Afişez elemetele după tag: piete

Din ce în ce mai căutate, produsele tradiționale au mereu loc în Revista Fermierului, vorbim despre ele cu producătorii: ce au fost, ce au ajuns și ce vor fi, dar și cu cei care le caută pentru a le pune pe masă. Pentru Călin Matieș, subiectul „produse tradiționale” este ca respirația, el însuși fiind producător al unor bunătăți tradiționale. În același timp, interlocutorul nostru a inițiat asocierea în acest domeniu și este azi președintele Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale din România, el reușind promovarea imaginii României și a calității produselor autentice românești în Europa. Pe Călin Matieș l-am cunoscut în urmă cu mulți ani la Hanul Rustiq, la Sântimbru (Alba), unde am venit și m-a servit cu „Pită de Sântimbru” (adică cu pâine, precum cea de toate zilele, dar numită în graiul local), de care ne-a mărturisit, încă de la început, că este îndrăgostit. 

„Cea mai mare problemă a producătorilor de produse tradiționale, locale, ecologice o reprezintă valorificarea. Trebuie să înțelegem toți că produsul tradițional, produsul local este de siguranță națională.”

Reporter: Pită, nu pâine. Pită. De ce pită? 

Călin Matieș: Pentru că aşa se zice la noi, aici, în Ardeal. Nu „mere” nimeni... eu vreau să vorbesc, acum, așa cum se vorbeşte la noi ... nu „mere” nimeni la magazin să spună „dă-mi o pâine”. Toată lumea zice „dă-mi o pită”. De aia m-am gândit să păstrăm cuvântul ăsta, pentru că începem tot mai mult să vorbim limba engleză... nu că n-ar fi un lucru foarte bun, dar să nu uităm şi cuvintele noastre frumoase, cuvintele din casa bunicii, care zicea, în loc de „acum”, „amu”, care la „pâine” zicea „pită”, care, în loc de „să meargă”, spunea „las’ să margă” şi aşa mai departe... foarte multe cuvinte frumoase de care eu eram şi sunt îndrăgostit şi de aia trebuie să le păstrăm. Cu asta o să rămânem: cu identitatea naţională. Povesteam cu un mare actor, cu Mircea Albulescu, Dumnezeu să-l ierte, şi vorbeam: „Eu chiar aş muri pentru ţara mea”. Înainte, îmi spunea cineva: „Dar care-i ţara ta?”. Pentru că sudul e vândut la libanezi (sau la nu mai ştiu cine...). Banatul, Ardealul sunt vândute la italieni, Moldova e vândută, și ea, la alţii, resursele naturale sunt vândute la nu ştiu care, deci „care-i țara ta, pentru care ai muri?”. Şi, încercând să fiu un pic inteligent, îi spuneam maestrului Mircea Albulescu: „Morala e că nu ştiu dacă aş mai muri pentru ţara mea”. El îmi spune: „Țara ta sunt oamenii care sunt îngropaţi acolo, e graiul ăsta frumos, sunt produsele astea tradiţionale frumoase, e jocul, portul popular, aia e ţara ta!”. Şi am stat şi m-am gândit că într-adevăr graiul şi portul, şi produsele, aia e ţara mea, cu aia mă regăsesc, şi dacă oriunde în lume am bucăţelele astea trei-patru, pot să spun că sunt în ţara mea... E, într-adevăr, păcat că încet-încet partea materială care înseamnă România începe să dispară. Dar... să ne bucurăm că se apropie Crăciunul, vin sărbătorile astea minunate, româneşti... care așa ca la noi nu mai sunt nicăieri... cu colinzi... mai ales în zona rurală, unde încă se ţin sărbătorile şi se mai munceşte de sărbători. Îmi aduc aminte când de sărbători se lucra inclusiv în sâmbăta aceea, nu existau patru zile înainte, patru după şi poveşti de genul ăsta. Mama avea ceva probleme de sănătate şi înainte de sâmbăta respectivă mă trezea dimineaţa la 6 să frământ colacii, după aia ea mergea la lucru, eu mergeam la şcoală... Iar la 12, când era dospit, ne întorceam să coacem colacii. Gătam undeva pe la 6 seara, când se întuneca... eram rupţi de oboseală, dar era o oboseală aşa de faină! O oboseală fericită, nu ştiu cum s-o numesc, mi se face pielea ca de găină. Ne bucuram. Pe urmă, meream la colindat până la 10-11 seara (meream la toate scările de bloc sau meream în oraş, iar a doua zi meream la sat la bunici să colindăm). Indiferent cât eram de obosit, era o oboseală fericită, o oboseală plină de farmec. Acum... mă duc și cumpăr trei colaci de la magazin, de Paşti cumpăr ouăle gata vopsite... Cumpăr cadouri – stric o roabă de bani... atunci, îmi  amintesc, îmi făceau cadou, de Crăciun, părinţii mei, o pereche de bocanci cu două mărimi mai mari ca să-mi fie buni şi la anul! Dacă-mi cumpărau un trening, nu mi-l dădeau în septembrie, mi-l dădeau doar de Crăciun (până atunci mai umblam cu celălalt), şi atunci mi-l dădeau cu vreo două mărimi mai mari, să-mi fie bun încă un an şi ceva. De Paşti, de multe ori, primeam o batistă. Amu nu ştii ce să le mai cumperi la copii... nu ştim câţi bani să mai stricăm... şi facem o pradă la alimente! Aruncăm la alimente, Dumnezeule mare! Văd şi la mine şi cred că în toată casa de români se întâmplă treaba asta, din păcate. Cât, Dumnezeu, poţi mânca în două zile de sărbători? Cât, Dumnezeu?... Că restul, după două-trei zile, se aruncă! Umblăm pe la hipermarketuri, facem vârfurile de coşuri, prăduim o roabă de bani şi, după aia, aruncăm. Şi ne gândim: am muncit (că munceşti vreo două luni pentru alea două zile), am muncit două luni de zile ca să aruncăm....! Și, tot cu sărbătorile... mai sunt și românii din diaspora… eu ştiu că le e dor de casă, eu ştiu că li se rupe sufletul pentru ăştia de acasă, pentru noi... dar îşi pot face bucăţica lor de Românie cu o pită făcută în casă, cu o slănină pusă la afumat... chiar erau nişte povești de prin Canada că românii şi-au tăiat porcul. Foarte bine! Dacă ăla e obiceiul nostru...

