Afişez elemetele după tag: lapte

Hambar, noua platformă dedicată producătorilor locali, s-a lansat în România cu misiunea de a face produsele locale mai simplu de descoperit, cumpărat și livrat, indiferent de locul în care se află producătorul sau cumpărătorul. Platforma pornește cu peste 200 de producători și peste 4.000 de produse din toată țara și construiește un circuit complet, de la selecția producătorului până la livrarea produsului la ușa clientului. În șase luni, Hambar își propune să ajungă la peste 600 de producători și 10.000 de produse. Fondatorii platformei sunt Alin Șerban, fost CEO Tazz, și Călin Costinaș, fost Deputy CEO Profi, ambii având o vastă experiență în scalarea afacerilor, e-commerce, logistică și retail. Platforma are doi parteneri-cheie: eMAG, prin care utilizatorii se pot autentifica direct cu contul eMAG și au beneficii incluse în programul Genius cu Moț, și Salt Bank, care devine Banca Oficială a Hambar.

Oferta Hambar este organizată în zece categorii, de la produse pentru cămară și gătitul de zi cu zi până la băuturi și pachete pentru ocazii speciale. Platforma reunește zacuscă, murături, dulcețuri, miere și produse de băcănie, alături de brânzeturi și lactate, specialități din pește, produse de patiserie, carne și mezeluri din porc, mangaliță, vită, pui și vânat, dar și legume și fructe de sezon. Categoria de băuturi include vinuri de la crame mici și mijlocii, bere artizanală, spirtoase, vișinată, lichioruri, sucuri și siropuri, iar pentru ocazii speciale sunt disponibile și pachete care combină mai multe produse de la același producător.

Selecția aduce la un loc produse locale care pun accent pe calitate și inovație, inclusiv opțiuni pe care cumpărătorii le-ar descoperi cu greu în afara regiunii de proveniență.

Potrivit fondatorilor, în spatele Hambar stă o oportunitate imensă: România are o ofertă bogată de produse locale de calitate, care ajung însă cu greu la cumpărătorii din afara comunităților în care sunt realizate. În același timp, clienții care caută produse locale au de multe ori informații fragmentate și puține repere clare pentru a ști cine stă în spatele unui produs, care îi este proveniența și cum a fost realizat.

Hambar aduce tehnologia și instrumentele digitale într-o zonă în care mulți producători funcționează încă predominant offline. Platforma a fost construită pentru a oferi o experiență digitală modernă atât cumpărătorilor, cât și producătorilor, inclusiv prin aplicația dedicată Hambar Producător.

Tehnologie și parteneriate pentru o experiență mai simplă

„În spatele fiecărui produs bun există un producător care ar trebui să se poată concentra pe ceea ce știe să facă cel mai bine, fără să devină specialist în tehnologie, marketing sau logistică. Aici intervine Hambar. Experiența acumulată în companii mari, în tehnologie și operațiuni logistice, ne-a arătat cât de importante sunt sistemele performante, dar și cât de simple trebuie să fie pentru cei care le folosesc. Vrem să aducem aceste standarde în sprijinul micilor producători, printr-o platformă care integrează promovarea, comenzile și livrarea. Misiunea noastră este ca un produs extraordinar realizat într-un sat din România să ajungă simplu și în condiții sigure la cumpărătorii din întreaga țară”, arată Alin Șerban, co-fondator și CEO Hambar.

Hambar își propune să scurteze și să simplifice acest drum, în cele mai sigure condiții. Înainte ca un producător să intre pe platformă, echipa verifică omul, locul și modul de producție. Fiecare producător are apoi un profil propriu pe platforma Hambar, unde cumpărătorii îi pot descoperi povestea și locul de unde provine.

„România are o lume extraordinară de producători mici și de oameni pasionați de ceea ce fac, pe care prea puțini dintre noi o cunosc. Unii lucrează după rețete păstrate de generații, alții reinventează lucruri aparent simple. Produsele lor au o calitate excepțională, dar ajung greu în magazinele obișnuite, pentru că se fac în serii mici. În același timp, tot mai mulți români caută exact astfel de produse: autentice, locale, făcute cu grijă și personalitate. Cu Hambar vrem să apropiem aceste două lumi: să le dăm producătorilor șansa de a fi descoperiți și apreciați, iar oamenilor bucuria de a găsi lucruri foarte bune, făcute chiar aici, în România”, subliniază Călin Costinaș, co-fondator Hambar.

eMAG și Salt Bank, doi parteneri-cheie

În aceeași direcție de simplificare a experienței digitale, Hambar se lansează alături de doi parteneri-cheie: eMAG și Salt Bank.

Prin parteneriatul cu eMAG, utilizatorii se pot autentifica în Hambar direct cu contul eMAG. În plus, prin programul Genius cu Moț, utilizatorii Genius au transport gratuit pe Hambar la două comenzi pe lună de minimum 300 de lei, indiferent de câți producători sunt în coș.

De cealaltă parte, Salt Bank, în calitate de Bancă Oficială a Hambar, își propune să fie alături nu doar de platformă, ci și de oamenii din jurul ei, de la producătorii și antreprenorii locali până la cei care aleg să cumpere de la ei. Iar faptul că este o bancă 100% digitală și 100% românească îi oferă un avantaj important: înțelege nevoile oamenilor și ale businessurilor de aici, în relație cu banii lor.

Producătorul, în centrul experienței

Dincolo de diversitate, elementul comun al produselor listate pe Hambar este proveniența cunoscută. Platforma pune în centrul experienței producătorul și oferă cumpărătorului informațiile necesare pentru a înțelege cine se află în spatele produsului pe care îl comandă.

Hambar nu funcționează doar ca un loc în care sunt listate produse, ci construiește și infrastructura prin care acestea ajung de la producător la cumpărător. Utilizatorii pot adăuga în același coș produse de la mai mulți producători, pot plăti cu cardul și pot primi comenzile atât în România, cât și în toate țările din Uniunea Europeană.

Hambar funcționează prin două aplicații: Hambar, pentru cumpărători, și Hambar Producător, prin care producătorii își gestionează produsele, stocurile și comenzile. În ambele aplicații, utilizatorii beneficiază de asistență prin chat.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Joi, 22 octombrie 2026, a avut loc Adunarea Generală a membrilor Uniunii de Ramură Naționale a Cooperativelor din Sectorul Taurin - BOVICOOP.

Crescătorii de taurine reuniți în cooperative au ales un nou Consiliu de Conducere al organizației.

