În condițiile în care rezervele de combustibili fosili sunt tot mai limitate, iar consumul este din ce în ce mai mare, când prețul motorinei a depășit orice așteptări, cu influențe directe în prețul produselor agricole, orice posibilitate de economisire a acestui combustibil este benefică atât pentru fiecare producător agricol, cât și pentru reducerea poluării mediului.

Îmi amintesc că prin anii ’50 lucram la un SMT și se făcea mare risipă de motorină. Tractoriștii o foloseau la făcut focul pentru încălzit. Era ieftină, 0,30 lei/l, și nu prea era nimeni interesat câtă motorină s-a consumat. Cu un kilogram de grâu puteai cumpăra 2-3 litri de motorină, iar acum dai 7-10 kg grâu pentru un litru de motorină. Din aceste motive, orice posibilitate de reducere a consumului de motorină la lucrările agricole este în atenția tuturor agricultorilor. Această posibilitate devine reală în funcție de nivelul de calificare al celor ce folosesc tractoarele, de gradul de conștiință al acestora, dublat de o reală cointeresare materială.

În continuare, prezentăm posibilitățile, care stau la îndemâna mecanizatorilor și fermierilor, de reducere a consumului de motorină.

1. Măsuri generale

a) Înlocuirea motoarelor Diesel cu motoare electrice, cu motoare care funcționează cu hidrogen, cu gaz metan, amestec de motorină cu combustibil verde etc.;

b) Folosirea sistemului de agricultură conservativă care, în medie, folosește 10 l/ha față de 50 l/ha la agricultura convențională;

c) Folosirea sistemului de agricultură de precizie, care prin digitalizare consumă cu 25% mai puțin combustibil;

d) Alimentarea tractoarelor să se facă numai cu furtun, la pompă și nu cu găleata, care pe lângă risipă produce și impurificarea motorinei;

e) Alimentarea mașinilor cu sămânță, cu îngrășăminte, cu soluție etc. să se efectueze pe circuitul lucrărilor, nu să se deplaseze cu tractorul pentru alimentare;

f) Să fie evitat mersul în gol al motorului când tractorul staționează. Cu asigurarea sistemului de pornire funcțional sau deplasarea tractorului în alte scopuri decât în brazdă, în lucru;

g) Lucrările solului să se facă în epoca optimă, când solul este reavăn și nu când este uscat sau foarte umed, când consumul crește cu 40%;

h) Presiunea în pneuri să fie 0,8-1 bari când lucrează în brazdă și de 2 bari pe șosele, când se poate economisi 15% combustibil;

i) Folosirea dronelor la lucrări de fertilizat, erbicidat, tratamente. Dronele pot fi folosite și când nu se poate intra pe teren, fiind umed, astfel evitându-se și tasarea-compactarea solului.

2. Întreținerea și reglarea corectă a tractoarelor și mașinilor agricole

Este necesar ca toate operațiile de întreținere zilnică și periodică, reviziile tehnice și reparațiile să se efectueze conform normativelor, adică după un anumit număr de ore de funcționare.

De asemenea, înainte de a începe orice lucrare agricolă, trebuie să se efectueze corect reglajele specifice acelei lucrări.

a) Sistemul de alimentare al motorului nu trebuie să prezinte scurgeri pe la îmbinări (racorduri), atât pe circuitul de joasă presiune, cât și pe cel de înaltă presiune, iar aparatura de injecție să funcționeze ireproșabil, pentru a asigura arderea completă a motorinei, cu realizarea maximului de energie calorică și mecanică. Periodic, pompa de injecție și injectoarele vor fi verificate și reglate la bancul de centricurbat.

b) Sistemul de răcire, prin corecta sa funcționare, trebuie să asigure menținerea temperaturii normale de funcționare a motorului, care este de 80-90°C. Pentru aceasta, pompa de apă și ventilatorul trebuie să funcționeze normal, să fie curățată crusta depusă pe pereții cămășilor de răcire și pe celulele radiatorului. De asemenea, termostatul să nu provoace strangulări în circuitul lichidului de răcire, ci să permită trecerea acestuia spre radiator numai după ce a atins temperatura normală de funcționare. Sunt greșite unele practici de scoatere a termostatului deoarece, prin aceasta, se prelungește timpul până când se realizează temperatura normală, cu consum nejustificat de motorină.

c) Sistemul de ungere trebuie să asigure o peliculă de ulei între suprafețe în frecare, ușurând mișcarea și reducând uzura. Totodată, uleiul preia o parte din temperatura pieselor cu care vine în contact, contribuind la menținerea temperaturii normale de funcționare a motorului. O bună ungere permite funcționarea motorului la parametri constructivi, previne uzura permanentă și, deci, asigură realizarea puterii motorului fără consum suplimentar de motorină.

d) Filtrele de aer, de motorină și de ulei trebuie să fie bine întreținute și schimbate conform normativului, pentru a nu se îmbâcsi sau colmata cu diferite impurități, fiindcă aceasta opune rezistență în circuitul aerului, motorinei și uleiului, cu consum suplimentar de motorină.

e) Mecanismul de distribuție al motorului trebuie reglat corect pentru a asigura o bună evacuare a gazelor arse și umplerea cilindrilor cu aer proaspăt. Prin aceasta se asigură o bună alimentare cu aer și arderea completă a motorinei, cu degajarea maximului de energie.

f) Instalația de pornire și, în primul rând, bateria de acumulatoare trebuie să funcționeze normal, pentru a nu fi nevoiți să menținem motorul în funcțiune, cu consum inutil de combustibil, când tractorul nu lucrează.

g) Ambreiajul trebuie reglat pentru a nu patina, pentru a nu consuma motorină fără a produce lucru mecanic, prin punerea în mișcare a transmisiei și a organelor de deplasare.

h) Echipamentul de lucru să funcționeze corect în acționarea mașinilor agricole, pentru a nu pierde timp și a consuma inutil motorină, în special la întoarcerile făcute la capetele parcelei în care se lucrează.

i) Agregatele agricole alcătuite din tractor și mașinile agricole purtate sau tractate pot preveni consumul inutil de motorină. Astfel, o mașină agricolă care nu este cuplată corect la tractor opune o rezistență mai mare în lucru și duce, implicit, la consum superior de motorină.

g) Organele active tăietoare (brăzdar, cuțite), dacă nu sunt bine ascuțite, opun rezistență la înaintare în lucru cu creșterea consumului de motorină. S-a constatat că atunci când tăișul brăzdarului de la plug este mai gros de 1 mm crește consumul de motorină la arat cu peste 15%, iar lucrarea este de calitate inferioară.

3. Exploatarea corectă a agregatelor agricole poate asigura economisirea motorinei prin:

a) Alcătuirea de agregate complexe care, la o singură trecere, face mai multe lucrări (pregătirea patului germinativ+semănat+fertilizat) duce la reducerea semnificativă a consumului de motorină;

b) Încărcarea optimă a puterii motorului cu valorificarea a cel puțin 85% din puterea sa contribuie la un consum normal de motorină pentru un volum de lucrări sporite. De exemplu, pentru lucrarea de prășit folosind un tractor de 50 CP se consumă 3,5 l motorină/ha, iar dacă se lucrează cu un tractor de 80 CP (care nu este necesar) se folosește 4,5 l/ha motorină;

c) Organizarea de parcele mari, de formă geometrică regulată, reduce din mersul în gol și reduce consumul. Dacă terenul este la distanță mare, este recomandat să se organizeze tabere de câmp pentru a reduce deplasările inutile;

d) Efectuarea lucrărilor agricole în epoca optimă determină nu numai realizarea unor indici de calitate superioară, ci și consum mai mic de motorină. Spre exemplu, efectuarea arăturii la epoca optimă de umiditate a solului se realizează cu un consum de 20-22 l/ha, pe când în teren uscat se consumă peste 30 l/ha. Întârzierea arăturii cu 10-20 zile a dus la un consum dublu de motorină. La 1 cm adâncime în plus la arătură, se răstoarnă 130 t/ha sol în plus, cu un litru de motorină în plus;

e) Gradul de patinare al tractorului nu trebuie să depășească 15% pe miriște și 20% pe ogor. În vederea reducerii patinării se montează greutăți suplimentare la roți, se introduce apă în pneuri, se montează roți cu zăbrele, se folosesc roți cu balonul mare și presiunea redusă în pneuri etc.;

f) Reducerea la maximum a mersului în gol, când se consumă inutil motorină. Orice remedieri, reglaje și depanări trebuie să se realizeze cu motorul oprit. Trebuie să se interzică scoaterea din brazdă a tractorului pentru a merge după apă, după mâncare etc.

În concluzie, există o multitudine de posibilități de reducere a consumului de motorină, iar bunii gospodari le pot valorifica.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Să avem grijă de pământ, bogăția inestimabilă a României

Terenul trebuie pregătit din toamnă pentru însămânțările de primăvară

Asolamentul, structura și rotația culturilor

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) solicită Guvernului României o întâlnire de urgență pentru discutarea unor măsuri suplimentare de protecție și sprijin în sectorul agroalimentar, având în vedere creșterile de preț la motorină.

Escaladarea tensiunilor geopolitice din Orientul Mijlociu și conflictul care implică Iranul au generat o volatilitate accentuată pe piețele energetice, materializată printr-o creștere rapidă a prețului motorinei, de peste un leu pe litru în ultimele zile, arată AAC în adresa trimisă marți, 10 martie, Executivului de la București.

„Această evoluție survine într-un moment critic pentru sectorul agricol, respectiv debutul campaniei agricole de primăvară 2026, perioadă caracterizată printr-un consum ridicat de motorină. Orice majorare de preț a carburantului se reflectă direct și imediat în costurile de producție suportate de fermieri”, explică Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Motorina reprezintă un input esențial pentru activitatea agricolă, fiind utilizată în toate etapele procesului de producție: pregătirea terenului, semănat, aplicarea tratamentelor, irigații, recoltare și transport. Creșterea accelerată a prețului carburantului riscă să agraveze situația economică a fermierilor, într-un context deja marcat de majorarea costurilor cu inputurile, volatilitatea piețelor agricole și impactul repetat al fenomenelor climatice extreme. „În acest context, procesul de elaborare și aprobare a bugetului de stat pentru anul 2026 reprezintă un moment determinant pentru adoptarea unor măsuri urgente menite să asigure stabilitatea economică a exploatațiilor agricole și continuitatea producției agricole naționale”, subliniază AAC.

Având în vedere situația de criză economică indusă ca urmare a conflictului din Golf și impactul semnificativ asupra activității economice a fermierilor și cooperativelor agricole, Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită Guvernului României adoptarea, în regim de urgență, a următoarelor măsuri cu caracter excepțional:

1. Majorarea bugetului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru anul 2026, cel puțin cu rata inflației față de anul 2025;

2. Suspendarea temporară sau reducerea accizelor la combustibili, în conformitate cu prevederile legislației europene privind impozitarea produselor energetice (conform Anexei comparative privind statele membre UE – anexa și explicațiile le găsiți la finalul textului);

3. Asigurarea imediată a lichidităților necesare prin:

• accelerarea rambursării TVA către producătorii din sectorul agroalimentar;

• decontarea concediilor medicale restante;

• plata ajutorului de stat pentru acciza la motorină restantă;

• urgentarea efectuării plăților APIA;

4. Acordarea de garanții de stat pentru credite destinate capitalului de lucru, necesar plății motorinei, salariilor și inputurilor agricole;

5. Instituirea unui moratoriu temporar privind amânarea plății taxelor și contribuțiilor sociale datorate de fermieri și cooperative, până la data de 31 iulie 2026.

Alianța menționează că sectorul agricol necesită măsuri suplimentare de protecție și sprijin, în condițiile în care agricultura, silvicultura, pescuitul și industria alimentară nu beneficiază de măsurile de relansare economică prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2026.

