oi - REVISTA FERMIERULUI
Marți, 26 Noiembrie 2024 11:33

Integrarea producției, rețeta succesului

Integrarea producției continuă să fie un subiect important, procesarea aducând plusvaloare producătorilor agricoli și contribuind la creșterea nivelului de trai. Am vizitat ferma de animale a familiei Bârsan, din localitatea Câlnic a județului Alba, oameni harnici care au făcut deja pași în direcția menționată. În ferma familială din Alba se lucrează terenul agricol, se cresc oi, vaci, mulsul este făcut automat, se pasteurizează, se depozitează, se ambalează şi se comercializează produse româneşti, fiind astfel o fermă ce poate deveni un model la nivel de țară.

De mai bine de 32 de ani, viața familiei Bârsan este strâns legată de ferma de care se îngrijesc toți membrii familiei. Primele animale din fermă au fost vaci de lapte, iar intenția soților Bârsan, Dana și Traian, a fost chiar de la început să își mărească efectivul, dar și să realizeze integrarea producției. Pentru a-și dezvolta afacerea, în 2007 au derulat un proiect prin SAPARD. „Am accesat după aia fonduri pentru utilaje, ca să producem hrană la animale şi, ulterior, ne-am gândit să mai facem pentru copii încă o fermă, de oi de lapte. Gândul nostru a fost de la început să facem procesare, ca să avem un circuit închis: să producem marfa, să creştem animale, să mulgem şi să prelucrăm laptele, şi, mai departe, să-l putem vinde. Noi ştim să producem, e şi un câştig mai bunişor dacă şi prelucrăm. Laptele materie primă e slab plătit, pentru că aşa e preţul pieţei. Dar cu procesare să ştiţi că e mai bine. Noi facem nişte produse naturale 100%, deja am intrat pe pieţele din Bucureşti, Cluj, lumea deja cunoaște ferma Bârsan”, ne-a zis Dana Bârsan.

dana barsan

Familia Bârsan a lucrat pentru ca ferma lor să fie profitabilă, iar atunci când cunoștințele lor nu au mai fost de ajuns, Dana și Traian s-au îndreptat către specialiști ai Facultății de Medicină Veterinară din cadrul USAMV Cluj-Napoca, așa cum sunt Bogdan Liviu Marian, titularul disciplinei Reproducţie, Obstetrică şi Ginecologie Veterinară şi titularul disciplinei Clinică rumegătoare, și Daniel Berean, şef lucrări la disciplina Reproducţie, Obstetrică şi Ginecologie Veterinară.

 

Lapte tot anul, de la oi

 

Unii fermieri cred că este mai bine să te ocupi doar de creșterea animalelor, alții că e indicat să faci și procesare şi să nu stai pentru a-ți primi banii la mâna procesatorului sau a multinaţionalelor unde se livrează laptele.

ilustratie.Barsan 26000000.0000032

În ferma familiei Bârsan, integrarea este „bine integrată”, primul pas făcut fiind alegerea unei rase de oi de lapte ce se pretează la montă mai tot anul, ceea ce a dus la realizarea unei procesări constante. Pe de o parte, clientul este fidelizat, pe de altă parte, se asigură o sursă de venit constantă şi afacerea poate fi dusă mai departe. Dar dincolo de afacere, creșterea animalelor este o pasiune. „Dacă n-avem dragoste de animale, nu facem nimic. Dar, atenţie: este muncă zi de zi, 30 din 30, 365 din 365. Mi-aduc aminte că un fermier în Ungaria avea tot aşa, o rasă de lapte, şi spunea că, în 15 ani, nici la nuntă la fiica lui n-a putut să stea de dimineaţa până seara târziu, că a trebuit să meargă la muls seara. Deci nu e totuna să ai producţie jumătate de an sau să îndeplineşti condiţia pieţei, să ai un an întreg”, a punctat Nicolae Cioranu, preşedintele Federației Naționale a Crescătorilor de Ovine și Caprine ROMOVIS şi preşedinte al Asociației Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” Arad, care ne-a însoțit în vizita noastră din ferma familiei Bârsan.

Să ai producție tot anul rămâne însă un proces dificil. „Ne aflăm într-un punct pe la jumătate unde vrem să ajungem. E foarte greu şi am apelat la ajutoare, la colaborări cu USAMV Cluj-Napoca, deoarece e greu să faci reproducţie, să ai permanent fătări, ca să ai lapte constant să procesezi, ca să te adresezi clientului pe tot timpul anului, nu sezonier”, arată Traian Bârsan.

traian barsan

 

Atragerea și fidelizarea clienților prin gust și calitate

 

Creșterea oilor de lapte s-a datorat faptului că și-au dorit să ofere o paletă mai largă de produse proaspete, dar și pentru că în extrasezon sunt mai greu de găsit cele din lapte de oaie.

Necesitatea i-a determinat să deruleze un proiect cu finanţare din fonduri europene. „Pentru utilaje. Am fost nevoiţi pentru a crea la produs o valabilitate mai mare, adică a trece spre pasteurizare, spre o garanţie mai lungă, și e nevoie de utilaje. Nu poţi fără pasteurizare sau utilaje, pentru a realiza produsul nostru cel mai de preţ, iaurtul de oaie, care are nevoie de un anumit tratament, iar în producţie să fie respectaţi toţi parametrii”, a explicat fermierul, care și-a implicat și familia în afacere. Soția se ocupă de partea de procesare, iar copiii și familiile lor, de cea de creștere a animalelor, de hrănire și reproducție.

muls

Astfel, nu doar tradiția este continuată, ci și se asigură urmașilor un trai decent în propria țară. „Sectorul ovin cred că este pe primul loc şi în România, ca animale şi producţie, şi ca schimb de generaţii, din punctul de vedere al numărului tinerilor care continuă să se ocupe de această meserie. De asta tot insistăm pe politicile din oierit, la Ministerul Agriculturii, pentru că avem urmaşi şi nu ne este totuna ce le lăsăm în spate, ca să le fie mai uşor. Copiii mei n-au fost cu băţul după oi niciodată, când au fost mici. Dar au trăit acolo, au văzut cum stau lucrurile, se mulţumesc poate cu mai puţin, dar să ştie că-i lucrul lor. Și mi-aduc aminte când le spunea bunicul lor, exact cum mi-a spus mie: măi copii, decât să fiți nişte slugi mari, mai bine să fiţi nişte stăpâni mici. Şi copiii spun asta şi acum. Nu ştiu câtă lume înţelege vorba asta”, a adăugat Nicolae Cioranu.

cioranun

„Noi vrem să continue copiii, că altfel ce se alege? Noi ne-am zbătut, ne-am consumat timp pe care nu-l mai recuperezi, câteodată nervi, sănătate, şi să vezi apoi că se alege praful. Noi de aia ne zbatem şi acest concept nou, cum vrem noi să realizăm, nu e înțeles de toată lumea. Vrem noi să obţinem permanent, aceeaşi cantitate de lapte ca să te poţi angaja, deoarece mai nou se practică livrarea tot anul și, dacă e posibil, la aceeași calitate”, a completat Traian Bârsan, care își dorește atragerea și fidelizarea clienților prin gust și calitate.

 

Marile magazine sunt pentru marii producători

 

Deocamdată, scopul nu este reprezentat de magazinele mari, mai ales că de multe ori politicile implementate nu avantajează producătorul. „S-a făcut în așa fel încât să ne ia pe noi, micii producători, în anumite magazine. Şi să vedeţi ce politică şmecheră au! La o anumită distanţă de casa noastră, de firma noastră, mi se cer 4 kg de brânză. Mergem cu brânza acolo, că ginerele se ocupă de distribuţie, și nici n-ajunge pe raft, o iau angajatele. Și când întreabă de ce nu comandaţi mai mult, că noi vă aducem, ele zic: „Ăsta e ordinul”. Deci ne cer o cantitate mai mică să nu renteze: omul, consumul maşinii, acum se cere tichet de temperatură. Noi ne încadrăm, dar cantitatea comandată e atât de mică de renunţ singur”, explică Traian Bârsan.

ilustratie.Barsan 22000000.0000029

 

Specialiștii USAMV Cluj-Napoca au venit în ajutorul fermei Bârsan

 

În ferma familiei Bârsan, cea mai grea parte este reprezentată de reproducție, motiv pentru care au pus bazele unei colaborări în acest sens cu Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul USAMV Cluj-Napoca. „Pentru noi, familia Bârsan a fost un început. În urmă cu un an și jumătate, am fost într-o primă vizită în ferma de la Câlnic, unde am rămas surprins plăcut de ce am găsit. Cert este că fermierul îşi dorea foarte multe, iar eu, la vârsta pe care o am, am acumulări şi vreau să le las lumii să beneficieze. Și atunci am zis să ne apucăm de treabă. Astăzi suntem într-un stadiu avansat față de cel de acum un an și jumătate. Dar, pentru a ajunge la un target de performanţă, ne trebuie tehnologie, care nu înseamnă doar adăpost, ci și furajare, lotizare, sală de muls, oameni implicaţi, adică oameni specializaţi. Eu, ca medic veterinar, am venit şi am spus: noi facem însămânţări, dar mieii ăştia au o problemă, trebuie trataţi. Oile alea au altă problemă. Deci am încercat să-mi expun viziunea şi experienţa, astfel încât să reparăm toate aceste defecte. Pe urmă au zis: nu pot să-mi vând produsele. Păi hai să vedem, să mergem, să discutăm. Adică, pentru mine e foarte uşor să promovez producătorul şi nu comerciantul. Astăzi în România sunt vânzători de brânză de oaie care n-au o oaie acasă”, povestește Bogdan Liviu Marian, titularul disciplinei Reproducţie, Obstetrică şi Ginecologie Veterinară şi titularul disciplinei Clinică rumegătoare.

bogdan liviu marian

Principala provocare în Ferma Bârsan de la Câlnic a reprezentat-o producţia de lapte în mod constant. „Sigur că nu este o provocare uşoară, datorită caracteristicilor reproductive pe care le au rumegătoarele mici, şi anume ele se montează în mod natural doar într-o anumită perioadă a anului. Motiv pentru care noi venim aici şi facem o sumedenie de sincronizări şi inducere a căldurilor, astfel încât dezideratul principal să fie o producţie uniformă de lapte”, a detaliat Daniel Berean, şef lucrări la disciplina Reproducţie, Obstetrică şi Ginecologie Veterinară din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară a USAMV Cluj-Napoca.