Componența Consiliului de Conducere UNCST-BOVICOOP:

• Fănică Lefter - președinte

• Leon Anton Cloșcă - membru

• Cristian Țăran - membru

• Robert Andraș - membru

• Neculai Avorniciții - membru

• Karoly Bartha - membru

• Adriana Marcela Baciu - membru

• Adriana Székely - membru

• Mihai Horvat - membru

• Ionuț Antoniu Pop - membru

• Georgiana Iulia Matiș - membru

Iasmina Blidar este director executiv al UNCST-BOVICOOP. „Le dorim noilor membri ai Consiliului de Conducere mult succes și putere de muncă pentru a reprezenta cu responsabilitate interesele cooperativelor și ale fermierilor”, a spus Iasmina Blidar.

Membrii cooperatori ai organizației prezenți la Adunarea Generală i-au mulțumit lui Daniel Frei, președintele onorific al UNCST-BOVICOOP, pentru implicarea, sprijinul și contribuția sa la dezvoltarea mișcării cooperatiste din sectorul taurin.

„Fie ca acest mandat să aducă proiecte valoroase, o colaborare mai puternică între cele 29 de cooperative și noi oportunități de dezvoltare pentru sectorul bovin din România. Credem în puterea asocierii, în colaborarea dintre fermieri și în construirea unui sector taurin mai puternic prin cooperare”, a transmis Fănică Lefter, președintele UNCST-BOVICOOP.

Pentru sectorul taurin din țara noastră, UNCST-BOVICOOP înseamnă continuitate și implicare în sprijinul crescătorilor de taurine reuniți în cooperative.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 23 octombrie 2026, la Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor (ICDCOC) Palas Constanța se va desfășura Conferința Națională a Crescătorilor de Ovine și Caprine. La începutul lunii octombrie, ICDCOC a aniversat 129 de ani de la înființare, prima denumire fiind Oieria Națională de la Palas.

Conferința Națională a Crescătorilor de Ovine și Caprine este organizată de ICDCOC Palas Constanța împreună cu Asociația Crescătorilor de Ovine din Dobrogea și Asociația Națională a Crescătorilor de Caprine din România.

Temele care se vor prezenta și dezbate în cadrul conferinței sunt: „Inovarea, factor decisiv în rentabilizarea și dezvoltarea exploatațiilor de ovine și caprine din România” și „Crescătorii de ovine și caprine din România au un viitor”.

Având în vedere că vor fi prezenți reprezentanți ai autorităților centrale cu atribuții în zootehnie (ANZ, MADR, ASAS), la evenimentul de la Palas se vor discuta problemele actuale și potențialul de dezvoltare a sectorului de creștere a ovinelor și caprinelor, obiectivele și măsurile necesare pentru viitorul fermelor.

De asemenea, în curtea institutului vor fi expuse creațiile biologice ale ICDCOC Palas.

Astăzi, Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas Constanţa coordonează la nivel naţional activitatea de cercetare din domeniul creşterii ovinelor şi caprinelor colaborând cu staţiuni de cercetare de profil din Bacău, Caransebeş, Botoşani, dar şi cu Universităţile de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Iaşi, Timişoara şi Cluj- Napoca.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI! 

Inflația, costurile tot mai mari și presiunea concurenței îi determină pe producătorii din țara noastră să își schimbe modelul de business. Prin urmare, nu mai vor să vândă doar materie primă, ci construiesc afaceri conexe, prin care pot controla mai multe etape ale lanțului, de la producție și procesare până la brand și distribuție. Antreprenorii salvează astfel locuri de muncă și reduc exportul de materie primă. În același timp, își îndreaptă atenția spre exportul de produse finite. Modelul seamănă tot mai mult cu o cooperativă integrată, în care valoarea adăugată rămâne cât mai mult în interiorul aceluiași ecosistem economic.

În loc să rămână concentrați pe o singură verigă a lanțului, tot mai mulți producători aleg să dezvolte activități complementare: procesare, ambalare, dezvoltare de produse, branding și distribuție. Motivația este în primul rând economică. Într-o perioadă în care costurile de producție, energia, transportul, forța de muncă și materiile prime pun presiune pe marje, simpla producție poate deveni insuficientă pentru susținerea unei afaceri. Prin integrarea unor etape suplimentare, producătorii încearcă să obțină o valoare mai mare din aceeași resursă și să reducă dependența de intermediari.

În același timp, modelul contribuie la dezvoltarea unor lanțuri economice locale. Laptele, carnea, fructele, cerealele sau strugurii pot fi transformate în produse finite, comercializate sub brand românesc, în loc ca valoarea economică să fie realizată în principal în afara țării.

De la lactate și carne până la produse organice și vin, antreprenorii din România investesc în capacități și businessuri complementare pentru a crește producția, a reduce dependența de intermediari și a transforma resursele locale în produse cu valoare adăugată. Exemple precum Cooperativa Agricolă Csengo (Frumoasa - județul Harghita), Safala Organic Farm (Șinteu – județul Bihor), Brânzeturi de Hoghilag (Dumbrăveni – județul Sibiu), Ribon Kiss of Nature (Mădăraș – județul Harghita), De la Bâlea - Abatorul Câmpulung (județul Argeș) sau Josef Wines (Ghioroc – județul Arad) conturează o tendință care depășește simpla producție alimentară: construirea unor ecosisteme românești capabile să păstreze mai multă valoare în economia locală.

Aceste exemple nu sunt întâmplătoare. Producătorii menționați fac parte din cercetarea și documentarea realizată de echipa Artisan Food Market în ultimii patru ani, perioadă în care au fost urmărite modele de business locale care reușesc să transforme producția într-un produs cu identitate, brand și valoare economică mai mare. O parte dintre acești antreprenori au fost identificați și aduși în premieră la București de Artisan Food Market, tocmai pentru a face vizibile modele care pot fi replicate și dezvoltate de alți producători.

Artisan Food Market este cel mai mare târg de produse artizanale gourmet din România, iar intenția organizatorilor este să-l facă cel mai important din Sud-Estul Europei. Ediția cu numărul XIII se desfășoară în perioada 16-18 octombrie la Biblioteca Națională a României din  București și reunește de 3 ori mai mulți expozanți de la noi din țară față de edițiile anterioare, precum și o secțiune nouă de producători străini.

La actuala ediție, Cooperativa Agricolă Csengo, Ribon Kiss of Nature și De la Bâlea - Abatorul Câmpulung expun pentru prima dată la București, în cadrul Artisan Food Market. Alți producători incluși în această cercetare au fost prezenți în premieră la edițiile anterioare ale evenimentului. Dincolo de expunerea comercială, participarea lor urmărește să creeze un spațiu în care producătorii să poată vedea concret cum poate fi construit un business, pornind de la resursa locală și ajungând la un produs finit, recognoscibil și scalabil.

Astfel, Artisan Food Market își propune să aducă în prim-plan nu doar produse, ci și modele de dezvoltare. Experiențele acestor producători pot deveni repere de bună practică pentru alți antreprenori locali care caută soluții pentru procesare, branding, distribuție și extinderea afacerii. Într-o piață în care mulți producători încă vând, în principal, materie primă, exemplele celor care au reușit să construiască produse și branduri pot reprezenta puncte reale de orientare pentru următoarea etapă de dezvoltare.