„Agricultura reprezintă un sector strategic pentru securitatea alimentară națională, stabilitatea economică a mediului rural și echilibrul pieței agroalimentare. Totodată, subliniem că alte state membre ale Uniunii Europene au adoptat deja măsuri proactive și decizii strategice pentru protejarea producătorilor autohtoni și a economiilor naționale, în contextul actualelor tensiuni geopolitice și al volatilității piețelor energetice. În considerarea celor expuse, rugăm Guvernul, pe premierul Ilie Bolojan, să dispună elaborarea, introducerea pe circuitul de avizare și aprobarea, în regim de urgență, a unui pachet de măsuri care să includă propunerile menționate. Alianța pentru Agricultură și Cooperare își exprimă disponibilitatea pentru dialog instituțional și pentru identificarea celor mai eficiente soluții în sprijinul fermierilor și cooperativelor din România. De asemenea, ne exprimăm disponibilitatea de a participa la o întâlnire de lucru în regim de urgență, în vederea clarificării aspectelor tehnice și operaționale.”

Note explicative:

Minimul european: 21 €/1.000 litri pentru motorina utilizată în scopuri agricole (art. 8 din Directiva 2003/96/CE). România aplică exact acest minim ca acciză redusă, rambursând diferența față de acciza standard.

Acciza standard România 2026: 2.804,29 lei/1.000 litri (~552 €/1.000 l). Suma rambursată: 2,697 lei/l (~0,531 €/l). Buget total: 620 milioane lei (~122 mil. €).

Franța: Buget anual 1.420 mil. € (2021) — de peste 11 ori mai mult decât România, pentru o suprafață agricolă utilă de aproximativ 2,5x mai mare.

Ungaria și Bulgaria: Aplică minimul european direct ca acciză generală pe motorină (330 €/1.000 l standard față de 552 €/1.000 l în România) - diferența structurală de preț la pompă este de ~179 €/1.000 l față de România, ceea ce creează un dezavantaj competitiv direct pentru fermierii români.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Primăverile tot mai secetoase, cu vânturi uscate, ne obligă ca în primăvară să acționăm cât mai puțin asupra solului sau deloc. Fiecare intervenție provoacă răscolirea solului cu pierderi de apă prin evaporare. Prin determinări riguroase a rezultat că o simplă trecere cu grapa cu colți a determinat pierderi de 2,5-3%, o trecere cu combinatorul 5,5-6%, iar dacă s-a folosit grapa cu discuri care răscolește și vântură solul pe adâncimi de 8-10-12 cm, pierderile ajung la 28-29%. De aceea, grapa cu discuri nu trebuie folosită în niciun caz primăvara. Compania Corteva menționează pierderi la folosirea grapei cu discuri de 55-60 l/m² și de 15-20 l/m² când se folosește combinatorul, jumătate din pierderi având loc în prima zi, iar restul în patru zile.

Asemenea motive ne determină ca totul să fie pregătit din toamnă. Asta presupune ca solul să aibă un bun grad de afânare cu porozitatea totală de 48-60%, din care, porozitatea capilară 30-36%, iar porozitatea necapilară (de aerație) să fie 18-24%. Să aibă densitatea aparentă (Da) 1,25-1,45 g/m³ și permeabilitatea de 7-10 cm/oră pentru a asigura o ușoară infiltrare a apei pe adâncimea sistemului radicular. Totodată, să fie desființate straturile impermeabile pe această adâncime.

În mod practic se apreciază că dacă după o ploaie, în 24 de ore, umiditatea ajunge la un metru adâncime, solul are o bună permeabilitate, sau dacă se usucă în mai puțin de cinci zile, este afânat, iar dacă pentru uscare necesită mai mult de opt zile, solul respectiv este tasat-compactat.

Afânarea solului nu trebuie să fie pe adâncime mai mare deoarece apa, împreună cu nutrienții, se deplasează în pânza freatică, pe care o poluează.

La o afânare crescută se intensifică circulația aerului care accelerează mineralizarea humusului cu formare de elemente nutritive peste capacitatea de consum a plantelor și surplusul se pierde prin levigare, prin volatilizare și prin eroziune.

Prin urmare, solul trebuie să se prezinte ca un burete care poate înmagazina cât mai multă apă din precipitații și să limiteze orice pierderi de apă atât în adâncime, cât și prin evaporare la suprafața solului.

Solul poate avea aceste caracteristici favorabile în gestionarea apei dacă are o structură glomerulară cu o hidrostabilitate de 20-40%.

Capacitatea solului de înmagazinare a apei este de 50% când este afânat, de 46% când este așezat și de 38% când este tasat-compact.

Se apreciază că atunci când solul, pe stratul 0-100 cm, a acumulat 150 mm apă poate rezista 1-2 luni la secetă. Pentru aceasta, solul trebuie să conțină materia organică pentru a acumula cu 20% mai multă apă, iar humusul, rezultat din descompunerea materiei organice, are capacitatea de a înmagazina de 4-6 ori mai multă apă, putând întârzia cu două săptămâni efectele secetei.

Capacitatea de apă utilă a solului pe stratul 0-100 cm este socotită insuficientă când este sub 600 m³/ha, mică la 1.100-1.400m³/ha și mare la 1.700-2.000 m³/ha.

Solul afânat, mărunțit și nivelat la intrarea în iarnă se realizează atunci când este lucrat la umiditatea optimă care este 7-21 (28)% pe solul nisipos, 12-22% pe solul lutos și 19-21% pe solul argilos.

Lucrat când este uscat se scot bolovani, iar când este umed se scot brazde sub formă de curele care când se usucă se întăresc beton. În ambele situații sunt necesare lucrări repetate de mărunțire cu utilaje grele care zdrobesc, sfărâmă, macină, agregatele structurale fiind transformate în praf care astupă porii solului, împiedică infiltrarea apei care se scurge, produce eroziunea, băltește, se evaporă, se pierde.

Prin urmare, la intrarea în iarnă solul trebuie să fie arat sau scarificat, sau discuit, în funcție de condițiile din fiecare fermă.

Dacă toamna este secetoasă și solul este uscat, nu este indicată arătura cu scoaterea de bolovani care trebuie mărunțiți. Dacă totuși s-a făcut greșeala și s-a arat în asemenea condiții, este indicat ca în ferestrele iernii, după câteva reprize de îngheț-dezgheț, să se treacă cu grapa cu discuri, când solul se mărunțește ușor.

Așadar, orice intervenție asupra solului care nu a putut fi făcută până la intrarea în iarnă trebuie să se execute în ferestrele iernii și să nu rămână nimic pentru executat în primăvară. Numai în aceste condiții solul la desprimăvărare se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, fiind favorabil însămânțărilor din urgența întâi.

Aprecierea cantității de apă acumulată în sol la desprimăvărare este indicat să se realizeze prin analize de laborator și nu după cantitatea precipitațiilor căzute.

Pentru aceasta se folosește formula: U=UgxDaxH, unde Ug reprezintă umiditatea determinată în laborator; Da - densitatea aparentă, iar H - adâncimea analizată. Spre exemplu, 18% x 1,30 x 100 = 2.340 m³/ha.

Pentru edificare, prezentăm o experiență realizată la ICCPT Fundulea în acest scop.

Prin anii ’50, când eram student la Agronomie în București, se spunea și era scris în diferite tratate de specialitate că arătura de toamnă pentru culturile de primăvară se lasă în brazdă crudă, nu se grăpează, în scopul ca denivelările și coamele brazdelor să asigure o mai bună reținerea a zăpezii. Din observațiile noastre în teren am constatat că această recomandare nu se confirmă. Eu lucram cu un grup de specialiști în domeniul cercetării lucrărilor mecanizate în agricultură și am avut șansa să colaborez în anii ’80  cu doi dintre cei mai mari specialiști pe care îi avea România în perioada respectivă. Este vorba de dr. ing. Ion Picu - specialist în Agrotehnica culturilor irigate și de dr. ing. Gh. Sin - specialist în Agrotehnica culturilor neirigate. Am discutat cu dumnealor problema respectivă și mi-au propus să organizez o cercetare în acest scop.

O parcelă care a fost cultivată cu grâu de toamnă am împărțit-o în două și o parte am arat-o, grăpat-o și nivelat-o, iar pe cealaltă am lăsat-o în brazdă crudă, cu denivelări, coamele brazdelor ieșite în relief, ceva bolovani etc.

După prima zăpadă din luna decembrie (strat de 12 cm), i-am invitat pe cei doi specialiști în câmp și am constatat că în parcela mărunțită și nivelată zăpada era în strat uniform, iar în cealaltă parcelă zăpada era mai mult între coamele brazdelor, vârful coamelor se întrevedeau, aveau un strat de 2-3 cm.

După primele zile cu soare, vârful coamelor era dezgolit și solul având culoarea închisă atrăgea razele solare, se încălzea și pierdea apa prin evaporare. Solul astfel uscat se scurge între coame, se dezvelește alt strat umed care urmează aceeași direcție.

Am urmărit după fiecare ninsoare și fenomenul se repetă.

La desprimăvărare, în prima parcelă zăpada s-a topit uniform și apa s-a infiltrat în sol, iar în a doua parcelă coamele erau uscate și între ele încă era zăpadă.

Prima parcelă s-a zvântat repede și uniform, am pregătit patul germinativ și am semănat mazăre în epoca optimă.

A doua parcelă s-a zvântat cu opt zile mai târziu și am semănat tot mazăre, același soi, cu aceeași tehnologie.

Probele de umiditate recoltate pentru analiză au arătat că:

- solul uscat din vârful coamelor a avut 7,7% umiditate (la coeficientul de ofilire);

- solul pe stratul 0-10 cm, după pregătirea patului germinativ, avea 17% umiditate în parcela lăsată în brazdă crudă și 23,43% umiditate în parcela mărunțită și nivelată din toamnă.

În prima parcelă mazărea a răsărit uniform, cu plante viguroase, iar în a doua parcelă răsărirea a fost eșalonată, cu multe plante debile (cele răsărite din zona coamelor uscate).

Pe întreaga perioadă de vegetație, diferențele au fost evidente, iar la recoltare producția a fost de 3.200 kg/ha în prima parcelă și de 2.050 kg/ha în a doua parcelă. De menționat că anul a fost cam sărac în precipitații și recolta s-a bazat pe apa acumulată în sol în perioada de iarnă.

Diferența de circa o tonă pe hectar se datorează întârzierii semănatului cu 8 zile, la urgența I fiind importantă fiecare zi de întârziere; rezervei de umiditate din sol: 17% față de 23%; neuniformității umidității în stratul arabil la parcela a doua.

Pe baza acestor rezultate și a situației evidente din teren, împreună cu cei doi colegi specialiști am stabilit ca toate arăturile să fie nivelate, cu excepția celor de pe terenurile în pantă.

Colectivul de cercetare în domeniul mecanizării lucrărilor agricole a beneficiat și de recomandările unor mari specialiști pentru lucrări speciale, ca: acad. Cristian Hera - pentru lucrările de fertilizare; dr. ing. Nicolae Șarpe - pentru lucrările de erbicidare; dr. ing. Al. Bărbulescu - pentru lucrările de protecția plantelor; dr. ing. Gh. Ștefanic - pentru biologia și sănătatea solului.

Recomandările respective au făcut parte din tematica de cercetare a laboratorului de mecanizare, care s-a străduit să pregătească și să regleze mașinile agricole pentru a satisface cerințele respective.

Printr-o permanentă colaborare cu Institutul de Cercetări pentru Mecanizarea Agriculturii, când unele mașini nu răspundeau acestor cerințe, se notifica și se aduceau la cunoștința celor circa 30 de fabrici de mașini agricole care existau în România și care operau modificările respective la mașinile aflate în fabricație.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Asolamentul, structura și rotația culturilor

Afânarea adâncă și fertilitatea solului

Atenție la lucrările pe terenurile în pantă

IPSO Agricultură continuă seria de evenimente dedicate fermierilor care își doresc să implementeze soluții moderne, eficiente și profitabile în activitatea agricolă. Astfel, joi – 23 octombrie 2025, la RDF Group din localitatea Șofronea – județul Arad, IPSO Agricultură a adus în prim-plan tehnologiile de vârf și bunele practici care pot susține performanța în agricultură, în cadrul evenimentului „Precision AG TOUR – Soluții eficiente și profit pentru ferma ta!”. Fermierii prezenți, în jur de 300, au aflat, de la specialiștii companiei, cele mai recente inovații, tendințe și soluții din agricultură.

Participarea la Precision AG TOUR oferă fermierilor oportunitatea de a descoperi cele mai noi tehnologii și soluții integrate pentru optimizarea activității agricole, de a interacționa cu experți de profil și de a împărtăși experiențe valoroase.