Am o mare dorință: să nu aducem aminte de tradiţii doar de 1 Decembrie, de Crăciun şi de Paşti. Să ne aducem aminte de tradiţii şi de produsele româneşti și în timpul anului. Produsele românești sunt extraordinare. Credeţi-mă, cu mâna pe suflet vă spui, avem produse de zece ori mai bune, mai curate de tot felul de chimicale, decât în toată Europa. Când mergeţi la un hipermarket, nu vă uitaţi numai după culoarea ambalajului, nu vă uitaţi după brand. Uitaţi-vă unde scrie produs românesc, produs în România, așa daţi de lucru la nişte oameni, puteţi să ajutaţi nişte ţărani, puteţi să ajutaţi nişte tractorişti, nişte fermieri, nişte brutari... efectiv o să ne meargă mai bine. Dacă tot ne uităm după produsele din Franţa, din Spania şi din Italia, cu siguranţă tractoristul, fermierul, brutarul din Franţa o să aibă de lucru, iar noi o să murim şi o să dispărem ca naţiune, o să fim la mâna lor. De aia e musai să ne aducem aminte de produsele româneşti şi în timpul anului, nu numai de sărbători.

„Produsele tradiţionale sunt făcute în sate. Păi, dacă pe omul respectiv nu-l ajut să vândă și să-și facă brânza cunoscută în țara asta, poate să facă cea mai bună brânză din lume, o mâncă el cu familia lui şi moare de foame cu stocuri de brânză în cămară.”

Reporter: Haideți să ne întoarcem la „Pita de Sântimbru”, produsul principal al Asociaţiei Producătorilor de Produse Tradiţionale din judeţul Alba, la vremea când ne-am cunoscut...

Călin Matieș: „Pita de Sântimbru” o facem de 22 de ani. Înainte exista, aici, o brutărie (pe vremea lui Ceauşescu) de prin ’70 făcută. Încă ţin minte că, atunci când eram copil, se aducea pită în sat, o dată la trei zile, cu căruţa cu coviltir. Peste căruţă era bătută tablă, făcută ca un arc de cerc... Sunt mândru că astăzi „Pita de Sântimbru” este un produs tradițional certificat cu calitate europeană.

După ce România a rămas ultima din Europa în ceea ce privește schemele de calitate națională și promovarea produselor tradiționale în comunitatea europeană, am reușit, anul acesta, recunoașterea acestor produse nu doar de către români, ci și de către Europa. Din momentul acesta, Europa recunoaște produsul tradițional ca un produs de calitate europeană superioară, sănătos. Prin urmare, produsul tradițional românesc este recunoscut pe plan european. Acest lucru înseamnă că nouă produse tradiționale românești sunt certificate cu calitate europeană superioară. Pe produsul tradițional nu a existat o astfel de schemă de calitate și a fost notificat de Europa în această primăvară, iar primul produs tradițional notificat de Europa este „Pita de Sântimbru”. Până acum, România a pierdut șase milioane de euro pentru că nu avea scheme de calitate naționale. O schemă de calitate națională înseamnă un produs de calitate garantată de Uniunea Europeană. Produsul tradițional este prima schemă de calitate înregistrată la nivel european de către România.

Reporter: De la cine ați moștenit tradiția cu Pita de Sântimbru?

Călin Matieș: De la bunica şi de aici, din Sântimbru. Bunicul meu, în Sântimbru, era meşterul care făurea cuptoare. Le repara, le construia. Bunica mea de la Cluj, de la Şoimeni, comuna Vultureni, avea 6 copii, cu nevestele lor 12 şi cu nepoţii 24, erau vreo 40 acolo în casă...

Reporter: Într-o casă?

Călin Matieș: Păi, într-o casă, că dormeam şi în şură, şi în podul poieţii, deasupra; avea 6 bivoli şi deasupra bivolilor dormeau bărbaţii şi în casă dormeau femeile. Şi toţi bărbaţii dormeau pe câte un pled din ăla ca şmirghelul, de ăla de lână. Aşa era când mergeam acasă la buna. Făcea la pită de, săraca, cred că se ura câtă pită făcea, ca să ne şi deie nouă acasă şi să şi mâncăm toţi… deci, de la ei am moștenit… noi încercăm acum să continuăm, iar Ministerul Agriculturii, în 2015, a declarat „Pita de Sântimbru” produs tradiţional al anului 2015. La fel, în 2017, în urma unui sondaj al unui ziar din Alba, pâinea de Sântimbru și-a câştigat cu 50% din voturi renumele de cea mai bună pită din judeţul Alba. Ne mândrim cu lucrurile astea, ne mândrim că reuşim să ducem tradiţia mai departe. Mă mândresc că de-a lungul timpului am reuşit la nivel naţional să creăm o Federaţie a Producătorilor de Produse Tradiţionale. În federaţie sunt 21 de asociaţii judeţene, fiecare asociaţie are producători de produse tradiţionale, ecologice, de casă sau locale, depinde cum le-au denumit dânşii.

Încet-încet, asociaţiile încep să-şi pună cuvântul: o asociaţie umanitară construieşte un spital, o asociaţie face presiuni pentru autostrăzi, o asociaţie coagulează producătorii de produse tradiţionale... sunt asociaţii făcute de oameni simpli, nu de marile multinaţionale. Marile multinaţionale au şi banii necesari, au şi logistica, şi şapte mii de avocaţi şi de jurişti, au creat asociaţii ca să-şi creeze favoruri. În schimb, asociaţiile mici, de care v-am spus, se fac cu voluntari. La noi, în Federaţia de Produse Tradiţionale, nu există niciun salariat, nu se iau nici măcar banii pe motorina cu care se merge la Bucureşti sau se organizează ceva evenimente. Ca federaţie investim în informarea consumatorului, în promovarea și dezvoltarea produsului tradiţional, pentru că, vedeţi, produsul tradiţional... toată Europa dă bani pentru dezvoltarea mediului rural. Să nu plece omul de la sat, să dezvolte afaceri. Produsele tradiţionale sunt făcute în sate. Păi, dacă pe omul respectiv nu-l ajut să vândă și să-și facă brânza cunoscută în țara asta, poate să facă cea mai bună brânză din lume, o mâncă el cu familia lui şi moare de foame cu stocuri de brânză în cămară. 

Reporter: Da, dar nu e suficient să-l găsim doar la piaţă, pentru că poate nu toată lumea se duce la piaţă. Tocmai pentru ca tot ceea ce este bun să poată fi la îndemâna oricărui consumator din ţara asta, să fie uşor de ajuns la produsele tradiționale, ar trebui să aibă posibilitatea să fie vândute şi în magazine.

