Invazia de contrafaceri ne sufocă și ne dă un sentiment de nesiguranță atunci când vrem să cumpărăm un anumit produs. De aceea, în ultima perioadă, pe lângă eforturile producătorilor  de a-și pune o amprentă cât mai greu de contrafăcut asupra produselor lor, se alătură și autoritățile administrative statale și suprastatale care oferă o certificare specifică. Din ce în ce mai mulți producători de la noi accesează această certificare, așa cum este și cazul pe care îl semnalăm în articolul de față. 

Județul Bistrița-Năsăud are o adevărată tradiție în ceea ce privește prelucrarea laptelui provenit, în funcție de arealul geografic, de la ovine/caprine sau bovine. Zona de câmpie a județului s-a remarcat prin prelucrarea laptelui de vacă, comuna Teaca fiind un important pion în această industrie. Calitatea brânzeturilor (brânză frământată, brânză sărată) și a smântânii (groșciorului) obținute aici este recunoscută de consumatori datorită caracteristicii de „produs viu”, nealterat de tehnologiile sofisticate utilizate la scară largă. 

Deja atestat ca Produs Tradițional

Într-o lume în care informația circulă cu ușurință, faima calității acestor brânzeturi depășește granițele, nu doar pe cele regionale, dar și pe cele ale județului și ale țării. Iar ca orice produs celebru, trebuie protejat de contrafaceri. Anul trecut, Lacto Sinelli a primit atestatul de produs tradițional din partea Direcției Generale Politici în Industria Alimentară și Comerț din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, devenind, în acest moment, cel de-al 32-lea produs tradițional atestat în  județul Bistrița-Năsăud. 

Conform ghidului de bune practici în atestare emis de MADR în anul 2014, produsul tradițional este un produs alimentar fabricat pe teritoriul național și pentru care se utilizează materii prime locale, care nu are în compoziția lui aditivi alimentari și prezintă o rețetă tradițională, un mod de producție și/sau de prelucrare, inclusiv un procedeu tehnologic tradițional și care se distinge de alte produse asemănătoare.

Pentru a figura în Registrul Național al Produselor Tradiționale, produsul trebuie să fie fabricat din materii prime locale; să prezinte o rețetă tradițională specifică locului de prelucrare, prin care să reflecte un tip tradițional de producție și/sau de prelucrare, să aibă în procesul de obținere a produsului și operațiuni de prelucrare realizate manual și să dovedească un mod de lucru tradițional.

Atestatul IGP

Următorul pas pe care și l-au propus producătorii este obținerea atestatului IGP, asta pentru că, spun ei, „în județul Bistrița-Năsăud nu este, deocamdată, niciun produs alimentar atestat IGP. Dorim ca produsul să fie recunoscut la adevărata lui valoare. Dorim să încurajăm producătorii din jurul nostru să-și pună munca în valoare și să demonstrăm că noi, cei din județul Bistrița-Năsăud, avem o istorie și o cultură a producerii de alimente foarte bine înrădăcinate”.

Există două forme de protecție legată de o zonă geografică pe care le pune la dispoziție Uniunea Europeană, pentru care a creat un registru de produse certificate. Este vorba despre Denumirea de Origine Protejată (DOP) și Indicație Geografică Protejată (IGP). Acestea recunosc și certifică într-un produs o calitate diferențiată, care provine din caracteristicile specifice mediului geografic în care sunt produse materiile prime, a metodei de producere aparte, precum și  a influenței factorului uman care participă la crearea lor. Diferența dintre ele constă în faptul că pentru a primi certificat DOP întregul proces de producție trebuie realizat în zona specificată, în timp ce statutul IGP este acordat chiar și atunci când doar o fază a procesului productiv este realizată în acea regiune. Pentru ambele scheme, ceea ce se cere este dovada legăturii „istorice” cu regiunile la care face referire cererea.

O mică istorie a produsului

Dovezile istorice privind vechimea și tradiția produsului sunt transmise prin izvoare orale culese de la localnici sau transcrise în monografii, manuscrise, cărți și reviste, pentru a fi păstrate în timp pentru generațiile viitoare. Datorită multitudinii de animale crescute în zonă (vite în zona de deal și oi în zona de munte), locuitorii valorificau laptele și prin producția de brânzeturi.

Tradiția preparării brânzei frământate derivă din faptul că zona Teaca este un perimetru cu o puternică cultură a creșterii vitelor, unde, notează Melania Cuc în „Cartea Archiudului”, editura Vatra Veche, apărută în 2022, la pag.47, „ciurda făcea parte integrantă din viața satului. Pășunatul pe hodaie (pășune) începea la Sf. Gheorghe și ținea până la Sf. Dumitru. [...] Erau două ciurde de vite. Una în stabulație pentru vitele care erau gestante sau tinere. Rămâneau pe pășune și ziua, și noaptea. [...] Cealaltă ciurdă, de zi, aduna vacile de lapte din tot satul”.