Evenimentul a fost structurat în jurul a cinci ateliere tematice:

• Agricultură de Precizie;
• Pregătirea Solului;
• Semănat & Protecția plantelor;
• Recoltat și Manipulare;
• Irigații.

De aproape 30 de ani, IPSO Agricultură sprijină fermierii cu soluții și echipamente de agricultură de precizie de ultimă generație, finanțare personalizată și cea mai extinsă rețea de servicii post-vânzare IPSO Service 360.

Tehnologia Centralized & Connected Support reprezintă viitorul în materie de servicii post-vânzare. Datele transmise de utilajele conectate sunt analizate în timp real de o echipă de specialiști pentru a identifica și preveni posibile defecţiuni înainte ca ele să se producă sau să se agraveze. Folosind tehnologia Expert Alerts, tehnicienii pot interveni rapid, având la dispoziție echipamentele necesare, piesa cauzatoare și întreaga procedură de reparație, asigurând astfel o intervenție eficientă și la timp pentru fermieri. Această abordare minimizează perioadele de nefuncționare a utilajelor şi sprijină fermierii în creşterea productivității şi profitabilității, prin intervenții proactive și precise.

Prin abordarea „one-stop shop”, compania IPSO oferă acces la tehnologie de vârf și suport constant pentru o agricultură modernă și performantă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Rapița, pentru fermierii din țara noastră, joacă de mult timp un rol esențial, devenind o cultură populară chiar și în condiții de secetă, datorită profitabilității stabile, cererii ridicate pe piețele de export și flexibilității agronomice.

În 2025, fermierii din România au recoltat aproximativ 2,8 milioane de tone de rapiță, menținând poziția țării printre primii cinci producători din Uniunea Europeană, conform datelor oficiale furnizate de autorități în luna septembrie. Se estimează, de asemenea, că cererea va crește semnificativ începând cu sfârșitul toamnei acestui an, confirmând rapița drept una dintre cele mai sigure și profitabile culturi pentru fermieri.

Totuși, pentru a valorifica pe deplin aceste oportunități, fermierii trebuie să se adapteze la condițiile climatice tot mai variabile și la provocarea constantă reprezentată de buruieni. Toamnele secetoase, precipitațiile neregulate și înghețurile imprevizibile au devenit frecvente, punând în pericol dezvoltarea timpurie a culturii. În astfel de condiții, orice întârziere în răsărirea plantelor sau creșterea competiției din partea buruienilor poate duce rapid la pierderi de producție. Din acest motiv, combaterea eficientă a buruienilor în toamnă este un factor decisiv pentru obținerea unor recolte stabile.

Corteva Agriscience a introdus în acest an Belkar^® Super, un nou erbicid postemergent bazat pe molecula inovatoare Arylex™ Active. Înregistrat și lansat în România în 2025, Belkar^® Super oferă o eficacitate remarcabilă împotriva unui spectru larg de buruieni dicotiledonate care concurează agresiv cu rapița la începutul sezonului, inclusiv turița, mușețelul, spanacul salbatic, romanița, traista ciobanului, urzica moartă, specii de mușcate (Geranium spp.), macul sălbatic, albăstrița și multe altele. Produsul asigură o acțiune rapidă și de lungă durată, garantând câmpuri curate și o dezvoltare uniformă a culturii chiar și în condiții diverse de mediu.

Datorită tehnologiei Arylex™ Active, Belkar^® Super oferă o combatere eficientă și fiabilă a buruienilor, contribuind în același timp la practicile agricole durabile. Profilul său favorabil pentru mediu, combinat cu doze reduse de aplicare și o formulare avansată, contribuie la gestionarea rezistenței și protejează productivitatea pe termen lung a sistemelor de cultivare a rapiței. Prin asigurarea siguranței culturii și a unei performanțe constante, Belkar^® Super oferă fermierilor încrederea de a obține o dezvoltare viguroasă și un potențial de producție sigur încă de la începutul sezonului.

Într-un an în care rapița își dovedește din nou reziliența și profitabilitatea, adoptarea unor tehnologii noi, precum Belkar^® Super, devine esențială. Protejarea culturii încă din primele stadii de creștere reprezintă baza pentru obținerea unor producții stabile și sustenabile.

Autor: DAN SPĂTARU, Category Marketing Manager Erbicide Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Prezenți la două evenimente identice ca nume, dar complementare ca substanță, „Ziua grâului și orzului” desfășurate una la Fundulea, cealaltă la Mărculești, am luat pulsul zilei în cercetarea românească. Vă invităm la o analiză amplă cu probleme vechi și noi, dar și cu sfaturi tehnologice de mare actualitate, din care nu vor lipsi nici sfaturile despre porumb, în ciuda dedicării din titulatura evenimentelor.

Într-o perioadă marcată de presiuni economice, schimbări climatice și concurență internațională acerbă, cercetarea agricolă românească rămâne un pilon esențial al securității alimentare. Cu o tradiție îndelungată și rezultate recunoscute la nivel european, instituțiile de cercetare din România își continuă misiunea, de multe ori în condiții austere, dar cu o determinare exemplară.

Finanțarea cercetării, între puțin și prost gestionat

Când vorbim despre cercetare agricolă, primul lucru la care ne gândim este finanțarea. O reacție normală, dat fiind faptul că este de notorietate că cercetarea a fost după revoluție subfinanțată sau prost finanțată. Din perspectiva asta te așteptai chiar să dispară. Este o surpriză plăcută să afli că în ciuda atâtor lipsuri, nu doar că n-a murit, ci și produce. Cu toate astea finanțarea încă lasă de dorit, nefiind, în primul rând, corect făcută. Dr. ing. Aurel Badiu, vicepreședintele ASAS, atrage atenția asupra fragilității financiare în care se desfășoară cercetarea agricolă: „Cercetarea agricolă se pare că este supraviețuitoare. Ceea ce, din punctul de vedere al caracterizării biologice, e un nonsens. Cercetarea agricolă n-ar trebui să supraviețuiască. Cercetarea agricolă ar trebui să viețuiască. Din păcate, în ultimii, nici nu mai îndrăznesc să socotesc câți ani cercetarea agricolă a încercat să se târască de pe o zi pe alta, mai curând cu efortul și abnegația cercetătorilor decât cu efortul financiar al beneficiarului”. Atunci când vorbește de beneficiar, el se referă în primul rând la statul român și mai apoi la fermieri, considerând că cercetarea este un act de securitate națională. Dar ceea ce remarcă în primul rând domnia sa este mecanismul de finanțare, pe care-l consideră defectuos, pentru că se face fără a ține cont de nevoia reală a cercetării, care se face pe distanța mai multor ani.

„Bugetele pentru cercetare, de fapt, ca și pentru alte activități sunt de azi pe mâine, adică de pe un an pe altul. Cercetarea agricolă, în mod special, care este o cercetare biologică, are nevoie de o programare multianuală pentru cercetare. Mulți, puțini, cât sunt banii respectivi, trebuie să existe o garanție a faptului că problematicile de cercetare, odată antamate, pot ajunge la final. Dacă nu există această garanție, totul este aproape improbabil. În momentul de față, vorbind în ani, există niște cercetări aplicative care au nevoie de trei, patru ani, însă, din momentul în care am acceptat ideea că ne aflăm într-o perioadă de schimbări climatice profunde, nu putem discuta despre o cercetare de mai puțin de cinci, șase ani. În mod normal, atunci când studiem impactul efectelor schimbărilor climatice, trebuie să discutăm despre o cercetare destul de lungă, de vreo 10 ani, pentru că în timp ce, în condițiile normale anterioare, cam trei ani din cinci erau ok din punct de vedere agricol, să zicem, deci valabil asigurând resursele de climă pentru culturile agricole. În momentul de față, cu greutate, putem să spunem că sunt jumătate din zece”, arată Aurel Badiu.

Cercetătorii sunt conștienți că e normal ca finanțarea să fie făcută pe criteriul performanței, nu-și imaginează că banii trebuie să vină oricum, dar nici să fie insuficientă atunci când este de valoare. „Finanțarea a fost și rămâne insuficientă. Institutul de la Fundulea se autofinanțează. Noi accesăm și bani de la buget, dar numai prin sistem competițional. Faci proiecte bune, obții finanțare, nu faci, nu-ți dă nimeni pe degeaba”, ne explică dr. ing. Pompiliu Mustățea, directorul INCDA Fundulea.

Așadar, aceste institute sunt capabile să se și autofinanțeze pentru că în procesul de cercetare rezultă o recoltă, care este un produs secundar, dar care are o valoare și poate fi vândută. Din păcate, valorificarea nu se poate face la standardele cele mai profitabile, pentru că intervin niște limite impuse de legislație. Dr. Florin Rusu, director științific la SCDA Turda, ne explică cum stau lucrurile: „Suntem o unitate publică, întregul sistem de cercetare agricolă e public, o bună parte din venituri ni le asigurăm din vânzarea de semințe, creații proprii, numai creații ale Stațiunii Turda, dar din păcate funcționăm pe aceeași piață cu companiile, dar nu după aceleași reguli. Fiind unitate publică, nu putem să venim în sprijinul fermierilor cu anumite ajutoare, așa cum fac companiile multinaționale, avem anumite rigori pe care trebuie să le respectăm, conform legislației, și nu putem să asigurăm fermierilor beneficiile sau facilitățile pe care companiile multinaționale le asigură cu plata la un anumit termen, la recoltare, cu plata în produse. La noi plata semințelor trebuie să se facă în maximum 60 de zile de la livrare. Aceasta este legea, noi trebuie să o respectăm”. Cu toate astea, ei reușesc să vândă. 

Cercetarea nu se poate face fără oameni...

Evident că o problemă naște alta. Fără bani nu stă nimeni sau stă dacă e atât de pasionat de ceea ce face, încât e capabil să îndure orice privațiuni, dar câți pot face asta? Așa că un alt punct critic îl reprezintă resursa umană. Cercetarea agricolă se confruntă cu un declin dramatic al specialiștilor, în special al celor tineri. „Ar trebui ca tinerii absolvenți, cei cu „magna cum laude” sau șefii de promoție, să fie atrași către cercetare, doar cercetarea asigură progres, cercetarea agricolă cu deosebire este o cercetare mai grea, formarea unui tânăr cercetător durează, cercetările în agricultură durează ani, cicluri de vegetație, formam și noi cercetători, dar după 4, 5, 6 ani învățau abecedarul cercetării, și companiile multinaționale… salariile mai motivante, plecau”, avertizează Florin Rusu.

Iar Constantin Ștefan, director al Institutului Horting, adaugă: „Deficitul de personal este foarte mare, pentru că politica a fost să nu facem CS1 și CS2 (să nu promoveze în grade profesionale, n.r.), că sunt salariile mari și n-avem buget. Și am stat așa. Așa am văzut eu politica. De când sunt la Institut, nu am făcut decât să promovez de jos, de la asistent de cercetare la CS3, cât a putut institutul. Mai departe nu s-a putut. Și nu mai sunt oameni. E un deficit enorm. Vine, stă 5-6 luni și pleacă, pentru 3.500 de lei. Nu ce se vorbește, că avem salarii mari, sporuri. Nu, la nivelul acesta suntem”.

Referirea la salarii este provocată de rumoarea care s-a stârnit ca urmare a declarațiilor unor politicieni care și-ar dori desființarea acestor instituții. El a avansat în discuția cu noi și niște valori ale acestor salarii: „Pot să vă dau exemplu de la Institutul Horting, unde cunosc foarte bine situația. În primul rând, nu există niciun spor de nicio culoare, nici de rușine, nici de tot ce se vorbește. Un cercetător CS3 pleacă acasă cu 3.500 de lei net. Salariile despre care se vorbește sunt cele pentru CS1 și CS2. Într-adevăr, la CS1 un salariu e în jur de 5.500-6.000, CS2 tot pe acolo, dar la această dată totul este blocat, că nu se mai poate face nimic. Niciun concurs pentru promovarea tinerilor. Și tinerii pleacă. Asta este situația. Se tot spune că: am spor din acela, că un director are un salariu conform Legii 153, cât e acolo. Nu există spor de stres, că lucrez greu cu oamenii. Nu există!”.

