nu te lasă „minusul” să renunți. Deși ne-a spus că sunt mulți cunoscuți ai lui care au făcut-o, pentru că nu au mai rezistat. „Nu vom renunța decât atunci când nu se va mai putea. La un moment dat poți ajunge în direcția aceea, noi cunoaștem mulți oameni care au investit în acest sector și au renunțat la un moment dat pentru că efectiv nu au putut să meargă mai departe. Asta, din cauza problemelor de finanțare, din cauza lipsei de interes a autorităților noastre. Nu i-au protejat deloc pe cei care au investit în aceste sectoare, ba din contră, au fost lăsați să fie exploatați la maximum.”

Așa cum spuneam, autoritatea administrativă a unei țări este singura care poate opune rezistență reală tendințelor de monopol pe care, în baza principiului de maximizare a profitului, orice societate comercială poate să o aibă.

Din fericire, ei par a fi pe drumul cel bun, deci departe gândul renunțării. Și spunem asta pentru că au ales nu doar să producă derivate din lapte, pe care doar să le vândă într-un fel, cum s-o putea, ci au ales să construiască un brand. Grea treabă, zice și Călin Zanc: „Este foarte greu să creezi un brand, o marcă, lucrăm de ani de zile la acest lucru, am început ușor-ușor să intrăm pe piață, dar este greu să pătrunzi, pentru că vă dați seama că ne luptăm cu niște coloși industriali, dacă-i putem numi așa”. E adevărat că pare inegală și oarecum necinstită această „luptă”, dar trebuie să înțelegem că aceia mari au fost și mici odată, cum mari pot ajunge și cei care sunt mici acum.

Calitate premiată

Dar probabil că frații Zanc nu se gândesc la asta și bine fac, pentru că acum se gândesc la ce pot face acum, de exemplu o marfă de calitate. „Vorbim despre acidofile, despre smântâna de bivoliță, smântâna de vacă, iaurtul de bivoliță, iaurtul de vacă, pe care le facem tot așa cum se făceau odată, și sunt bucuros când văd comentarii unde scrie: «Am gustat ceva ce n-am mai gustat de la bunicii mei». Telemeaua de oaie pe care am produs-o noi a câștigat Medalia de aur în Germania, la Institutul DLG, Telemeaua de bivoliță, Medalia de argint și Telemeaua de vacă, Medalia de bronz. Deci suntem cu niște produse de bună calitate pe piață, recunoscute internațional în acest moment. Au fost premiate sub brandul „Țarina”. Am ieșit cu aceste produse pe piață sub acest brand, „Țarina”, și suntem bucuroși că am câștigat și o să mai participăm și la alte tipuri de certificări în exterior, pentru că sunt recunoscute în UE și pentru noi este important acest lucru. Anul acesta în noiembrie, vom duce și celelalte tipuri de produse la degustat tot la acest institut, dar și la alte institute cu certificare afară, ca să fie o paralelă să vedem dacă într-adevăr sunt la nivelul pe care ni-l dorim.”

Nu încape vorbă, ar participa la asemenea concursuri și în țară, dar nu prea sunt. Căci, zice Călin Zanc, „momentan, nu prea avem specialiști care să deguste brânza în România, s-a discutat acest lucru și sperăm să reușească doamna Corina Mareș să facă acest lucru, că lucrează pentru a promova o echipă de degustători de brânzeturi și o școală pentru acest sector, pentru că este foarte important să cunoască producătorii mai mici, mai mari și chiar – de ce nu? – cei din gospodării ce înseamnă anumite lucruri în a procesa lactatele”.