Pentru intensificarea producţiei, scopul era realizarea a trei fătări în doi ani şi, implicit, o producţie de lapte corespunzătoare sau mult mai ridicată. Controlul ciclului la oile de lapte a făcut, după un an și jumătate, ca 75% dintre fătări să fie gemelare. „Un procent de 10-15% sunt trigemelare şi restul cu un singur produs. Vreau să vă spun că-mi amintesc de anii când am fost student, la disciplina de reproducţie am simţit că domeniul ăsta e un pic nepregătit. Şi, în 2004, un coleg de-al nostru absolvent de Cluj, din Grecia, din zona Nafplio, sudul Greciei, avea o concurenţă pe sincronizare şi însămânţare. Nu ştia să facă și a apelat la disciplina de reproducţie şi am ajuns cumva acolo, şi atunci am simţit că de fapt nu suntem pregătiţi. Din 2004, lucrurile în disciplină s-au stabilit, colegul Daniel Berean şi-a făcut studiile doctorale pe această temă, România-Grecia. Astăzi, în România, noi lucrăm undeva, sezon-extrasezon, la peste 80% gestaţii din sincronizări şi însămânţare artificială”, a precizat Bogdan Liviu Marian.

zoo 256 ferma barsan 2

 

Progres genetic

 

Pentru a-și atinge obiectivul, se lucrează pe loturi de aproximativ 100 de animale, prin însămânţare artificială, cu material seminal proaspăt recoltat. „În ziua în care toate animalele din lotul respectiv sunt în călduri, venim în fermă, recoltăm unul sau doi berbeci, în funcţie de numărul de femele pe care le avem de însămânţat, diluăm materialul seminal şi facem însămânţarea artificială propriu-zisă pentru femele. Sigur, ca rată, de la un berbec, facem undeva la 40 de oi, motiv pentru care asigurăm familiei Bârsan şi un progres genetic destul de semnificativ, el având posibilitatea să-şi aleagă masculul care-i place cel mai mult, cu conformaţie, cu caracteristicile cele mai plăcute”, a explicat Daniel Berean.

berean

Datorită acestei colaborări, a crescut numărul de oi mulse zilnic, ceea ce a adus un progres în ferma familiei Bârsan, care avea în urmă cu un an și jumătate un număr mic de oi la mulgere. „La noi, problema mare a fost că n-au fătat oile. Că cineva m-a sfătuit să mergem normal, cum merg oile tradiţionale ale noastre. Şi am făcut aşa şi nu mi-au fătat oile. Şi aici a fost problema. Noi am vrut cu domnul profesor să facem să fete cât mai multe, şi pe urmă, după ce ajungem cu toate oile, să ne apucăm de selecţie”, a specificat Traian Bârsan. Spre 500 de oi se mulg în fiecare zi. „Lucrurile sunt confirmate, se vede clar că s-a lucrat. A lucrat şi familia, am lucrat şi noi, doar ca să ne facem datoria. Noi vrem să ştie lumea ca, atunci când există probleme, să ne caute”, spune Bogdan Liviu Marian.

 

Iaurtul din lapte de oaie, apreciat de tot mai mulți

 

În ferma familială din județul Alba, procesarea este segmentul de care are grijă Dana Bârsan, conform zicalei „brânza bună se face de băciţă”. Dar integrarea producției nu poate fi realizată doar cu lapte și muncă, astfel că băcița a avut grijă să acceseze fondurile necesare cumpărării utilajelor. „Am accesat nişte fonduri nerambursabile prin AFIR pentru utilaje de prelucrare a laptelui, ca să facem telemea tip Feta. Noi nu mai lucrăm manual, lucrăm în forme laptele. Acolo e un pasteurizator, de acolo se pleacă în vanele de închegare, după care se extrage zerul şi se toarnă în forme brânza. Având o cantitate mai mare de lapte, e imposibil să mai lucrăm manual”, a arătat Dana Bârsan.

ilustratie.Barsan 18000000.4200026

Într-o zi se procesează laptele de vacă, iar în cealaltă, cel de oaie, din care se fac telemea de oaie, caş de oaie şi iaurt. „Facem un iaurt de oaie cu utilaje semiautomate, achiziţionate tot cu bani europeni. Pasteurizăm laptele, avem îmbutelierea semiautomată, după care le băgăm în nişte dulapuri de maturare, la borcan de diferite mărimi, cum se cere pe piaţă. Intenţionăm şi vrem să ieşim cât mai mult pe piaţă cu iaurtul – 100% natural, din lapte pasteurizat şi culturi –, într-un lanţ de magazine, că până acum am vândut la pieţe, târguri organizate de Ministerul Agriculturii, pieţe volante, iar oamenii toţi întreabă unde pot găsi iaurtul acesta, că-i foarte bun, fiind şi natural. E căutat în special pentru copii şi pentru bătrâni”, a adăugat Dana Bârsan.

Şi pentru ca oamenii să fie și mai siguri de produs, se urmărește și realizarea documentației pentru ca iaurtul de Câlnic să fie înregistrat la nivel european Indicaţie Geografică Protejată. „Avem certificat de reţetă consacrată pentru telemea de oaie şi telemea de oaie maturată, pe care am reuşit s-o facem mergând la târguri, cunoscând oameni, ajutându-ne și dându-ne informaţii şi tot ce avem nevoie”, ne-a spus Andreea, fiica fermierilor Dana și Traian Bârsan.

zoo 256 ferma barsan 3

 

Accent pe viitor în ferma de familie

 

Activitatea în fermă a fost împărțită între toți membrii, fiecare fiind acum specializat cumva într-un domeniu. Investiţiile în ferma Bârsan nu au fost făcute fără perspectivă, ele fiind astfel continuate și nu doar pentru că aduc un venit, ci și pentru că există pasiune și implicare din partea urmașilor. „Pe părinţi îi cunosc de când lucram într-o companie multinaţională şi aş vrea să fac un paralelism între ce înseamnă multinaţională cu capacităţi de procesare de sute de mii de tone şi o unitate mică, cu produse extrem de bune şi naturale, înconjuraţi de o echipă care, toată, face parte din familia Bârsan, oameni foarte dedicaţi. Fiecare, cu rubrica lui: unii pe agricultură, unii pe creşterea oilor, unii pe creşterea vacilor şi, bineînţeles, doamna şi domnişoara sunt în procesare, marketing, vânzare, încasare. Este un exemplu pozitiv, ceea ce înseamnă că şi în România se poate”, ne-a spus și medicul veterinar Ioan Dîrzu, unul dintre cei care au contribuit la înființarea și dezvoltarea acestei ferme. Astfel de proiecte, crede dumnealui, pot aduce plusvaloare, pot stimula creşterea animalelor, procesarea laptelui şi vânzarea unui produs natural pentru un consumator mai larg. „Exemplul ăsta ar trebui să fie urmat în toate judeţele ţării, măcar câte zece în fiecare judeţ. Şi atunci putem spune că menirea noastră, a specialiştilor, și menirea lor, a fermierilor, a întreprinzătorilor, va fi încununată de succes. Nu în ultimul rând, consumatorii se pot bucura de un produs bun, natural şi sănătos, deoarece mai este un fenomen care se întâmplă destul de des, și anume că nu seamănă produsul de săptămâna aceasta cu produsul de săptămâna trecută sau viitoare. Pe când aici, prin tehnologia pe care dânşii o aplică, va rezulta un produs perfect salubru, de o calitate foarte bună şi constant. Cheia succesului are două obiective, până la urmă. Unu: familia dedicată, prin reprezentanţii ei, dar şi tehnologia aplicată”, a conchis Ioan Dîrzu.

ioan dirzu

Și pentru că dezvoltarea pare a fi cuvântul-cheie în această fermă de familie, pasul următor îl reprezintă procesarea integrală a laptelui de vacă și de oaie. „Am dori, dacă se poate, să deschidem şi magazinele proprii, nu doar să ducem la băcănii şi în pieţe. Dacă Dumnezeu îl ţine sănătos pe tatăl meu să dezvoltăm afacerea şi să facem fabrică, s-o facem şi mai mare, să putem procesa mai mult. Obiectivul nostru este să menţinem calitatea. Nu schimbăm reţeta, nu umblăm la lapte în sensul să tragem smântâna din lapte sau grăsimea, facem produse bune, naturale sută la sută”, ne-a zis în încheiere Andreea Bârsan, subliniind că au nevoie de promovare ca să poată vinde produsele și să crească efectivul de animale.

andreea barsan

 

Articol de: DELIA CIOBANU & ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – octombrie 2024
Abonamente, AICI!

 

CITEȘTE ȘI: Fermă de familie, centrată pe zootehnie

 

Administrarea vitaminei C la animale

 

De la ferma cu omenie 

 

Publicat în Zootehnie

În județul Vâlcea, acolo unde se fac produse din carne după tradiții oltenești, în comuna Mihăești, am aflat rețete și povești de altădată. Interlocutorul nostru este Petre Simion, managerul fabricii „Ca Altădată”.

DJI 0197

Reporter: Când a început povestea „Ca altădată”?

Petre Simion: Povestea „Ca altădată” începe în copilăria noastră, noi suntem născuţi la sat, în județul Vâlcea, şi din copilărie am crescut cu produsele „Ca altădată”. Sunt reţete pe care le făceau bunicii, străbunicii, părinţii noştri în gospodăria lor, la noi la ţară. Astăzi, e o poveste frumoasă, zic eu, venită dintr-o necesitate, gospodăria ţărănească trebuia să se autoîntreţină. Suntem din comuna Roşiile, acum ne-am tras un pic mai la oraş unde e amplasată fabrica, în comuna Mihăeşti, suntem lângă Ocnele Mari, părinţii noştri veneau din comuna Roşiile la Ocnele Mari şi cumpărau sarea pe care o foloseau în gospodărie, sarea fiind un element foarte important şi definitoriu în produsele noastre. Folosim sarea de la Ocnele Mari, aşa cum şi părinţii noştri o foloseau. Pe locul Ocnelor Mari înainte era cetatea dacică Buridava, care de atunci exporta sare sau, după ce ne-au cucerit romanii, era trimisă pe Olt şi pe Dunăre şi apoi probabil cu carele spre Roma. Acum în zonă avem mai multe cetăţi dacice, în ultimul timp se fac noi descoperiri, avem una la Grădiştea, chiar în comuna vecină a Roşiilor, la Tetoiu, suntem o zonă încărcată de istorie. Ne place istoria, ne place tradiţia, dacă avem cu ce să ne lăudăm vrem s-o facem, că e un lucru firesc, o mândrie a vâlcenilor, a oamenilor din comunele noastre. Practic promovăm ceea ce suntem noi. Trăim într-o lume modernă şi trebuie să avem şi noi produse de schimb, că altfel satele noastre ce fac? Nu mai au ce să producă. Şi căutăm să ne ridicăm, să venim cu ceva în sensul ăsta, să facem ca gospodăria ţărănească să continue, să fie adaptată la timpurile moderne.

„Căutăm să facem ca gospodăria ţărănească să continue, să fie adaptată la timpurile moderne.”

140A8186

Reporter: Ne spuneți, vă rugăm, câteva cuvinte despre istoria fabricii și primele produse „Ca Altădată”?

Petre Simion: Firma este înfiinţată în 1992, iar din 1993 funcţionează aici, la Mihăeşti. S-au cumpărat terenul şi clădirile care erau, am mai construit. Iniţial era şi abatorizare, şi fabrică de produse din carne, apoi în decursul timpului au venit normele europene de înregistrare şi s-a renunţat la abatorizare şi s-a rămas doar pe procesare. În timp ne-am gândit că avem reţete, e o nişă pe care putem să ieşim şi am trecut la producerea produselor tradiţionale din reţetele bunicilor noştri. Au fost două faze de atestare. Noi am fost mereu cu aceleaşi produse, şi în prima, şi în a doua fază. „Cârnaţii din topor”, cu care am crescut din copilărie, jumările, carnea la garniţă, toba, caltaboşul, muşchiul perpelit, ceafa perpelită, pulpa perpelită le-am autorizat în primă fază, s-au autorizat foarte multe. Au venit apoi alte norme, mai stricte, şi am reluat şi a doua oară autorizarea. În momentul acesta avem 13 produse atestate tradiţional.

 

Cârnații din topor și carnea la garniță, produse etalon

 

Reporter: Care sunt produsele etalon?

Petre Simion: Cârnaţii din topor şi Carnea la garniţă putem spune că sunt cele mai reprezentative şi încercăm acum să le atestăm şi european, şi pe lângă ele sunt şi Jumările, şi Cârnaţii cu miroase, de usturoi, şi Muşchiul perpelit. Avem produsele tradiţionale de sărbători: Toba, Caltaboşul, Lebărul – în perioada Crăciunului, a sărbătorilor de iarnă, şi Drobul – în perioada sărbătorilor de Paşti.

Reporter: Care este istoria Cârnaţilor din topor din Vâlcea?