Călin Matieș: Da. Doar că în unele magazine, se cere o cantitate... noi, ca produs tradiţional, nu putem să facem mai mult de 150 kg de produs pe zi. Ei, s-ar putea ca cutare hipermarket să vrea la nivel naţional 5.000 kg, pe care nu le putem face. Deci, cu siguranţă, produsele tradiţionale sunt greu de găsit în hipermarket. Se pot găsi în hipermarketuri locale, dar nu la nivel naţional. Pot fi găsite în micile magazine din oraş, în magazine cu specific, în magazinele tradiţionale, pentru că, vedeţi... Şi acum facem o comparaţie destul de plastică: nu găsești un parfum foarte bun la hipermarket, îl găseşti într-un magazin dedicat; un produs foarte bun şi care se face într-o serie limitată, o rochie a unei case de modă, nu-l găseşti la hipermarket, îl găseşti într-un magazin specializat.

Un lucru foarte bun pe care l-a făcut Ministerul Agriculturii, împreună cu organismele subordonate, este acea aplicaţie: CPAC, Catalogul Produselor Certificate Româneşti, ceva de genul ăsta… doar produsele atestate... Îmi descarc aplicația pe telefon și, în mod automat, dacă eu sunt în Sântimbru, îmi dă ce produse tradiţionale am în Sântimbru... ce produse ecologice am, ce produse montane am, ce reţete consacrate am, ce produse înregistrate la nivel european găsesc în zona respectivă. Dacă mâine mă duc la Hunedoara, la fel, o să caut în aplicaţie şi o să-mi dea aplicaţia în şi lângă Hunedoara ce produse tradiţionale sau montane găsesc. E un lucru extraordinar... Şi e simplu pentru consumator. Pe deasupra, vedem de multe ori un cap cu un batic la piaţă şi gata, ne ducem să cumpărăm de la ea. Sunt şi oameni fără frică de Dumnezeu, sunt şi falsuri...

„Român, cinstit și harnic, pentru Senat”

Reporter: Li se spune comercianţi.

Călin Matieș: Mda, comercianţi fără bun-simţ, adică iau de la hipermarket cârnaţiul, îl ţin o zi la mine la fum şi după aia mă duc şi-l vând, de trei ori preţul, că-i produs tradiţional.

Cred că avem o problemă în legislaţie. Și eu și colegii mei din federație ne implicăm în rezolvarea tuturor problemelor și încercăm să găsim o soluții împreună cu toți factorii de decizie, avem tot timpul întâlniri la Ministerul Agriculturii, la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și chiar la Parlament.

Reporter: Acolo, la Parlament, vreți și dumneavoastră să vă mutați biroul, dar nu și brutăria, pita își va continua tradiția în Alba, la Sântimbru. V-ați hotărât să intrați în politică și candidați la alegerile parlamentare din acest an din partea Partidului Social Democrat. „Român, cinstit și harnic, pentru Senat” este sloganul ales de dumneavoastră.

Călin Matieș: Sunt nou în acest domeniu, de circa două luni am intrat în politică și am făcut-o cu sufletul deschis, convins fiind că de acolo de la București, de unde se fac legile, îi voi putea ajuta pe producătorii români, pe cei care fac produse tradiționale, produse locale. Să știți că de mai bine de 20 de ani, atât eu cât și colegii reprezentanți ai asociațiilor județene de produse tradiționale și ecologice mergem la toate întâlnirile cu autoritățile statului, la toate târgurile, la toate evenimentele, mergem pe banii noștri. De cele mai multe ori, în solicitările noastre ne-am lovit de ziduri, în care am și reușit uneori să facem uși, pe care apoi le-am deschis. Cea mai mare problemă a producătorilor de produse tradiționale, locale, ecologice o reprezintă valorificarea. Trebuie să înțelegem toți că produsul tradițional, produsul local este de siguranță națională. În martie, când toate țările și-au închis granițele, când n-au mai exportat alimente neștiind cum va evolua pandemia generată de acest nou coronavirus, ar fi trebuit să ne speriem. Dacă la un moment dat nu vom mai avea cum să alimentăm hipermarketurile, ce mâncăm? Producătorii noștri nu sunt primiți în marile lanțuri de magazine, care nu înțeleg că nu putem alimenta magazinele pe plan național, că fiecare vrea să fie în magazinele din zona lui, din regiunea lui, ceea ce acum nu se poate. În prezent, nu mai sunt târguri, ce facem noi, producătorii de produse tradiționale? Încă sunt foarte multe probleme în acest domeniu și asta m-a determinat să intru în politică și să candidez pentru Senatul României, pentru că sunt convins că de acolo din Parlament pot ajuta sectorul produselor tradiționale, îmi pot ajuta colegii, producătorii să rămână în piață, să nu închidă, să ducă mai departe obiceiurile și tradițiile românești, să dezvolte spațiul rural și să asigure un trai decent comunităților în care-și desfășoară activitatea.

QU DONGYU, DIRECTOR GENERAL AL ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE PENTRU ALIMENTAȚIE ȘI AGRICULTUĂ (FAO):

Pandemia COVID-19 pune o presiune enormă asupra sistemelor publice de sănătate din întreaga lume, iar milioane de oameni din cele mai avansate economii ale lumii se află în diverse forme de carantină.

Știm că pierderile umane vor fi mari și că eforturile masive de a ține piept epidemiei implică costuri economice grele.

Pentru a reduce riscul de afectare și mai mare generat de o lipsă de alimente pentru milioane de oameni, chiar și în țările bogate, întreg globul trebuie să ia măsuri imediate pentru a reduce perturbările în lanțurile de aprovizionare cu alimente.

Este necesar un răspuns coordonat și coerent la nivel global pentru a împiedica această criză de sănătate publică să declanșeze o criză alimentară în care oamenii să nu aibă acces sau să nu-și poată permite să se alimenteze.

Deocamdată, COVID-19 nu a cauzat nicio tensiune asupra securității alimentare, în ciuda rapoartelor anecdotice ale asediilor asupra supermarketurilor aglomerate.

Deși nu este nevoie de panică, pentru că  există o cantitate suficientă de alimente pentru toți, trebuie să fim pregătiți să facem față riscului în care alimentele să nu fie disponibile acolo unde este nevoie.

Focarul COVID-19, cu toate blocajele însoțitoare, a creat o congestie logistică care a ricoșat pe lanțurile valorice ale economiei globale moderne.