„Made in Romania”, de la producție la produse cu poveste și valoare adăugată

Un exemplu relevant este reprezentat de producătorii care aleg să transforme materia primă în produse finite și să construiască în jurul lor un brand. În cazul cooperativelor agricole, asocierea poate permite accesul la resurse și capacități care ar fi dificil de susținut individual. În alte situații, producătorii investesc direct în procesare sau în afaceri conexe, construind treptat un lanț propriu. Modelele sunt diferite, însă au un element comun: încercarea de a trece de la statutul de producător de materie primă la cel de creator al unui produs cu identitate proprie și valoare adăugată.

„Pentru un producător român, următorul pas firesc nu mai este doar să producă mai mult, ci să învețe să păstreze mai multă valoare din ceea ce produce. Când laptele devine brânză, carnea devine produs finit, iar strugurele devine un vin cu identitate, cea mai mare parte a poveștii economice se poate întâmpla aici, în România. Este o schimbare de mentalitate: de la furnizor la producător integrat și, în final, la brand”, explică reprezentanții Safala Organic Farm din Șinteu, județul Bihor.

Creșterea costurilor îi determină pe antreprenori să caute soluții care să le ofere un control mai mare asupra afacerii.

„Integrarea verticală poate însemna investiții în procesare, depozitare, ambalare, logistică sau distribuție, dar și dezvoltarea unor produse noi pornind de la aceeași bază de producție”, transmit și cei de la Brânzeturi de Hoghilag, județul Sibiu.

Avantajul este dublu: compania poate captura o parte mai mare din valoarea finală a produsului, iar consumatorul poate avea acces la produse care păstrează o legătură mai clară cu locul și producătorul de origine.

În acest context, „made in Romania” începe să capete o semnificație economică mai amplă. Nu este vorba doar despre originea unui produs, ci despre cât din valoarea generată de acel produs rămâne în economia românească.

Integrarea, un răspuns la presiunea economică și un nou tip de economie locală

Extinderea acestor afaceri poate avea efecte dincolo de bilanțul unei singure companii. Un producător care procesează local generează activitate pentru furnizori, transportatori, angajați, ambalatori și alte servicii conexe. Pe măsură ce lanțul se dezvoltă, apare un ecosistem economic în jurul produsului.

„Credem că următoarea etapă pentru producătorii români este să construiască ecosisteme, nu doar produse. O fermă, o fabrică de procesare, un brand și o rețea de distribuție pot funcționa împreună și pot crea o valoare economică mult mai mare decât vânzarea materiei prime. Iar diferența este că această valoare se creează și se poate reinvesti aici, în România”, punctează Ciprian Dincă, organizatorul Artisan Food Market.

Pentru ca astfel de modele să poată fi multiplicate și să formeze o piață matură, antreprenorii au nevoie însă și de un cadru de dezvoltare coerent, adaptat realităților producătorilor artizanali. O eventuală reglementare dedicată sectorului ar putea oferi mai multă claritate în definirea, susținerea și dezvoltarea produselor artizanale românești, astfel încât inițiativele individuale să poată evolua într-un ecosistem economic predictibil.

Tendința arată și o schimbare în raportarea consumatorului la produsele locale. Originea, trasabilitatea, modul de producție și povestea din spatele unui produs devin elemente tot mai importante în procesul de alegere.

Pentru producătorii autohtoni, miza următorilor ani nu este doar creșterea volumelor, ci și capacitatea de a transforma resursele locale în produse finite, competitive și recognoscibile. Iar modelele care există deja în România arată că drumul de la fermă la brand nu este doar o poveste de marketing, ci poate deveni o strategie economică.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Sectorul ovin din România traversează una dintre cele mai grave crize din ultimele decenii. Evoluția pestei micilor rumegătoare (PMR), apariția focarelor de variolă ovină, restricțiile sanitare veterinare și blocarea exporturilor au creat o situație economică extrem de dificilă pentru crescători.

Dincolo însă de efectele epidemiologice ale bolilor, o problemă la fel de gravă este pierderea încrederii fermierilor în modul în care autoritățile gestionează criza.

Lipsa de transparență, comunicarea contradictorie, absența unui plan național clar și suspiciunile privind existența unor interese comerciale în jurul pieței ovinelor au alimentat nemulțumirea crescătorilor. În acest context, tot mai mulți fermieri cer nu doar sprijin financiar, ci mai ales răspunsuri, responsabilități și o strategie credibilă pentru reluarea exporturilor.

De la lider european la blocaj comercial

România nu este un actor marginal pe piața europeană a ovinelor. În ultimii ani, țara noastră a devenit principalul exportator de ovine vii din Uniunea Europeană și unul dintre cei mai importanți exportatori la nivel mondial. În anul 2024 au fost exportate aproximativ 1,77 milioane de ovine, majoritatea către piețele tradiționale din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Pentru majoritatea oierilor, vânzarea mieilor și a oilor reprezintă principala sursă de venit.

Lâna și-a pierdut aproape complet valoarea economică, ajungând uneori chiar să genereze costuri suplimentare prin tundere, colectare și eliminare. Nici producția de lapte nu constituie o alternativă pentru toate fermele, mai ales în condițiile deficitului de forță de muncă și ale lipsei unor capacități suficiente de procesare și valorificare.

În aceste condiții, blocarea comerțului cu animale vii lovește exact în centrul modelului economic al oieritului românesc. Estimările vehiculate privind pierderile pentru anul 2026 depășesc 300 de milioane de euro, fără a lua în calcul efectele indirecte asupra transportatorilor, comercianților, abatoarelor, procesatorilor și comunităților rurale dependente de creșterea ovinelor.

În numai doi ani, România a trecut de la o poziție dominantă pe piața europeană și pe piețele din Orientul Mijlociu la situația în care exporturile sunt sever restricționate, iar fermierii nu mai au o perspectivă clară asupra valorificării animalelor.

Cum s-a ajuns aici? ANSVSA trebuie să răspundă

Primul focar important de pestă a micilor rumegătoare a fost semnalat în România în urmă cu aproximativ doi ani, în județul Tulcea, într-o exploatație comercială și centru de colectare în care se aflau zeci de mii de ovine. Una dintre ipotezele vehiculate încă de atunci a fost introducerea virusului prin mișcări ilegale de animale provenite din zone din afara Uniunii Europene în care boala evolua deja. Ulterior, virusul s-a extins, iar focarele au apărut în valuri succesive.