Petre Simion: Eu vă povestesc din copilăria mea, cum am luat eu contact cu Cârnaţii din topor. Se tăia porcul, iarna la noi în curte, se afuma cu paie, veneau rudele, veneau vecinii, era ca o sărbătoare, un eveniment. Bărbaţii terminau treaba lor şi venea treaba femeilor, cu spălat de maţe, cu tocat de carne, cu pregătire, taică-meu avea sarcina să săreze carnea, s-o pună în molde (n.r., albie, covată), să o pregătească, după aceea pe plită se făcea pomana porcului, se scotea un vin de la beci, o varză murată şi oamenii stăteau pe lângă masă şi începeau tot felul de poveşti. Eu eram copil şi eram cu ochii căscaţi, să ascult, să nu-mi scape nimic. După ce se termina toată treaba asta, a doua zi aveam de umplut la cârnat. Şi atunci am luat contactul cu Cârnaţii din topor. Atunci procesul de umplere era mult mai greu, pe timpul ăla nu exista nici maşina de tocat şi ei se umpleau cu o nuia de salcie: rupeai nuiaua, îi făceai un fel de nod ca să lărgeşti un pic maţul, ca să poţi să bagi. Şi era destul de anevoios. Eu poate voiam să plec şi eu la zăpadă cu copiii, dar trebuia să stau la umplut de cârnaţ. Dar făcând, prinzi drag. Atunci, copil, poate nu-ţi dai seama, dar timpul trece şi îţi rămân în memorie lucrurile astea. Îi făceai, îi puneai lângă sobă la scurs, după aceea îi urcai în podul casei la afumat, noi aveam şi un cuptor jos, mare, în care se făcea pâinea, şi în cuptorul larg atârnam cârnaţii şi ei erau lăsaţi, mai dădeam foc, mai nu, şi îi simţeam. Şi acum îmi vine în minte foşnetul acela de cârnaţ din topor.

140A8162

Reporter: Ce conțin Cârnații din topor, ce piese din porc intră în compoziția lor?

Petre Simion: Produsul tradiţional e un produs care necesită multă manoperă, multă cunoaştere, amprenta umană e definitorie. Foarte multe procese se fac manual. E foarte importantă alegerea cărnii. În general, se pune carne de pe spate, de deasupra pulpelor, de pe şa, e o carne mai tare, şi slănina la fel, se evită slănina moale sau osânza. E foarte important procesul de alegere a cărnii, ăsta este chiar unul dintre secrete, dintre factorii care-l diferenţiază ca produs. Apoi vine procesul de tocare a cărnii, care se făcea cu toporul şi cu barda. Practic uneltele ce le aveai în gospodărie. Şi tocarea cărnii cu toporul e iar o particularitate foarte importantă. Şi în momentul ăsta, dacă toci carnea în alt fel sau cu altceva, gustul nu mai este acelaşi. Adică un pic dacă intervii în tot procesul acesta, gustul se schimbă. După ce se toacă, carnea şi slănina se pun la macerat cu sare de la Ocnele Mari, se lasă câteva zile, în fiecare zi se dă prin ea, se intervine, s-o amesteci, sarea să se topească bine şi să se pătrundă, şi apoi, când s-a terminat maturarea, se amestecă cu condimentele care clar sunt condimente naturale. Avem cimbru, piper, usturoi. Reţeta este destul de simplă, dar şi gustul, şi savoarea, şi textura practic redau simplitatea ei şi condimentele naturale, fără adaosuri, fără alţi conservanţi.

„Produsul tradiţional e un produs care necesită multă manoperă, multă cunoaştere, amprenta umană e definitorie.”

Reporter: Practic ei se conservă doar cu sare.

Petre Simion: Exact. E un lucru natural, firesc şi de ce să nu-l facem? Practic în conservare intervine după aceea afumarea, care iar se face la lemn de fag şi pe celulă de lemne, cu foc.

Reporter: Care este termenul de garanţie pe care-l au produsele tradiţionale?

Petre Simion: Cârnaţilor noi le dăm un termen de 30 de zile. La ţară, noi îi puneam în pod şi acolo erau buni câteva luni, dar e clar că omul care-l cumpără din magazin nu mai are podul acela în care să-i ţină atârnaţi, şi atunci am venit cu termenul acesta de 30 de zile. Am fost la târg la Hanovra, în Germania, şi acolo am atârnat cârnaţii şi nu au avut absolut nimic, ba chiar sunt mult mai buni după ce stau la aer şi se mai usucă puţin. Părinţii, bunicii plecau la muncă. De exemplu, în vremurile alea taică-meu cu încă vreo doi-trei băieţi din comună plecau în nordul judeţului la munte, la tăiat de lemne cu joagărul. Şi ce să facă? Urcau în pod, îşi lua câţiva cârnaţi, îşi lua o carne la garniţă, nişte ceapă, nişte brânză, o ţuică şi pleca la muncă. Era o muncă fizică destul de grea, nu existau utilajele astea moderne, şi trebuia să fii sănătos şi în forţă.

140A8258

Reporter: Să vorbim şi despre Carnea la garniţă.

Petre Simion: Practic, trebuia să valorifici toate părţile din porc, care se creştea destul de greu, oamenii trăiau în condiţiile alea şi trebuiau cumva să-şi asigure pe o perioadă mai lungă mâncarea. Şi atunci se folosea afumarea, prăjirea, şi aşa s-a ajuns la garniţă, garniţa fiind un vas. Exista termenul de „carne la garniţă” şi „carne la oală”, fiecare ce avea în gospodărie.

Reporter: De obicei în Vâlcea se folosea oala de lut, nu?

Petre Simion: Da. Acum noi chiar ne-am făcut atelier de olărit propriu, în care am făcut oală de lut în care să putem să venim cu carnea la garniţă în oală. Aveam nevoie de atelier ca să controlăm procesul, să nu fie materiale chimice în oală, să folosim totul ecologic, să nu aducem atingere produsului tradiţional. Carnea la garniţă se face din spată, pulpă, cotlet, ceafă, se lasă la sare câteva zile, după aia se scurge şi are loc afumarea. După afumare se taie în bucăţi mai mici şi se prăjeşte. În compoziţia Cărnii la garniţă vin şi Cârnaţii din topor sau Cârnaţii cu miroase, care se taie în bucăţi mai mici şi se puneau în garniţă. După ce puneai carnea şi cârnaţii, se acopereau cu untura în care au fost prăjiţi şi puteai să o ţii câteva luni bune. De pildă, eu, personal, vara mă duceam la coasă şi luam carne la garniţă în pachet şi mâncam la coasă, când nu aveam timp să vin acasă…

140A8132

Reporter: Acolo nu numai carnea, ci şi untura era valorificată, ca şi acum, de altfel.

Petre Simion: Da, nu se pierdea absolut nimic. Practic am stat şi eu de poveşti cu bunicii mei şi am înţeles că au fost vremuri grele, fiecare gospodărie trebuia să muncească. Nu munceai – nu aveai. Se făceau schimburi, de exemplu, dacă aveai ceva în gospodărie de prisos plecai în jos să vinzi din ele. Poveștile cu oltenii care pleacă cu căruţa şi căţelul sunt adevărate. Sau cum v-am povestit cu taică-meu, el pleca la munte să taie la lemne. Acolo aveai nevoie şi de un ban în gospodărie, şi în felul ăsta se făcea. Familiile erau numeroase, maică-mea a avut 9 fraţi, taică-meu 4…

Reporter: Gospodăria trebuia să supravieţuiască, trebuia să fie fiecare membru hrănit, dar schimburile comerciale de care aminteam – şi lemnul era mijloc de schimb, adică pentru obţinerea de venituri, dar şi sarea, se mergea în sud şi de acolo se venea cu grâne.

Petre Simion: Da, corect. Se pleca la Ocnele Mari cu căruţele, vorbeau mai mulţi în sat, se făcea un convoi de vreo 15 căruţe, erau vremurile în care ţi-era un pic frică să mergi singur. Mai înainte erau poveşti cu haiduci şi cu tot felul de pericole, mai era pericolul cu animalele sălbatice, în zonă fiind haite de lupi, şi atunci oamenii se strângeau în grup, plecau 15-20 de căruţe, astfel aveau probabil şi curaj – te duci la Ocne şi nu ştii ce găseşti acolo, e sare sau nu, aştepţi, se ajutau unii pe alţii. Chiar îmi povestea maică-mea că se întorcea cu bunica ei, erau cu carul cu boi, şi erau ultimii în convoi şi bunica a rugat-o pe maică-mea să stea un pic, că aţipeşte şi ea. Şi maică-mea a aţipit şi ea, şi când s-au trezit plecase convoiul. Speriate… au strigat, le-au aşteptat… De fiecare dată când o aduceam pe maică-mea la Vâlcea treceam prin pădurea Cotoşmanului şi-mi povestea că aici a rămas ea cu căruţa…

 

Materie primă, doar din România

 

Reporter: Ce trebuie făcut pentru a respecta calitatea produsului, să nu te abaţi deloc?

Petre Simion: În procesul de atestare regulile sunt destul de clare. Acum nu e vorba doar de regulile pentru produsele atestate, ci şi de regulile generale pentru a funcţiona o fabrică de produse din carne. Vă daţi seama că trebuie să existe un proces de trasabilitate, noi avem inginer care se ocupă cu aşa ceva. În momentul acesta putem să spunem orice bucată de carne de unde provine, ce proces suportă, unde pleacă, în ce condiţii pleacă.

140A8229

Reporter: De unde provine carnea pe care o folosiți în produsele „Ca Altădată”?

Petre Simion: Carnea provine de la unităţi autorizate din România. Este o carne de porc românească, porc crescut în România. Ar fi bine la un moment dat să fie crescut în gospodării, dar este un proces care probabil va mai dura, însă e o chestie benefică, la un moment dat se va întâmpla să fie abatoare în mai multe comune, ca să poţi să iei carne direct de la gospodăria ţărănească. Revenind la condiţii, produsele noastre sunt în toată ţara, dar şi în străinătate. Câteodată nu ştim nici noi toate magazinele unde se află. Produsele pot fi şi sunt luate de OPC sau de o altă autoritate de control şi duse la analize. Vă daţi seama că ce e pe etichetă trebuie să corespundă, şi a corespuns de fiecare dată, n-am avut niciodată probleme. Ce se întâmplă? Ai risca să pierzi atestatul, dar pierzi credibilitatea, în primul rând, care este cea mai importantă. Pierzi ce vrei tu să transmiţi clientului. Omul trebuie să vadă eticheta, de asta încurajez toţi clienţii să citească foarte bine eticheta. Am văzut că au apărut programe, aplicaţii şi online, se duc oamenii, scanează şi se arată acolo exact ce este. Nu cred că mai există în România cineva care să-şi permită să pună altceva pe etichetă. Dar în mare parte toată lumea trece exact ce este acolo, iar clientul este bine să fie informat, pentru că e vorba de sănătatea lui, de ce mănâncă, mai bine să dea banii pe o mâncare sănătoasă decât să-i dea pe medicamente.

Reporter: Apropo de „produse tradiţionale”. La ce trebuie să ne uităm în momentul în care mergem într-un magazin sau mergem chiar la o tarabă într-o piaţă şi acolo se spune „uite, eu am produse tradiţionale”, sau este un magazin doar cu produse tradiţionale?

Petre Simion: În primul rând, eticheta de produs are aplicată pe ea o siglă cu „produs tradiţional”. În acelaşi timp, legea prevede ca fiecare comerciant să aibă afişat atestatul de produs tradiţional. Citiţi eticheta, vedeţi atestatul. Este foarte important.

Reporter: Există deschidere din partea supermarketurilor, a magazinelor mari, către produsele tradiţionale româneşti?