Restricțiile de circulație, precum și refuzul din partea lucrătorilor pot împiedica fermierii să-și gestioneze fermele și procesatorii de produse alimentare (care se ocupă de majoritatea produselor agricole) să-și exercite atribuțiile. Lipsa de îngrășăminte, medicamente veterinare și de alte aporturi necesare ar putea afecta și producția agricolă.

Închiderea restaurantelor, cumpărăturile alimentare mai puțin frecvente diminuează cererea de produse proaspete și produse pescărești, afectând producătorii și furnizorii, în special fermierii mici, cu consecințe pe termen lung pentru populația din ce în ce mai urbanizată a lumii, fie că se întâmplă asta în Manhattan sau Manila.

Incertitudinea cu privire la disponibilitatea alimentelor poate determina factorii de decizie să pună în aplicare măsuri restrictive comerciale pentru a proteja securitatea alimentară națională.

Având în vedere experiența crizei globale a prețurilor la produsele alimentare din 2007-2008, știm că astfel de măsuri nu pot decât să agraveze situația.

Restricțiile la export instituite de țările exportatoare pentru a crește disponibilitatea alimentelor pe piața internă ar putea duce la perturbări grave pe piața alimentară mondială, ceea ce duce la creșterea prețurilor și totodată la volatilitatea acestora.

În 2007-2008, aceste măsuri imediate s-au dovedit extrem de dăunătoare, în special pentru țările cu deficit alimentar, cu venituri mici și pentru eforturile organizațiilor umanitare de a procura mărfuri alimentare pentru cei nevoiași și vulnerabili.

Cu toții ar trebui să învățăm din trecutul nostru recent și să nu facem de două ori aceleași greșeli.

Factorii de decizie trebuie să aibă grijă să evite restrângerea accidentală a condițiilor de aprovizionare cu alimente.

În timp ce fiecare țară se confruntă cu propriile provocări, colaborarea - între guverne și întreaga gamă de sectoare și părți interesate - este primordială. Avem o problemă globală care necesită un răspuns global.

Trebuie să ne asigurăm că piețele alimentare funcționează corect și că informațiile despre prețuri, producție, consum și stocuri de produse alimentare sunt disponibile tuturor în timp real. Această abordare va reduce incertitudinea și va permite producătorilor, consumatorilor, comercianților și procesatorilor să ia decizii în cunoștință de cauză și să nu admită un comportament de panică nejustificat pe piețele alimentare globale.

Efectele pandemiei COVID-19  asupra sănătății unora dintre cele mai sărace țări sunt încă necunoscute. Cu toate acestea, putem spune cu certitudine că orice criză alimentară care va rezulta ca urmare a unei politici slabe va fi un dezastru umanitar pe care îl putem evita.

Avem deja 113 milioane de oameni care suferă de foame acută; în Africa subsahariană, un sfert din populație este subnutrită. Orice perturbări în lanțurile de aprovizionare cu alimente vor intensifica atât suferința umană, cât și provocarea de a reduce foamea în întreaga lume.

Trebuie să facem tot posibilul pentru a nu lăsa să se întâmple acest lucru. Prevenirea costă mai puțin. Piețele globale sunt esențiale pentru atenuarea șocurilor ofertei și cererii în state și regiuni și trebuie să lucrăm împreună pentru a ne asigura că sunt reduse la minimum orice întreruperi în lanțurile de aprovizionare cu alimente.

COVID-19 ne amintește în forță că solidaritatea nu este caritate, ci simțul realității.

Foto credit: @FAO Pier Paolo Cito FAO

Ediția 2019 a conferinței RO Fruits&Vegetables Show, cel mai apreciat eveniment dedicat profesioniștilor care activează în industria de legume-fructe, va reuni, în 21 noiembrie 2019, la hotelul Crowne Plaza, din București, cei mai importanți producători, distribuitori și importatori locali, și nu numai.

„Consumatorul român apreciază și caută tot mai mult produse cu proveniență locală, un comportament vizibil mai ales atunci când vine vorba de alegerea legumelor și a fructelor. În acest context, aproape toate lanțurile de retail au dezvoltat programe de colaborare cu producători români de fructe și legume. Această preferință a românilor se reflectă și în trendul crescător al produselor eco/bio, o piață estimată local la 60-70 de milioane de euro anual. RO Fruits & Vegetables Show reunește, anul acesta, retaileri internaționali și locali, operatori HoReCa, distribuitori, producători și importatori din România, Republica Moldova și din zona Europei Centrale și de Est, dar și furnizori de soluții și servicii, având ca scop dezvoltarea și modernizarea acestui sector deosebit de important pentru comerțul românesc”, a declarat Maria Hurduc, organizator RO Fruits & Vegetables Show.

Consumul de fructe și legume proaspete reprezintă o categorie care câștigă tot mai mult spațiu în coșul cumpărătorilor români. Categoria a devenit, în ultimii ani, una de destinație și pentru retailul modern, iar vânzările anuale de fructe și legume realizate de marile lanțuri comerciale sunt în creștere, indiferent de formatul de magazine. Acest lucru se explică prin migrația consumatorilor de la piețele tradiționale spre formatele moderne, fenomen valabil și pentru fructe și legume proaspete.

În topul celor mai vândute cinci fructe, în ceea ce privește volumul vânzărilor, se regăsesc bananele, merele, portocalele, pepenii și lămâile, iar în topul celor mai vândute cinci legume, tot în termeni de volum, se află cartofii, roșiile, morcovii, ceapa albă și varza albă.

RO Fruits&Vegetables Show oferă peste 200 de oportunități de business și este structurat după patru componente-cheie: Conferință (dezbateri în plen), Expo Village dedicat furnizorilor de produse și soluții, Sesiuni de matchmaking (întâlniri individuale B2B), Cină și networking.

Evenimentul va oferi date și trenduri de piață relevante pentru evoluția industriei de legume și fructe din România și Europa. Managerii de achiziții/buyerii din Retail și HoReCa, traderii și importatorii caută surse credibile și durabile de aprovizionare, pentru a le oferi consumatorilor, în orice sezon, produsele proaspete pe care aceștia și le doresc. Pe de altă parte, furnizorii români și străini (producătorii), mândri de calitatea produselor lor, caută parteneri de business de încredere (cumpărători), care să le valorifice cât mai bine eforturile depuse în faza de producție.