Problema fundamentală este că, după doi ani, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) încă nu a reușit să demonstreze că sistemul de identificare, trasabilitate și control al mișcării animalelor poate limita eficient răspândirea bolii. Comerțul clandestin, animalele fără documente sanitare veterinare, crotaliile utilizate incorect și mișcările de animale care scapă controlului oficial sunt probleme cunoscute de ani de zile.

În iunie 2026, apariția unor noi focare în județul Mureș a arătat că problema nu mai poate fi considerată strict regională. Din acel moment, discuția nu a mai fost doar despre câteva focare, ci despre credibilitatea întregului sistem românesc de trasabilitate și control sanitar-veterinar.

Înainte de a cere fermierilor să accepte noi restricții, sacrificări de animale sau programe de vaccinare, ANSVSA are obligația să explice foarte clar cum s-a ajuns la o asemenea situație epidemiologică. Crescătorii și opinia publică au dreptul să știe. Aceasta reprezintă o condiție elementară pentru reconstruirea încrederii.

Există și o problemă de responsabilitate

În spațiul public au apărut acuzații extrem de grave privind modul în care a fost gestionată această criză. Unii crescători susțin că prăbușirea prețului ovinelor ar avantaja intermediari care cumpără animale foarte ieftin din România și încearcă ulterior să le valorifice prin circuite comerciale externe.

Dacă asemenea practici nu există, ANSVSA și celelalte instituții competente trebuie să prezinte datele care demonstrează acest lucru. Dacă există însă circuite comerciale care exploatează diferențele dintre restricțiile aplicate României și cele existente în alte state membre, ele trebuie investigate.

Într-o piață în care sute de milioane de euro sunt în joc, lipsa transparenței alimentează inevitabil suspiciunile.

Un sistem care trebuie reconstruit

Chiar declarațiile ministrului Agriculturii au indicat existența unor probleme sistemice. Comisia Europeană nu mai are încredere în autoritățile veterinare din România. Se solicită  un sistem credibil de identificare și trasabilitate, precum și garanții că mișcarea animalelor poate fi controlată. Nu mai este suficient un document redactat de câțiva funcționari și transmis ulterior fermierilor si medicilor veterinari spre aplicare.

Un plan național serios trebuie construit împreună cu cei care îl vor pune în practică: ANSVSA, Ministerul Agriculturii, Colegiul Medicilor Veterinari, medicii veterinari din teritoriu, organizațiile profesionale ale crescătorilor, operatorii economici și specialiștii în epidemiologie și boli infecțioase.

Colegiul Medicilor Veterinari a înaintat deja un Plan de acțiune pentru supravegherea, monitorizarea și eradicarea pestei micilor rumegătoare la ovine și caprine. Într-o situație epidemiologică atât de gravă, orice propunere profesională de acest tip trebuie analizată și discutată instituțional. Refuzul dialogului nu poate fi o soluție!

Fermierii nu mai cer promisiuni. Cer un plan

Pentru crescători, situația devine de la o lună la alta mai dificilă. Animalele nu pot fi exportate în condițiile obișnuite, cererea internă este insuficientă, iar costurile cu furajarea și întreținerea efectivelor continuă. Numeroase ferme riscă să intre în incapacitate de plată.

Asociațiile de crescători au solicitat măsuri de sprijin, inclusiv scheme temporare de compensare. Dar mesajul transmis de fermieri este mai important decât problema despăgubirilor: sectorul are nevoie de soluții, nu doar de bani.

România are nevoie urgent de un calendar concret pentru: controlul focarelor existente, restabilirea trasabilității, eliminarea comerțului clandestin, redeschiderea rutelor comerciale și negocierea reluării exporturilor.

Cine răspunde pentru pierderile de sute de milioane de euro?

Aceasta este întrebarea pe care autoritățile nu o mai pot evita. Dacă pierderile economice ale sectorului ajung la sute de milioane de euro, trebuie stabilit cât din această pierdere este rezultatul inevitabil al unei boli transfrontaliere și cât este consecința unor deficiențe de management, control și trasabilitate.

Au fost respectate toate procedurile?

Au fost luate măsurile la timp?

Au fost controlate efectiv mișcările ilegale de animale?

Au fost făcute anchete epidemiologice complete?

Au fost ascultați medicii veterinari și organizațiile profesionale?

A fost informat corect sectorul?

Aceste întrebări trebuie clarificate atât de autoritățile naționale, cât și în cadrul misiunilor și auditurilor europene care analizează modul în care România a gestionat PMR și variola ovină.

Miza depășește cu mult actualele focare

Nu discutăm doar despre câteva exploatații sau câteva județe. În joc este unul dintre puținele sectoare zootehnice în care România deține o poziție competitivă importantă la nivel european și internațional. Pierderea piețelor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord ar putea avea consecințe care să se resimtă ani întregi.

O piață externă pierdută nu se recâștigă automat după ridicarea unei restricții sanitare. Contractele pot fi preluate între timp de competitori. Lanțurile comerciale se reorganizează. Importatorii își caută furnizori alternativi. De aceea, fiecare lună de blocaj contează.

O criză care poate deveni o oportunitate de reformă

România are, paradoxal, și o oportunitate. Criza actuală poate obliga statul să reformeze un sistem de identificare și trasabilitate care de prea mult timp tolerează excepții, improvizații și circuite paralele.

Identificarea animalelor de la naștere, digitalizarea reală a mișcărilor, controlul centrelor de colectare, sancționarea comerțului clandestin și integrarea medicilor veterinari în sistemul de supraveghere trebuie să devină elemente centrale ale noii strategii.

Dar această reformă nu poate fi realizată împotriva fermierilor. Trebuie realizată împreună cu ei.

Sectorul ovin are nevoie de soluții, termene și responsabilități

Oieritul românesc nu își mai permite încă un an de incertitudine. Fermierii au nevoie să știe ce strategie aplică România, în cât timp pot fi controlate focarele, când există perspectiva reluării exporturilor și cine răspunde pentru implementarea fiecărei măsuri.

ANSVSA trebuie să prezinte public datele epidemiologice și să explice deciziile luate. Guvernul trebuie să negocieze rapid cu Comisia Europeană o strategie credibilă de control și eradicare. Iar organizațiile profesionale și crescătorii trebuie implicați real în elaborarea acestei strategii.

În această criză, problema fundamentală nu mai este doar existența virusului. Problema este dacă România mai poate demonstra propriilor fermieri, Comisiei Europene și partenerilor comerciali că are un sistem sanitar-veterinar capabil să controleze boala și să garanteze siguranța comerțului.

Sectorul ovin nu mai are nevoie de explicații vagi. Are nevoie de un plan, de termene și de responsabilități concrete. Și, mai ales, are nevoie de răspuns la întrebarea care devine tot mai greu de evitat: Cum a fost posibil ca România să ajungă, în numai doi ani, de la liderul exportului european de ovine la blocarea uneia dintre cele mai importante piețe ale zootehniei românești?