Petre Simion: Este o reglementare care prevede că poţi să faci 400 kg de produse tradiţionale într-o zi, nu dintr-un produs, ci din toate. Deci, nu poți livra cantități mari. În ultimii cinci ani, lucrurile s-au schimbat în bine, şi s-au schimbat în bine în primul rând datorită clienţilor. Oamenii au devenit mai interesaţi de ce consumă, au început să citească etichetele, au început să se uite la calitate, la gust şi aşa mai departe, şi atunci cumva clientul a forţat şi magazinul, prin cerere, ca să fie aduse produsele tradiţionale. Există într-adevăr o deschidere cumva la unison, din partea supermarketurilor şi a băcăniilor, şi a tot felul de alte magazine.

140A8146

Reporter: În ceea ce priveşte produsul tradiţional autentificat românesc, este nevoie de investiţii mari ca să poţi să ajungi să faci calitate continuu?

Petre Simion: Este nevoie de investiţii în permanenţă. Dacă nu eşti în priză tot timpul, dacă nu te adaptezi, ieşi de pe piaţă; sau dacă nu ai produsele cum trebuie. Sunt mulţi factori. Contează materia primă, contează producţia, contează ambalarea, contează transportul, contează marketingul, contează managementul şi aşa mai departe. Trebuie să te faci cunoscut, automat îţi trebuie chestii moderne ca să vii să te faci cunoscut.

„Este nevoie de investiţii în permanenţă. Dacă nu eşti în priză tot timpul, dacă nu te adaptezi, ieşi de pe piaţă.”

Reporter: Şi cea mai importantă investiţie, cred că sunteţi de acord cu mine, este în oameni.

Petre Simion: Absolut. Asta este cea mai importantă. Produsul tradiţional are foarte multă manoperă, e un produs care trebuie bibilit, trebuie să fii tot timpul atent, nu este o alarmă să sune şi să anunţe… trebuie să-l simţi. Avem oameni care lucrează de 16 ani la noi în firmă.

Reporter: La final, ce ne-aţi recomanda nouă, consumatorilor?

Petre Simion: Eu recomand produsele „Ca altădată” din toată inima. Spun  consumatorului să citească foarte bine eticheta, să fie informat. Că ia produsele noastre, că ia produsele altui producător – este loc pe piaţă pentru toată lumea –, dar să fie conştient, să ştie pe ce dă banul, să fie atent. Asta vreau. Este o chestiune valabilă pentru toţi consumatorii, pentru toţi românii. Plecăm cu produsele „Ca altădată” şi în străinătate. Ele se duc tot spre românii noştri din Italia, Spania, Belgia, Luxemburg, Germania. Am reuşit cumva să ne ducem peste tot. Atestând european, sperăm ca acest proces să crească. Până la urmă, sunt produse româneşti de export. Până la urmă, că tot avem balanţa deficitară mereu, haideţi să vindem şi noi la străini produse românești.

20240207 123302

 

Articol de: ȘTEFAN RANCU

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2024
Abonamente, AICI!
Publicat în Interviu
Miercuri, 20 Martie 2024 13:47

Subvenționarea agriculturii în 2024

Adrian Pintea, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), este invitatul ediției la rubrica Interviu. Spune despre el că este un ardelean-oltean, fiind clujean prin naștere, dar vâlcean prin prisma faptului că s-a stabilit acolo de foarte mulți ani. Inginer zootehnist prin formație, a fost mai întâi șef de fermă la AgroComsuin SA Bonţida, pentru ca după o perioadă în care a activat în zona privată să ajungă director general la Carvil SA, cunoscută pe vremuri ca Întreprinderea de Industrializare a Cărnii Vâlcea. Din 2006 a activat în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), până la funcția de director general, pe care a ocupat-o din 2016 până în 2023. De atunci este în postura din care ne va împărtăși în rândurile care urmează mai multe informații foarte utile fermierilor.

Reporter: S-a discutat mult în ultima vreme despre ajutoarele naționale tranzitorii, atât pentru specia bovină, cât și pentru cea ovină. Care este situația astăzi și care sunt veștile pe care le putem da?

Adrian Pintea: În ceea ce privește plata subvenției pentru toate formele de sprijin acordate de către APIA, vorbim despre cererea anului 2023, știm foarte bine că se află în plină campanie de autorizare a acestora. Aici ne referim atât la plata ANT-ului, cât și la toate celelalte plăți pe care fermierii trebuie să le primească, conform Regulamentului european și legislației naționale, până în data de 30 iunie, care este termenul-limită până la care APIA trebuie să efectueze toate plățile aferente anului 2023. Până în prezent, APIA a autorizat aproximativ 95% din plăți, dar fermierii încă așteaptă plata ANT-ului pentru înverzire și alte scheme pe care APIA nu le-a autorizat încă pentru plată. În ceea ce privește ANT-urile, acestea au fost aprobate în ședința de guvern. A fost emisă o hotărâre de guvern pentru ajutoarele naționale tranzitorii, atât în sectorul vegetal, cât și în cel zootehnic. După publicarea în Monitorul Oficial, APIA are obligația de a stabili cuantumurile acestor ajutoare și este în situația de a le finaliza, astfel că în scurt timp va demara plata acestora. Se știe că plata ANT-ului este finanțată din bugetul anului următor celui de cerere. De asemenea, în ceea ce privește înverzirea, APIA lucrează pentru a efectua plățile pentru aproximativ 60.000 de fermieri. APIA se află în faza finală a dezvoltării sistemului informatic, iar aceste plăți vor intra în conturile fermierilor în curând. Astfel, se apropie de finalizarea integrală a acestor plăți, iar ultima plată, așa cum fermierii noștri știu deja de mulți ani, este sprijinul cuplat în sectorul vegetal, care se plătește după data de 15 mai. Aceasta este ultima schemă mai consistentă, iar 15 mai este termenul-limită pentru depunerea documentelor suplimentare necesare pentru această categorie de plăți. După finalizarea depunerii tuturor documentelor, plata se va face conform practicii anterioare, după data de 15 mai.

Reporter: Rămânem în acest domeniu, al zootehniei, pentru că au fost întâlniri și discuții aprinse la sediul Ministerului Agriculturii despre modul în care se vor face plățile și cum se vor acorda ajutoarele în zootehnie. Dacă să se continue cu ajutoare pentru toată lumea sau doar pentru cei care fac Controlul Oficial al Performanțelor ori pentru cei care au deja selecție făcută, adică acele ferme de elită. Care este rezultatul la care s-a ajuns, dacă s-a ajuns în cazul acesta?

Adrian Pintea: În ceea ce privește cererea anului 2023, fiind în plină campanie de autorizare la plată, acestea rămân stabilite așa cum au fost la data depunerii lor. În ceea ce privește cererea anului 2024, care va demara în curând, cu toate că este posibil să apară o decalare a termenului de depunere a acestor cereri, față de data de 1 martie, poate chiar de o lună sau peste, deci undeva în aprilie, pentru că încă se așteaptă derogările pentru GAEC-uri, precum GAEC 7 și GAEC 8, și modificări pentru anumite ecoscheme. Asta pentru că anul 2023 a fost un an greu, atât pentru salariații APIA, cât și pentru fermieri, deoarece s-a trecut la noua Politică Agricolă Comună, cu noul Plan Național Strategic și de aceea au existat discuții și solicitări venite din teritoriu privind aceste probleme cu care s-au confruntat fermierii în anul de cerere 2023, astfel încât, acolo unde se poate, să se facă anumite reglaje pentru cererea din 2024. Dacă vorbim de bovine, pentru perioada 2023-2027, s-a stabilit, de exemplu, să acorde sprijin la data de referință: 2018. Dar în felul acesta plățile sunt cumva legale, dar nu morale, iar fermierii au solicitat să nu se acorde ceva pentru această dată istorică. Dar noi, ca stat membru, nu putem să nu acordăm deloc, însă putem să stabilim cuantumul. Putem să stabilim un euro, un leu pentru cele care sunt dată istorică, iar pentru cele pe care omul le are în exploatație să fie o sumă mult mai mare. În acest sens au fost multe discuții, atât cu ocazia consultărilor pentru pregătirea PNS-ului, cât și de-a lungul zilelor cu protestele fermierilor. De asemenea, au fost discuții despre acordarea unor forme suplimentare de plăți pentru animalele pe care le ții, așa-numitele efective pentru prăsilă. Totodată, s-a discutat despre eliminarea obligativității ca aceste efective să fie înscrise în Registrele genealogice. Având în vedere toate aceste modificări pentru anul de cerere 2024, unele fiind chiar de substanță, se ajunge implicit la modificarea PNS-ului. De aceea trebuie notificată Comisia Europeană și făcut un comitet de monitorizare, iar acest lucru necesită respectarea anumitor termene, ca stat membru. De aceea, există posibilitatea unui decalaj în depunerea cererilor, însă fermierii nu vor fi afectați, deoarece perioada de depunere a cererilor va rămâne aceeași, probabil că data va fi schimbată din 1 martie în 1 aprilie. Este necesară publicarea HG-ului, a ordinului de ministru și a ordinului 80 care stabilește toate condițiile de eligibilitate pentru cererea din 2024, astfel încât fermierii să poată depune cererile atunci când toate acestea vor fi stabilite legal.

DSC00018

Reporter: Ați menționat GAEC 7 și GAEC 8. Ministerul Agriculturii a susținut în toate consiliile AgriFish prelungirea termenului, au fost făcute notificări, sunt țări care au fost alături de dorința fermierilor români. Știm foarte bine că au fost proteste și în România, dar și în Franța, vizavi de aceste două condiții. Cum am putea interpreta reacția Comisiei Europene?

Adrian Pintea: Au fost numeroase discuții referitoare la derogările pentru cele două GAEC-uri, fie că vorbim de pârloagă, fie de rotația culturilor. Pentru GAEC 7, încă se așteaptă o derogare, o clarificare, o aprobare din partea Comisiei Europene. În toate consiliile de miniștri, domnul ministru Barbu a prezentat poziția României. De exemplu, în ceea ce privește pârloaga, s-a discutat posibilitatea de a se permite la nivel de țară să lase 4% din totalul terenului, în loc să fie obligat să lase fiecare fermier în parte acel procent. Pentru că tu, fermier, lăsându-ți o bucată de teren pârloagă, poți să infestezi cealaltă bucată și de aici începe o adevărată nebunie. Dar, deocamdată, pentru GAEC 7 așteptăm. Pentru GAEC 8, s-a convenit că procentul de 4% poate fi realizat prin mai multe opțiuni, fiecare fermier putând alege între ele sau o combinație a acestora. Aceste opțiuni includ elementele neproductive, culturile fixatoare de azot fără tratament, cultura secundară fără tratament și fără factorul de ponderare. Toate aceste aspecte au fost acceptate și nu reprezintă o problemă. În ceea ce privește ecoschema, România va propune un procent cu 1% peste ambiția din GAEC 8, astfel încât 5% va fi suficient pentru ca ecoschema să fie accesată de fermieri. Toate aceste măsuri trebuie transpuse în legislația națională și trebuie instituit un comitet de monitorizare. Acesta este un alt motiv pentru care este posibil să existe un decalaj în termenele de implementare. 

Reporter: Un alt subiect despre care vreau să discutăm este legat de compensarea pierderilor pe care fermierii le-au suferit anul trecut. Este vorba despre compensarea pentru secetă și despre compensarea pentru pierderile în urma importurilor de cereale din Ucraina. Ce s-a stabilit și când vor primi acești bani fermierii?