Potrivit Oficiului European de Statistică (Eurostat), românii sunt printre europenii care consumă zilnic cele mai puține legume și fructe, cu o medie de 42% din populație, ceea ce ne situează cu 22 de procente sub media europeană. Din fericire, trendul privind consumul de fructe și legume proaspete este în creștere, alături de preferința românilor de a le achiziționa din marile lanțuri comerciale.

Informații detaliate despre tematica evenimentului, vorbitori, program și modalitatea de înscriere sunt disponibile aici: https://modernbuyer.ro/evenimente-modernbuyer-romania/.

Prezentă de peste 10 ani pe piața românească, publicația online Modern Buyer se adresează profesioniștilor în achiziții și vânzări din industriile retail, FMCG, HoReCa, do-it-yourself, electro-IT și e-commerce.

Legumele şi fructele din producţia autohtonă, comercializate în pieţele agroalimentare din întreaga ţară, sunt sigure pentru consum, iar analizele realizate pentru depistarea depăşirilor de reziduuri de pesticide nu au relevat depăşiri ale limitelor maxime admise, potrivit informațiilor transmise marţi, 23 iulie 2019, de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

„În cadrul Planului Naţional de Monitorizare a reziduurilor de pesticide din legume, fructe şi cereale, Autoritatea Naţională Fitosanitară a prelevat, până în prezent, la nivel naţional, 1 790 de probe, din care au fost analizate 1 696 de probe, în vederea depistării depăşirilor de reziduuri de pesticide. Rezultatele analizelor de laborator confirmă faptul că legumele şi fructele din producţia autohtonă îndeplinesc standardele de calitate şi nu prezintă risc pentru consumatori”, precizează sursa citată.

MADR şi Direcţiile pentru Agricultură Judeţene (DAJ) efectuează controale permanente în toate pieţele agroalimentare din Bucureşti şi din celelalte municipii din ţară, punând accent pe indicarea corectă a localităţii de producţie şi a datei recoltării pentru toate produsele autohtone, cât şi a ţării de origine pentru produsele provenite din import.

„Acţiunile MADR şi ale DAJ, realizate până la jumătatea lunii iulie în Municipiul Bucureşti, precum şi în toate judeţele din ţară, au constat în verificarea tuturor pieţelor agroalimentare, precum şi a majorităţii hypermarket-urilor şi a depozitelor angro de legume şi fructe şi s-au concretizat în aplicarea de amenzi contravenţionale în valoare totală de 91 340 lei, pentru abaterile constatate, şi a unui număr de 302 avertismente cu planuri de remediere, conform Legii nr.270/2017”, se arată în comunicatul de presă al instituției.

Reprezentanţii MADR colaborează în permanenţă cu administraţiile pieţelor agroalimentare, astfel încât producătorii agricoli autohtoni să-şi comercializeze producţia în cele mai bune condiţii, iar consumatorii să beneficieze de produse proaspete şi de calitate, la preţuri avantajoase.

Principalele obiective de control ale inspectorilor MADR vizează asigurarea unui spaţiu distinct şi semnalizat vizibil de minimum 40% din numărul total de tarabe din pieţele agroalimentare pentru producătorii agricoli autohtoni, persoane fizice, în special, sau producători agricoli organizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008; depistarea şi sancţionarea fenomenului de substituire a legumelor şi a fructelor autohtone cu cele provenite din import sau comerţ intracomunitar; etichetarea corectă a produselor, legume şi fructe, expuse la comercializare prin indicarea locului de producţie, a denumirii cultivatorului, a datei recoltării şi a preţului, pentru a se distinge producţia autohtonă de cea provenită din import sau spaţiul intracomunitar; trasabilitatea loturilor de legume şi fructe provenite din import sau comerţ intracomunitar, prin indicarea corectă pe documentele însoţitoare (facturi fiscale) a ţării de origine, documente ce sunt emise de depozitari către comercianţii de legume şi fructe cu amănuntul.

Începând cu 23 octombrie 2017 (Tomata II), peste 100 de fermieri olteni, din totalul de peste 2.400 înscrişi în programul de cultivare a tomatelor în spaţii protejate, sunt gata să scoată pe piaţă roşii, au anunțat reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) din teritoriu.

Datele DAJ Olt prezentate de presa centrală relevă că în programul de cultivare a tomatelor în spaţii protejate s-au înscris un număr de 2.447 de producători din județ. Din acest total, 1.427 au reușit să cultive şi să recolteze tomatele în luna mai, în primul ciclu de producţie, iar aproximativ 1.000, în perioada 23 octombrie-20 decembrie.

Informațiile disponibile la acest moment sunt că aceștia ar putea ajunge cu marfa în pieţe pe care producătorii olteni deja le cunosc: Cluj, Braşov, Deva și Sibiu. În ceea ce privește preţul mărfii, acesta urmează să fie în conformitate cu mercurialele din zonele de desfacere alese.

În prima parte a programului pentru cultivarea tomatelor în spaţii protejate, fermierii din judeţul Olt au reuşit să obţină fonduri totale de peste 4,4 milioane de euro.

Potrivit șefului MADR, Petre Daea, la „Ziua Porumbului” din ferma lui Nicolae Sitaru, membru marcant LAPAR, până la nivelul primei decade a lunii septembrie a.c., producătorii români de roșii au adus pe piață peste 25.000 de tone de roșii, promisiunea sa fiind că românii vor avea pe masa de Crăciun roșii autohtone.

„Tomata II are un început foarte bun. (...) Au fost înscriși în Registrul Unic peste 9.000 de producători. 4.300 au închis ciclul I și au luat cele 3.000 de euro pentru 1.000 de metri pătrați. Acum, sunt înscrieri în fiecare zi, pentru că (n.r. - producătorii de tomate) au căpătat încredere. Și sâmbăta aceasta (n.r. - 9 septembrie 2017), și duminică, am fost în teren, în centrul țării, pe la Sibiu, ocazie cu care am văzut tineri de 29 de ani, copii de 9 ani care s-au apucat de această treabă, i-am încurajat și vor primi și aceștia sumele respective. Am reușit să aducem pe piață peste 25.000 de tone de tomate în ciclul I, extrasezon. Sperăm să facem același lucru și în ciclul II, înțelegând aici noiembrie - decembrie, când sunt înscriși și au cultivat, culturile sunt în desfășurare, au legat, au început să fructifice, iar primele etaje deja au o mărime care se apropie de recoltare la sfârșitul lunii octombrie, noiembrie pentru a fi scoase pe piață. (...) Categoric da, vom avea roșii românești de Crăciun”, a precizat Petre Daea în urmă cu mai bine de o lună.