Autor: prof. dr. ADRIAN OROS, vicepreședinte Colegiul Medicilor Veterinari din România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Deteriorarea situației economice din sectorul laptelui în țara noastră a fost semnalată de ministrul intermiar al Agriculturii comisarului european Christophe Hansen, printr-o scrisoare transmisă pe 10 iunie 2026. Tánczos Barna a solicitat, totodată, o reevaluare a evoluțiilor recente de pe piața europeană a lactatelor.

Ministrul român arată în scrisoarea transmisă la Bruxelles că cele mai recente date comunicate Comisiei Europene indică o accentuare a presiunii asupra producătorilor de lapte din România. Astfel, prețul mediu al laptelui la poarta fermei s-a situat în fiecare dintre primele patru luni ale anului 2026 sub nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului precedent, cu scăderi de 8,59% în ianuarie, 5,65% în februarie, 10,64% în martie și 10,44% în aprilie.

În perioada ianuarie–martie 2026, producția totală de lapte a crescut cu 14,11% față de aceeași perioadă a anului trecut, în timp ce cantitatea valorificată pe piață a scăzut cu 10,6%, reprezentând cea mai drastică reducere înregistrată la nivelul Uniunii Europene. Aceste evoluții evidențiază existența unor dezechilibre importante între nivelul producției și capacitatea de absorbție a pieței, cu efecte directe asupra veniturilor fermierilor și asupra sustenabilității exploatațiilor de lapte.

În documentul transmis Comisiei Europene, ministrul interimar al Agriculturii subliniază că analiza evoluției prețurilor trebuie realizată și în contextul particularităților sezoniere ale pieței laptelui, însă datele din anul 2026 arată că ajustarea descendentă specifică perioadei de primăvară s-a manifestat cu o intensitate semnificativ mai mare comparativ cu anii precedenți. Având în vedere aceste evoluții, România solicită analizarea posibilității mobilizării rezervei agricole pentru susținerea fermierilor afectați de dificultățile din sectorul laptelui și adoptarea unor măsuri care să contribuie la stabilizarea pieței.

În paralel, ministrul interimar al Agriculturii a dispus analizarea modului de colectare, consolidare și raportare a datelor privind piața laptelui, precum și evaluarea fluxurilor informaționale și a instrumentelor utilizate pentru monitorizarea sectorului, în vederea asigurării unei imagini cât mai exacte și actualizate asupra evoluțiilor din piață. De asemenea, vor fi verificate mecanismele de raportare existente și modul de respectare a obligațiilor legale de către operatorii economici care au responsabilități în transmiterea datelor privind piața laptelui.

„Datele pe care le avem astăzi arată fără echivoc că producătorii de lapte se confruntă cu o presiune economică tot mai mare. Este responsabilitatea noastră să prezentăm o imagine reală a situației din teren și să susținem interesele fermierilor români la nivel european. În același timp, am dispus măsuri pentru îmbunătățirea modului în care sunt colectate și procesate datele din sector, astfel încât deciziile să fie fundamentate pe informații complete și actualizate. Așa cum am solicitat și în Consiliul Agricultură și Pescuit, consider că trebuie analizată posibilitatea mobilizării rezervei agricole pentru sprijinirea fermierilor afectați de evoluțiile actuale ale pieței laptelui”, a declarat Tánczos Barna.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Zootehnia românească are nevoie de o autoritate tehnică stabilă și specializată, capabilă să asigure aplicarea legislației europene, coordonarea programelor de ameliorare genetică și conservarea resurselor genetice animale, subliniază Alianța pentru Agricultură și Cooperare într-o adresă către Parlamentul României, în care solicită menținerea Agenției Naționale pentru Zootehnie și modernizarea activității acestei instituții aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a transmis o adresă către comisiile de specialitate din cadrul Parlamentului sesizate pentru raport și avizare în cadrul procesului legislativ al Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2025 privind reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a unor instituții aflate în subordinea acestuia.

Astfel, AAC își exprimă poziția privind menținerea Agenției Naționale pentru Zootehnie „Prof. dr. G.K. Constantinescu” ca instituție distinctă, cu personalitate juridică, în subordinea MADR, concomitent cu implementarea unor măsuri de reformă instituțională și eficientizare a activității acesteia.

Alianța atrage atenția că toate statele membre ale Uniunii Europene au câte o singură autoritate competentă în domeniul zootehniei, responsabilă de aplicarea reglementărilor europene și de colaborarea cu autoritățile competente ale celorlalte state membre. În aceste condiții, fragmentarea atribuțiilor la nivelul direcțiilor agricole județene ar crea disfuncționalități majore și ar pune România în dificultate în ceea ce privește aplicarea legislației europene.

Totodată, AAC subliniază că propunerea de desființare a Agenției Naționale pentru Zootehnie, după aproape o sută de ani de la înființarea instituției (8 noiembrie 1926), sub forma Institutului Național Zootehnic, transmite un mesaj negativ pentru întreg sectorul zootehnic românesc, pentru fermieri și operatorii din domeniul însămânțărilor artificiale, dar și pentru profesia de zootehnist și pentru facultățile de zootehnie.

„Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) are un rol important în aplicarea legislației europene în domeniul zootehnic. Conform Regulamentului (UE) 2016/1012 privind ameliorarea animalelor, ANZ este autoritatea competentă desemnată de România pentru implementarea normelor zootehnice și genealogice, pentru recunoașterea și controlul societăților de ameliorare și pentru efectuarea controalelor oficiale privind programele de ameliorare. Activitatea instituției este raportată Comisiei Europene, iar autoritatea română face parte din sistemul autorităților competente ale statelor membre. Totodată, în sectorul apicol, ANZ are atribuții în implementarea Programului Național Apicol și în raportarea datelor către Comisia Europeană, iar în domeniul identificării și înregistrării ecvinelor administrează baza națională de date și sistemul de emitere a pașapoartelor pentru aceste animale, activitate care a fost evaluată în cadrul mai multor misiuni de audit ale Comisiei Europene”, arată Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Pe lângă atribuțiile prevăzute de legislația europeană, ANZ desfășoară activități importante pentru sectorul zootehnic din România, printre care autorizarea și controlul operatorilor însămânțători din România, responsabili de obținerea noilor generații de animale, autorizarea și controlul programelor de ameliorare pentru toate speciile de animale de interes zootehnic și evaluarea competențelor profesionale pentru ocupația de operator de însămânțări artificiale.