IMG 0281

Adrian Pintea: Aici sunt mai multe forme de sprijin pe care Ministerul Agriculturii le-a inițiat și care sunt în desfășurare. Referitor la pierderea de venit cauzată de secetă la culturile de toamnă, de asemenea, se acordă o formă de sprijin. Fermierii au solicitat aceste forme de sprijin și pentru culturile de primăvară, însă, așa cum a menționat și ministrul în discuțiile precedente, trebuie să așteptăm rectificarea bugetară și să găsim o modalitate pentru a oferi compensații și pentru culturile de primăvară. De asemenea, anul trecut s-a acordat o sumă de 100 de euro pentru fiecare vacă de lapte, vaca de carne nefiind compensată, de aceea acum se desfășoară procesul de primire a cererilor pentru acestea, prin intermediul APIA. Se oferă o sumă de 100 de euro pentru fiecare bovină de carne. Toate aceste compensații sunt legate de impactul conflictului din Ucraina asupra veniturilor, iar plățile trebuie efectuate până la data de 30 iunie, pentru a asigura ca fermierii să primească acești bani în conturile lor. De asemenea, în cadrul aceleiași probleme legate de Ucraina, se acordă și credite agricole pentru fermierii care au suferit pierderi sau se confruntă cu dificultăți. Toate aceste inițiative sunt în curs de desfășurare, iar un alt aspect așteptat de fermieri este lansarea creditului de producție și a celui de investiții. Așadar, creditul de producție va avea o dobândă de 1,95-2%, cu ROBOR-ul și toate cheltuielile suportate de Ministerul Agriculturii. Cu privire la creditul de investiții, acesta va avea, de asemenea, o dobândă subvenționată de stat de până la 2%, însă ROBOR-ul va fi suportat de fermier. Se va acorda o sumă de până la 10 milioane de euro, iar aceste inițiative vor fi lansate în foarte scurt timp, deoarece sunt pe circuitul de avizare la celelalte ministere. Plățile pentru toate aceste măsuri trebuie efectuate până la data de 30 iunie, iar fiecare beneficiar poate primi până la un plafon maxim de 280.000 de euro. Este important de menționat că APIA interconectează toate formele de sprijin, astfel încât nimeni să nu depășească suma maximă de 280.000 de euro per beneficiar.

Reporter: Să încercăm să lămurim această interconectare pe care o face APIA, cum se ajunge la această sumă maximă de 280.000 de euro?

Adrian Pintea: Exemplu: ai luat 100 de euro pe hectar, acum depui cererea la APIA și ai de luat 100 de euro pentru vaca de carne. Dacă tu în anul 2022 ai luat, să zicem, 200.000 de euro, iar anul acesta, cumulându-le pe celelalte mai ai de luat 100.000 de euro, n-o să primești decât 80.000 de euro, astfel încât să nu depășești acel plafon total de 280.000 de euro.

Reporter: Este un plafon stabilit de România, de Ministerul Agriculturii, de Guvern sau de Comisia Europeană?

Adrian Pintea: Este un plafon stabilit de Comisia Europeană, ăsta este plafonul maxim, a fost 250.000 de euro, iar în urma negocierilor, care au fost în Consiliul de miniștri, s-a mărit în momentul de față la 280.000 de euro.

140A9155

Reporter: În această perioadă, fermierilor urmează să li se acorde niște ajutoare, niște subvenții?

Adrian Pintea: În acest moment, APIA efectuează plăți zilnice în valoare de aproximativ două milioane de euro. De asemenea, toate formele de sprijin oferite de Ministerul Agriculturii, fie prin intermediul Direcției Agricole, fie prin APIA, în legătură cu conflictul din Ucraina, trebuie să fie plătite până la data de 30 iunie, conform termenului stabilit de Comisia Europeană. În plus, creditul pentru investiții destinat fermierilor se află în prezent în procesul de avizare. După ce se va finaliza și va fi aprobat în cadrul ședinței de guvern și publicat în Monitorul Oficial, acest credit va fi lansate, permițând fermierilor să-și capitalizeze afacerile și să efectueze investiții. Acestea sunt principalele aspecte până la data de 30 iunie. Pe urmă intrăm pe făgașul normal în ceea ce privește cererea lui 2024, care se va depune, controale administrative, teren și cu avansul în data de 16 octombrie. Deci plăți masive se vor face până în 30 iunie, iar apoi pe perioada verii se vor face „bucătăriile” interne în APIA și Direcția Agricolă, iar plățile vor reîncepe în 16 octombrie. Iar, pe lângă acestea, pe ameliorare, pe motorină, aceste plăți se vor face așa cum știu fermierii, lunar sau trimestrial, în funcție de solicitări.

Reporter: Specia ovine este scoasă de la ajutorul pentru pierderile suferite în urma războiului din Ucraina. Restul speciilor au acces. De ce?

Adrian Pintea: De ce, n-aș putea să vă răspund la întrebarea asta, dar știu că au fost nenumărate consultări, fie că vorbim de ministrul Barbu sau de ceilalți miniștri care au fost în momentul în care s-a creionat acest PNS, pentru că știu, la o anumită discuție – cred că dl ministru Chesnoiu era la vremea respectivă – s-a căutat o ecoschemă și pentru specia ovină, dar nu s-au găsit elemente astfel încât să-i satisfacă și pe fermieri sau fie că erau o muncă și o documentație foarte stufoasă pentru o sumă destul de mică și atunci s-a renunțat la acest lucru. Iar în ceea ce privește plăți care se fac acum legat de Ucraina, nu au fost identificate soluții. O altă specie care a fost cumva uitată, și pe bună dreptate solicitată de fermieri, a fost pentru familiile de albine, pentru că undeva, dacă nu mă înșel, de prin 2018, n-au mai primit niciun fel de formă de sprijin, știm că România este una dintre țările mari crescătoare de albine, și atunci și aici este pe circuitul de avizare o hotărâre de guvern, astfel încât să se acorde o formă de sprijin pentru crescătorii de albine, undeva la 20 de lei pe familia de albine.

DSC07371

Reporter: Fermierii își pun întrebarea de ce nu se respectă, la stabilirea cuantumurilor, conceptul de unitate vită mare? Corespondentul la cât înseamnă la bovine și cât înseamnă la ovine, de exemplu, un număr de 8-10 ovine pentru fiecare unitate de vită mare?

Adrian Pintea: Aici, în urma negocierilor, s-au stabilit anumite criterii. De exemplu acum, pentru forma de sprijin de 100 euro pentru bovine, se folosește conceptul de unitate vită mare pentru calcul. Totuși, este un subiect de discuție și s-ar putea lua în considerare ca toate formele de sprijin să fie stabilite în funcție de unitatea vită mare, astfel stabilindu-se un standard, fie că vorbim de ovine, bovine sau caprine. Aceasta este o decizie care trebuie luată în cadrul asociațiilor, după consultări, pentru a ajunge la un consens în această privință.

Reporter: Având în vedere discuțiile anterioare despre secetă, să ne oprim și la problema irigațiilor, care este un subiect ce va fi abordat și în anii următori. Fermierii își doresc să beneficieze de proiecte cu finanțare europeană pentru a putea reabilita infrastructura secundară, în timp ce infrastructura principală va continua să fie gestionată de ANIF. Care sunt prioritățile în ceea ce privește reabilitarea infrastructurii principale?

Adrian Pintea: În ceea ce privește irigațiile, cu siguranță, este un subiect care a fost discutat de-a lungul anilor și va continua să fie în atenție pentru că, deși s-au realizat anumite lucrări în fiecare an, suma alocată nu a fost niciodată suficientă, iar necesitățile au fost imense. ANIF are în derulare peste 50 de șantiere în prezent, iar recent am fost în județul Teleorman alături de domnul ministru Barbu pentru inaugurarea unei noi stații. Eforturile sunt vizibile, iar bugetul alocat ANIF este consistent, ceea ce permite lucrările pe aceste șantiere. Cu toate acestea, cantitatea de lucrări desfășurate nu este încă satisfăcătoare, iar fiecare an aduce încercări noi pentru extinderea suprafețelor irigate. Cu siguranță, avem în continuare mult de muncă și vom continua să investim în această direcție în următorii ani. Investițiile realizate prin AFIR, inclusiv cele din cadrul Planului Național de Irigații (PNI), sunt în desfășurare, însă necesitățile rămân mari. Sperăm că și în viitor bugetul va fi unul consistent, astfel încât ANIF să poată continua lucrările pentru îmbunătățirea infrastructurii de irigații.

mpv shot0103

Reporter: Există proiecte pentru Organizațiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigații care vizează energia verde, inclusiv cea eoliană și solară. ANIF are în vedere dezvoltarea unor astfel de proiecte pentru stațiile de pompare pe care le deține?

Adrian Pintea: Cu siguranță, da. Întotdeauna căutăm soluții care să implice costuri reduse, fie suportate de ANIF sau de fermieri, pentru a reduce la minimum costurile și a maximiza randamentul. Se lucrează la proiecte-pilot care includ, de exemplu, instalarea de panouri fotovoltaice pe canalele de irigații. Trebuia să călătoresc în SUA pentru a discuta exact despre acest subiect, dar, din păcate, au existat aceste proteste și nu am putut ajunge, însă aștept să se întoarcă colegii mei și profesori de la USAMV și ASE, care se află acolo, pentru a vedea ce proiecte au fost dezvoltate. Nu trebuie să reinventăm roata, dacă există soluții bune, să le preluăm și să le implementăm și noi.

Reporter: De altfel, dacă-mi aduc bine aminte, în PNRR-ul depus de fostul ministru Adrian Oros, mai bine zis, în proiectul respectiv pentru irigații, exact despre acest lucru era vorba la vremea respectivă, de panouri solare care să fie deasupra canalelor.

Adrian Pintea: Da. Doar că, din păcate, în PNRR agricultura nu are niciun euro.

Reporter: Da, agricultura n-a fost inclusă, a fost scoasă din start. Pe final doresc să discutăm puțin despre prioritățile Ministerului Agriculturii astăzi, din punctul dumneavoastră de vedere. Sau ale agriculturii românești.

Adrian Pintea: Din punctul meu de vedere și de felia pe care eu o gestionez în cadrul MADR, dar făcând parte din conducerea ministerului, prioritatea noastră este să finalizăm cât mai repede legislația pentru anul 2024, pentru a putea demara campania de primire a cererilor pentru anul 2024 și cumva să intrăm într-un făgaș normal, cu modificările legislative pe care vi le-am spus să le putem implementa, astfel încât să avem o stabilitate și o viziune până în 2027 și fermierii să știe exact ce au de făcut pentru a putea beneficia de toate formele de sprijin pe care ministerul le pune la dispoziția lor. De asemenea, finalizarea tuturor plăților, a proiectelor pe care le are ministerul în desfășurare, aici fie că vorbim de sectorul zootehnic – nu doar bovine, oi și capre, ci și în privința sectorului suin și la pasăre, unde sunt de asemenea proiecte în desfășurare, toate programele, pentru că în anul acesta a fost o viziune în care încă de la început s-a pus la dispoziție tot plafonul, vorbim de cei de la AFIR, astfel încât fermierii să aibă o plajă și o deschidere de la începutul anului și să știe exact care sunt calendarele pentru depunerea proiectelor, toate acestea să fie evaluate de colegii de la AFIR și să intre cumva într-un făgaș normal și, eventual, de asemenea consultări trebuie să fie în permanență cu sectorul agricol, vegetal sau zootehnic, astfel încât să preîntâmpinăm anumite nemulțumiri care au fost în perioada anterioară, și printr-un dialog să găsim o cale comună. Știm foarte bine, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are un sac de bani și pe acesta trebuie să-l gestionezi cât mai corect, astfel încât să aduci plusvaloare pentru sectorul agricol.