Pentru a fi eligibili acordării acestei forme de sprijin financiar pentru cultura tomate, beneficiarii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1000 mp; să obțină o producție de minimum 2 kg de tomate/mp și să valorifice o cantitate de tomate de minimum 2.000 kg dovedită cu documente justificative, de pe suprafața de teren menționată; să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu tomate în sere și solarii.

Spre finele anului, laptele de vacă produs în fermele noastre, la standarde europene, are un preţ mediu de 30-33 eurocenţi/litru, mai mare decât în 2010. În celelalte ţări ale Uniunii Europene, crescătorii de vaci vând litrul de lapte cu 33-34 eurocenţi. Se estimează că, în 2012, în UE preţul laptelui va suferi o uşoară scădere.

Piaţa laptelui, acum la sfârşit de an, este un pic tensionată, susţin specialiştii. „Nu este un lucru nou. În fiecare iarnă există tensiune în piaţă deoarece în această perioadă cantitatea de lapte scade. Însă, până la terminarea iernii, cantitatea de lapte s-ar putea să fie mai mare decât de obicei pentru că se finalizează proiectele fermelor de vaci la care s-a lucrat în urmă cu un an şi care îşi arată acum rezultatele”, a menţionat directorul Departamentului Achiziţii Lapte din cadrul Danone PDPA România, George Petrişor. El este prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui - APRIL.

Preţul laptelui autohton se apropie de cel european

Referitor la preţul laptelui, prim-vicepreşedintele APRIL spune că a înregistrat o uşoară creştere în toamnă şi cel mai probabil se va menţine la acest nivel în următoarea perioadă. „Laptele conform din punct de vedere microbiologic, cu un conţinut de grăsime de minimum 3,2% şi un conţinut de proteină de 3,7% are un preţ de 30-33 eurocenţi/litru, în medie. Peste acest nivel de preţ intervin bonificaţiile pentru grăsime şi proteină mai mari. E un preţ mai mare decât în 2010. În celelalte ţări ale UE crescătorii de vaci primesc pe litrul de lapte 33-34 eurocenţi. Un preţ apropiat de cel primit de fermierii români. În 2012, se estimează că preţul laptelui în UE va scădea puţin, din cauza unei producţii suficiente. Sper ca în România preţul laptelui să rămână la nivelul de acum şi în 2012, astfel încât fermierii să aibă suficiente resurse pentru a-şi moderniza fermele”, a specificat George Petrişor.

Fermierii au nevoie de sprijinul ministerului, dar şi al procesatorilor

În opinia prim-vicepreşedintelui APRIL, nu doar preţul contează, ci şi costul de producţie pentru obţinerea unui litru de lapte. În cazul în care costul de producţie e mai mare decât preţul laptelui, atunci fermierul are o problemă. „Cred că responsabilitatea e, în primul rând, a fermierului, spune George Petrişor. Dar şi noi, procesatorii, trebuie să susţinem crescătorii de vaci de lapte prin diferite programe, mai ales cele de modernizare a fermelor. Mă refer, în principal, la schimbarea sistemului de muls, care le permite crescătorilor să obţină un lapte de calitate europeană, care le-ar aduce un preţ mai bun. Apoi, Ministerul Agriculturii ar trebui să facă un efort mai mare decât până acum.

Ministerul, în ultimii ani, a desfăşurat diferite programe, acţiuni, dar cred că resursele alocate trebuie să fie mai mari decât cele de până acum. Numai aşa sectorul poate să crească. În situaţia în care nu se întâmplă ceva în acest sens, din cauza dificultăţilor pe care le au fermierii în accesarea banilor de la bănci, care de pildă dau cu uşurinţă bani pentru un restaurant în Bucureşti, dar foarte greu pentru agricultori şi cu o dobândă foarte mare, fermierii nu pot face lucrări de modernizare. Şi procesatorii şi Ministerul Agriculturii trebuie să se implice mai mult”.

La ora actuală, numai 80% din cantitatea de lapte destinată procesării este colectată. Scăderea producţiei a fost determinată de ajutorul tot mai redus acordat de stat. „Acum, sunt livrate către fabricile de procesare 800.000 - 900.000 tone de lapte anual. În fiecare an cota de lapte pentru procesare creşte cu câteva procente, aşa încât în 2011 a ajuns la 1,4 milioane de tone, arată George Petrişor, prim-vicepreşedintele Patronatului Laptelui. Producţia de lapte a României a scăzut foarte mult după aderarea la UE. În anul 2005 în România se produceau cinci milioane tone de lapte. Apoi s-a obţinut în negocierile cu Uniunea Europeană o cotă de 3,2 milioane tone, din care două treimi sunt alocate vânzării directe, adică 2 milioane tone, celelate 1,2 milioane tone fiind destinate livrărilor către procesatori. Nici măcar această cantitate nu este acoperită”. O cauză care a determinat această situaţie este că mulţi fermieri deţin un număr mic de vaci, ceea ce face greu de accesat un contract cu un procesator care doreşte o cantitate mai mare de lapte şi de calitate superioară.

„Românii au mari dificultăţi în a se aduna pentru a face împreună un demers. Aşa s-a ajuns ca marile fabrici din industria de prelucrare a laptelui să susţină prin diverse programe proprii fermierii mijlocii pentru a se dezvolta. Procesatorii semnează contracte cu aceşti crescători de bovine prin care se obligă să colecteze toată cantitatea de lapte produsă, cu condiţia ca laptele livrat să fie de calitate superioară”, a punctat George Petrişor.

MIHAELA PREVENDA

Piaţa vinului din România a scăzut în ultimii trei ani, din cauza crizei economice, de la 450 la 350 milioane euro, iar importurile de vin s-au dublat la şase luni, potrivit datelor Patronatului Naţional al Viei şi Vinului /PNVV/.

Totuşi, speranţa vine din recolta mai bună cu 20 de procente în unele zone comparativ cu anul trecut.

'Din punct de vedere calitativ, strugurii au un potenţial oenologic ridicat, asemănător cu cel din 2009, atacurile de mană şi făinare având doar caracter zonal, fără impact asupra stării de sănătate a plantaţiilor de viţă de vie la nivel naţional. Insolaţia prelungită din ultima lună a determinat o acumulare foarte bună a zaharurilor ceea ce va genera calitate ridicată a vinului - producţia 2011 iar diferenţele semnificative de temperatură între zi şi noapte contribuie la îmbogăţirea potenţialului de aromatic al vinurilor', a declarat directorul general al Patronatului Naţional al Viei şi Vinului /PNVV/, Ovidiu Gheorghe.