Un lanț eficient de colectare a laptelui

Așa cum spuneam, fabrica despre care vorbim se află în Dej, un oraș aflat în apropierea graniței mai multor județe, astfel că atunci când domnul Zanc spune că „noi colectăm laptele din jur, din toate județele, de la Maramureș, Sălaj, Bistrița, Țara Lăpușului, Valea Someșului”, pare că au un bazin de colectare imens, dar în fapt colectarea se face de pe o suprafață relativ mică: „Nu ne-am îndepărtat foarte tare de Dej, ci undeva la o rază de 56-60 km maximum”. În schimb, procesul de colectare este unul foarte extins pentru că laptele provine de la foarte mulți furnizori. „Avem peste 150 de puncte de colectare. Ciobanilor, la stâne, le-am dat tancuri de răcire, deci am ajutat și am sprijinit mult crescătorii din zonă, suntem cunoscuți pentru colectarea de lapte din 2007, au încredere în noi, au mai încercat și în alte părți, au văzut că suntem totuși o firmă serioasă, ne-am respectat cuvântul pe care l-am dat, și contracte avem cu peste 1.880 de ferme de familie. Foarte multe, foarte greu, foarte mult de lucru…”. Într-adevăr, foarte mult de lucru, dar se pare că au și un avantaj, calitatea laptelui: „Avem un lapte bun, de calitate, și, putem spune – încă nu este certificat, dar va fi pe viitor –, că este un lapte natural, pentru că acești crescători de la care colectăm lapte nu cresc intensiv aceste animale, sunt oameni cu gospodării de subzistență, de la 3 la 10-15 capete, și le cresc într-un anumit fel.”

Acum procesează aproximativ 25.000 de litri de lapte pe zi, dar au loc de creștere, pentru că fabrica are o capacitate mult mai mare: „Capacitatea fabricii este mai mare, undeva la 60.000 de litri pe zi, dar colectarea noastră este de 25.000 pentru vară și avem în perioada în care este laptele de oaie în jur de 1.200.000 – 1.300.000 de litri de lapte de oaie pe sezon, la bivoliță este un pic mai puțin, undeva la 1.500-1.200 de litri pe zi, momentan. Colectăm lapte de vacă, lapte de bivoliță și lapte de oaie, în sezonul în care este lapte de oaie. Pentru oaie avem primăvara – mai, iunie, iulie, august –, bivoliță și lapte de vacă avem permanent”.

Investiții pentru viitor – fabrica „Grota de la Țaga”

Vorbeam mai devreme despre faptul că e greu să se mențină și că uneori trebuie să lupte cu gândul renunțării. Este remarcabil că, în pofida acestor frământări, frații Zanc acționează cu un curaj demn de admirat. Nu doar că nu dau înapoi, dar și fac pași înainte, achiziționând încă o fabrică. E adevărat, una cu potențial, fabrica de la Țaga. „Acolo avem o grotă unică în lume, care adăpostește o bacterie ce nu se poate reproduce în nicio altă parte a lumii. Prin urmare, produsele respective nu pot fi create în altă parte decât acolo. După maturare, aceste produse devin cu adevărat unice. Bacteriile din grotă își îndeplinesc funcția astfel: cu cât sunt mai multe produse puse la maturat în grotă, cu atât ele lucrează mai eficient și mai intens.”

Și nu doar că au achiziționat-o, încă de anul trecut, dar au și investit în modernizarea ei. „Am făcut o investiție mare acolo și este de actualitate. Doar la grotă nu am intervenit și nu vom interveni niciodată, deoarece  este așa de peste o sută de ani. În acea zonă deja efectuăm probe, deoarece suntem pe cale de a obține autorizația finală, practicăm producția unui produs tradițional și dorim să obținem Indicația Geografică Protejată (IGP) pentru acea regiune. Mai avem foarte puțin de lucru și vom deschide fabrica, deoarece am finalizat renovarea și retehnologizarea și am schimbat fluxul tehnologic.”

Acolo se va adăuga un nou bazin de colectare a laptelui. „În viitor, pentru noua fabrică pe care am achiziționat-o anul trecut, la Țaga, fosta fabrică «Grota de la Țaga», unde se produce renumita brânză Năsal, vom colabora și cu cooperativa Someș-Arieș, pentru că au acolo câteva ferme mici pe care de comun acord le îndrumăm spre noi, dorim să ajungă cât mai repede laptele materie primă la fabrică și, având în zonă, e foarte simplu pentru noi dacă suntem în colaborare cu ei. Sigur, în viitor ne gândim să colaborăm în funcție de ce capacitate vom vinde, putem colabora din ce în ce mai mult, că suntem colegi și prieteni cu cei din cooperativă și tot timpul participăm împreună la evenimente, pentru că are o mare influență în zonă cooperativa Someș-Arieș.”