Situația este asemănătoare și la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, ne mărturisește acest lucru dr. ing. Pompiliu Mustățea, directorul general al INCDA Fundulea: „Din păcate în ultimii ani cercetarea nu mai este atractivă pentru tineret, în special pentru că nivelul de salarizare nu este chiar așa cum își doresc. Tineretul vrea să ardă etapele, vrea să ajungă foarte repede sus, vrea bani foarte mulți pe care deocamdată noi nu putem… Dar deocamdată l-am menținut, cu mare greutate”. Asta pentru că probabil, din fericire, așa cum spuneam, există și pasionați care se «hrănesc» cu bucuria de a putea crea și încă sunt tineri în cercetare.

„În ultimul timp am reușit să formăm un nucleu de tineri cercetători, tineri absolvenți, chiar am atras la Turda șefi de promoție, le-am oferit condiții și ne mândrim, avem un nucleu bun, destul de numeros, undeva la 25 de cercetători, printre cei mai în vârstă sunt eu, dar toți sunt mai tineri decât mine și sperăm ca în continuare să ducă mai departe frâiele cercetării agricole, cu brio, cu succes, ca să nu depindem într-un viitor apropiat doar de creațiile companiilor multinaționale. Atunci or să fie probleme mari”, completează Florin Rusu ideea despre personalul din domeniu.

Problema personalului nu este doar a celui specific cercetării, ci și în pozițiile mai slab calificate, după cum ne arată domnul director Mustățea că se întâmplă la unitatea pe care o conduce, INCDA Fundulea. „Acum problema se pune special la personalul auxiliar pentru că avem o stație de condiționat semințe din 1968 cu aparatură, utilaje vechi care necesită un număr mai mare de personal și cu calificări pe care în zilele noastre nu le mai găsim. Când prind câte unul mai tânăr, imediat îl trimit la calificări, să fiu sigur că am oamenii necesari și pregătiți. În perioadele de campanie când condiționăm semințele, mai sunt foști angajați pe care îi rog să vină și vin, și îi mai învață pe cei tineri, dar v-am spus, foarte greu îi putem găsi, pentru că în agricultură și pentru ingineri cercetători este de muncă. Trebuie să stai în soare. Multora nu le place munca. Asta e o concluzie amară, dar trebuie să spun, pentru că m-am lovit de ea în ultimii ani”, subliniază Pompiliu Mustățea.

...iar în cea agricolă, nici fără pământ

Pe lângă acest aspect al lipsei de oameni, specific, de altfel, întregii societăți, mai există presiunea pe care unii, mânați de diferite interese, o pun asupra patrimoniului acestor institute. Mă refer în special la pământul pe care acestea își desfășoară activitatea. Sunt cunoscute foarte bine problemele care au fost cu terenurile din București sau din jurul Bucureștiului. Președintele interimar al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”, dr. ing. Ioan Jelev, remarcă acest fenomen care s-a produs după revoluție. „Îi invit să viziteze multe din unitățile noastre pe toți cei care ridică semne de întrebare sau se întreabă la ce sunt bune aceste terenuri agricole destinate cercetării, care și așa au fost reduse la maximum, de la circa 160.000 de hectare în 1989 la circa 35.000 în întreaga țară și cu presiuni deosebite din diverse zone”, punctează dr. ing. Ioan Jelev.

Iată de ce Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Șișești a pus bazele Fundației „Patrimoniul ASAS”, care se ocupă de procesul de intabulare a acestor terenuri, proces despre care Constantin Ștefan, președintele Fundației ASAS, spune că este aproape de finalizare: „Nu s-a încheiat în totalitate, dar 90% este încheiat. Există cărți funciare, este intabulat pe numele Academiei, mai sunt mici probleme pe care le întâmpinăm în teritoriu, de la unii bine intenționați sau alții care spun: «Hai să mai așteptăm puțin». Dar… există titlu de proprietate, care nu poate fi contestat sau anulat, cum vor unii. Neavând titlu de proprietate, spun: nu ești proprietar. Dar e titlu de proprietate. Sunt terenuri care vin din urmă, de la ICAR, proprietate privată. Alt regim. Ce să vă spun? Am făcut război mare: televiziune, Senat, deputați, pentru ce? pentru 5 hectare de teren! Și au început să ne judece, să ne întrebe, pentru 5 hectare”.

Trebuie să recunoaștem că este un proces foarte important, acesta de clarificare a proprietății, după cum spune Constantin Ștefan, referindu-se la colaborarea cu stațiunea de la Mărculești: „În colaborare cu stațiunea, am reușit să păstrăm acest patrimoniu, cu atacuri din partea unora sau a altora, dar am reușit să-l păstrăm. Colaborarea cu Stațiunea este foarte bună, în sensul că, în calitate de administrator al proprietății Academiei, care are în jur de vreo 7.000 de hectare, plus clădirile, am mers pe experiența stațiunilor. Noi doar am oferit cadrul legal de exploatare a acestor terenuri, să nu avem probleme, și Stațiunea și-a pregătit programul de cercetare pe care l-a vrut. La această dată, Stațiunea Mărculești are o situație foarte strălucită. Stațiunea Mărculești are în folosință o suprafață de 462 de hectare, care este proprietatea Academiei. Dacă această proprietate nu era lăsată la Stațiune, stațiunea nu mai exista. Avem teritoriu mult, Voineștiul, Drăgășanii, în care își desfășoară activitatea de cercetare, pe terenul Academiei, sub formă juridică de contract de comodat. Adică dăm tot ce se poate ca să poată să funcționeze. Pentru că sunt și ani buni, și ani grei. Și dacă nu-i ajutăm, se alege praful. Părerea mea este că Academia va trăi în proprietățile pe care le are. Și sunt sigure, și stațiunile își pot desfășura activitatea. Academia doar a vrut să dea prin Fundație ca să poată să fie administrat, pentru că trebuie cineva să administreze asta. Ne ocupăm de partea juridică și eu zic că e un lucru bun făcut de hotărârea Academiei ca stațiunile să-și continue cercetarea”.

Cercetarea românească, recunoscută la nivel internațional

Cercetarea agricolă românească nu înseamnă doar supraviețuire, ci și recunoaștere internațională. În ciuda dificultăților de finanțare și a provocărilor administrative, cercetarea agricolă românească rămâne una de nivel internațional, după cum susține dr. ing. Ioan Jelev, președinte interimar al ASAS, care remarcă faptul că Academia de Științe Agricole și Silvice a fost aleasă în unanimitate să preia președinția Uniunii Academiilor Europene pentru Științe Aplicate în Agricultură, Natură și Alimentație (UEAA) — o rețea care reunește instituții academice de profil din Europa întreagă. „Academia noastră a fost aleasă în unanimitate ca să dețină președinția Uniunii Academiilor Europene pentru Științe Aplicate în Agricultură, Natură și Alimentație, o funcție de mare prestigiu, ca o paranteză doar, domnul academician Cristian Hera a mai deținut în perioada 2004-2006 această funcție”, menționează Ioan Jelev. Alegerea României în fruntea acestei structuri demonstrează nu doar continuitatea tradiției științifice, ci și încrederea pe care comunitatea internațională o acordă capacității de inovare din cercetarea autohtonă.

Domnul Jelev adaugă un alt exemplu, subliniind caracterul aplicativ și impactul internațional al cercetării derulate în institutele noastre: „Suntem implicați în foarte multe colaborări internaționale, de exemplu, la o întâlnire cu ambasadoarea noastră, doamna Olivia Toderean, președintele Centrului Național de Cercetări din Egipt, un centru cu peste 3.000 de cercetători, sigur, nu doar în domeniul agriculturii, ci și în alte domenii, a propus organizarea unei reuniuni de agrobusiness în toamna acestui an. La care coordonatorul părții egiptene, profesor Elfuli, ne-a propus să fim de acord să prezentăm rezultatele unui proiect bilateral derulat cu Egiptul, privind îmbunătățirea conținutului de microelemente al grâului, în mod particular al zincului, care este extrem de favorabil sănătății omului. El a opinat că acest lucru poate contribui la creșterea semnificativă a exportului țării noastre de cereale în Egipt. Deci, lucruri care denotă un anumit prestigiu, o anumită autoritate a Academiei noastre”. 

INCDA Fundulea, portdrapelul cercetării agricole românești

La fiecare ediție a Zilei Grâului și a Orzului, INCDA Fundulea își reconfirmă statutul de institut-fanion al cercetării agricole românești. Fermieri, specialiști și oficiali vin aici nu doar pentru a vedea culturi bine lucrate, ci și pentru a discuta despre viitorul agriculturii într-o lume tot mai expusă schimbărilor climatice și incertitudinii economice. 

La nivelul institutului, munca se concentrează pe adaptarea soiurilor la noile condiții climatice. Dr. ing. Gheorghe Măturaru, cercetător la INCDA Fundulea, explică: „Cele mai reprezentative soiuri de grâu, creații noi, cu care am intrat anul acesta pe piață sunt Consecvent și Columna, dar sunt prezente și soiurile deja consacrate, inclusiv bătrânul Glosa, care de peste 20 de ani încă deține supremația. Noi încercăm să explicăm fermierilor avantajele cu care vin noile creații, adaptabilitatea lor foarte bună la aceste condiții climatice de care se tot vorbește, și nu numai, vin și cu o toleranță la arșiță, la secetă, rezistență la boli, dăunători, în unele cazuri, și, bineînțeles, cel mai mult și mai mult, o bună stabilitate a producției. Deci ele sunt foarte stabile, indiferent de condițiile meteo, ele asigură o producție constantă atunci când beneficiază de condiții optime, excelează și ajung la producții, chiar record, de 8.000, chiar 9.800 am avut pentru noile creații, chiar și Abund, care a fost lăsat în ultimii ani și el, în condiții optime, a depășit chiar 10 tone la hectar”.

Dar nu doar cu realizarea de genetică nouă se ocupă cercetătorii de la Fundulea, ci și cu experimente legate de tehnologia de producție. „Colegii de la Fundulea, în câmpul care se află în spatele meu, au amânat la orz, de exemplu, cu aproape o lună semănatul, rezultate evidente, aproape spectaculoase, pe cale de consecință au amânat și semănatul grâului, care s-a semănat în noiembrie, cu rezultate foarte bune. Experiențele pe care le-a făcut Academia de Științe Agricole la Mărculești au confirmat acest lucru. Mă rog, anul ăsta suntem în al treilea an și putem să tragem o linie preliminară privind concluziile momentului semănatului, că grâul trebuie semănat puțintel mai târziu. Rezultate extrem de bune s-au obținut și cu semănături extrem de tardive, de care literatura n-a menționat niciodată. Era o blasfemie să spui, «dom'le, știi, semăn grâu în Săptămâna Crăciunului». Sigur că da, nu face producții de 10 tone la hectar, dar 6-7 tone le face, ceea ce înainte vreme nici măcar nu era de visat. Același lucru se întâmplă și cu o serie de alte plante de cultură. Am început, sau vom începe din toamnă, aceeași problemă cu orzul, având în discuție tot efecte ale schimbărilor climatice. Distanța de semănat la orz ar putea să explice de ce anul acesta orzul a căzut în proporție de masă în toată țara. Pentru că, fiind destul de rece, fiind destul de umed, sigur că da, el crește și se dezvoltă, dar nu-și întărește paiul. Și atunci cade. Dacă o să vedeți marginile, acolo unde ajunge soarele, acolo unde vede soarele paiul până la rădăcină, orzul nu e căzut. În mijloc e căzut. Paradigma semănatului orzului a fost ca și a grâului, de altfel, a fost, cel puțin până la experiențele pe care le-am văzut anul ăsta, de 12,5 cm între rânduri, probabil că experiențele pe care le-au făcut colegii de la Fundulea, cu 25 cm între rânduri, vor fi edificatoare în anii următori și va trebui să ne gândim dacă nu trebuie schimbate și aceste paradigme”, remarcă Aurel Badiu. 