DSC09308

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2024
Abonamente, AICI!
Publicat în Interviu

Levamisol este un medicament cunoscut ca antihelmintic, dar și ca imunomodulator atât în medicina umană, cât și în cea veterinară. Primele rapoarte clinice și de laborator privind testarea tetramisolului și a componentului său activ, levamisolul, au fost entuziaste. La om s-a utilizat ca imunomodulator în artrita reumatoidă și în terapia cancerului colorectal. Se consideră că levamisolul potențează imunitatea prin amplificarea răspunsului imun mediat celular.

Componenta activă din Levamisol este un izomer levogir. Medicamentul modulează funcția imună la un dozaj de 2-3 mg/kg greutate vie, spre deosebire de doza antihelmintică, care este cu mult mai mare.

Romvac Company produce Levamisol 7,5% soluție injectabilă, 1 ml / 10 kg g.v. pentru rumegătoare și porci, s.c./i.m; Levorom 20% pulbere hidrosolubilă pentru păsări (porumbei, găini, rațe, gâște) și pești de acvariu; Paracan comprimate cu 30 mg levamisol și 50 mg albendazol pentru câini și pisici și Rombendazol Plus, suspensie orală pentru rumegătoare, cu albendazol și levamisol.

 

Acțiunea farmacologică și farmacocinetică

 

Acțiunea antiparazitară constă în stimularea activității agonistice a receptorilor nicotinici din mușchii nematodelor, rezultând paralizia spastică a viermilor în formă adultă și larvară cu localizare gastrointestinală sau/și pulmonară, viermi care sunt eliminați vii, prin fecale sau tuse. Când este administrat repetat în doză mai mare față de doza imunoterapeutică, levamisolul poate supresa funcția imună. O singură doză de levamisol amplifică răspunsul imun mediat celular pentru mai mult de 48 h. Tratamentul intermitent cu levamisol restaurează răspunsul imun, mai mult decât în cazul administrării continue. Se recomandă ca levamisolul să fie administrat 3 zile consecutiv sau o dată pe săptămână. Tratamentul îndelungat reduce sensibilitatea pacientului la efectele imunomodulatoare ale levamisolului și poate fi chiar supresiv sau poate conduce la complicații grave.

Levamisolul este rapid absorbit din tractul gastrointestinal sau inoculat i.m./s.c. și prin piele. Este metabolizat în ficat și eliminat prin rinichi și fecale.

 

Efectul levamisolului asupra celulelor sistemului imun

 

Levamisolul schimbă metabolismul și funcțiile limfocitelor T, monocitelor și neutrofilelor. Atunci când este injectat la animale sănătoase, determină creșterea numărului de celule anticorpoformatoare din splină și mărește rezistența la infecțiile bacteriene sau virale, în particular la gazdele imunizate în prealabil.

Levamisol 75

 

Recomandări privind imunoterapia cu levamisol

 

Levamisolul poate fi folosit ca reactivator al răspunsului celular imun depresat în numeroase boli (bacteriene sau virale): infecțiile cu herpesvirusuri, bruceloza, mastite bovine, boala de Aleutine la nurcă, febra de transport la bovine, febra aftoasă, bronșita infecțioasă, bursita infecțioasă, boala Carre – jigodia etc. S-au menționat bune rezultate cu acest preparat la păsări, administrat în doză de 2,5 mg/kg greutate vie, asupra răspunsului mitogen al limfocitelor.

De asemenea, în terapia bolilor infecțioase, levamisolul administrat asociat a dat rezultate încurajatoare, în doză unică de 7-10 mg/kg greutate vie. La păsări, în cazul vaccinărilor, levamisolul poate fi administrat ca imunostimulant, în cursul aceleiași zile sau în următoarele consecutive vaccinării (antipseudopestoase, antibursitica etc.) la o doză de 1/4-1/3 din doza antihelmintică, timp de 3 zile, cu repetarea administrării peste alte 13-14 zile. Doza antihelmintică este, în general, de 5-7,5 mg/kg greutate vie, în cazul administrării parenterale, sau de 7,5-10 mg/kg greutate vie, în cazul administrării „per os“. La puii de carne se poate administra o dată pe săptămână, până la sacrificare. Nu se administrează la cai și măgari.

Doze antihelmintice. Păsări: 15-30 mg s.a./kg g.v., p.o (per os). La porumbei se administrează doar după dieta alimentară strictă. Dacă se administrează simultan cu hrană, pot voma. Iepuri: 12,5-20 mg s.a./kg g.v., p.o. Pisici: Nematode susceptibile – 5 mg s.a./kg g.v., p.o. Ca microfilaricid: 10 mg s.a./kg g.v., p.o. / zi, 5-7 zile. Câini: Nematode susceptibile – 5-7,5 – 10 mg s.a./kg g.v., p.o. Ca microfilaricid: 10 mg s.a./kg g.v., p.o. / zi, 6 zile. Porci: 7,5 mg s.a./kg g.v., intramuscular / subcutanat, p.o. și 8 mg s.a./kg g.v., p.o. în apă/furaj. Oi, vaci, capre: 7,5 mg s.a./kg g.v., s.c. sau p.o. Pești de acvariu: 10 mg s.a./litru de apă.

Levorom

 

Articol scris de: dr. CĂTĂLIN TUDORAN, șeful Laboratorului de Diagnostic Romvac Company SA

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2024
Abonamente, AICI!
Publicat în Zootehnie

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) informează solicitanții de fonduri europene că este disponibilă o nouă versiune a cererii de finanțare, începând cu etapa a doua de depunere (1 februarie – 29 februarie 2024) a intervenției DR 20 - Investiții în sectorul zootehnic din cadrul Planului Strategic pentru Politica Agricolă Comună 2023 – 2027 (PS PAC 2027).

Cererea de finanțare actualizată permite solicitanților care bifează achiziția fără construcții montaj să poată atinge plafonul de 2.000.000 euro/proiect, urmând ca evaluatorii să stabilească dacă sunt prevăzute achiziții pentru echipamente utilizate în tehnologizarea/retehnologizarea adăposturilor de animale sau a altor facilități din cadrul fermei sau dacă este vorba doar de utilaje agricole.

Pentru a permite această acțiune, în Cererea de finanțare a fost eliminată plafonarea privind încadrarea achiziției simple fără construcții montaj în suma de 300.000 de euro/proiect.

Solicitanții care au completat deja versiunea anterioară a cererii de finanțare și cărora nu li se aplică restricția în cauză, fiind vorba de proiecte cu construcții montaj, vor putea depune și versiunea 1.0 a cererii de finanțare.

„Având în vedere că este o situație singulară întâlnită în cadrul acestei sesiuni de depunere a proiectelor, este oportună actualizarea cererii de finanțare cu etapa a doua, inclusiv din perspectiva încadrării în costurile generale ale proiectului care se defalcă pe subcapitole bugetare în cadrul bugetului indicativ al proiectului și din perspectiva încadrării în plafoanele sprijinului așa cum prevede fișa intervenției DR-20. Optimizarea cererii de finanțare a fost realizată ca urmare a solicitărilor deponenților de eliminare a restricției aplicabilă achizițiilor simple și de a permite prin această optimizare mai multor solicitanți să depună cereri de finanțare pentru investiții în sectorul zootehnic”, transmite AFIR.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Miercuri, 1 noiembrie 2023, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a postat pe pagina sa de internet, în dezbatere publică, proiectul de Ordin al ministrului Agriculturii pentru modificarea și completarea Ordinului nr. 447/2023 pentru aprobarea în anul 2023 a realocării sumelor și stabilirea condițiilor de acordare a avansului pentru plățile directe decuplate finanțate din FEGA, din cadrul Planului Strategic PAC 2023-2027.

Intervențiile vizate sunt: PD-21 Sprijin cuplat pentru venit - vaci de lapte; PD-22 Sprijin cuplat pentru venit - carne vită; PD-23 Sprijin cuplat pentru venit - bivolițe de lapte; PD-24 Sprijin cuplat pentru venit – ovine și caprine.

„Prin proiectul de ordin propus se asigură tratamentul echitabil și nediscriminatoriu față de solicitanții de plăți directe care dețin exclusiv animale și care nu ar putea beneficia altfel de plata avansului”, transmite MADR.

Cuantumurile propuse pentru stabilirea avansurilor sunt:

  • PD-21 Sprijin cuplat pentru venit – vaci de lapte: 338 euro/cap;

  • PD-22 Sprijin cuplat pentru venit - carne vită: 279 euro/cap;

  • PD-23 Sprijin cuplat pentru venit - bivolițe de lapte: 169,1900 euro/cap;

  • PD-24 Sprijin cuplat pentru venit – ovine și caprine: 16,9448 euro/cap.

„Adoptarea în regim de urgență a prezentului proiect de act normativ va permite beneficiarilor acestor intervenții să dispună de fondurile necesare asigurării inputurilor pentru desfășurarea activității în sectorul zootehnic, ținând cont și de condițiile economice dificile pe care le traversează fermierii în această perioadă”, precizează MADR.

Proiectul de Ordin poate fi consultat aici: https://www.madr.ro/proiecte-de-acte-normative/8578-proiect-ordin-modificare-omadr-nr-447-2023-01-11-2023.html

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri
Luni, 03 Iulie 2023 12:48

De la ferma cu omenie

Nu toate poveștile de succes încep spectaculos. Unele pur și simplu se întâmplă. Pornești într-o direcție și te lași purtat de oportunități și dintr-odată vezi că lucrurile s-au legat. Este povestea familiei Bîcu din Unirea, județul Alba.

Dificultatea călătorului nu constă în a alege unde să ajungă, ci la ce să renunțe. Ce să lase în urmă? De multe ori, totul. N-ai cum să ajungi prea departe dacă nu ai libertatea de a te desprinde. De a renunța la obiceiuri, la dorințe, la proiecte mai vechi. Să ai libertatea și curajul de a păși în necunoscut, de a accepta noul, oricum ar fi el. Și zic călător oricărui dintre noi, pornit fiind pe drumurile vieții. Iată de ce unii au succes, ajung departe, alții nu. Poate ar trebui să punem în această rețetă și o doză de șansă. Dar fără libertate și curaj, șansa e inutilă.

Când vorbim despre cineva care a realizat ceva, care a reușit într-un domeniu, ne imaginăm un moment zero în care acela a fost determinat de un vis, de o mare pasiune, de o solidă credință în biruință, cu ambiție și tenacitate. Realitatea este însă, uneori, altfel. Cheia nu este începutul, ci continuarea, parcursul. Lucrul bine făcut, inteligența, deschiderea către nou și către noi direcții, atitudinea, abilitatea de a ține frâiele unei afaceri pe care ai început-o, fie și din întâmplare, sunt caracteristicile succesului familiei Bîcu, din Unirea, județul Alba.

Marius Bîcu senior a fost chimist și, după ce și-a petrecut toată viața în cercetare, a început, în primii ani de după '90, o afacere în domeniul chimiei, împreună cu fratele său. Produceau săruri de decapare pentru industria metalurgică, în baza unui invenții proprii. Au achiziționat un teren la Unirea, al unui vechi CAP, pentru a face un depozit în care să poată stoca produsele pe care le făceau spre vânzare.

Marius Bîcu junior

Marius.Bacu2 100 01 44.3000003

Faptul că nu avea experiență de vreun fel în agricultură sau zootehnie nu l-a împiedicat să investească, ai putea spune, într-un hobby. De fapt, a fost mai mult decât un hobby, a fost o oportunitate pe care a simțit-o ca fiind de viitor. Atributul principal se pare că a fost altul decât priceperea în domeniul agricol, anume capacitatea de a mobiliza oamenii. Oameni pricepuți, evident. „Tatăl meu a fost chimist și a lucrat o viață întreagă în cercetare, și a lucrat o viață întreagă cu oameni și este un lider înnăscut. Întotdeauna a avut zeci de oameni în subordine și întotdeauna i-a iubit, și întotdeauna oamenii l-au iubit pe el, și am învățat asta de la el, copil fiind, că în jurul nostru și în casa noastră era plin de oameni, și când tata ridica o problemă erau zece oameni care să ne ajute. Și târziu am aflat că ăsta e un semn se leadership extrem de bun și tata nu l-a învățat din carte, că s-a născut cu el”, ne-a spus Marius Bîcu junior.