De vândut, își vând produsele prin intermediul multinaționalelor, că nu prea există alte căi eficiente, în pofida inconvenientelor despre care o să și vorbim mai jos. Ei sunt mulțumiți că o pot face, considerând că acestea iau de la ei pentru calitatea bună a mărfii: „Avem contracte cu multinaționale care cumpără o cantitate foarte mare de produse, ceea ce ne face să credem că le achiziționează datorită calității superioare a acestora și faptului că respectăm un proces tehnologic strict, la care ne raportăm în mod riguros. Utilizăm doar materii prime de calitate, cum ar fi laptele, și toate celelalte inputuri necesare în procesul tehnologic. Deși, în ultimii doi ani, costurile s-au majorat semnificativ, referindu-mă la ambalaje, sare, cheaguri și culturi, noi nu am făcut niciun compromis în privința calității, ci am menținut același standard înalt”.

Provocările din industria lactatelor din România

Dar să vedem și care sunt aspectele care grevează această zonă de nișă a industriei laptelui. Unul dintre ele ar fi chestiunea prețului, despre care Călin Zanc zice că nu este corect repartizat între producătorii de lapte, procesatori și vânzători, aceștia din urmă luând „partea leului”. „Putem discuta de un lanț în care ar trebui ca producătorul de lapte să-și ia banii pe care-i merită, procesatorul de lapte să-și ia banii pe care-i merită și retailerii și cei care vând produsele lactate la fel. Pentru că produsele noastre ajung astăzi la raft cu un preț foarte mare, până astăzi nu au scăzut prețurile, deși noi și producătorii de lapte am scăzut prețurile și în acest moment nu intervine nimeni, doar la ședința de guvern s-a spus că trebuie să scădem prețul, dar nu retailerii care au un adaos foarte mare, ci producătorul și procesatorul de lapte… Și retailerul? Producătorul l-a scăzut foarte mult în momentul de față, că ați văzut, a ajuns de la 3 lei la 1,50 – 1,30, vine din Polonia laptele — și unde să-l mai scadă?, pentru că în momentul ăsta el este în deficit și nu are o eficiență economică la fermă”, spune Călin Zanc și din postura de producător, pentru că trebuie să spunem că este și președintele asociației de crescători de bivoli.

Și legat de raportul pe care procesatorul ar trebui să îl aibă cu producătorul de lapte, el face o remarcă de foarte mult bun simț, la care puțini se raliază: „Dacă producătorul de lapte dispare, procesatorul și-a dat seama că are o problemă: că odată vine laptele mai ieftin din afară, dar după ce aceia de afară își vor da seama că nu mai avem noi lapte, or să vină cu el mult mai scump. Și atunci iar avem o altă problemă. Deci, de aceea eu zic că ar trebui menținut acest lanț și să creștem sectorul zootehnic, și să-l ajutăm să producă din ce în ce mai mult, nu mai puțin și să ne dispară fermele an de an”.

Cel mai expus la extincție este sectorul creșterii bivolilor, susținut acum doar de o mână de pasionați. „Vor dispărea odată cu acești crescători pasionați, care sunt în vârstă, și aceste animale, cu excepția cazului în care reușim să convingem tinerii în următorii ani că este un animal ce merită să continui să-l crești și să obținem pentru acest sector, bubalinele, o eficiență mai mare.”

Prinși la mijloc

Este conștient că nu se poate fără cei trei parteneri din lanț, producători, procesatori, comercianți, dar consideră că marile lanțuri de supermarketuri pun o presiune prea mare pe procesator, care se vede constrâns să facă stocuri. Aceste stocuri reprezintă o altă problemă majoră cu care se confruntă chiar și marii procesatori. Cauzele sunt, pe de o parte, venite, așa cum spuneam, de la comercianți. „Supermarketurile cer prețuri la un anumit nivel, se pun niște condiții foarte dure și dacă ne uităm la colegii noștri din această industrie a laptelui, majoritatea au probleme în partea de lanțuri de supermarketuri, și acolo prețul final este foarte mare în comparație cu prețul care pleacă de la noi, și presiunea cea mai mare întotdeauna se pune pe procesator. Suntem la mijloc, suntem presați de aceste două tampoane. Dacă nu ar fi producătorul de lapte, nu am avea din ce să producem lactatele, dacă nu avem lanțurile care vând produsele lactate, nu avem unde să le vindem. Pentru că la un nivel nu mai poți să vinzi doar tu, pe rețelele tale proprii.”