Deşi anumite zone au fost afectate de grindină (Buzău - Pietroasa) sau îngheţul târziu din luna martie (Vrancea, Iaşi, Huşi), din punct de vedere cantitativ PNVV prognozează o producţie peste media ultimilor ani, la circa 6,5 milioane hectolitri vin. În Dealu Mare anul acesta se va atinge o recoltă foarte bogată, aproximativ cu 20% mai mare faţă de un an normal.

Importurile de vin au crescut însă în ultima perioadă, pe fondul scăderii producţiei şi apetenţei consumatorului pentru vinurile din străinătate, unele dintre ele cu un raport bun calitate/preţ.

În perioada ianuarie - iunie 2011, importurile au ajuns la 22,62 milioane euro, comparativ cu 20,7 milioane euro în întreg anul 2010, iar cantităţile s-au dublat, de la 22.491 tone în 2010 la 46.740 tone pe primele şase luni ale anului 2011. În 2009, importurile erau de 14,81 milioane euro ca valoare, respectiv 13.464 tone ca volum.

Potrivit patronatului, importurile masive de vin vărsat din cursul anului curent se explică prin producţia scăzută de vin naţional în 2010 şi tendinţa marilor producători/îmbuteliatori de a acoperi nevoia de consum din piaţa internă.

Principalele ţări de destinaţie sunt Germania, China si Statele Unite ale Americii, iar principalele ţări de origine sunt Spania, Italia şi Moldova.

În ultima parte a anului apar semne ale revitalizării pieţei de consum de vinuri în România iar PNVV prognozează stabilitatea pieţei. Creşterea consumului de vin va putea fi susţinută prin două măsuri complementare, respectiv educarea continuă a consumatorului de vin prin proiecte individuale ale producătorilor de vin şi prin promovarea în comun a conceptului de 'consum moderat de vin românesc'.

Exportul de vinuri la şase luni a ajuns la 7,97 milioane euro, ca volum 5.599 tone, comparativ cu 12,84 milioane euro în 2010 şi 13,72 milioane de euro în 2009, respectiv 9.812 tone în 2010 şi 10.894 tone în 2009.

Potrivit PNVV, în acest an va continua programul de modernizare a plantaţiilor, de înlocuire a viilor bătrâne dar şi de schimbare a soiurilor pentru adaptarea la cerinţele pieţei internaţionale.

Prin programul de reconversie a plantaţiilor de vie, cu sprijin european, circa 4.800 de hectare vor fi replantate în acest an, alte 16.000 de hectare fiind replantate în ultimii ani

Pentru semănatul cerealelor păioase, renumitul grup italian Maschio Gaspardo construieşte şi modernizează în fiecare an o gamă destul de mare de semănători

Maschio Gaspardo vine, în acest an, în întâmpinarea fermierilor din România şi cu super oferte la următoarele trei modele:

Semănătoarea pneumatică “PINTA”

Funcţionează pe principiul distribuţiei pneumatice, seminţele fiind distribuite uniform, chiar şi în zonele de deal, indiferent de tipul seminţei. Sunt disponibile 18 versiuni, se pot realiza 3 lăţimi de lucru şi este dotată cu un distribuitor central. Este recomandată pentru fermierii care au suprafeţe mari de lucru. Pentru deplasarea pe drumurile publice ea se rabate, ajungând la lăţimea de 2,5 m, indiferent de model. La variantele 400 şi 450, numărul de rânduri pe care se seamănă este 29-32, respectiv 32-40 la varianta 500. Capacitatea buncărului la toate cele 3 variante este de 1000 l. Având autonomie în funcţionarea îndelungată, construcţie robustă, siguranţă în lucru şi în transport, precum şi o curăţire facilă, acest tip de semănătoare poate fi utilizată cu eficienţă sporită şi profit remarcabil pentru semănatul cerealelor păioase.

Modelul PINTA PLUS este disponibil la ora actuală în 3 variante, şi anume: Pinta Plus 400 (29-32 secţii de lucru, putere tractor 80 – 90 CP), Pinta Plus 450 (29-32 secţii de lucru, putere tractor 80 – 90 CP) şi Pinta Plus 500 (32-40 secţii de lucru, putere tractor 80 – 90 CP). Semănătoarea Pinta este dotată cu noul sistem BY-PASS, care are rolul de a garanta o distribuţie uniformă a unei cantităţi mari de seminţe în timp, pe un teren în pantă. Totodată dispune şi de o mare capacitate operativă, ceea ce conduce la o productivitate ridicată. Pentru semănatul pe terenuri prelucrate cu metodele tradiţionale, acest model oferă un ritm de muncă economic şi o bună calitate a semănatului, respectiv o distribuţie uniformă. Aceasta este dotată cu un sistem electronic de control şi reglaj, care simplifică foarte mult munca operatorului. Semănătorile grupului italian sunt dotate, la ora actuală, cu un sistem electronic de control şi reglaj, care simplifică foarte mult munca operatorului.

Semănătoarea „NINA”

Este caracterizată printr-o distribuţie clasică a seminţelor prin fenomenul de gravitaţie, prin simplitate în utilizare, siguranţă, robusteţe şi întreţineri minime în exploatare. Este disponibilă în 27 de versiuni şi are 3 tipuri diferite de brazdare. Aceasta poate fi dotată cu 3 sisteme de reglare diferite a adâncimii de semănat. Este realizată în variantele de 2,5 m (Nina 250 + Tractor de 60 CP, numărul de rânduri 21), 3 m (Nina 300 + Tractor de 70 CP, numărul de rânduri 25 sau 29) şi 4 m (Nina 400 + Tractor de 90 CP, numărul de rânduri 31 sau 33) lăţime de lucru. Capacitatea buncărului la varianta de 2,5 m este de 410 l, la cea de 3 m este de 500 l şi la cea de 4 m este de 650 l. Numărul de rânduri pe care se seamănă diferă de la variantă la variantă, în funcţie şi de tipul brăzdarului disc folosit (disc simplu, disc Corex). La varianta Nina 250, indiferent de tipul brăzdarului disc, numărul de rânduri este 21. Buncărul este dotat cu un indicator de nivel care permite operatorului să observe din timp scăderea cantităţii de seminţe din interiorul acestuia. Sunt disponibile trei varainte de secţii de semănat pentru o mai bună adaptare la diversele condiţii de semănat. Există 2 variante de roţi de presare a seminţelor, de dimensiuni diferite. Este dotată cu 2 role distribuitor de secţiuni diferite. Acestea pot fi dotate şi cu set de lumini.

