Spre finele anului, laptele de vacă produs în fermele noastre, la standarde europene, are un preţ mediu de 30-33 eurocenţi/litru, mai mare decât în 2010. În celelalte ţări ale Uniunii Europene, crescătorii de vaci vând litrul de lapte cu 33-34 eurocenţi. Se estimează că, în 2012, în UE preţul laptelui va suferi o uşoară scădere.
Piaţa laptelui, acum la sfârşit de an, este un pic tensionată, susţin specialiştii. „Nu este un lucru nou. În fiecare iarnă există tensiune în piaţă deoarece în această perioadă cantitatea de lapte scade. Însă, până la terminarea iernii, cantitatea de lapte s-ar putea să fie mai mare decât de obicei pentru că se finalizează proiectele fermelor de vaci la care s-a lucrat în urmă cu un an şi care îşi arată acum rezultatele”, a menţionat directorul Departamentului Achiziţii Lapte din cadrul Danone PDPA România, George Petrişor. El este prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui - APRIL.
Preţul laptelui autohton se apropie de cel european
Referitor la preţul laptelui, prim-vicepreşedintele APRIL spune că a înregistrat o uşoară creştere în toamnă şi cel mai probabil se va menţine la acest nivel în următoarea perioadă. „Laptele conform din punct de vedere microbiologic, cu un conţinut de grăsime de minimum 3,2% şi un conţinut de proteină de 3,7% are un preţ de 30-33 eurocenţi/litru, în medie. Peste acest nivel de preţ intervin bonificaţiile pentru grăsime şi proteină mai mari. E un preţ mai mare decât în 2010. În celelalte ţări ale UE crescătorii de vaci primesc pe litrul de lapte 33-34 eurocenţi. Un preţ apropiat de cel primit de fermierii români. În 2012, se estimează că preţul laptelui în UE va scădea puţin, din cauza unei producţii suficiente. Sper ca în România preţul laptelui să rămână la nivelul de acum şi în 2012, astfel încât fermierii să aibă suficiente resurse pentru a-şi moderniza fermele”, a specificat George Petrişor.
Fermierii au nevoie de sprijinul ministerului, dar şi al procesatorilor
În opinia prim-vicepreşedintelui APRIL, nu doar preţul contează, ci şi costul de producţie pentru obţinerea unui litru de lapte. În cazul în care costul de producţie e mai mare decât preţul laptelui, atunci fermierul are o problemă. „Cred că responsabilitatea e, în primul rând, a fermierului, spune George Petrişor. Dar şi noi, procesatorii, trebuie să susţinem crescătorii de vaci de lapte prin diferite programe, mai ales cele de modernizare a fermelor. Mă refer, în principal, la schimbarea sistemului de muls, care le permite crescătorilor să obţină un lapte de calitate europeană, care le-ar aduce un preţ mai bun. Apoi, Ministerul Agriculturii ar trebui să facă un efort mai mare decât până acum.
Ministerul, în ultimii ani, a desfăşurat diferite programe, acţiuni, dar cred că resursele alocate trebuie să fie mai mari decât cele de până acum. Numai aşa sectorul poate să crească. În situaţia în care nu se întâmplă ceva în acest sens, din cauza dificultăţilor pe care le au fermierii în accesarea banilor de la bănci, care de pildă dau cu uşurinţă bani pentru un restaurant în Bucureşti, dar foarte greu pentru agricultori şi cu o dobândă foarte mare, fermierii nu pot face lucrări de modernizare. Şi procesatorii şi Ministerul Agriculturii trebuie să se implice mai mult”.
La ora actuală, numai 80% din cantitatea de lapte destinată procesării este colectată. Scăderea producţiei a fost determinată de ajutorul tot mai redus acordat de stat. „Acum, sunt livrate către fabricile de procesare 800.000 - 900.000 tone de lapte anual. În fiecare an cota de lapte pentru procesare creşte cu câteva procente, aşa încât în 2011 a ajuns la 1,4 milioane de tone, arată George Petrişor, prim-vicepreşedintele Patronatului Laptelui. Producţia de lapte a României a scăzut foarte mult după aderarea la UE. În anul 2005 în România se produceau cinci milioane tone de lapte. Apoi s-a obţinut în negocierile cu Uniunea Europeană o cotă de 3,2 milioane tone, din care două treimi sunt alocate vânzării directe, adică 2 milioane tone, celelate 1,2 milioane tone fiind destinate livrărilor către procesatori. Nici măcar această cantitate nu este acoperită”. O cauză care a determinat această situaţie este că mulţi fermieri deţin un număr mic de vaci, ceea ce face greu de accesat un contract cu un procesator care doreşte o cantitate mai mare de lapte şi de calitate superioară.
„Românii au mari dificultăţi în a se aduna pentru a face împreună un demers. Aşa s-a ajuns ca marile fabrici din industria de prelucrare a laptelui să susţină prin diverse programe proprii fermierii mijlocii pentru a se dezvolta. Procesatorii semnează contracte cu aceşti crescători de bovine prin care se obligă să colecteze toată cantitatea de lapte produsă, cu condiţia ca laptele livrat să fie de calitate superioară”, a punctat George Petrişor.
MIHAELA PREVENDA