Instituția gestionează, de asemenea, programele de conservare a resurselor genetice animale, banca națională de gene pentru material genetic animal și centrul național de biotehnologii de reproducție. Totodată, în cadrul ANZ funcționează Centrul Național de Formare Profesională în Zootehnie, structură unică în România, iar laboratorul acreditat RENAR pentru analiza calității laptelui crud operează prin patru puncte regionale ca laborator independent pentru garantarea parametrilor calitativi ai laptelui. Agenția administrează și baza națională de date pentru ecvidee și emite pașapoartele pentru cabalinele de rasă prin opt centre de printare existente la nivel național.

Toate aceste activități sunt realizate cu aproximativ 230 de angajați la nivel național, ceea ce confirmă caracterul tehnic și specializat al instituției.

Potrivit Alianței pentru Agricultură și Cooperare, economia bugetară care ar putea rezulta din reorganizarea instituției ar fi nesemnificativă în raport cu riscurile și pierderile pe care sectorul zootehnic le-ar putea înregistra. În toate statele cu zootehnie dezvoltată există autorități zootehnice funcționale și puternice, care coordonează, susțin și controlează întreg sistemul de producție animală.

În același timp, AAC susține necesitatea modernizării și eficientizării activității Agenției Naționale pentru Zootehnie, în concordanță cu concluziile studiului de impact privind ameliorarea raselor de animale realizat la nivel guvernamental cu sprijinul Băncii Mondiale. Printre direcțiile de reformă propuse se numără simplificarea structurii organizatorice, organizarea instituției pe servicii tehnice regionale, digitalizarea și interconectarea bazelor naționale de date din zootehnie cu sistemele ANSVSA și APIA, consolidarea capacităților științifice ale instituției și dezvoltarea laboratorului de genetică animală, precum și modernizarea băncii naționale de germoplasmă animală.

De asemenea, Alianța consideră necesară elaborarea unei strategii naționale de dezvoltare a zootehniei, corelată cu planificarea strategică și bugetară, astfel încât sectorul zootehnic românesc să își poată valorifica potențialul și să rămână competitiv.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare este formată din Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) și Asociația Forța Fermierilor (AFF).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În 2025, De Colțești (Torockoi) estimează o cifră de afaceri de 30 milioane de lei, cu aproximativ 12% mai mare față de 2024. Începutul lui 2026 vine cu o direcție optimistă și o confirmare a calității, Brânza frământată De Colțești se află pe poziția 80 în Top 100 „Best Cheeses in the World”, în clasamentul TasteAtlas 2026.

Brânzeturile comercializate sub brandul De Colțești sunt produse și maturate local, în județul Alba, laptele fiind colectat de la fermierii din zonă.

„În 2026, rămânem pragmatici, investim prudent și ne dorim o consolidare a relațiilor cu băcăniile, magazinele premium și restaurantele care valorifică brânzeturile locale în meniuri. În ultimii ani, am investit aproximativ 3,5 milioane de euro în fabrica din Colțești. Astfel de investiții au fost necesare și strategice, cu un focus clar pe un depozit de maturare modern, care permite maturarea a 300 de tone de brânză. În cei peste 30 de ani de activitate, am evoluat încet, dar constant: de la o fabrică de familie care își dorea valorificarea laptelui proaspăt local, la o fabrică în care atenția la detalii, dorința de a păstra gustul și inovația au fost reperele noastre. În tot acest timp, am crescut sănătos, fără să facem salturi care să ne destabilizeze. Am greșit, am fost dezamăgiți, dar am învățat mult și am schimbat lucrurile, fără să facem rabat de la gustul adevărat al brânzeturilor. Direcția sustenabilă a fabricii este păstrată și datorită echipei noastre. Am investit mult în definirea echipei de specialiști cu care lucrăm. În prezent, avem aproape 70 de angajați, însă colaborăm și cu specialiști externi”, arată Robert Szakacs, administratorul De Colțești (Torockoi).

Afacere de familie cu peste 30 de ani de activitate

Fondată în anul 1994, în satul Colțești (comuna Rîmetea) din județul Alba, afacerea De Colțești este astăzi la a doua generație. A evoluat de la o mică afacere de familie la o fabrică reper pentru piața românească de brânzeturi maturate. În fabrica din Munții Apuseni se procesează zilnic aproximativ 25.000–30.000 de litri de lapte, echivalentul a 60–80 de tone de produse pe lună.

În ultimii ani, compania a investit aproximativ 3,5 milioane de euro, bani proveniți din creditare și profit reinvestit, într-o cameră de maturare de aproximativ 300 tone și în soluții de îngrijire și monitorizare permanentă, toate inspirate din practicile fabricilor de brânzeturi elvețiene.

De Colțești s-a dezvoltat ca o unitate modernă de procesare a laptelui care îmbină tradițiile locale de prelucrare cu standarde tehnologice contemporane, bazându-se pe lapte provenit de la fermele din proximitatea fabricii.

Brandul este cunoscut mai ales pentru brânzeturile maturate și îndelung maturate, în special brânzeturi tari cu gust pronunțat, plin, comercializate frecvent sub brandul De Colțești. Portofoliul include atât stiluri tradiționale românești, cât și produse inspirate din tradiții europene de cheesemaking, adaptate preferințelor consumatorului modern.

Filosofia de producție pune accent pe controlul calității, consistența gustului și procese de maturare atent gestionate, păstrând totodată o identitate regională puternică.

De Colțești este considerat unul dintre reprezentanții relevanți ai scenei moderne a brânzeturilor din România, reușind să conecteze tradiția transilvăneană cu rigoarea industrială și o abordare orientată spre piață. În ediția 2026 a clasamentului TasteAtlas „Best Cheeses in the World”, Brânza frământată De Colțești a fost inclusă în Top 100, pe locul 80.

Produsele De Colțești sunt prezente în comerțul tradițional, în magazine specializate și  în băcănii, precum și în rețele precum Carrefour național și regional în Kaufland, Mega Image, Freshful și Sezamo. Brandul operează, de asemenea, un magazin online B2C și un punct ambulant de vânzare la Conacul Secuiesc, din județul Alba, de la Colțești.

Obiective pentru noul an

Pentru 2026, compania anunță întărirea canalului direct-to-consumer, cu accent pe comenzi recurente, pachete pentru familii și, acolo unde logistica permite, formule de abonament, gândite pentru consumatori care urmăresc predictibilitatea și consistența produselor din coș.

De Colțești, cifrele anului 2025:

• 2% vânzări online din totalul vânzărilor fabricii;

• vânzări online: 600.000 lei/an

• valoare medie coș: 200 lei

• număr magazine/listări: 800

• județe cu acoperire logistică: Cluj, Alba, Sibiu, Mureș, Brașov, Bistrița, Ilfov

În HoReCa, gustul rămâne esențial, însă consistența este criteriul care susține utilizarea unui produs în meniuri, zi de zi. De Colțești lucrează cu bucătari care urmăresc standarde, trasabilitate clară și comportament previzibil la utilizare atât la rece, cât și la cald.