 

Un „matelot” priceput

 

Unul dintre oamenii pe care i-a mobilizat a fost și Marius Ganea. Tânărul absolvent de facultate venise cu trenul din Câmpia Turzii în căutarea primului loc de muncă și a ajuns la ferma de la Unirea pe 3 august 1999. De atunci, a rămas și a crescut împreună cu ferma. Aflăm de la el că în primii ani ferma avea un efectiv de doar zece vaci, pe care le-au cumpărat de la o fermă din Liebling, județul Timiș.

La început, efectivul era format în cea mai mare parte din rasa Bălțata Românească, dar, încetul cu încetul s-a făcut o transformare înspre rasa Holstein, ceea ce a dus la o îmbunătățire semnificativă a producției de lapte. „Și acum mai avem Bălțate, dar mai puțin, undeva la 25% din efectiv, restul sunt Holstein și Montbeliarde. Mare parte a efectivului a fost creată pe niște importuri pe care le-am făcut în 2016 din Franța, vaci în lapte, am adus cam 150 de capete de vaci în lapte și 35 de juninci gestante din Olanda”, ne explică Marius Ganea, care e inginer-șef al fermei încă de la început.

Marius Ganea

Marius.Ganea00 03 26.3800004

Se vede treaba că și el este un om curajos, pentru că experiența altora arăta că este riscant să aduci animale din alte țări, dar în cazul acestei ferme, toate animalele s-au acomodat foarte bine. „Ce s-a întâmplat aici a fost un pic atipic, la mine toate animalele pe care le-am adus s-au acomodat foarte bine. Chiar și cel cu care am adus importurile din Franța era foarte mirat, pentru că în foarte multe ferme în maximum jumătate de an pierdeau undeva la 80% din animale. Eu pot să vă arăt acum că la momentul de față, din ultimul lot de animale pe care l-am adus în 2021, am pierdut două animale din 35 de capete, din diferite probleme medicale care au fost inerente, și restul sunt animale care deja au intrat în producție, au fătat aici, au rămas gestante, iar au fătat și n-au nicio problemă”, ne explică cu mândrie Marius Ganea.

Este convins că reușita ține de managementul fermei și de felul în care te ocupi de ele. „Este adevărat că în prima lună trebuie să fii un pic mai atent cu ele, să ai răbdare cu ele, pentru că suferă, mai ales dacă aduci vaci în lactație. La juninci nu este așa problemă mare, dar la vacile în lactație e destul de complicat cu ele.”

Hrana e asigurată din propria fermă vegetală. „Mare parte din furaje le producem în regie proprie, bineînțeles cumpărăm inputurile, partea de furaje proteice, șroturi, premixuri, vitamine, minerale, dar cam atât. Restul este produs în regim propriu, aici, la noi în fermă, pe cele 800 de hectare pe care le deține ferma în momentul de față”, ne detaliază Marius Ganea.

140A4873

 

Generația următoare

 

Deși Marius Bîcu senior avea în gând, încă de la început, să facă și procesare, după cum ne mărturisește tot Marius Ganea, fabrica a fost construită ulterior. Marius Bîcu junior s-a apucat de construcție prin 2002 și a finalizat-o prin 2004. S-au ajutat de fonduri SAPARD.

Este foarte interesant că nici băiatul domnului Bîcu nu avea afinități cu domeniul în care avea să performeze. „Eu am venit să construiesc fabrica, nu s-o conduc. Am construit-o, aveam business în construcții, atunci mi-a fost destul de ușor să înțeleg mersul lucrurilor și am terminat, era autorizată și voiam să predau cheia. Dar tata a zis: «Dacă tot ai făcut-o, tu știi fiecare colțișor, fiecare robinet, eu nu prea știu ce e aici… nu rămâi să o conduci?». Și am zis «da»”. Chiar dacă susține că nu s-a născut cu flerul tatălui său pentru afaceri, pentru că a trebuit să învețe din cărți ce alții din generația precedentă simțeau, noi credem că a moștenit în mod evident talentul. Școala nu te face mai priceput, ci doar capabil să înțelegi ceea ce simți. „Toată lumea cumpăra terenuri, case și apartamente, și el lua tractoare, camioane, mai făcea un grajd, mai făcea încă o investiție și, la fel, cred că s-a născut cu un fler fantastic pentru business. Eu n-am avut norocul ăsta, eu a trebuit să învăț din cărți și cred că majoritatea antreprenorilor din anii ’90 care și-au ținut afacerile până în ziua de astăzi, majoritatea, sunt născuți pentru business, majoritatea sunt lideri extraordinari și toți au avut fler pentru treaba asta. Unii zic noroc, dar eu cred că au fost născuți pentru asta”, ne spune cu admirație Marius Bîcu junior, dând astfel dovadă de o calitate care l-a ajutat în activitatea sa. Cel ce-i poate admira cu sinceritate pe alții dă dovadă de smerenie, iar aceasta este cheia deschiderii către nou. Poți să accepți că nu știi tu mai bine, că sunt alții care vin cu ceva nou. Ești capabil în felul acesta să delegi cu încredere responsabilitățile, devenind mai eficient.

140A4824

 

Împreună, dar neamestecat

 

Dând dovadă de înțelepciune, pentru că a eliminat din start orice posibil conflict între generații, Marius Bîcu senior a decis ca ambele afaceri să fie de sine stătătoare. „Tata a fost așa de deștept atunci și a zis: «Tu te ocupi de ea (de fabrică, n.r.), eu mă ocup de fermă, nu intrăm unul peste altul. Dacă vii, asta e regula… ăsta e businessul tău, ăsta, al meu». Am făcut conturi separate, am făcut parteneriate separate, nomenclatoare de furnizori… Acum nu știu dacă este o rețetă de succes, în general, să fie două firme, să fie trei, să fie un grup de firme, să fie unite sau nu. Din punctul meu de vedere, pentru moment asta e cel mai bine. În viitor cred că vom schimba lucrurile și va trebui să facem un grup de firme. Dacă mai intervine și altă activitate, și dau un exemplu, dacă facem un magazin propriu, atunci trebuie să fie alt SRL. Nu cred că e bine să fie al fermei…”, concluzionează Marius Bîcu junior, subliniind importanța împărțirii responsabilităților și a organizării clare a afacerii pentru a asigura succesul acesteia pe termen lung. 

140A4878

În acel moment, în care a fost inaugurată fabrica, s-au definit două entități economice distincte: Unilact Transilvania, care realizează producția vegetală și pe cea de lapte, și „Ferma cu omenie”, care reprezintă fabrica de procesare și comercializare, cu un depozit logistic și birouri în Cluj. „Sunt două companii care au crescut împreună, care se dezvoltă în continuare împreună frumos, anul trecut a fost cel mai bun pentru ambele companii și suntem tare recunoscători pentru treaba asta, pentru că în vremuri dificile și tulburi, cu mii de provocări, cu schimbări majore, noi am reușit să avem două companii bune, care au crescut frumos.”

 

Cu ochii spre viitor

 

Așadar, au făcut și au văzut că este bine. Și pentru că este bine, nu vor să se oprească aici. Deși contextul macroeconomic actual i-a determinat să-și reevalueze planurile de expansiune și să se concentreze asupra consolidării businessului existent, realizarea unei noi fabrici, pentru care deja achiziționaseră un teren, nu a fost abandonată. Se lucrează la masterplan, în așteptarea unei oportunități de investiții cu fonduri europene.

În ceea ce privește fabrica actuală, Marius intenționează să facă investiții în tehnologie și energie verde. „Vrem doar să schimbăm niște utilaje și să eficientizăm din punct de vedere energetic, prin panouri solare și panouri de producere a apei calde. Vrem să investim în niște utilaje pentru fabrică, utilaje de ambalat, niște tancuri de recepție a laptelui, ca să ne putem crește capacitatea fabricii actuale”, arată Marius Bîcu.

Tânărul Bîcu are și un plan pentru a completa lanțul scurt de producție și a-și extinde afacerea în zona de vânzare directă către consumator „Avem un proiect că ni s-a aprobat, fiind un proiect european pe măsura 16-4, o investiție în marketing, astfel încât businessul să-și completeze componența de lanț scurt cu ultima verigă, aceea de a vinde direct – local, prin comerțul online și prin rețelele de magazine din jurul nostru, pe o rază de 50 km – care va fi făcută în următoarele 15 luni”. Primul magazin va fi deschis chiar anul acesta, la Cluj-Napoca, urmând încă două, în următorii doi ani – câte unul pe an –, în Alba Iulia și Târgu Mureș.

De asemenea, compania va investi în schimbarea softului de gestiune și va optimiza magazinul online deja existent – www.delaferma.com – pentru a-și livra produsele rapid și eficient. Are deja logistica de livrare cu frig națională.

Și pentru că am vorbit despre magazinele proprii, să spunem că există și acum unul, chiar la poarta fermei, care are o poveste interesantă: „Aveam în holul unde facem livrările, pe unde intră camionul, un frigider vechi pentru sucuri și în frigider puneam din ce produceam și veneau oamenii că «hai că vreau să cumpăr și eu» și, după ceva vreme, ne-am pus casă de marcat, după aia am făcut magazin, după aia am făcut și plata cu cardul, după aia am făcut și livrări la domiciliu, și magazin online, și iată așa, din nimic, dintr-un frigider vechi de suc, ne-am trezit că avem un magazin care e în Top Ten clienți, cam pe acolo se mișcă, pe locurile 8, 9, 10. Și noi avem clienți în toată Europa, avem clienți în retailul modern, avem clienți mari, dar magazinul nostru contează. Eu cred că e frumos și sănătos să vii la fermă să îți cumperi mâncare, e și o conexiune umană, nu doar comanzi ceva”, ne istorisește Marius Bîcu junior.