Semănătoarea „GIGANTE”

Este o semănătoare utilizată pentru semănatul direct în mirişte (adică pe un teren neprelucrat) a cerealelor, soiei, rapiţei, plantelor medicinale şi a plantelor furajere. Aceasta dispune de o capacitate de lucru operativă, ceea ce conduce la o productivitate foarte bună. Cadrul este modulat şi se poate rabata pentru trecerea din poziţia de lucru în poziţia de transport şi invers.

Sorin-Tiberiu Bungescu

Anul acesta, comparativ cu 2010, crescătorii cer pe mieii pentru Paşte preţuri mai mari. Asta din cauza costurilor ridicate ale furajelor şi a întârzierii subvenţiilor, care oricum sunt mici. Totodată, scumpirea cărnii de miel este generată şi de faptul că din 2011 crotalierea animalelor din ferme nu mai este suportată de stat, ci se face pe banii crescătorilor. Astfel, ciobanii oferă mieii la preţul de 12 - 15 lei/kg în viu şi 25 - 30 lei/kg în carcasă. Anul trecut un kilogram de carne de miel a costat în jur de 20 de lei.

„Decizia de a ne achita crotaliile a fost luată la nivel european, unde subvenţiile pe care crescătorii de animale le primesc de la stat sunt de 18-28 euro/an pentru fiecare animal, în timp ce noi primim doar 40 lei de lei pe an. Crescătorul nu se mai alege cu nimic din subvenţie după ce achită crotaliile şi după ce cumpără furajele la preţuri duble faţă de anul trecut. La noi în judeţ preţul crotaliilor este între 7 şi 12 lei bucata. Este inevitabilă scumpirea cărnii de miel cu circa 20-30 %. Depindem însă foarte mult de piaţa europeană, unde preţurile la carnea de ovine creşte alarmant”, afirmă Eugen Gonţea, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine din judeţul Braşov.

Dimu Polifronie, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine din Dobrogea susţine că un preţ corect pentru carnea de miel, care ar acoperi toate cheltuielile de peste an, este de 33 de lei/kg în carcasă. “La export, mieii se vând cu aproape 3 euro/kg în viu”, menţionează Dimu Polifronie.

În Maramureş, preţul mieilor în viu este 9 - 12 lei pe kilogram şi 20 - 25 lei pe kilogramul de miel în carcasă, a precizat Ioan Buda, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine “Maramureşul”. Preşedintele crescătorilor maramureşeni a adăugat că în 2010, mieii în viu s-au vândut în Maramureş cu 8 - 10 lei/kg, iar în 2009 cu 7 - 9 lei/kg. Carnea de miel în carcasă, la poarta abatorului (fără TVA), în 2010 s-a vândut cu preţuri între 16 lei şi 20 lei/kg, iar în 2009 cu 14-18 lei/kg.

La extern mieii româneşti se vând cu 10-13 lei/kg în viu

Potrivit Asociaţiilor crescătorilor de oi, pe piaţa noastră ajung în această lună, de Paşte, cel mult 400.000 de miei româneşti.

În ce priveşte mieii străini, oferta este mai variată comparativ cu anii trecuţi. Importăm carne de miel din Noua Zeelandă, Australia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Spania, Italia, Franţa, Iordania, Brazilia. Conform statisticilor, cel puţin 450 tone de carne de miel vin în luna aprilie din afara ţării. În acelaşi timp, mieii autohtoni pleacă la extern, în special în ţările arabe.

“Mieii sunt mai mari, dar per total pe ţară efectivele scad. Piaţa externă cere miei la greutate mai mare. Dacă anul trecut puteau să plece miei şi la 8-10 kg greutate vie, anul acesta pleacă mult mai mari”, arată Marcel Andrei, preşedintele Sindicatului Naţional al Crescătorilor de Ovine. El are o fermă de oi în judeţul Sibiu. Fermierul susţine că majoritatea mieilor din Mărginimea Sibiului ajung în acest an de Paşte pe mesele străinilor, în ţări ca Grecia, Italia sau Iugoslavia. “Acolo avem mai mult noroc să ne putem desface marfa, piaţa românească nu absoarbe, mai ales din cauza puterii de cumpărare, românii nu au bani. Noi nu ne putem permite de Paşte să sacrificăm mieii şi dacă nu vindem carnea trebuie să o aruncăm. Preţurile oferite de străini pe miel variază între 10 şi 13 lei/kg în viu”, a declarat Marcel Andrei.

MIHAELA PREVENDA

Piaţa de terenuri a fost mult mai efervescentă în 2010 comparativ cu 2009, interesul cumpărătorilor fiind împărţit egal între Capitală şi celelalte oraşe, conform celui mai recent raport Colliers.

'Piaţa de terenuri va rămâne, în 2011, o piaţă a cumpărătorilor, în care tranzacţiile se vor încheia doar la preţuri competitive. Este important ca proprietarii să rămână flexibili, atât în materie de preţuri cât şi în diferitele structuri pe care le pot îmbrăca tranzacţiile. Nu estimăm scăderi mari de preţuri în viitor, ci doar ajustări minore ale preţurilor în limita marjelor negocierii, şi anume 15-20% din preţul cerut', afirmă Mihai Bogza, Associate Director al Colliers International.

În 2010, cererea a venit în mare parte dinspre utilizatorii finali, în timp ce achiziţiile speculative au fost destul de rare. Cei mai activi cumpărători au fost operatorii de retail de tip big box, care au vizat şi alte oraşe mari în afară de Bucureşti, în special cele cu peste 50.000 de locuitori. Cele mai multe tranzacţii în 2010 au fost încheiate de Cora, Kaufland, Lidl, Penny Market şi Dedeman.

Piaţa de terenuri a cunoscut o revigorare în 2010, iar tranzacţiile s-au înmulţit. Loturile de teren vândute în Bucureşti sunt predominant destinate dezvoltarilor de retail sau birouri şi secundar proiectelor rezidenţiale (vile individuale sau proiecte de apartamente de scară redusă) sau din sectorul medical.

În 2010, în Bucureşti, tranzacţiile s-au încheiat la preţuri cu 15-30% mai mici decât în 2009. Scăderea preţurilor a fost mai abruptă în oraşele de provincie, cu excepţia acelora în care există 2 - 3 proprietari dominanţi ce controlează mare parte din oferta de calitate şi nu sunt presaţi să vândă.