În 2026, compania își propune un dialog mai aplicat cu profesioniștii din industrie, centrat pe nevoi reale, disponibilitate, loturi și ritmuri de livrare, cu accent pe asumarea promisiunilor operaționale. În 2025, numărul partenerilor activi din HoReCa a fost de 177, distribuție directă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Activitatea de ameliorare este foarte importantă pentru zootehnia unei țări, pentru că, la animalele de fermă, prin ameliorare se îmbunătățesc calități cum ar fi: producția, fertilitatea, ratele rapide de creștere, rezistența la boli, la condiții de stres, reducerea consumului de furaje pe unitate de creștere, proporții mai bune ale diferitelor părți ale corpului etc. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor (ICDCOC) Palas - Constanța desfășoară activități de cercetare la nivel național în patru domenii: nutriție, tehnologii de creștere, exploatare genetică și ameliorare-reproducție. Despre ameliorarea la speciile ovine și caprine am stat de vorbă cu Radu Răducu, director general ICDCOC Palas.

Radu Răducu: Ca efectiv total de ovine, suntem pe locul trei în Europa. Însă în ceea ce privește ameliorarea spre o anumită producție, spre o performanță productivă, fie lapte, fie carne, fie prolificitate, România a lăsat și încă lasă de dorit. Spun acest lucru pentru că decenii la rând activitatea de creștere a oilor era axată în principal pe producția de lână. Ajungând acum la preocuparea și la situația unităților de cercetare din domeniu, trebuie spus că o preocupare a institutului nostru de la înființarea lui și până la această dată a fost să creăm progres genetic care să fie folosit de crescători să-și îmbunătățească performanțele, pentru o anumită producție sau alta, la efectivele pe care le dețin, în felul acesta stimulându-i să mențină și să transmită mai departe, continuatorilor lor, urmașilor lor, preocuparea sau dorința de a dezvolta această specie, de ovine, dar și de caprine, că și ele sunt în preocupările noastre.

„Ăsta este rostul nostru, al cercetătorilor, să creăm ceva care să-l determine pe crescător să îl folosească și să-și îmbunătățească situația economică a exploatației.”

Reporter: Adică de a face rentabilă creșterea oilor și caprelor.

Radu Răducu: Da. Ăsta este și rostul nostru, al cercetătorilor, să creăm ceva care să-l determine pe crescător să îl folosească și să-și îmbunătățească situația economică a exploatației. Că altfel n‑ar mai continua această activitate. Problema este că, de-a lungul timpului, noi am demonstrat că suntem creatori de produs genetic, avem creații noi biologice omologate, foarte bine stabilizate genetic, cu performanțe care ne încântă. Nu ne încântă numai performanța obținută în cadrul unității noastre, ci chiar și la crescătorii care au luat de la noi animale de reproducție, masculi și femele. Facem noi ce facem, dar efortul pe care-l facem este mic la scară națională, pentru că oricât ar fi, cu efectivul pe care îl avem noi nu putem să acoperim întreaga cerință de progres genetic care ar fi normal să fie la această specie. Și de aceea trebuie neapărat – e în gândirea noastră, dar știu că era și în gândirea Ministerului Agriculturii – faptul că trebuie înființate acele ferme de elită care, utilizând progresul genetic realizat de noi, să-l multiplice și să-l distribuie la crescători.

Reporter: Iar fermele de elită au rămas doar la stadiul de idee, nu?

Radu Răducu: Așa este, dar niște încercări totuși sunt. Spun încercări pentru că nu s-a făcut o acțiune organizată, stabilită concret: facem atâtea ferme sau ceva. Au apărut câteva ferme de elită, ferme cu care noi colaborăm, în sensul că mai mult a venit din partea crescătorilor. A venit crescătorul și a zis: vreau să iau rasa asta de carne de la dvs., să o dezvolt la mine în unitate și mai departe să produc animale de reproducție cu genealogie cunoscută și performanță stabilită și să dau mai departe la crescători. Ei, cu aceste exploatații cărora le-am dat animale suntem într-o strânsă legătură și colaborăm. Adică facem controale ale producției pe care le obțin, îi ajutăm în întocmirea actelor planului de potrivire a perechilor în campania de reproducție, îi sprijinim în momentul în care trebuie făcută bonitarea, împreună cu asociația crescătorilor de ovine. Prin urmare, la toate acțiunile astea institutul nostru participă fără niciun fel de reținere sau să fie în vreun fel plătit.

„Noi avem deja o populație de caprine specializate pentru producția de carne, care este la această dată în izolare reproductivă, fiind foarte aproape de a îndeplini condițiile să fie omologată.”

Reporter: Institutul de la Palas a creat și omologat rase de ovine, dar și de caprine.

Radu Răducu: Am creat și omologat trei rase noi de ovine românești, cu niște performanțe deosebite.

În același domeniu acționăm în ceea ce privește caprinele. Se știe foarte clar că în România este capra Carpatină, capra Albă de Banat și mai multe rase. Nu există o rasă de specialitate pentru producția de carne. Noi avem deja o populație de caprine specializate pentru producția de carne, care este la această dată în izolare reproductivă, fiind foarte aproape de a îndeplini condițiile să fie omologată. Mai trebuie trei - patru generații de control și de selecție în cadrul acestei populații ca să îndeplinim condițiile și să facem documentația de omologare.

„Am realizat deja tipul dorit la o nouă rasă pentru producția de carne la ovine. Ne-am gândit să-i spunem Rasa Dobrogeană.”

Mai mult decât atât, noi, când vrem să facem ceva, în primul rând vedem care este situația în țară, de ce are nevoie țara, și după aia ne uităm să vedem ce este în lume realizat deja care ne-ar putea sprijini, ajuta în realizarea unei noi creații biologice sau a unei tehnologii performante. Și suntem acum în situația că am realizat deja tipul dorit la o nouă rasă pentru producția de carne la ovine, noi ne-am gândit să-i spunem Rasa Dobrogeană de carne, o rasă care să fie axată în principal spre producția de carne. Dar creșterea, sporirea producției de carne se face atât prin prolificitate, cât și prin performanța sau aptitudinile pentru producția de carne a acestei noi creații biologice.

Am plecat de la utilizarea oilor din rasa prolifică Palas, rasa noastră, care dă o prolificitate de 170-180%, și cu o rasă de carne din Franța, Rouge de l'Ouest, care are o prolificitate de peste 200% și aptitudini pentru producția de carne foarte bune. Avem realizat la această dată un efectiv de circa 400 de femele de diverse generații, prima generație având acum vârsta de cinci ani, deci mai merg cel puțin un an sau doi la reproducție. Dar pe noi ne interesează să realizăm mărimea efectivă pentru a putea intra în izolare reproductivă a acestei populații, și performanțele pe care le-am măsurat și le-am constatat până acum sunt deosebit de încântătoare. Ba mai mult decât atât, ca o completare, de la Centrul de selecție din Franța de la care am luat berbecii din rasa Rouge de l'Ouest, le-am trimis un filmuleț cu prima generație pe care am obținut-o. În răspunsul lor – și-l avem pus pe site-ul institutului – spune clar că cea mai bună reușită dintre toate încercările care s-au făcut la nivel de Europa sau chiar din lume utilizând rasa lor, Rouge de l'Ouest, este cea pe care am obținut-o noi. Ne-a bucurat foarte mult această laudă.