Cercetarea în agricultură nu se face izolat, e nevoie de o colaborare între mai multe stațiuni, nemaipunând la socoteală interacțiunea cu cei pentru care se face această cercetare, fermierii. Este un lucru care la INCDA Fundulea se face din plin, după cum spune și Gheorghe Măturaru, cercetător în cadrul institutului: „Toate creațiile de la INCDA Fundulea s-au bazat în primul rând pe calitate. Deci, că am introdus și alte caractere îmbunătățite, dar calitatea și adaptabilitatea au rămas pe primul loc. Avem o foarte bună colaborare cu fermierii și cu celelalte institute. Avem contracte cu fermieri pentru multiplicare și chiar produc sămânță de înaltă calitate. Avem toată încrederea că pe viitor vom încerca să extindem această colaborare, la fel cu stațiunile de cercetare, în special în platforme experimentale, verificăm în fiecare an adaptabilitatea, capacitatea de producție și multe alte aspecte”. Această colaborare face ca genetica produsă aici să fie superioară, în ceea ce privește adaptabilitatea, celei provenite din import, deoarece aceea este creată în condiții specifice altor areale. 

Percepția calității este împărtășită și de fermieri. Ion Cioroianu, fermier și reprezentant al Asociației Fermierilor din România, afirmă: „Fundulea este institutul nostru etalon, fanion al cercetării agricole. Eu întotdeauna când sunt invitat la manifestările lor pe cercetarea agricolă vin pentru că întotdeauna au ce prezenta, au noutății, au testări făcute în condițiile actuale de schimbări climatice, păcat că unii fermieri nu vin cât ar trebui să vină la acest institut, se iau numai după agenții de vânzări de la firmele care le oferă inputuri. Soiurile românești, părerea mea, sunt totuși preferate de marea majoritate a fermierilor. Sunt cultivate cam în proporție de până la 60% și se începe cu însăși Glosa, pe care văd că fermierii încă o preferă, apoi cu soiul Abund, care e un soi foarte bun, mai au Pitaru și mai nou am văzut un soi care se numește Columna, într-adevăr, foarte, foarte bun, și mai au Consecvent”. El avertizează asupra tentației de a alege oferte comerciale în detrimentul rezultatelor românești: „Totuși, Fundulea nu-și face reclamă la soiurile lor. Cât îi costă să-și facă reclamă? Foarte multor fermieri, parcă le iau mințile agenții de vânzări de la firmele furnizoare de inputuri și le aduc tot felul de soiuri, și, când e anul cu probleme, o dau în bară pentru că, vrem, nu vrem, soiurile de grâu românești sunt adaptate la condițiile de climă și sol din România, pe când soiurile care vin din Occident nu au o climă ca la noi, aspră, când iernile pot să fie și foarte geroase și uneori chiar călduroase, și primăverile secetoase, și atunci o dau în bară. Soiurile românești sunt constante, sunt adaptate și rezistă la condiții de geruri în iarnă și condiții de secetă în primăvară. Prea puține au fost perioadele în care n-au rezistat, dar nici nu se socotesc astea, față de soiurile străine, nu vreau acum să fac apologie, sunt și soiurile străine foarte bune. Părerea mea e, ca la zicala aia, «să nu pui toate ouăle într-un coș și să le pui în mai multe coșuri», așa și cu cultura de grâu, să ai mai multe soiuri, și românești, și străine. Soiurile străine au o capacitate mai mare de înfrățire, pe ici, pe colo, chiar și de producție, și sunt mai rezistente la boli foliare, dar la condițiile de secetă sau de geruri sunt mai puțin rezistente, plus că soiurile noastre de grâu au o proporție mult mai ridicată de proteine. Soiurile noastre românești se duc la 15%, chiar și la 16%, pe când soiurile străine sunt sărace în proteine”.

INCDA Fundulea rămâne un centru vital de inovație și sprijin pentru fermieri. Cu toate dificultățile, de la finanțare până la resursa umană, echipa de cercetători continuă să producă soiuri performante, tehnologii moderne și să ofere consultanță valoroasă. Mai mult decât un institut, Fundulea este o garanție că agricultura românească are încă o direcție științifică, pragmatică și orientată către fermier.

SCDA Mărculești, la 95 de ani de existență

O altă stațiune de cercetare importantă a României este SCDA Mărculești, care cu ocazia zilei grâului și orzului și-a sărbătorit și cei 95 de ani de activitate. Înființată în 1930, pe terenul donat de un moșier vizionar, stațiunea a fost susținută încă de la început de savantul Gheorghe Ionescu-Șișești. „Au început din 1930 activitatea de cercetare pe comportamentul unor soiuri de porumb, grâu și ce se cultiva la vremea respectivă. Au început studiile privind chiar ameliorarea grâului. Au adus din SUA, American 15, un soi de grâu care ulterior a răspuns foarte bine condițiilor din Bărăgan, trebuie spus că nu peste tot a mers la fel de bine ca în Bărăgan, dar aici s-a lovit bine, din care amelioratorii noștri au început să lucreze și au extras anumite linii pe care le-au folosit mai departe în procesul de ameliorare. A fost un lucru extraordinar și a culminat în 1950 cu Premiul de stat al RSR, adresat acelor cercetători care au început, cu acele mijloace empirice, aici, în Stațiunea Mărculești. Iată ce poate să facă omul, în niște condiții vitrege – că nu avea familie aici, nu avea unde dormi în primii ani, a fost găzduit tot de acest boier și a reușit să creeze. De asemenea, primul hibrid de porumb, prima încrucișare între două soiuri, în prima fază de porumb și apoi s-au creat niște linii și au reușit să obțină fenomenul heterozis, să demonstreze că din încrucișarea a două soiuri rezultă ceva ce dă o producție mai mare decât soiurile respective”, menționează dr. ing. Dumitru Tudoran, directorul stațiunii de la Mărculești.

Cercetarea de la Mărculești se concentrează astăzi pe soluții aplicabile imediat în ferme, adaptate noilor condiții climatice și presiunii economice. Una dintre direcțiile principale este cultura succesivă, în special porumb după grâu, orz sau rapiță. „Noi, aici la stațiune, promovăm cultura succesivă, am avut experiențe pe treaba asta, și am demonstrat că se pot obține 12 tone de porumb pe hectar pe anumiți hibrizi. Scopul nostru a fost să facem un studiu și asupra hibrizilor, să vedem comportamentul lor în cultura succesivă. Și, din cei 25 de hibrizi pe care i-am luat în studiu, sigur că voiam să fie 50, 100 de hibrizi dacă se putea, și să putem veni cu ei și să-i recomandăm, indiferent de grupa de precocitate, ce hibrizi se comportă cel mai bine în condiții de cultură succesivă. Adică, după ce se cultivă orzul, grâul și rapița, să putem veni imediat, dacă avem o tehnică și sistemul de mașini care ne permite să facem no-till. Însuși regretatul președinte al ASAS, dl prof. Valeriu Tabără, a venit să vadă cum din nimic am putut să fac ceva. Adică era miriștea de grâu de 30 cm și porumbul se înălțase cam la jumătate de metru, și era încântat. Se uita și spunea: fantastic! Cum e posibil? E posibil. Foarte puțină apă, pentru că el vine și e semănat într-un teren mulcit, masa vegetală care acoperea terenul la vremea aceea conserva apa, și poți realiza cultura succesivă cu o cantitate mult mai mică de apă pe hectar. E suficient să-i dai 200 mc la înființarea culturii și el să tot rămână umed sub paie, ca să înțeleagă toată lumea. Lucrul de fapt e cunoscut prin zonă și nu numai în zona de influență a Stațiunii, ci și în alte zone, deja se axează fermierii pe acest gen, acolo unde sunt condiții, pe cultură de floarea-soarelui, soia, pe acestea le-am făcut noi aici, în câmpul de cercetare, să arătăm că se poate face și se poate obține a doua cultură pe aceeași suprafață. E un lucru extraordinar, pentru că a pune o singură cultură… dar e timp de a doua! Acum facem niște studii pe grâurile de primăvară, să venim la începutul lunii martie și să avem o cultură de grâu, să obținem cam 4 tone – am avut experiență de 4 tone în câmpul pe care l-ați văzut, la cultura de primăvară. Și dacă iau 4 tone de acolo și mai iau 10 tone de porumb e cu totul altceva, pe aceeași parcelă, în același an. E un lucru extraordinar”, ne explică directorul SCDA Mărculești.

Remarcabil este că în prezentarea culturilor am aflat despre culturi semănate la distanță de o lună între ele prin care se dorește analizarea unor noi perioade optime de semănat, în concordanță cu noile condiții de mediu și cu strategia culturilor succesive. Astfel că, anul acesta au semănat grâu pe 9 ianuarie și pe 9 martie, cu specificația că ar fi vrut să facă o variantă și pe 23 februarie, dar nu le-a permis vremea. Opțiunile de semănat au fost dublate de o varietate de soiuri, pentru ca analiza să fie mult mai concludentă. Iată cum argumentează domnul director Tudoran: „Am făcut și un studiu asupra soiurilor, să vedem care se pretează și care fructifică, că e vorba de grâul de toamnă, și dacă el fructifică și putem lua ceva semănându-l atât de târziu. După cum ați văzut, e încântător. Două soiuri. Unul n-a răspuns, nu fructifică, îl lepădăm. Cu celălalt, continuăm. În urma acestor analize, noi putem să și recomandăm, că ați văzut, au venit fermierii, au fost încântați, probabil că unii dintre ei și-au făcut și o strategie pe problema asta și-și iau niște măsuri în așa fel încât cei care au posibilitatea să poată să meargă pe două culturi. Referitor la cultura succesivă de porumb, am făcut un clasament, de la 12 la 7 tone, pe hibrizii pe care i-am avut la îndemână, urmărind rezistența mecanică, să reziste, că vine toamna și încep mișcările de vânt și ploile, am urmărit sistemul lui de ancorare în sol, pe de altă parte viteza de pierdere a apei din bob, ca să poată, până la sfârșitul lunii noiembrie, să ajungă la unitatea de conservare”.

Ideea schimbării perioadei optime de semănat a aparținut fostului președinte al ASAS, regretatul Valeriu Tabără. Asta ne spune vicepreședintele aceleiași instituții, Aurel Badiu: „Principalul experiment de aici este un experiment inițiat de fostul președinte al ASAS, Valeriu Tabără, care voia și a și reușit, după părerea noastră, anul acesta e ultimul an de demonstrare, să arate faptul că momentul semănatului la grâu, care este esențial pentru producție, trebuie schimbat de o asemenea manieră, încât grâul să nu sufere din cauza secetei excesive din toamnă și, mai ales, să nu sufere în perioada de arșiță, care se instalează la coacere și care șiștăvește bobul semnificativ, încât potențialul de producție poate fi redus la un sfert. Asta încercăm să demonstrăm fermierilor din Bărăgan, și nu numai lor, că, de fapt, suntem obligați cumva să ne schimbăm tehnologia de cultură din cauza schimbărilor climatice, dar cum spunea un coleg de-al meu zilele trecute, cred că ar fi mai bine să punem schimbările climatice la treabă. Și asta s-a încercat să se facă aici, probabil că ați remarcat că, cel puțin pentru cele trei soiuri de grâu la care am modelat momentul semănatului, rezultatele sunt mai mult decât promițătoare”.

Și așa cum arătam mai sus că soiurile românești, obținute prin munca cercetătorilor români, nu sunt cu nimic mai prejos decât cele venite de pe alte meleaguri, aici, la Mărculești, au fost puse în mod real în competiție. Una despre care dr. ing. Aurel Badiu spune că pe alocuri au câștigat-o: „Câmpul de soiuri de grâu, și românești, și străine, care sunt puse oarecum în competiție, demonstrează cât se poate de clar că cel puțin o parte din soiurile românești sunt comparabile, dacă nu mai bune, prin simplul fapt că sunt tolerante la arșiță”.