Problema cu stocurile este că acestea trebuie conservate și asta necesită eforturi financiare suplimentare, pe care nu le pot suporta și pentru care nici nu primesc credite din partea băncilor. „Cea mai mare problemă a noastră este finanțarea stocurilor pe care le avem. Pentru că noi acum avem stocuri foarte mari și este normal, eu trebuie să asigur permanent, lunar, brânza, telemeaua de oaie maturată, pe care noi o facem în patru luni și s-o ținem un an și șase luni până vine celălalt lucru de anul viitor, și atunci noi trebuie să facem stocuri mari pe care trebuie să le depozităm. La noi, în România, încă nu avem o bancă să te împrumute pentru stocuri și să-ți ia stocurile ca garanție. La noi trebuie să te duci cu absolut tot ce ai, să girezi peste, și aici este o problemă destul de mare.”

E nevoie de colaborare

Nemulțumirea interlocutorului nostru este dată și de paradoxul pe care-l sesizează. Cu toate că suntem o țară importantă în Europa în ceea ce privește agricultura, nu reușim să influențăm deciziile care se iau în domeniu la Comisia Europeană. „Pe tot acest lanț avem reprezentanți, avem europarlamentari în Comisia pentru agricultură și nu suntem o țară cu puțini, că suntem a cincea în UE și avem destul de mulți reprezentanți.” Ceea ce este mai grav, în opinia sa, este că nu se iau decizii competente pe plan local. „Trebuie doar să adaptăm ceea ce este în alte țări și în țara noastră. Sunt multe lucruri care nu se potrivesc, dar se pot adapta la ceea ce avem noi în țară. Dacă nu intervenim cu sprijinul de la Uniune, guvernamental, dacă organizațiile nu stau la masă și nu ajung la un consens cu privire la acțiunile ce trebuie întreprinse, vom avea o gravă problemă. Companiile vor dispărea involuntar. Cele mai multe companii românești cu branduri mari au fost achiziționate de multinaționale din străinătate. Ele au știut ce să facă cu ele, noi nu putem. Aici putem învăța multe din alte țări, unde fermierii s-au confruntat cu nemulțumiri și au ieșit în stradă, dar au găsit întotdeauna soluții pentru a merge mai departe. Așadar, ar trebui să găsim împreună aceste soluții – asociații, cooperative, toți procesatorii – toți acești actori ar trebui să stea la masă și să colaboreze, inclusiv cei din multinaționale care vând produsele finale, deoarece și pentru ei ar fi mai simplu să vândă produse procesate în România decât produse importate din afară.”

Pasiunea merge mai departe

Familia Zanc nu doar că a reușit să creeze o afacere solidă în industria lactatelor, dar a reușit și să transmită pasiunea și cunoștințele generației viitoare. Călin Zanc a dezvăluit că unul dintre nepoții săi este implicat activ în afacere și îi oferă sprijin în cadrul companiei. „Am și un nepot care e tot timpul alături de noi și ne sprijină cu multe lucruri în firmă, și practic cred că aici a fost un plus pentru noi, că suntem doi frați care pot să se sprijine unul pe altul, când unul cedează, vine celălalt și spune: hai să facem ceva, nu se poate, reușim cumva.”

De asemenea, el a menționat că fiica fratelui său a urmat o facultate în domeniul științelor agricole și se specializează în industria alimentară, iar fiica sa se pregătește în domeniul turismului internațional și are planuri de a dezvolta o ofertă de agroturism în zona Țaga. Toate acestea evidențiază angajamentul familiei Zanc de a continua tradiția în industria lactatelor și de a aduce inovație și dezvoltare în acest domeniu. „Noi vrem să continuăm să vedem cât de departe o să mergem. Ca familie, cred că este mai simplu un pic, că v-am spus că este un sprijin întotdeauna, când nu poate unul, vine celălalt și ajută.”

 Vom sta și noi să urmărim cât de departe or să meargă, deși nu putem decât să fim optimiști în privința acestei „construcții”, mai ales că ea are viitor și dincolo de „mâine”.