Reporter: Ce înseamnă un reproducător care ameliorează și un reproducător care doar arată bine?

Radu Răducu: O aparență te poate înșela. Care este diferența între un reproducător care are calitate și unul care arată calitate este faptul că cel care are calitate este rezultatul unei munci de selecție și de urmărire a evoluției lui, a dezvoltării corporale, a stării de sănătate, a funcției de reproducție zeci de ani. Nu poți să spui că, într-adevăr, obținerea unui hibrid, a unui metis de primă generație între o rasă locală și una amelioratoare îți dă un rezultat spectaculos, dar aici este vorba de vigoarea hibridă. Este vorba de performanță. Că această performanță trebuie măsurată și controlată generații la rând, mai ales făcându-se testarea după descendență, care înseamnă un număr de ani în care fiecare produs să fie urmărit sub toate aspectele, să vezi care pot fi și consecințele unor rezultate mai puțin concludente. Deci, dacă nu se face o muncă în care să fie un plan stabilit, de la ce pleci, unde trebuie să ajungi și etapele intermediare pe care trebuie să le controlezi, nu poți fi sigur de o performanță stabilă și care să aducă beneficii celui care folosește reproducătorul respectiv.

Să luăm cazul nostru. Anual, la Palas plecăm de la efectivul de oi-mame de circa 2.200 de capete, împărțit pe cele șase rase pe care le avem în gestiune la Palas. Deci, în ceea ce privește mărimea genetică și mărimea efectivă a raselor suntem acoperiți, adică avem cel puțin 350-400 de capete femele de reproducție. Automat, aritmetic vorbind, de la aceste 2.200 se obțin 2.200 de miei; tot aritmetic vorbind, 50%, masculi, 50% femele, deci 1.100 de miei. Nouă la Palas, de exemplu, ne trebuie ca reproducători de înlocuire un 30% din ceea ce obținem, și am avea în felul ăsta cam 700 de capete anual, tineret ovin, mascul și femel, din toate rasele, de valorificat la crescători. Fiind finanțați din surse proprii, și cea mai mare pondere din sursele proprii o constituie valorificarea animală, vânzarea de animale, automat suntem obligați să stabilim un preț care trebuie să acopere și să depășească prețul de cost cu care realizăm animalul până la vârsta respectivă. Vine partea cealaltă mai sensibilă: crescătorul este amator, îi place, vrea un berbec din rasa de lapte, un berbec din rasa Merinos, unul din rasa de carne, când îi spui că-l costă cam 3.000 de lei – cam atât ar fi cheltuiala și-ți faci calculul ca totuși să acoperi partea de venituri proprii pe care ești obligat s-o faci – spune: eu nu am atâția bani! În situația asta noi, institutul, am fi de acord să-l dăm la un preț acoperitor măcar cu cheltuielile sau chiar sub prețul de cost, numai că suntem și noi întrebați, și pe bună dreptate: cheltuiala de unde ți-o acoperi? De ce am făcut remarca asta? Aș face o propunere: noi tot suntem unități din domeniul public al statului, finanțate parțial de la bugetul de stat. S-ar putea foarte bine să se facă un calcul: am nevoie Palas să-mi dea anual 1.000 de reproducători masculi și femele, ca să dau la 50 de exploatații, câte 20 la fiecare exploatație, unde vreau să introduc progresul genetic, unde vreau să fac nucleul de fermă de elită. Cât ar trebui să dau Palasului în plus pentru asta? Două milioane de lei. Cu astea două milioane de lei – și cu obligația să furnizăm materialul și la calitatea respectivă – în felul acesta s-ar putea introduce progresul genetic în foarte multe exploatații, n-ar mai fi reținerea crescătorului că „n-am atâția bani să iau animalul”. În plus, asta ar fi și pentru noi o satisfacție a datoriei împlinite și ne-ar ajuta foarte mult în a avea puterea să „controlăm” evoluția acestor efective la diverși crescători.

Este totuși o constrângere. Vă dau exemplul de anul ăsta: la ora actuală avem 1.500 de reproducători în institut în plus față de ce ne-ar trebui, pentru că din cauza pestei micilor rumegătoare nu am putut să vindem tineretul mascul și femel de reproducție la crescători. Suntem blocați până prin noiembrie. Iar perioada propice a cam trecut. E păcat să iei animalul acum, animal cu performanță, și să-l dai la abator. Sunt niște chestii care s-ar putea discuta și înțelege. Dar vă spun, eu, cel puțin, și cunosc foarte bine rolul și colegii, și colectivul, am fi în stare să răsturnăm munții ca să facem treaba asta. Deci cu seriozitate și răspundere deplină ne asumăm într-o astfel de treabă.

Reporter: Iată o propunere interesantă. Sperăm să audă cei care trebuie să ia această măsură.

Radu Răducu: Făcându-ne cunoscute realizările, problemele, dvs., presa, ne-ați ajutat, astfel că am avut și rezultate. Sperăm să fim auziți și de data aceasta. 

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Unii cu munca, alții cu numărătoarea și huzureala

Unde este zootehnia românească?

Cercetarea care hrănește România

Bugetul alocat intervenției DR 22 - „Investiții în condiționarea, depozitarea și procesarea produselor agricole și pomicole” se suplimentează cu 249 milioane de euro, a anunțat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu.

Pentru intervenția DR 22, la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) au fost depuse 420 de proiecte de finanțare, cu o valoare publică totală de 1,1 miliarde de euro.

„Prin această suplimentare de fonduri valoarea totală a contractelor se ridică la 621 milioane de euro, inclusiv contribuția privată. Finanțăm, astfel, construirea mai multor fabrici românești care să preia materia primă de la fermierii noștri și să o transforme în produse alimentare”, a spus Florin Barbu.

Potrivit Raportului de selecție publicat de AFIR pe 28 ianuarie 2025, pentru intervenția DR 22 au intrat la finanțare șapte proiecte de investiții în unități de procesare agroalimentară, în valoare totală de 41,4 milioane euro.

CITEȘTE ȘI: SCDP Băneasa, din cenușăreasă, astăzi un model

Agri Trade Summit 2025, ediția a treia

248 lei/cap de tineret femel ovin/caprin, sprijin de urgență

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!