Și pentru că s-a vorbit despre o cultură a doua care să succeadă celei de grâu, cel mai probabil, de porumb, nu putem să nu remarcăm că această posibilă a doua cultură a scăzut ca interes pentru fermieri. Vicepreședintele Asociației Fermierilor din România, Ion Cioroianu crede că ar trebui să nu se renunțe așa ușor pentru că „porumbul se cultiva până la 2,5 milioane de hectare, a scăzut fantastic, s-a mărit cultura de grâu, de rapiță și de orz, mai puțin de floarea-soarelui. Însă să știți că porumbul este o cultură cât de cât tolerantă la secetă, dar trebuie respectate niște condiții, adică solul trebuie cât de cât să fie bine pregătit, scarificat, trebuie să semeni în perioada optimă, să nu te duci cu hibrizi tardivi dacă n-ai irigații, ci cu hibrizi semitimpurii, apoi trebuie să asigur porumbului de la semănat și îngrășămintele, și pesticidele, și erbicidele, ca să nu fie probleme, apoi fertilizarea trebuie s-o faci totuși fracționat, nu trebuie să mergi cu fertilizare, cum fac unii, la pregătirea terenului. Și nu faci producții maxime, dar faci producții cât de cât mulțumitoare, poți să faci un 4-5 tone în condițiile în care alții n-au făcut deloc. Și vă mai zic, să știți că au și Fundulea, și Turda hibrizi de porumb extraordinari, care sunt toleranți la secetă. În condițiile de secetă, în care hibrizii străini capotează, ei au făcut. Am fost la Ziua Porumbului la Fundulea și am rămas surprins că hibrizii de porumb Fundulea erau verzi când a făcut ziua, era august, nu-mi venea să cred că au rezistat la acea arșiță care la alții a făcut ravagii”. Iată că reprezentantul fermierilor este de părere că trebuie aleși mai degrabă hibrizi timpurii și extratimpurii. În schimb, directorul SCDA Mărculești, Dumitru Tudoran, este de altă părere: „Nu. Vă spun și din pățitele altora, și din experiența noastră. Nu e motivat hibridul timpuriu. Au fost cei care au folosit sămânță de hibrizi timpurii și abia l-a luat cu hederul de păioase. S-a frânt, a căzut, el e firav, are rezistență mică, și aici când încep vitregiile vremii se întâmplă cu totul și cu totul altceva. Deci am studiat hibrizi până în grupa 400. Și am făcut o clasificare a lor de producție și de alte elemente, adică rezistență și pierdere a apei din bob. Vă spun că există foarte mică diferență privind pierderea apei din bob față de grupa de precocitate. Și atunci, eu sunt dispus să cultiv un hibrid în grupa FAO 300-350, și chiar 380, știind că am la îndemână un uscător de cereale. Cel care nu are așa ceva ia legătura cu cineva care-i primește umiditatea de 16-17, 20, poate, la vremea respectivă, și poate să-l predea în condițiile respective de umiditate. Se recoltează foarte bine la 20, chiar la 25, direct în boabe. Sunt combine performante acum. Fiecare fermier, acolo unde se poate și unde are condiții, e păcat să nu încerce. Anul acesta, Stațiunea Mărculești are 200 de hectare în plan, 150 porumb și 50 de floarea-soarelui, avem sămânța asigurată, trecem la treabă și vrem să demonstrăm că ceea ce noi oferim fermierului prin studiile făcute facem și la noi acasă”.

O altă recomandare, poate surprinzătoare pentru unii, pe care o face directorul SCDA Mărculești este reducerea densității de semănat, care ar duce în primul rând la o economie de resurse. La care s-ar putea adăuga o gestionare mai riguroasă a cantității de fertilizanți: „Se folosește prea multă sămânță pe unitatea de suprafață. În primul an a arătat că 90 kg de sămânță bate pe 300 kg de sămânță. Și eu m-am mirat. A fost o chestie de început, nimeni nu știa. Dar când am obținut rezultatul, m-am întrebat de unde vine și am început să socotesc în taine, și mi-am dat seama de unde vine. Așa că, pentru mine, e destul de clar. Deja, și din greșeli învățăm – a venit un fermier și mi-a zis că a trimis în câmp să semene orzul, nu avea semănătoarea reglată bine, și în loc de 200 a băgat 100 kg de sămânță la orz. Dar știți că la recoltare n-a fost diferență? Nici n-a căzut. Și atunci, se pune problema: de ce-i cheltuiala? Pentru că noi trebuie să reducem la maximum cheltuiala cu inputurile. Dacă nu facem un management al culturii respective și să reducem cheltuielile, pe cât se poate, nu ne va merge bine. Îngrășămintele, iar, trebuie să știm cât și când îi dăm și cum facem. Deja, după părerea mea, se folosesc cantități mari și multe dintre îngrășăminte, prin cantitățile astea administrate, o să le vedeți prin căderea lanului și alte chestiuni. Noi vrem să demonstrăm, nu trebuie fermierul să facă, vine la stațiune, câmpul e deschis, e la șosea, se duce, vede, e etichetat tot. Nici nu trebuie să vină la noi. Și le-am spus și cu altă ocazie: opriți mașina și mergeți și vedeți în taină, vedeți ce e acolo, trageți concluzii și puteți să acționați”.

Confirmarea că lucrurile sunt cât se poate de concludente vine din partea lui Ion Cioroianu: „Am văzut aceste experimente făcute pe soiurile de grâu care se cultivă în România, atât românești, cât și străine, și pe două criterii: densitatea și epoca de semănat, trei epoci de semănat, 1 octombrie, 15 octombrie și 30 octombrie, și desimile de la 200 boabe germinabile pe metru pătrat, 400 de boabe, 600, 800 și 1.000 de boabe germinabile, sunt încântat ce am văzut aici, pentru că la ora actuală pot să spun că mai toate soiurile care au fost puse aici se prezintă foarte bine”.

Cercetarea agricolă românească seamănă, pe alocuri, cu o ruină vie. Lovită de subfinanțare, abandonată de politici coerente, presată de interese imobiliare și lăsată într-o competiție inegală, reușește totuși să genereze valoare, să formeze oameni, să creeze soluții. Nu pentru că este susținută, ci pentru că încă există oameni care cred în ea.

Adevărul e simplu: fără cercetare agricolă națională, agricultura românească devine complet dependentă de interesele externe. Iar într-o lume instabilă, acest lucru nu este doar riscant — e sinucigaș. Dacă nu înțelegem acum că trebuie să investim în aceste institute — nu ca într-o relicvă a trecutului, ci ca în garanția unui viitor cu hrană sigură și adaptare climatică —, mâine vom plăti prețul ignoranței noastre.

Articol de: ADRIAN NEDELCU, ȘTEFAN RANCU & VICTOR MIHALACHE

Syngenta este referință la cultura orzului, pentru că este compania care a adus pe piața din România, în urmă cu zece ani, orzul hibrid sub brandul Hyvido^®, astfel demonstrând angajamentul de a aduce soluții inovatoare, cu valoare adăugată fermierilor. Această referință este acum confirmată și prin introducerea pe piață a hibrizilor Hyvido^® Neo, cu rezistență genetică la virusul piticirii și îngălbenirii orzului (BYDV).

Beneficiile hibrizilor Hyvido^® față de soiuri

Hibrizii de orz au un sistem radicular mai bine dezvoltat​ în comparație cu soiurile, fapt ce le permite o creștere și o dezvoltare rapidă​, caracteristici necesare în cazul unui semănat târziu și/sau în tehnologiile conservative ale solului.

Plantele orzului hibrid sunt mai viguroase​ și mai uniforme, având o capacitate fotosintetică crescută, precum și o capacitate de înfrățire foarte bună (chiar și 10 frați fertili pe plantă, în condiții optime de cultură​). Plantele orzului Hyvido^® au o tulpină mai groasă, ce conferă o rezistență mai bună la cădere și spice mari, cu un număr mai mare de boabe pe spic.

Toate aceste caracteristici fenotipice asigură o utilizare mai eficientă a nutrienților​ și a apei precum și un potențial de producție mai ridicat (cu minimum 10% față de soiuri)​.

Verigi tehnologice cheie de respectat pentru o cultură de succes

Există câteva elemente esențiale care trebuie respectate cu strictețe în cazul hibrizilor de orz, pentru a avea o cultură de succes. În primul rând, adâcimea de semănat trebuie să fie 3 cm, pentru a asigura o bună înfrățire și o trecere mai bună peste perioada de iarnă. În cazul unei adâncimi mai mari de semănat, vom influența în mod negativ procesul de înfrățire și vom avea plante mai puțin dezvoltate și mai sensibile la ieșirea din iarnă.

Al doilea aspect foarte important este legat de folosirea unor densități de 180-200 boabe germinabile/m². Utilizarea unor densități mai mari va limita capacitatea de înfrățire a hibrizilor, cu un impact negativ asupra producției finale.

Atunci când vorbim de fertilizarea cu azot, recomandarea Syngenta este de a împărți aplicarea dozei totale de azot în două părți: 30% aplicată până la înfrățit, și restul de 70% la formarea primului internod. În condiții de umiditate optimă a solului, ar fi ideal ca doza de 70% să fie, la rândul ei, împărțită în două: 50% până la înfrățit și restul de 20% aproape de formarea frunzei stindard. Fertilizarea excesivă și doar cu azot trebuie evitată, iar aplicarea de fosfor și potasiu trebuie realizată prin corelarea cu dozele de azot aplicate.

Față de grâu, orzul, ca specie, are o anumită sensibilitate la cădere, iar din acest motiv, indiferent că vorbim de soiuri sau hibrizi, aplicarea unui regulator de creștere, până la alungirea paiului, este o verigă tehnologică esențială, care va face diferența la momentul recoltatului.

Genetica Hyvido^®

Portofoliul Syngenta de orz Hyvido^® are deja trei produse consacrate: Jallon, SY Dooblin, SY Dakoota, trei hibrizi semi-timpurii, cu o stabilitate în producții validată în câțiva ani de cultură.

Programul nostru de selecție este orientat către zona de tehnologie intensivă, însă SY Dooblin oferă rezultate bune și în tehnologii de cultură mediu-intensive.

Toți cei trei hibrizi Hyvido^® au o toleranță ridicată la cădere, oferind rezultatele cele mai bune la densități de 180-200 boabe germinabile/m².

Pentru crescătorii de animale, care folosesc orzul ca masă verde, hibridul Jallon reprezintă o opțiune bună, datorită masei vegetative foarte mari.

Genetica nouă Hyvido^® Neo pentru semănat timpuriu și presiune mare de viroze

În plus față de genetica Hyvido^®, hibrizii Hyvido^® Neo - SY Zoomba și SY Kestrel au gena de rezistență yd4, care le oferă rezistență genetică la cele mai importante tulpini ale virusului piticirii și îngălbenirii orzului (BYDV): MAV, PAV, RPV. În același timp, gena yd4 oferă o toleranță genetică la virusul piticirii grâului (WDV).

Ambii hibrizi sunt recomandați pentru tehnologiile intensive, având o masă hectolitrică ridicată. SY Kestrel oferă cele mai bune rezultate la o densitate de 180-200 boabe germinabile/m², în schimb ce SY Zoomba prezintă rezultate bune la o densitate maximă de 180 boabe germinabile/m².

În contextul actual al provocărilor asociate retragerii multor substanțe active de pe piața Uniunii Europene, folosite în tratamentul semințelor, rezistența genetică la viroze reprezintă un avantaj inovativ competitiv pentru fermieri, pentru că hibrizii Hyvido^® Neo se pot semăna timpuriu și/sau în condiții de presiune ridicată a virozelor.

Articol de: MIHAI POPOVICI, Manager Marketing Semințe floarea-soarelui și cereale Syngenta România și Republica Moldova

Foto: Syngenta

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Hibrizii Hyvido® Neo, rezistență genetică la virozele orzului

Pe măsură ce lumea continuă să facă față efectelor vremii extreme și ale perturbărilor economice, securitatea alimentară rămâne una dintre cele mai presante priorități globale. Potrivit Raportului Global privind Criza Alimentară 2025¹, aproape 295 de milioane de oameni s-au confruntat cu insecuritate alimentară acută anul trecut, o creștere uluitoare față de anii anteriori. Din acest motiv, România, asemenea multor alte țări europene, își adaptează practicile agricole pentru a contribui atât la reziliența locală, cât și la cea globală.

Conform Indicelui Global al Securității Alimentare din 2022, elaborat de Divizia de Cercetare și Analiză a The Economist Intelligence Unit și susținut de Corteva Agriscience, compania internațională de știință și tehnologie agricolă, România s-a clasat pe locul 29 din 113 țări. A obținut un scor general de 72,4 din 100 pe baza a patru dimensiuni-cheie: accesibilitatea alimentelor, disponibilitatea acestora, calitatea și siguranța, precum și sustenabilitatea și adaptarea. În timp, România și-a menținut constant o poziție solidă printre națiunile europene în ceea ce privește inițiativele de securitate alimentară.