Articol scris de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), în parteneriat cu Carrefour România, organizează la Iași, în perioada 18-20 august 2023, Târgul de produse românești „Bunătăți de soi din România”, în incinta centrului comercial Era Shopping Park. Evenimentul face parte din campania de promovare a produselor agroalimentare românești și de creștere a accesului românilor la alimente de calitate obținute pe plan local, sub sloganul „Cumpără românește!”.

La târgul de produse românești „Bunătăți de soi din România” sunt prezente peste 40 de produse din județele: Botoșani, Galați, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui, atestate de MADR ca produse tradiționale. Oferta operatorilor economici care obțin aceste produse bazate pe rețete transmise din generație în generație este diversificată din categorii precum: carne, lapte, ouă, pește, legume, fructe, produse de patiserie, miere și produse apicole, vin și băuturi spirtoase. De asemenea, la târg se vor găsi fructe și legume uscate, ceaiuri, produse apicole și produse lactate care au dobândit mențiunea „produs montan”. 

La târgul ieșean, vizitatorii pot degusta și cumpăra „Cașcavalul de Săveni”din arealul geografic al județului Botoșani, care din anul 2021 a dobândit protecția europeană Indicație Geografică Protejată – IGP. Totodată, cei care trec pragul târgului își pot delecta papilele gustative cu vinuri liniștite și spumante, cu Indicație Geografică sub marca „Cotnari”, parte din regiunea viticolă a Podișului Moldovei. Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Iaşi este prezentă la eveniment cu mai multe sortimente de vin.

Legume proaspete și gustoase

Cooperativa Agricolă „Legume Probota” din județul Iași participă la târgul „Bunătăți de soi din România” cu legume proaspete de sezon.

Cooperativa a fost înființată în anul 2020 de cinci producători, dornici să continue tradiţia zonei de zeci de ani de cultivare a legumelor. Legumicultorii vor să pună pe masa  consumatorilor cât mai multe legume proaspete și gustoase pe o perioadă cât mai îndelungată, de la tomate, vinete, ardei, castraveți, pepeni, până la rădăcinoase și verdețuri.

Casa Deia, zacuscă, dulceață și sirop din Bucovina

Bucovina este o zonă bogată în tradiții și datini strămoșești, unde roadele pământului sunt naturale, sănătoase și gustoase.

Povestea produselor „Casa Deia” a început în inima Bucovinei, comuna Frumosu, județul Suceava, din dragoste pentru gastronomia tradițională și din dorința de a face produse cu un gust unic, după rețete moștenite de la bunici și străbunici. Zacuștile, dulcețurile și siropurile realizate de Casa Deia sunt preparate manual în ceaun pe foc de lemne, doar din ingrediente naturale selectate cu grijă. Datorită procesării unor cantități mici, timpul de fierbere este redus, ceea ce face ca produsul final să păstreze aroma și proprietățile fructelor și legumelor proaspete.

Pofta Focului

Proprietarii „Pofta Focului” sunt motivați de bucuria de a găti, de a face ceva bun și apreciat și își doresc să devină exemplu și susținători pentru producătorii artizanali români care fac mâncare curată și gustoasă.

 

Produse conservate din legume și fructe de Cotnari

Amatorii de produse sănătoase conservate din legume și fructe pot trece pe la standul doamnei Elena Cocuța Bujor, care a renunțat la străinătate pentru a reveni pe melagurile natale din comuna Cotnari, județul Iași, unde s-a apucat de agricultură în urmă cu șapte ani. În 2020 a deschis un magazin, împreună cu alți trei producători, în cadrul căruia valorifică tot ce cultivă în ferme. „Am fost în Italia doar zece luni, când se pleca cu viză, dar nu m-am adaptat acolo. Am revenit cu gândul de a mă dezvolta în agricultură și, observând că lumea se îndreaptă spre mâncare sănătoasă, am zis că este momentul să fac asta”.

Cu ajutorul fondurilor europene, Elena Cocuța Bujor a înființat o mică plantaţie pomicolă (cireşe, mere, pere, pruni, caise) şi a modernizat activitatea de producere a legumelor în câmp.

Tăt Normal, de la Ograda cu Legume

Tăt Normal este o afacere de familie din Iași, care pregătește salate artizanale proaspete în marinade aromate, punând în valoare legumele românești prin rețete tradiționale, de suflet, învățate în Basarabia. Povestea firmei a început în 2015 sub numele „Ograda cu Legume”, iar în 2021, compania și-a schimbat numele.

Produsele realizate sunt următoarele: salată cu morcov – picantă sau dulce, salată de țelină cu morcov și curcuma, salată de dovlecel cu morcov și ardei kapia, salată de sfeclă roșie coaptă cu miez de nucă și usturoi, salată de ciuperci călite cu usturoi și ceapă, salată mix de varză picantă, salată de alge cu somon afumat sau cu ciuperci, salată de urechi de lemn.

Bunătățile preparate de Tăt Normal sunt gustoase, arătoase și sănătoase și se adresează diverselor categorii de consumatori: de la HoReCa, la bacănii, iubitori de carne, vegetarieni și vegani, dar și adulți și copii.

Legendarul cașcaval de Săveni, doar din lapte, cheag şi sare

Familia Șvabu duce mai departe tradiția legendarului cașcaval de Săveni, continuând să-l producă așa cum a învățat, doar din lapte colectat din zona Săveni, cheag şi sare. A înființat firma Viofanny Lact Prodcom SRL Săveni, iar în curtea casei a amenajat şi o mică fabrică. „Totul este natural, fără conservanți și produs în cantități mici. Fiind totul natural şi tradițional, am început să avem din ce în ce mai mulți clienți. Facem cașcaval, buric, urdă dulce, telemea, caș, mai multe sortimente de rulade. Avem patru ani de când producem şi vindem în Botoșani, Iași, Suceava”, precizează Viorel Şvabu.

Cașcavalul este lucrat manual, în coșuri de nuiele peste care se pune o pânză, exact cum se făcea odinioară.

Lactate de la Cristești, Iași

Amatorii produselor lactate autentice nu trebuie să rateze standul doamnei Lenuța Mihalcea din cadrul târgului „Bunătăți de soi din România”, de unde își pot achiziționa o gamă variată de produse, precum: caș, telemea, brânză, urdă, lapte, unt, smântână.

Preparatele sunt realizate din lapte obținut de la animalele crescute în gospodărie, după rețete moștenite de peste trei generații. „Văcuțele și oile pasc libere pe pășuni și se adapă cu apă din izvor. Ingredientele folosite sunt lapte, cheag natural și la unele produse sare. Telemeaua este un produs ideal pentru aperitive și salate, urda este un preparat mai dietetic apreciat de doamnele și domnișoarele care țin la siluetă, dar este foarte căutat și de persoanele cu diverse afecțiuni care urmează un anumit regim alimentar. Cașul, atât cel de oaie, cât și cel de vacă satisface gustul celor mai exigenți clienți”, spune Lenuța Mihalcea.

Vinuri de la SCDVV Iași

Mâncarea și vinul fac casă bună, așa că între expozanții târgului „Bunătăți de soi din România” se află Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Iaşi.

În cei peste 65 de ani de existenţă, SCDVV Iași a realizat şi difuzat sistematic cercetările proprii în zona sa de influenţă, care a cuprins judeţele Iaşi, Vaslui, Botoşani şi Neamţ. Modalităţile au fost multiple: verificarea în ferme pilot, ferme etalon, a tehnologiilor optime de cultură a viţei-de-vie şi a pomilor, alegerea terenurilor şi avizarea proiectelor de înfiinţare a plantaţiilor de vii şi pomi, îndrumarea producerii de material săditor, acordarea de asistenţă tehnică, articole de îndrumare tehnică.

Având rol de pionierat în introducerea noului, Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Iaşi şi-a adus contribuţia la obținerea celor mai mari producții în funcţie de cerinţele etapelor de redresare şi dezvoltare a viticulturii şi oenologiei româneşti.

O activitate demnă de menţionat este şi cea depusă în direcţia obţinerii de clone şi soiuri noi competitive. În domeniul oenologiei, cercetările au vizat valorificarea superioară a strugurilor și optimizarea tehnologiilor de vinificaţie.

Mierea de Negruș

Familia Grama a adus la „Bunătăți de soi din România” produsele obținute în propria stupină, unul dintre acestea fiind renumit pentru proprietățile sale curative: mierea de Negruș. „Negrușul sau iarba neagră este un arbust folosit adesea în medicina populară. Mierea este amăruie, ușor cristalizată, se gelifică și poate fi consumată chiar și de către diabetici. Are multiple recomandări terapeutice și beneficii în infecţii urinare, sistemul digestiv, dar și sistemul nervos”, ne-a spus apicultorul Mihai Grama.

Asemenea multor produse pe care le obține, mierea de Negruș este acreditată ca produs montan, o recunoaștere care garantează autenticitatea acesteia.

Miere din suflet de floare

Adrian Bejenaru a venit la târgul de la Iași cu produse apicole comercializate sub brand-ul „Beezum - Miere din Suflet de Floare”.

Apicultorul și-a început afacerea în urmă cu 15 ani, ducând mai departe tradiția începută de bunica sa. Astăzi, Adrian Bejenaru îngrijește 140 de familii de albine.

„Cu cât am oferit mai multă atenție albinelor, acestea ne-au răsplătit din belșug cu o miere și mai delicioasă. Ele ne surprind mereu cu inteligența și dedicarea lor, lucru care ne face să le îngrijim și cu mai multă dragoste și, totodată, cu o deosebită atenție”, punctează apicultorul.

Borșul, un produs des întâlnit în bucătăria românească

Un produs nelipsit din bucătăriile românilor este și el prezent la târgul ieșean. Borșul, în urmă cu mai bine de o sută de ani, era cel mai întâlnit fel de mâncare din bucătăria țăranilor din zona Moldovei.

Borșul Nuna, prezent la „Bunătăți de soi din România” – Iași, are toate proprietățile benefice organismului, păstrate de secole, datorită metodei de fabricație tradițională și a calității superioare. „Nuna este mai mult decât un aliment tradițional românesc, el poate fi considerat și un tonic general și un adjutant în prevenirea și tratarea anumitor probleme de sănătate. Borșul Nuna se diferențiază de alte produse prin prezența huștelor care sunt preparate în butoaie confecționate din lemn și amestecate cu o paletă de lemn astfel determinând păstrarea calităților specifice unui produs obținut tradițional”, precizează producătorii, care dețin în portofoliu 5 sortimente de borș.

„Cumpără românește!”

„Îmi doresc cât mai multe astfel de evenimente de promovare a produselor autohtone și de asemenea îmi doresc ca produsele fermierilor noștri să se regăsească din ce în ce mai des și în număr cât mai mare pe rafturile magazinelor din întreaga țară. Am încredere că parteneriatul pe care Carrefour îl are cu Ministerul Agriculturii prin intermediul Casei Unirea se va dezvolta și mai mult în perioada următoare, astfel încât să beneficiem cu toții  de roadele muncii fermierilor, pe care îi respect, îi susțin și îi asigur de tot sprijinul. Pentru noi toți, trebuie să devină o rutină zilnică, deoarece în acest fel îi susținem pe acești oameni și le arătăm respectul pentru munca și dragostea lor pentru România”, a declarat ministrul Agriculturii, Florin Barbu.

Narcis Horhoianu, CMO Carrefour România a adăugat: „Ne unim forțele alături de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în organizarea celei de-a doua ediții a târgului dedicat producătorilor locali, pentru a sublinia contribuția semnificativă a fermierilor la dezvoltarea durabilă a economiei. Acest eveniment ne oferă șansa de a construi noi punți de colaborare, de a încuraja consumul de produse românești și de a consolida legăturile cu comunitatea locală. De-a lungul anilor, am dezvoltat programe unice în retail, precum Creștem România Bio, Deschidem Vinul Românesc, Poftim Brânza Românească, cel mai nou proiect, sau brandul Grădina Noastră, sub care se găsesc legume și fructe românești provenite de la fermierii asociați în cooperative, cu scopul de a promova produsele autohtone în rândul clienților noștri. Drept dovadă, Carrefour beneficiază în prezent de cel mai amplu portofoliu de producători locali pe zona de alimente proaspete, cu peste 1.300 de fermieri la nivel național. Vom continua prin diverse acțiuni – de la campanii de brand sau promoționale la dezvoltarea unui ecosistem complet de parteneri – să contribuim la dezvoltarea și promovarea sectorului agricol din România”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!