Iar în lucrarea monografică Pinticu - File de istorie, autorii, prof. univ. dr. Iacob Petru Pântea și Vasile Iuga de Săliște, arată că „Dealurile și mai ales pășunile din jurul localității Pinticu asigură hrana pentru primăvăratul, văratul și tomnatul vitelor adunate, precum și fânețele care oferă rezerva pentru iernat acasă. [...] Dintre toate animalele, locul cel mai important îl ocupă creșterea bovinelor, a vacilor, care sunt cunoscute atât pentru calitatea și cantitatea de lapte obținut, dar mai ales pentru rezistența la îmbolnăviri. [...] Din creșterea și vânzarea unor produse ce rezultă, populația localității Pinticu obține venituri care ajută la traiul de zi cu zi”.

Așa cum este prezentat în culegerea de studii, articole și comunicări a Muzeului de Istorie Bistrita, „File de Istorie”, „[...] Teaca a jucat un rol economic mai deosebit, cu târg medieval și centru viticol săsesc”. Iar în revista Bistrița, a aceluiași muzeu, se specifică despre localitatea Teaca faptul că a primit privilegiul „de a ține două târguri anuale, la 1 mai, respectiv la 27 iunie”.

Dorgo Leontina, localnică în vârstă de 87 de ani, relatează într-o declarație olografă: „[...] am vârsta de 87 de ani și de când mă știu în viață frământ brânza și o pun cu sare pentru iarnă. [...] Acasă, la părinți, am avut 4 vaci cu lapte și în fiecare zi făceam brânză. Brânza era mâncarea de toată ziua. Pentru iarnă o puneam în bărbânță și o începeam la Crăciun”.

O altă dovadă a producerii și comercializării brânzeturilor în zonă o reprezintă adresa Prefecturii județului Năsăud nr. 14.195/1945 către Pretura Lechința, prin care se solicită un „tablou cu cantitatea de caș sau brânză predată Prefecturii jud. pentru aprovizionarea funcționarilor județeni. [...] De aceste date avem nevoie pentru a putea lichida și achita prin rețineri din salarele funcționarilor a cașului (brânzei) predate”.

În anul 1952 s-a înființat Întreprinderea de Colectare și Industrializare a Laptelui și aflăm din cartea „Județul Bistrița-Năsăud”, scrisă de T. Morariu, I. Buta, A. Maier, ce face parte din colecția „Județele Patriei”, că „pentru o mai bună aprovizionare cu lapte s-au organizat în comunele principale centre de colectare și prelucrare, ca de exemplu [...] Teaca - telemea, smântână și cazeină [...]”.

În statutul comunei Teaca din 2006, la pagina 13 este precizat că „produsele alimentare se înscriu la rândul lor în economia comunei Teaca: [...] produse lactate (brânzeturi)”.

Trebuie să mai spunem că logo-ul pe care îl va primi acest produs după atestare va avea un efect benefic atât pentru consumatori, cât și pentru producători. Primii vor avea certitudinea că vor cumpăra un produs de calitate, simplificând cercetarea pe care ar trebui să o facă și eliminând incertitudinea cu care s-ar confrunta. În timp ce pentru cei din urmă încrederea cumpărătorului pentru un astfel de produs va genera o creștere a dispoziției de plată și implicit a vânzărilor.

Puțin despre rețetă

Bunuș Vasile prezintă într-o scrisoare olografă „povestea brânzei frământate de Teaca o rețetă tradițională din moși strămoși învățată de la Tata și Tata de la bunici [...]. Brânza se prelucra din lapte de vacă [...] se închega cu cheag făcut din rânză de miel sau de vițel sugar. [...]. Se lăsa la închegat [...] se stoarce de zer, după o zi se scoate [...] și se pune pe o poliță unde se lasă la copt să se usuce. Când cașul este copt, capătă o culoare galbenă. Se ia cașul, se macină, se pune sare după gust după care se frământă bine până se face moale. După frământare se pune în vase cu capac. Pe timpuri se îngropau în pământ pe o perioadă de câteva luni sau în fântână cu apă [...] se păstra până când aveau nevoie de consum. Brânza frământată care nu se depozita se ducea la Teaca la piață se vindea la Kg”.

Brânza frământată de Teaca a fost prezentă la începutul acestui an, în  perioada 19-28 ianuarie 2024, la Berlin, Germania, unde s-a desfășurat cea de-a 88-a ediție a expoziției „Săptămâna Verde 2024”, bucurându-se de un real succes. Expoziția „Săptămâna Verde 2024” reprezintă atât o platformă de afaceri, cât și un festival al tradițiilor gastronomice și folclorice cu impact mediatic de anvergură atât în Europa, cât și pe plan mondial.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2024

Abonamente, AICI!