Printre soluțiile remarcabile adoptate de fermierii din țara noastră, precum inovațiile pentru culturi rezistente și practici sustenabile, cultivarea rapiței a devenit un element-cheie în managementul fermelor. Rapița este o cultură din ce în ce mai recunoscută nu doar pentru valoarea sa agronomică, ci și pentru beneficiile semnificative asupra sănătății, oferind o sursă sigură de ulei și proteină vegetală, în timp ce susține utilizarea responsabilă a terenurilor și strategiile de rotație a culturilor.

Cercetările recente^2,3 evidențiază faptul că decizia de a cultiva rapiță este în mare parte motivată de beneficiile sale pentru sănătate, deoarece uleiul de rapiță este recunoscut pentru conținutul ridicat de acizi grași Omega-3 și Omega-6, nutrienți esențiali pentru menținerea sănătății inimii și a sistemului cardiovascular. Mai mult, consumul regulat de ulei de rapiță este asociat cu un risc redus de boli cardiovasculare, diabet de tip 2 și alte afecțiuni cronice⁴. Astfel, cultivarea rapiței aduce și avantaje economice, susținute de cererea constantă de uleiuri vegetale și proteine din plante.

O cultură potrivită pentru majoritatea regiunilor agricole din țara noastră

Rapița se remarcă prin adaptabilitatea sa remarcabilă la o gamă largă de tipuri de sol și condiții climatice, fiind potrivită pentru majoritatea regiunilor agricole din România. Această versatilitate, combinată cu reziliența culturii, face din rapiță o opțiune atractivă pentru fermierii români. Ciclul său de creștere relativ scurt permite o utilizare eficientă a terenurilor și sprijină rotația eficientă a culturilor, esențială pentru menținerea fertilității solului. Astfel, alegerea cultivării rapiței reflectă o decizie strategică și sustenabilă care sprijină atât protejarea mediului, cât și prosperitatea agricolă pe termen lung.

În acest context, adoptarea hibrizilor inovatori de rapiță consolidează angajamentul față de un viitor alimentar sigur și prosper, iar evoluția recentă a producției de rapiță din România destinată uleiului susține puternic această direcție.

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) și publicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale⁵, între 2020 și 2023, România a înregistrat o creștere spectaculoasă de 77% a suprafeței cultivate cu rapiță (de la 362.865 ha la 641.425 ha) și o creștere de 129% a producției totale (de la 780.155 tone la 1.789.667 tone). Aceste creșteri semnificative evidențiază atât importanța tot mai mare a rapiței în agricultura națională, cât și eforturile industriei de a optimiza productivitatea în condiții agronomice diverse. De exemplu, hibrizii Pioneer^® PT314 și PT315, dezvoltați de Corteva Agriscience, oferă avantaje de ultimă generație precum un conținut foarte ridicat de ulei, eficiență superioară în utilizarea azotului și o rezistență ridicată la boli. Acești hibrizi sunt deosebit de valoroși pentru fermierii care vizează randamente ridicate, mai ales în situații în care rotația optimă a culturilor nu este posibilă.

În județul Alba, la Sebeș, Nicolae Oprița a obținut rezultate remarcabile în 2024, semănând hibridul PT314 pe o suprafață de 25 ha. Fermierul spune că cea mai bună parcelă din fermă și cel mai mare randament, de 4.380 kg/ha, au fost obținute cu hibridul Pioneer. „Cultura premergătoare a fost grâul. Am făcut o lucrare superficială a solului, astfel că terenul a fost pregătit cu discul și combinatorul, apoi am fertilizat cu îngrășământ complex 18.46.0, în doză de 200 kg/ha. Semănatul a avut loc la început de septembrie 2023, iar în toamnă am aplicat un singur fungicid. Recoltarea s-a realizat la începutul lunii iulie, anul trecut, și pot spune că a fost o cultură profitabilă, mai ales având în vedere conținutul ridicat de ulei al PT314, care îi crește semnificativ valoarea pe piață. Este important și pentru consumatori, știind că uleiul pe care îl producem contribuie la o alimentație mai sănătoasă, motiv pentru care am ales din nou PT314 pentru sezonul 2024 - 2025”, a arătat Nicolae Oprița.

Pe măsură ce peisajele agricole se transformă pentru a răspunde cerințelor actuale privind securitatea alimentară, România se poziționează în prima linie a unei agriculturi reziliente și orientate spre sănătate, datorită în parte importanței crescânde a rapiței. Astfel, Corteva rămâne dedicată consolidării sectorului agricol prin echiparea fermierilor români cu soluții inovatoare care sporesc profitabilitatea și contribuie totodată la securitatea alimentară generală.

Autor: ANDREI CIOCOIU, Category Marketing Manager Seeds Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

A apărut lucrarea „Economic impact of birds' attacks on sunflower crops - case study” (Impactul economic al atacurilor păsărilor asupra culturii de floarea-soarelui - studiu de caz) în revista Scientific Papers Series Management, Economic Engineering in Agriculture and Rural Development Vol.25, Issue 1, 2025. Revista este clasificată în ESCI edition (quartila Q3) și are factorul de impact 1. Autorii lucrării sunt Otilia Cotuna, Veronica Sărățeanu, Mirela Paraschivu, Ion Dumitrescu, Doru Laieș, Ramona Ștef. Lucrarea prezintă interes pentru fermieri, motiv pentru care am făcut un rezumat în rândurile ce urmează.

Impactul economic al păsărilor asupra culturilor de floarea-soarelui este puțin studiat în România și în general la nivel mondial. În studiul de față au fost analizate trei culturi de floarea-soarelui înființate în apropierea orașului Timișoara.

Scopul studiului a fost de a evidenția pierderile economice produse de păsări în timpul răsăririi sau imediat după semănat, cât și cele de dinaintea recoltatului. Hibrizii cultivați au fost NK Neoma și SY Futura AR. Daunele au fost estimate atât după răsărire, cât și înainte de recoltat. Efectivele de păsări au fost apreciate vizual prin observații directe în câmp, în timpul hrănirii. Speciile de păsări identificate au fost Columba livia livia și Corvus frugilegus.

Pierderile economice s-au calculat ținând cont de toate verigile tehnologice. Daunele au fost de 100% în sola A521 (2,5 ha) și 90% în A519 (6,5 ha). Sola A136 (14,84 ha) nu a fost atacată de păsări. Cheltuielile au fost de 3826,7lei/ha în anul 2024. Producțiile au fost de 0 kg (A521), 277 kg (A519) și 2670 kg (A136). Profit s-a realizat doar în sola A136 în cuantum de 1342,3 lei. Prețul de vânzare a fost de 1,8 lei/kg în 2024.

Extras din lucrare

În ultimii ani, păsările au devenit o problemă reală pentru multe zone agricole din România.

Cele mai mari pagube se înregistrează cel mai des în solele situate în apropierea așezărilor urbane și rurale, a drumurilor, pădurilor, lizierelor, parcurilor. În aceste zone există arbuști și copaci unde păsările pot cuibări liniștite, iar hrana este accesibilă. Dintre plantele cultivate, floarea-soarelui este cea mai susceptibilă a fi atacată, fiind preferată de vrăbii, mierle, porumbei și ciori [Sausse & Levy, 2021]. Preferința păsărilor pentru floarea-soarelui față de alte plante cultivate (porumb, grâu, orz etc) este raportată și de Klosterman et al. (2013).

Studiile cu privire la atacul păsărilor asupra culturilor de floarea-soarelui sunt puține deoarece estimarea daunelor este de multe ori anevoioasă, mai ales dacă păsările nu sunt văzute în momentul hrănirii. Cele mai multe fac referire la atacul păsărilor după înflorit și în timpul maturării semințelor și foarte puține la daunele produse în timpul germinării și răsăririi plantelor de floarea-soarelui [Linz et Hanzel, 1997). Aceeași autori arată că, la nivel mondial, speciile de păsări care atacă floarea-soarelui fac parte din familiile Corvidae, Columbidae, Icteridae, Psittacidae, Passeridae și Cacatuidae.

În Europa, pagubele sunt produse la floarea-soarelui de Passeridae (Passer montanus, Passer hispaniolensis), Columbidae (Streptopelia decaocto, Streptopelia turtur) și Corvidae.

Mențiuni despre pagubele produse de păsări la floarea-soarelui în timpul răsăririi apar în Franța, Italia și Elveția [Sausse et Levy, 2021]. În Franța au fost raportate atacuri ale păsărilor din familiile Corvidae și Columbidae în timpul răsăririi.

Sausse et al. (2021) arată că, în ultimii ani pagubele raportate sunt tot mai mari în timpul înființării culturilor.

În România, Arion (1958) menționează mai multe specii de păsări dăunătoare agriculturii: Corvus cornix L. (cioara cenușie vestică), Corvus cornix sardomus Kleinem (cioara cenușie estică), Corvus frugilegus L. (cioara de semănătură), Pica pica pica L. (coțofana), Passer montanus L. (vrabia de câmp), Passer domesticus L. (vrabia de casă). Aceleași specii sunt menționate și de Rădulescu & Săvescu (1967). Perju (1999) aduce în atenție speciile Columba livia livia L. (porumbelul domestic) și Streptopelia turtur L. (guguștiucul).

Dintre speciile de Columbidae, cele mai des întâlnite în arealele agricole din România sunt Columba livia livia și Columba palumbus, iar dintre Corvidae, Corvus frugilegus [Georgescu, 2023]. Aceste păsări produc pagube importante la floarea-soarelui și porumb atât în timpul răsăritului, cât și înainte de recoltat în zonele de sud, sud - est și vest ale României. Georgescu et al. afirmă că, în perioada 2021 - 2022, cioara de semănătură a atacat masiv culturile de porumb și floarea-soarelui, producând pagube importante.

Dacă în Europa atacul păsărilor este mai puțin studiat, pe continentul american se fac multe cercetări cu privire la metodele de evaluare a daunelor, cât și cele prin care acestea pot fi îndepărtate de zonele agricole. Ernst et al. (2019) evaluează într-un studiu efectuat în Dakota de Nord pagubele economice produse de păsări la floarea-soarelui. Acesta arată că, pierderile în producție au fost cuprinse între 5 - 15% (considerate semnificative). Din punct de vedere financiar, pagubele înregistrate au fost de 28,6 milioane dolari [Ernst et al., 2019].

În Argentina sunt raportate pierderi între 5% și 20% în producție, atunci când plantele de floarea-soarelui sunt atacate la maturitate. Incidența plantelor atacate se situează între 21 - 35% [Bernardos et Farell, 2012; Vitti et Zuil, 2012].

Fermierii din România raportează mai rar pagubele produse de păsări în timpul răsăririi plantelor de floarea-soarelui. Cel mai des sunt raportate daunele din timpul maturării plantelor, când păsările se hrănesc masiv. Lupta cu păsările este cel mai adesea pierdută de către fermieri, care nu le pot ține sub control cu nici o metodă cunoscută. În trecut, insecticidele neonicotinoide utilizate la tratarea semințelor asigurau o scurtă protecție în timpul răsăririi. În prezent acestea sunt interzise, iar daunele cresc. Fermierii sunt nevoiți uneori să renunțe la cultura florii-soarelui din cauza păsărilor flămânde [Abid, 2019].

Acest studiu a fost realizat pe baza unei situații excepționale din anul 2024, când două parcele de floarea-soarelui înființate în apropierea orașului Timișoara au fost compromise de păsări imediat după semănat. Această situație a fost analizată comparativ cu o parcelă de floarea-soarelui care nu a fost atacată de păsări fiind înființată la distanță mai mare. Au fost estimate și daunele din perioada premergătoare recoltatului. Scopul studiului a fost de a evidenția pagubele în producție, costurile cu semănatul și reînsămânțările ulterioare, cât și cu alte verigi tehnologice. Concluzia studiului a fost că, impactul economic al atacurilor păsărilor în perioada de răsărire este major.

În solele situate în apropierea orașului Timișoara (A519 și A521), severitatea atacurilor păsărilor a fost foarte ridicată în anul 2024. Într-una din sole, imediat după semănat, sute de păsări flămânde au consumat semințele. În câteva zile, viitoarea cultură de floarea-soarelui a fost compromisă total. La fel s-a întâmplat și după prima reînsămânțare, precum și după a doua. Această parcelă nu a mai fost cultivată cu nici o plantă în anul 2024 din cauza agresivității păsărilor. În cazul de față, atacul în faza de răsărire a compromis cultura în totalitate (o situație excepțională). După Clark et al. (2015), păsările care atacă floarea-soarelui se hrănesc cu semințe și tinere plăntuțe în faza de cotiledon. Hrana păsărilor din familia Columbidae constă în semințe și ierburi, pe când cele din Corvidae sunt omnivore și oportuniste, fiind în strânsă legătură cu sistemele de cultură ale plantelor, cu anotimpul, cât și cu resursele disponibile în mediu.

Distrugerea timpurie a semănăturilor de floarea-soarelui este o problemă importantă pentru fermierii din Europa, deoarece ei pot renunța să mai cultive floarea-soarelui [Sausse & Robert, 2017].

Într-o altă solă, în urma atacului din perioada de răsărire s-au pierdut 75% din plante. Plantele rămase (25%) au vegetat foarte bine formând calatidii mari. După înflorit a început atacul păsărilor (predominant Corvidae) care au început să consume achenele. O primă evaluare a fost făcută la data de 04.08.2024 când s-a constatat că toate calatidiile erau atacate, păsările consumând achenele de la margine. Procentual, atacul în această perioadă s-a situat între 20 - 30% semințe lipsă din calatidii.

A doua evaluare s-a realizat la data de 04.09.2024, înainte de recoltat. Calatidiile nu mai aveau semințe în procent de 80% - 90%, unele chiar 100%. Producția/ha a fost de 277 kg/ha, iar cea totală de 1800 kg (pe 6,5 ha). Costurile/ha au fost de 3826,7 lei, iar pierderile de 3328,2 lei. Vânzarea s-a realizat la prețul pieței (1,8 lei/kg), obținându-se 498,5 lei/ha.

Daunele produse de păsări în solele de floarea-soarelui au fost de 100% pe 2,5 ha și 90% pe 6,5 ha. Localizarea acestora în zona periurbană, prezența perdelelor forestiere în apropiere, împădurirea unor zone pentru a crea un habitat natural pentru păsări sunt factori care au dus la creșterea populațiilor de păsări.

Se cunoaște că păsările produc pagube în toate zonele agricole din lume. Rezultatele studiului de față sunt în acord și cu ale altor cercetători. Gül et al. (2018) au raportat daune cuprinse între 10 și 51,19% la floarea-soarelui. După Ilter (1982), pagubele pot crește cu 60% când culturile sunt înființate în apropierea pădurilor, lizierelor, așezărilor urbane și rurale.

În România, în partea de Vest, Sud și Sud - Est (Georgescu, 2023), în ultimii cinci ani, frecvent sunt raportate pagube produse de păsări (Columbidae și Corvidae) la floarea-soarelui (și nu numai) în timpul germinării și răsăririi. Dacă în trecut se cunoștea că păsările atacă plantele la maturitate, consumând achenele din calatidii, acum pagubele din timpul răsăririi sunt tot mai dese. De cele mai multe ori, fermierii sunt nevoiți să reînsămânțeze sau chiar să renunțe a mai cultiva floarea-soarelui în anumite areale, în special în cele situate în apropierea așezărilor urbane.

În revizia lui Saussa & Levy, publicată în 2021 se arată că, în Europa de Vest, „daunele care odată erau limitate la plantele de floarea-soarelui maturate devin acum vizibile la răsărire”. Aceeași autori evidențiază în urma amplei documentări că asistăm la un fenomen în această privință. Ei susțin că modificările climatice la nivel global influențează tehnologiile agricole și implicit activitatea păsărilor dăunătoare agriculturii. Suntem în acord cu aceste aspecte.

O problemă actuală în Câmpia Banatului este că suprafețele de teren din apropierea orașelor rămân de multe ori necultivate din cauza atacurilor păsărilor. Predominant s-au înmulțit excesiv specii din familiile Corvidae și Columbidae, sedentare și oportuniste care se înmulțesc continuu deoarece găsesc foarte ușor surse de hrană și cuibărit în zonele limitrofe așezărilor urbane și rurale (gospodării, gropi de gunoi, terenuri agricole, pășuni, liziere, parcuri etc).

Metodele de control utilizate pentru alungarea păsărilor de pe semănături nu mai dau rezultate deloc. Nu le mai sperie nimic. Ies în evidență speciile de Corvidae care sunt recunoscute pentru inteligența lor. Ele sunt capabile să găsească cu precizie semințele proaspăt semănate. Consumă semințe și plăntuțe imediat după răsărire. Când plantele de floarea-soarelui sunt maturate, mănâncă semințele și lasă cojile în calatidii și pe sol. Prin comparație, speciile de Columbidae nu excelează din punct de vedere cognitiv, bazându-se mai mult pe simțuri. După semănat aceștia consumă plăntuțe tinere și cotiledoane [Dufour et al., 2012].

Pierderile economice apărute în câmpurile studiate au strânsă legătură cu înființarea culturilor pe terenuri din apropierea orașului Timișoara unde păsările sunt prezente an de an. La asta se adaugă și faptul că, în apropiere există o lizieră unde păsările pot cuibări nestingherite.

Concluzii

Impactul economic al păsărilor asupra culturilor de floarea-soarelui este uriaș în apropierea orașelor, satelor, pădurilor, lizierelor etc. An de an, fermierii reclamă pierderi economice mai mici sau mai mari. Pierderile financiare sunt în strânsă legătură cu amplasarea culturilor, efectivele de păsări din zonă și sursele de hrană.

Pagubele produse de păsări în cele două culturi de floarea-soarelui amplasate în apropierea orașului Timișoara au fost ridicate, acestea fiind compromise total. În zona analizată, astfel de evenimente au loc în fiecare an, indiferent de plantele cultivate. Atacurile produse de Corvidae și Columbidae sunt tot mai dese și mai agresive în ultimii ani în Banat, deoarece populațiile au crescut, mai ales cele de Columba livia livia și Corvus frugilegus. Floarea-soarelui este mult mai vulnerabilă la atacul păsărilor, de aceea nu ar trebui cultivată în apropierea zonelor locuite.

În România, studiile cu privire la daunele produse de păsări în culturile agricole nu există sau dacă există nu sunt publice, deși zonele de cuibărire ale diferitor specii de păsări se cunosc, existând hărți în acest sens.

În viitor sunt necesare studii în toate zonele agricole ale României pentru estimarea populațiilor de păsări și a pagubelor produse.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Phoma lingam, atac la tulpinile de rapiță

Monitorizarea dăunătorilor porumbului

De ce se albesc spicele de grâu?

Joi – 15 mai 2025, la sediul IPSO Alexandria au ajuns peste o sută de fermieri pentru a explora tehnologiile și soluțiile inovatoare care susțin performanța în toate domeniile agricole. În prim-plan au fost aduse cele mai recente inovații, tendințe și soluții din agricultură. IPSO Agricultură a lansat oficial Manitou MLA-T 533, un telescopic articulat, versatil și inovator, ideal pentru diverse lucrări agricole. Specialiștii companiei au prezentat soluții inovatoare și pentru gestionarea resurselor de apă, cu tehnologii de irigații inteligente, care contribuie la o agricultură mai sustenabilă și mai eficientă.

Evenimentul „Precision AG TOUR – Soluții eficiente și profit pentru ferma ta!” a reunit, la sediul din Alexandria - județul Teleorman, fermieri și specialiști din cadrul companiei IPSO Agricultură. Au avut loc prezentări, ateliere de prezentare utilaje și sesiuni de networking. „IPSO Agricultură este aproape de fermieri în fiecare sezon, oferind soluții complete pentru toate nevoile lor, de la utilaje de ultimă generație, până la servicii personalizate de finanțare, post-vânzare și suport tehnic constant”, a declarat Dan Gîdea, director marketing.

Precision AG TOUR este structurat în jurul a cinci ateliere tematice: recoltat; irigații; Precision AG (agricultură de precizie); semănat & protecția plantelor; pregătirea solului, în cadrul cărora sunt prezentate atât echipamente performante, cât și soluții inovatoare, care răspund provocărilor actuale din agricultură.

Noutățile ediției

IPSO Agricultură a lansat oficial încărcătorul articulat Manitou MLA-T 533, un utilaj versatil, robust și eficient, conceput pentru a răspunde celor mai exigente cerințe din fermă.

De asemenea, la evenimentul Precision AG TOUR de la Alexandria, fermierilor le-a fost prezentată oferta specială pentru combinele din seria T, care vine cu o finanțare cu 0% dobândă, prețuri promoționale și finanțare subvenționată în primii trei ani. Pe lângă acestea, beneficiarii vor avea garanție de trei ani sau 1.500 de ore, iar campania Harvest Promise garantează livrarea pieselor de schimb în maximum 24 de ore, sau oferirea unei combine la schimb în caz de necesitate, asigurând astfel continuitatea activității agricole.

În cadrul atelierului dedicat irigațiilor au fost lansate trei noi tehnologii inovatoare, care susțin o gestionare inteligentă, sustenabilă și eficientă a resurselor de apă:

IRRICONTROL App – Smart Irrigation Control:

• Operare și monitorizare a sistemului de irigare de oriunde și oricând, reducând costurile și deplasările inutile;

• Gestionare precisă a consumului de apă și energie, pentru o agricultură sustenabilă;

• Acces facil la date exacte despre consum și nivelul apei, pentru decizii rapide și bine fundamentate.

NEXUS – Panou de Control și Monitorizare pentru Pivot Central:

• Compatibil cu orice pivot, datorită conceptului „Plug and Play”;

• Transmitere instantanee și securizată a datelor prin radio sau 4G, cu stocare automată în caz de întreruperi;

• Protecție avansată împotriva supratensiunilor și descărcărilor electrice, reducând riscurile și costurile de mentenanță.

SAF – Sistem de Alarmă pentru Pivot și Pompă:

• Monitorizare 24/7 și notificare imediată în caz de incident;

• Funcționare independentă de rețeaua electrică, cu alimentare solară și pe baterii, garantând continuitatea operațiunilor.

În cadrul fiecărui atelier, specialiștii IPSO Agricultură au oferit fermierilor informații despre fiecare utilaj expus sau soluție folosită în fiecare sezon agricol.

Atelier Recoltat. Au fost prezentate următoarele utilaje: combina John Deere T660i, heder 725X, heder SUN 8 + CHOP, presa de balotat John Deere V451M, Manitou MLT 741, Manitou MLA-T 533.

Atelier Irigații. În cadrul acestuia, fermierii au aflat totul despre tamburii Bauer, tamburii Ferbo, piramida pivot, rolele Rivulis (soluții picurare).

Atelier Precision AG. Fermierii au aflat de la specialiștii în Agricultura de Precizie cum pot optimiza lucrările solului și cum pot reduce consumul de combustibil, timpul și resursele.

Atelier Semănat & Protecția plantelor. Vedetele acestui atelier, prezentate pe-ndelete au fost tractorul John Deere 6M 220, tractorul John Deere 6M 155, Kuhn Axis 50.2 H-EMC-W, sprayer-ul John Deere R732i.

Atelier Pregătirea solului. Aici, fermierii au aflat totul despre tractorul John Deere 8R 310, tractorul John Deere 6R 250, Kuhn Cultimer L 350, Kuhn Performer 4000 Select.

Conceptul IPSO Agricultură - Precision AG TOUR - este dedicat promovării soluțiilor moderne, eficiente și profitabile pentru activitatea agricolă. Totodată, aduce în prim-plan tehnologii de ultimă generație, bune practici și echipamente menite să sprijine fermierii în creșterea performanței și optimizarea fiecărei etape din fermă.

De aproape 30 de ani, IPSO Agricultură sprijină fermierii cu echipamente de ultimă generație, soluții de finanțare personalizate și cea mai extinsă rețea de servicii post-vânzare. Prin abordarea „one-stop shop”, compania oferă acces la tehnologie de vârf și suport constant pentru o agricultură mai performantă.

CITEȘTE ȘI: Noua serie de tractoare John Deere 6M s-a lansat la expoziția Agraria

Combinele digitale John Deere S7 aduc tehnologia viitorului în fermele din România

Soluții de irigații oferite de parteneriatul IPSO Agricultură și Rivulis Irrigation

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!