140A4867

 

Un nume de poveste

 

Și tot de la el am aflat și de unde provine numele atât de interesant, „Ferma cu omenie”. Inițial, vindeau produsele sub brandul „Unilact”, iar cu vreo 12 ani în urmă l-au schimbat, cu ajutorul unei firme din Germania, în „De la fermă”. Dar diversificarea gamei de produse i-a determinat să încerce un nou rebranding, motiv pentru care au apelat la un specialist în packing și branding din București. De aici îl las pe Marius să povestească: „A venit la noi în vizită pentru că a zis «nu pot să lucrez cu voi dacă nu vă cunosc» și a venit la noi să ne cunoască. Și a vizitat ferma, a vizitat fabrica, a văzut tehnologia, a măsurat – chestiuni tehnice la început, apoi a venit ora mesei, și la ora mesei pe atunci mâncam la mama acasă, și i-am zis: mergem să mâncăm la mama. Am mers să mâncăm și când am venit înapoi am făcut o masă mare, am pus toate produsele noastre ambalate, toate produsele desfăcute, le-am degustat și păreri, au fost 12-15 în jurul mesei, toți colegii implicați în proiectul ăsta, și după întâlnirea asta Ianoș s‑a ridicat și a zis: «Eu cred că faceți o brânză de burduf extraordinară, e mult peste necesarul din piață, este prea bună. Brânza de telemea e o telemea care se făcea mai de mult, nu cred că e adaptată la cerințele de acum. Cerințele de acum sunt cu apă mai  multă, să se topească în gură, aici ori lucrăm să ne ducem spre ce vrea piața, ori rămâneți pe o nișă de telemea tradițională. Aici trebuie să discutăm. Și apoi faceți un cașcaval care e cam nemâncabil…» și atunci toți am rămași așa, de produsul nostru… dar omul a spus ce avea pe suflet. A spus «asta să nu mai faceți, să nu mai faceți brânză din asta, că le strică pe celelalte două». N-am zis nimic, bine… și colegii ziceau «ce arogant, cum să zică ăsta așa ceva de noi?», «și ce-ai fi vrut, să nu ne zică?». Și a avut dreptate. Cașcavalul nu se ridica la nivelul la care făceam brânza de burduf și telemeaua și în vreo două luni am și desființat linia aia, am scos utilajele de cașcaval și n-am mai făcut, nici nu reprezenta un volum mare din afacerea noastră și ocupa mult loc în fabrică. A fost un șut în fund să scăpăm, să luăm decizia mai ușor. Și după câteva zile am primit un e-mail de la Ianoș care-mi zice așa: «Am fost în vizită la tine, mulțumesc că m-ai primit, și vreau să-ți spun ce am simțit. Voi aveți o fermă, funcțională, o administrează taică-tău, să-i dea Dumnezeu sănătate, animale faine, îngrijite bine, dar ferma aia nu e de pus în poză, nu e la poalele Alpilor, n-are pădurea în jurul ei. Nu o putem pune pe ambalaj. Am fost în fabrică. Curățenie super. Totul îngrijit, oamenii lucrează relaxat, zâmbesc, vorbesc deschis, nu-s speriați. N-ai tehnologie de ultimă oră, n-ai roboți, nu e de pus pe ambalaj ce tehnologie ai, au alții mult mai mult decât ai tu. Nu putem pune asta». Și ultima frază a fost: «Ce am văzut la tine n-am văzut la nimeni. Nimeni nu m-a dus, de când sunt, la mamă-sa acasă la masă. Și oameni ca la tine să fie deschiși, să vorbească, să zâmbească n-am văzut niciodată. Animalele îngrijite cum trebuie, chiar dacă n-au cel mai fain grajd și cea mai faină casă. Și atunci, dacă vrei să scriem De la ferma cu omenie pe ambalaj, lucrăm. Dacă nu, să fii sănătos! Și ce am făcut până acum nu te costă nimic». Și am stat, m-am uitat, mi-a plăcut și am zis: da, mergem înainte”. Șoc și groază ar fi fost pentru mulți dintre noi. Un discurs peste care nu poți trece decât cu multă modestie. Și așa cum am mai spus, aceasta este calitatea care te face să biruiești. Evident, dublată de curaj și îndrăzneală. Nu a pregetat să renunțe la o linie tehnologică în care cu siguranță investise nu doar bani, ci și pasiune, oameni instruiți, credința că produsul e bun, până a venit cineva să le spună că nu e.

Așadar, brandul sub care vinde marfa în România este „De la ferma cu omenie”, iar în străinătate, unde trimite jumătate din producție, este folosit brandul „Pachet de acasă”, pentru că se adresează, în principal, românilor din diaspora. 

Poate am fi putut povesti și despre ceilalți oameni care dau „omenia” fermei de la Unirea, dar spațiul nu ne permite. Oricum, după cum sunt „căpitanii”, așa sunt și „mateloții”. „Cine se aseamănă se adună”, spune o vorbă românească. Așa s-au unit și oamenii în localitatea ce poartă un nume atât de sugestiv.

 

Articol scris de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Din fermă-n fermă!

Guvernul a aprobat schema de ajutor de stat ce are ca scop acoperirea costurilor administrative pentru întocmirea și menținerea registrului genealogic, precum și a costurilor aferente testelor pentru determinarea calității genetice sau a randamentului genetic al șeptelului.

Cuatnumul maxim al schemei de ajutor de stat pentru perioada 2023-2027 este de 561.571.180 lei, din care 173.901.190 lei pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine, respectiv 387.669.990 lei pentru speciile ovine şi caprine.

Valoarea ajutorului de stat, acordat pe cap de animal/an, pentru întocmirea şi menţinerea registrelor genealogice este de maximum:

  • 60 lei pentru rasele de animale din speciile taurine, bubaline şi ecvine;

  • 35 lei pentru rasele de animale din speciile ovine, caprine;

  • 100 lei pentru porcine.

Pentru testele efectuate de terţi sau în numele unor terţi pentru determinarea calităţii genetice sau a randamentului genetic al şeptelului, suma acordată pe cap de animal/an este de maximum:

  • 140 lei, în cazul testării performanţelor producţiei de lapte, şi 60 lei - în cazul testării performanțelor producţiei de carne, pentru rasele de animale din speciile taurine şi bubaline;

  • 35 lei, în cazul testării performanţelor producţiei de lapte, 35 lei - în cazul testării performanțelor producţiei de carne, 30 lei - în cazul testării performanțelor producţiei de lână, pentru rasele cu lână fină, şi 36 lei - în cazul testării performanțelor producţiei de pielicele, pentru rasele de animale din speciile ovine şi caprine.

Suma alocată ajutorului de stat pentru perioada 1 iulie - 31 decembrie 2023 este de maximum 39.000.000  lei credite de angajament, din care 16.926.000 lei pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine şi 22.074.000 lei pentru speciile ovine şi caprine, respectiv 24.000.000 lei credite bugetate, din care 10.416.000 lei pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine și 13.584.000 lei pentru speciile ovine şi caprine.

Intensitatea ajutorului de stat pentru efectuarea serviciilor menționate anterior este:

  • de până la 100% din costurile administrative aferente întocmirii şi menţinerii registrelor genealogice;

  • de până la 70 % din costurile aferente testelor efectuate de terţi sau în numele unor terţi pentru determinarea calităţii genetice sau a randamentului genetic a efectivelor de animale.

Ajutoarele de stat  sunt furnizate sub formă de servicii subvenţionate microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii, respectiv, întreprinderilor individuale şi familiale, persoanelor fizice autorizate, persoanelor fizice care deţin atestat de producător, după caz, precum şi persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei de produse agricole.

Cererile inițiale anuale de solicitare a ajutoarelor de stat completate de către solicitanţi, avizate de către ANZ, se depun în perioada 1-15 decembrie a anului precedent celui pentru care se solicită ajutorul de stat la centrele judeţene ale APIA, respectiv al municipiului Bucureşti pe raza cărora/căruia se află sediul social al solicitantului.

Prin excepţie, pentru anul 2023, cererile iniţiale de solicitare a ajutoarelor de stat, aferente serviciilor realizate în perioada iulie-decembrie 2023, completate de către solicitanți și avizate de către ANZ, se depun în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și 31 iulie 2023, inclusiv.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a postat în dezbatere publică, pe pagina sa de internet, un proiect de Hotărâre privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creșterii animalelor. Ajutoarele de stat se acordă pentru acoperirea costurilor administrative aferente întocmirii şi menținerii registrului genealogic, precum şi pentru acoperirea costurilor aferente testelor pentru determinarea calității genetice sau a randamentului genetic al șeptelului.

Valoarea ajutorului de stat, acordat pe cap de animal/an, pentru întocmirea şi menţinerea registrelor genealogice este de maximum:

  • 60 lei pentru rasele de animale din speciile taurine, bubaline şi ecvine;

  • 35 lei pentru rasele de animale din speciile ovine, caprine;

  • 100 lei pentru porcine.

Valoarea ajutorului de stat acordat pe cap de animal/an pentru testele efectuate de terţi sau în numele unor terţi pentru determinarea calităţii genetice sau a randamentului genetic al şeptelului este de maximum:

  • 140 lei în cazul testării performanţelor producţiei de lapte şi 60 lei în cazul testării performanțelor producţiei de carne, pentru rasele de animale din speciile taurine şi bubaline;

  • 35 lei în cazul testării performanţelor producţiei de lapte; 35 lei în cazul testării performanțelor producţiei de carne; 30 lei în cazul testării performanțelor producţiei de lână, pentru rasele cu lână fină, şi 36 lei în cazul testării performanțelor producţiei de pielicele, pentru rasele de animale din speciile ovine şi caprine.

Intensitatea ajutorului de stat pentru efectuarea serviciilor menționate mai sus este: de până la 100% din costurile administrative aferente întocmirii şi menţinerii registrelor genealogice; precum și de până la 70% din costurile aferente testelor efectuate de terţi sau în numele unor terţi pentru determinarea calităţii genetice sau a randamentului genetic al şeptelului.

Valoarea totală maximă a schemei de ajutor de stat pentru perioada 2023-2027 este de 561.571.180 lei, din care 173.901.190 lei pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine, respectiv 387.669.990 lei pentru speciile ovine şi caprine.

Suma alocată ajutorului de stat pentru perioada 1 iulie - 31 decembrie 2023 este de maximum 39.000.000 lei credite de angajament, din care 16.926.000 lei pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine şi 22.074.000 lei pentru speciile ovine şi caprine, respectiv 24.000.000 lei credite bugetare, din care 10.416.000 lei pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine și 13.584.000 lei pentru speciile ovine şi caprine, şi se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate MADR pentru anul 2023.

Cererile iniţiale anuale de solicitare a ajutoarelor de stat completate de către solicitanţi, avizate de către ANZ, se depun în perioada 1-15 decembrie a anului precedent celui pentru care se solicită ajutorul de stat la centrele judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, respectiv al municipiului Bucureşti pe raza cărora/căruia se află sediul social al solicitantului. Prin excepţie, pentru anul 2023, cererile iniţiale de solicitare a ajutoarelor de stat, completate de către solicitanți și avizate de către ANZ, aferente serviciilor realizate în perioada iulie-decembrie 2023, se depun până în data de 10 august 2023, inclusiv.

Proiectul poate fi consultat aici: https://www.madr.ro/proiecte-de-acte-normative/8227-proiect-hg-schema-ajutor-de-stat-crestere-animale.html

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Zootehnie

În comuna Făgețelu, județul Olt, se construiește o unitate pentru procesarea lânii și fabricarea de produse fono și termo izolante din lână. Investiția aparține firmei Eco Partnersheep Insulation SRL, cu sediul în București.

Investitorii au obținut suma de 182.059.200 lei în cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin HG nr. 959/2022, prin finanțare de la Ministerul Economiei. Fondurile vor fi folosite pentru înființarea unei fabrici de procesare a lânii și la fabricarea de produse fono și termo izolante din lână, dar și pentru valorificarea unor produse secundare, precum lanolina, îngrășămintele organice sub formă de pelete sau compostul rezultat în urma spălării lânii.

„Proiectul evaluat și validat se va transpune în construirea unei fabrici prin care se va prelucra această valoroasă resursă, în care găsim finalitatea Programului „Lâna”, pe care l-am început în anul 2017. Vom fi tot timpul alături de românii care vor să investească în această activitate prin crearea de mecanisme de colectare a lânii de la crescătorii de ovine din România, în acest moment fiind semnate scrisori de intenție cu asociațiile de fermieri pentru 15.000 tone de lână brută”, a declarat ministrul Agriculturii, Petre Daea.

În cadrul fabricii vor fi construite o hală de producție în suprafață de 12.500 mp și trei linii de spălare lână brută cu o capacitate unitară de o tonă/oră/linie, care vor include și următoarele sub-capacități: instalații de centrifugare pentru extragerea lanolinei; două linii de peletizare; o stație de reciclare a apei și reintroducere în circuit; două linii automate de prelucrare și ambalare produse finite; capacitate de producere a energiei prin panouri fotovoltaice instalate pe întreaga suprafață a halei.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri
Pagina 1 din 4

newsletter rf

Publicitate

banner bkt

ATS25 300X250

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

03 300px Andermat Mix 2

T7 S 300x250 PX

Banner Bizon Profesional Agromedia 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista