soiuri - REVISTA FERMIERULUI

În județul Tulcea, satul Baia, la marginea Deltei Dunării se află Crama Hamangia, între ape, la câteva rânduri de stuf distanță de lacul Golovița și celelalte lagune. O zonă de poveste, în care timpul pare că nu se grăbește. Din păcate, nici autoritățile nu se grăbesc să vină cu măsuri reale de sprijinire a producătorilor din sectorul vitivinicol, care pe lângă secetă sunt afectați acum și de pandemia generată de COVID-19.

Crama Hamangia are 45 de hectare cu viță-de-vie și produce anual până la 300.000 de litri de vin. Investiția îi aparține omului de afaceri tulcean Ion Bălan, cel care exploatează și vreo 2.000 de hectare de teren agricol.

Pandemia a afectat în mod serios întregul segment HoReCa şi implicit pe producătorii de vin din România. Chiar dacă vânzările în online au crescut, întreg sistemul a fost afectat, Ion Bălan fiind unul dintre cei care încă are de suferit. „Pandemia ne-a afectat în acest sector chiar mai tare decât în cultura mare, activitatea de bază. Aveam un sistem, o reţea bine pusă la punct, cu distribuitori în diverse zone ale ţării, cu angajaţi şi cu colaboratori care să sprijine aceste vânzări, listări în diverse locuri. Am întrerupt activitatea sau colaborarea cu entităţile acestea şi vânzările au scăzut mult, rămânând doar cele din magazinele proprii şi din magazinul online. Și dacă se reia activitatea așa cum a fost înainte de apariția noului coronavirus, tot nu vom putea ajunge la volumul de vânzări din anii precedenţi”, se teme investitorul tulcean.

E nevoie de susținere și de la organizațiile de profil

România, crede Ion Bălan, trebuie să ia exemplul altor state, precum Franţa sau Italia, care solicită de la UE compensaţii pentru producătorii vitivinicoli, ca să proceseze sau să distileze cantităţile mari de vin. Mai mult, la viţa-de-vie, în afară de asigurarea care este subvenţionată, alt sprijin nu există. „Am cheltuit bani cu plantația, am investiti mult în modernizarea cramei, am ajuns într-o situaţie lăudabilă sau lăudată şi la nivel naţional şi internaţional, că toată lumea a văzut că România a început să facă vinuri de calitate, şi este mare păcat să se ducă totul pe apa sâmbetei. S-a investit şi în tehnologie foarte mult. În momentul de faţă, vinurile româneşti pot să concureze cu alte vinuri din Uniunea Europeană, din întreaga lume, de fapt. Dar e timpul să existe un sprijin mai consistent, poate nu numai din partea statului”, afirmă proprietarul Cramei Hamangia.

Organizațiile din domeniul vitivinicol trebuie să se implice mai activ și mai coerent. „Avem tot felul de organizații în sector, avem ONIV-ul (Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă), avem PNVV-ul (Patronatul Național al Viei și Vinului), avem ONVPV-ul (Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole). Noi contribuim cu bani la fiecare clasificare a vinurilor, cu clasificarea plantaţiei viticole. Banii ăştia care se strâng sunt folosiţi în alte scopuri decât în promovarea vinului românesc. Este cunoscut şi nici nu trebuie să spun eu cum ne prezentăm la târgurile internaţionale, cu câtă bătaie de joc avem de-a face, ne ducem şi ne facem de ruşine peste tot când avem bani şi putem să facem o promovare a vinului românesc în aşa fel încât sectorul vitivinicol să stea pe picioarele lui, nu cu mâna întinsă la banii statului”, susține Ion Bălan, dându-i exemplu pe producătorii de vin de peste Prut, din Republica Moldova.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în România Viticolă

Inginerul agronom, cu o vechime de 37 de ani în muncă, Vasile Lungu, de la Domeniile Lungu din județul Iași, se poate lăuda cu o fermă de elită, la Bivolari-Trifești. Fermierul pe care l-am vizitat recent este liderul unui business de succes, care înseamnă horticultură, agricultură, zootehnie și turism. Domeniile Lungu înseamnă 2.000 ha cu porumb, floarea-soarelui, grâu, cartofi, viță-de-vie, pomi fructiferi și legume, precum și zootehnie cu capre de lapte Saanen, oi din rasă de carne, 40 struți, porci vietnamezi, porci Mangalița, taurine din rasa Aberdeen Angus, bivolițe, ponei, cai lipițani, păsări, cai. Mai mult, la ferma din Trifești, într-un cadru deosebit, se află hotelul La Domenii. Revista Fermierului a publicat de-a lungul timpului reportaje de la Domeniile Lungu. În această ediție, povestea se referă doar la partea de horticultură.

În plantația de viță-de-vie de la Domeniile Lungu sunt soiuri de struguri pentru vin și struguri de masă, iar pe 30 de hectare se întinde livada cu aproape toate soiurile de pomi fructiferi: caiși, cireși, vișini, pruni, meri, peri, gutui. „Plantaţia pentru struguri de masă este ceva mai veche, 2006-2007, iar din 2012 am început plantatul la vița-de-vie cu struguri pentru vin. În acest moment suntem la 150 de hectare, din care 147 pe rod. Avem doar trei hectare plantaţie tânără care va rodi abia peste doi ani, pentru că plantarea am făcut-o în toamna lui 2019”, ne-a spus Vasile Lungu, care a continuat să ne povestească despre vița-de-vie: „În general, sistemul nostru de conducere este cordon speronat unilateral, la majoritatea soiurilor facem tăiere la cep cu 1-2 ochi, excepţie făcând soiul Fetească neagră unde se merge pe cordiţă de 4-6 ochi, şi încercăm, atât cât ne permite vremea, să facem absolut toată treaba pe care o putem face în sezonul de iarnă”.

Seceta pedologică simțită în toată țara a fost și mai grea pentru plantele horticole care au nevoie de multă apă – un necesar de cel puțin 200 l/mp pentru a reconstitui rezerva de apă pentru ele, mai ales că irigațiile nu acoperă vița-de-vie. „Dacă la celelalte culturi avem sistem de irigat funcţional şi putem să venim în completare cu apă de irigat, la via pentru vin este exclus să putem să venim cu irigaţii pentru că nu avem amenajat şi nici n-am dorit aşa ceva. Noi dorim o producţie medie, undeva până în 10-11 tone de struguri la hectar, care să dea un vin de foarte bună calitate, cu DOC (Denumire de Origine Controlată) și cu o valoare economică foarte bună”, a explicat specialistul.

Hermeziu, un nume cu rezonanță

Fondurile europene au venit în sprijinul replantării unor suprafețe considerabile cu viță-de-vie în România, precum și pentru modernizarea plantațiilor, a cramelor, pentru achiziția utilajelor, cum este combina de recoltat struguri, în condiţiile în care forţa de muncă este extrem de rară în perioadele de campanie.

Și Domeniile Lungu au beneficiat de programul de reconversie al viței-de-vie pe aproximativ o sută de hectare. „Restul suprafeţei am plantat-o şi din resurse proprii. Au apărut, şi dvs. ştiţi foarte bine, foarte multe crame cu suprafeţe de 100-250 de hectare, au apărut branduri noi în piaţă şi vinuri de foarte bună calitate și mi-ar face plăcere să cred că şi Crama Hermeziu de la Domeniile Lungu se încadrează în acel grup al noilor crame care au apărut în piaţă şi care îşi promovează vinurile de foarte bună calitate”, a afirmat investitorul ieșean.

Crama Hermeziu a fost construită din fonduri proprii şi, dincolo de terenuri, plantație și clădiri, s-a încercat crearea unei povești, a unui brand. Sunt șase ani de când au ieşit cu vin îmbuteliat în piaţă, au o cotă mică, dar o creştere constantă şi atenție crescută pentru calitatea vinului, mai ales că odată cu trecerea anilor o plantație de viță-de-vie poate să ofere o calitate crescută vinului.

Hermeziu este un nume cu rezonanță în zonă. Mama lui Costache Negruzzi făcea parte din familia mare de boieri Hermeziu și această moşie a fost administrată de descendenţii lui Costache Negruzzi până în ’45-’49 când a fost confiscată de sistemul politic al acelei vremi. „După anul 2000 s-a reconstituit dreptul de proprietate. Am avut în arendă întâi terenul, după aceea l-am cumpărat, şi pe acele terenuri am plantat numai culturi horticole, vie și livadă”, a specificat Vasile Lungu.

Vinurile scoase pe piață sub brandul Crama Hermeziu au fost medaliate la concursurile la care au participat, în anul 2014 aveau deja trei medalii pentru Chardonnay și Sauvignon Blanc. „La început am fost surprinşi să obţinem medalii la majoritatea concursurilor întâi naţionale, cum sunt Bachus (Vrancea), sau concursul de la Chișinău, la concursul de la București IWCB-VINARIUM, la VinVest Timișoara. Surprinderea a fost și mai mare când cu Busuioaca de Bohotin vinificată în roze și sec, Feteasca neagră roze, Feteasca albă am luat medalii la concursurile internaționale de la Berlin, Bruxelles, Londra, Franța. Sunt peste 200 de diplome şi medalii de aur și argint obținute până în prezent, atât la nivel intern, cât şi la nivel internațional. Am participat în Georgia, la Batumi, de unde ne-am întors cu medalii de aur şi de argint la vinurile noastre”, a detaliat inginerul Vasile Lungu.

Se adeverește că, podgoreanul are grijă mai mare atunci când podgoria e mai mică, atunci când nu trebuie să te îngrijești de sute sau mii de hectare cu viță-de-vie. Dar ca să ai rezultate bune, mai spune podgoreanul ieșean, ai nevoie și de specialişti cu pregătire profesională, care să-şi iubească meseria, dar şi să fie harnici pentru a putea aplica ceea ce au învăţat.

Depozitul frigorific crește veniturile

În primii ani, veniturile sunt mici în raport cu cheltuielile de înființare a plantațiilor horticole. Abia după anul 5-6 încep să se vadă roadele. Plantația pomicolă de la Domeniile Lungu este deja în anul 10, și la măr se obţine o producţie de 40-50 tone la hectar. „Dacă punem doar un leu sau 1,50 lei, un preţ mediu de valorificare, putem vedea că într-adevăr sunt culturi foarte, foarte valoroase, care înseamnă o cheltuială de 10.000 de lei pe hectar, dar la măr poți obține și 30.000-40.000 lei venit. De asemenea, dacă ai şi depozit frigorific şi poţi să vinzi producţia extrasezon în reţelele market-supermarket, atunci veniturile sunt şi mai mari. Acelaşi lucru se întâmplă şi la strugurii de masă”, a explicat inginerul agronom.

Legumele și fructele se păstrează la Domeniile Lungu într-un depozit frigorific cu o capacitate de 600 tone. Ținând cont că pe cele aproape 30 de hectare de livadă au nectarin, cais, piersic, prun, cireş, vişin, măr şi ceva păr, pot asigura 10-11 luni aprovizionarea supermarketurilor. Strugurii au însă o perioadă mult mai scurtă. Spre exemplu, anul acesta au valorificat strugurii până la final de ianuarie, dar merele din depozit vor ajunge până se vor coace primele soiuri, în iulie 2020. Produsele lor se găsesc în toată reţeaua Carrefour din judeţul Iaşi, unde aprovizionează din două în două zile cu fructe proaspete: mere în perioada rece, iar în sezonul de vară absolut tot ce înseamnă fruct proaspăt.

Importurile de fructe pot fi stopate prin reînființarea plantațiilor pomicole

Prin PNDR 2020 trebuiau înființate vreo 35.000 de hectare cu pomi fructiferi, având în vedere că potenţialul României legat de culturile horticole este extraordinar de bun. De asemenea, există posibilitatea construirii de depozite frigorifice cu bani europeni, individual ori prin asociații, cooperative agricole sau grupuri de producători. „Doar în felul ăsta putem stopa importurile din ţările vecine şi din Comunitatea Europeană, ştiind că terenul la noi este un teren fertil, un teren care poate da fructe cu aromă, cu savoare de cea mai bună calitate. Lucru dovedit de noi, deoarece fructele noastre sunt căutate pentru mirosul pe care-l au în lădiţa în care sunt ambalate. Aş solicita Guvernului, Parlamentului și tuturor celor care diriguiesc economia țării să aprobe un program pentru reînfiinţarea de plantaţii pomicole. Avem foarte mulţi versanţi, foarte multe dealuri cu foste livezi care se degradează în loc să fie cultivate cu specii pomicole pentru a fi valorificate în România. Va fi un câştig pentru toată lumea: şi pentru producător, şi pentru consumator, şi mai ales pentru bugetul României, unde toată lumea contribuie”, a precizat inginerul Vasile Lungu. O producție mare înseamnă și o contribuție substanțială la buget.

Soiurile de struguri pentru vin cultivate la Domeniile Lungu:

  •       Traminer roz
  •       Sauvignon Blanc
  •       Chardonnay
  •       Fetească neagră
  •       Busuioacă de Bohotin
  •       Riesling de Rhin
  •       Fetească albă
  •       Fetească regală
  •       Cabernet Sauvignon

Soiurile de struguri de masă cultivate la Domeniile Lungu:

  •       Muscat Hamburg
  •       Muscat Adda
  •       Victoria
  •       Muscat timpuriu de București
  •       Cardinal
  •       Gellum
  •       Regina viilor
  •       Michel Palieri

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

Boualem Saidi preia conducerea Diviziei Crop Science a companiei Bayer, coordonând operațiunile pentru grupul de țări România, Bulgaria și Republica Moldova.

Boualem Saidi este inginer agronom și este alături de Bayer de 25 de ani, în mare parte deținând până acum roluri comerciale și de management general. A lucrat în diferite părți ale lumii, învățând și contribuind la dezvoltarea agriculturii în Europa, Africa și Asia. Din octombrie 2018 până acum, a fost Head of Global Asset Management SeedGrowth la Bayer.

„Mă simt onorat și privilegiat să mă alătur și să conduc Divizia Crop Science a grupului de ţări România, Bulgaria și Republica Moldova. Am găsit aici o organizație cu adevărat orientată către client, Bayer fiind lider de piață în această parte a lumii și având marea responsabilitate, dar și privilegiul de a modela viitorul agriculturii. Scopul meu principal este de a crea soluții personalizate pentru fiecare client în parte, soluții care creează o valoare mai mare pentru fermieri, în timp ce ne consolidăm și devenim un model în toate aspectele durabilității. Nu am absolut nicio îndoială că aceasta va fi una dintre cele mai interesante experiențe în aducerea la viață a viziunii noastre ”, a spus Boualem Saidi.

În opinia noului șef al Diviziei Bayer Crop Science România, Bulgaria și Republica Moldova, unele dintre principalele provocări din această zonă sunt impactul reglementărilor și scepticismul societății în ceea ce privește agricultura. „Mulți oameni nu mai înțeleg cum se cultivă mâncarea și nici nu conștientizează progresele care s-au făcut pentru creșterea durabilității. Mulți nu văd avantajele produselor și tehnologiilor noastre, ci se concentrează mai degrabă asupra riscurilor. În calitate de companie și ca industrie în general, avem datoria de a crește constant nivelul de cunoaștere cu privire la necesitatea de a produce o cantitate suficientă de alimente sănătoase și accesibile. Prin urmare, consider că aceasta este una dintre sarcinile majore și o mare oportunitate de a merge mai departe, prin intensificarea dialogului nostru deschis și transparent cu societatea, pentru a informa și educa, în timp ce suntem dedicați sustenabilității”, a precizat Boualem Saidi.

Operațiunile locale ale companiei Bayer în grupul celor trei țări, România, Bulgaria și Republica Moldova, au atins o cifră de afaceri de peste 335 de milioane de euro în 2019, din care divizia Crop Science are 62%, divizia Pharmaceuticals 27% și divizia Consumer Health 11%. Cu stația de procesare a semințelor din România, de la Sinești, Bayer a ajuns la exporturi de semințe de peste 65 de milioane de euro în 2019. Bayer are peste 480 de angajați în cele trei țări, cu sediile principale în București și Sofia.

Publicat în Știri

Gelu Bogdan este inginer de profesie, iar pasiunea pentru horticultură l-a făcut să depună două proiecte cu finanțare europeană, pe Submăsura 4.1a - Investiții în exploatații pomicole, și să dezvolte o plantație de cireși în comuna Izvoarele, județul Giurgiu. Munca a fost grea, dar spune că în sfârșit se bucură că totul s-a conturat și vede pomii plantați.

Fost programator la IBM, apoi angajat tot în domeniul IT, a urmat cursurile Facultății de Inginerie în Limbi Străine, specializarea Génie Électrique et Informatique, de la Universitatea Politehnică din București, Gelu Bogdan este un tânăr în vârstă de 37 de ani care s-a îndrăgostit în ultimii ani de horticultură. De altfel, încă din copilărie „a stat pe lângă agricultură”, bunicii și părinții săi cultivând pământ. Spune despre sine că e „țăran de București”, deoarece locuiește în Capitală.

Birocrație, muncă, 7.172 de pomi, satisfacții

Aventura „cireșilor” își are începuturile în 2015, când a pornit munca legată de avize și acte, pentru un proiect făcut pe fonduri europene, Submăsura 4.1a, în valoare de 330.000 de euro. Alături i-a fost soția, care l-a susținut atât financiar, cât și moral, însă greul s-a dus cu birocrația și cu vremea. „Practic, proiectul a fost depus în mai 2016 și am reușit să fac plantarea în 10 și 11 mai anul acesta. Imediat după, au venit ploile. Inițial, ne-am bucurat foarte mult, fiindcă nu a fost nevoie să irigăm, însă cantitatea mare de ploaie care a venit ne-a cam speriat. În cazul cireșilor, dacă umezeala în sol este foarte mare, apare riscul de înecare. Solul este foarte bine lucrat, dar în condițiile în care a plouat 60-100 l/mp în două, trei ore, nu reușește să-și facă drenarea singur și a trebuit să intervenim: cu canale de drenat la marginea plantației, cu motopompe… o adevărată aventură”, ne-a povestit Gelu Bogdan.

Plantația este bio și este compusă din patru soiuri: Burlat, Merchant, Regina și Kordia, toate, pe portaltoi Gisela 5. În total, pe cele aproape cinci hectare sunt 7.172 de pomi, în cantități egale pe soi.

În prezent, livada arată foarte bine, pomii s-au prins în proporție de aproape 100%. Sunt câțiva, de ordinul zecilor, din zona în care nu a reușit să scoată apa, care vor fi înlocuiți la toamnă.

Provocări la găsirea unui teren compact bio

Ca peste tot în România, i-a fost foarte greu să găsească o suprafață compactă, conformă cu necesitățile sale. „Am reușit să obțin suprafața de cinci hectare prin alipirea a trei cadastre: de la tata, de la mama și de la bunicul meu. Mai mult, terenul este certificat bio și nu în conversie, motiv pentru care subvenția nu este de 620 de euro, ci în jur de 400 de euro. Sunt bani frumoși, dar puțini față de costurile pe care le presupune o livadă”, arată tânărul pomicultor.

Proiect complex, soiuri olandeze

Dintre stațiunile de cercetare pentru pomicultură românești, a ales să lucreze cu cea de la Băneasa, județul Giurgiu, deoarece e cea mai apropiată de el. „Acolo am făcut proiectul, iar soiurile sunt luate de la Pepiniera Fleuren din Olanda. Pomii au venit refrigerați, imediat după ce i-am luat în primire, i-am mutat în alt camion frigorific închiriat de mine – altă muncă, alte costuri, dar am făcut tot ce era necesar ca să asigur o plantare optimă. Foarte multă muncă și stres, însă acum mă bucur de ceea ce mi-am dorit să fac, abia acum, când sunt copacii plantați, am cu adevărat satisfacția înființării unei livezi”, povestește Gelu Bogdan, care, deși locuiește în București, din 11 mai a.c. a ajuns acasă doar în weekenduri.

Proiectul prin care a realizat plantația a început în 2016, implementarea s-a încheiat în iunie anul acesta și timp de cinci ani va fi monitorizat.

Proiectul, cât se poate de complex, are în componența lui susținere pentru plasă antigrindină și irigare prin picurare. „Am săpat un puț de mare adâncime pentru a asigura necesarul de apă, care alimentează o lagună. Din lagună, cu ajutorul pompei de suprafață, apa este împinsă în sistemul de irigare prin picurare. Avem utilaje specifice activităților de livadă: un tractor, o tocătoare, o freză cu palpator, un atomizor și încărcător pentru tractor, foarte util lucrului în livadă. Bineînțeles că a trebuit să asigurăm și partea de energie electrică: o centrală fotovoltaică, pentru a avea curent la plantație. Inițial, aveam trei angajați permanenți. Acum, am mai depus un proiect tot pe Submăsura 4.1a și, conform legislației care s-a modificat între timp, a trebuit să mai angajez un inginer horticol, însă fiind specialist, ne este de mare ajutor”, ne-a spus tânărul fermier.

Astfel, are acum în total patru angajați la cinci hectare și crede că îi va fi destul de greu până când livada va intra pe rod. „Anul viitor, ar trebui în mod normal să avem o producție de 2 t/ha. Dar vom vedea ce va vrea Dumnezeu, pentru că vremea ne face surprize din ce în ce mai mari”, a adăugat Gelu Bogdan.

Exportul, vizat pentru valorificare

Gelu Bogdan este foarte preocupat de tot ceea ce înseamnă informație. Astfel, este reprezentant al uneia dintre cele 40 de firme din România care beneficiază de un program european realizat de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, în colaborare cu Ambasada Elveției. „Suntem instruiți cum să ne desfacem marfa, cum să gestionăm promovarea produselor pentru a reuși să facem export. După plantare, trebuia să plec în China prin acest program. Aveam viza și biletele luate, dar am renunțat la vizita în Shanghai deoarece am avut peripeții în livadă cauzate de ploi. Era un târg cu participare la nivel internațional, unde se întâlnea cererea cu oferta – târg de profil pentru producătorii bio”, a menționat pomicultorul de la Izvoarele, Giurgiu.

Inițial, în primii ani, nu va avea marfă pentru exporturi, însă speră că lucrurile vor evolua, treptat. „Olandezii ne-au spus că vom produce undeva la 15 t/ha, începând cu anul 5. Ar fi foarte bine, însă la anul așteptăm doar 2 t/ha. Așa că ne vom orienta spre piața internă. Și supermarketurile din România au program prin care să achiziționeze marfă bio de la producătorii locali. Totul va depinde însă de preț și de cantitățile solicitate”, ne-a spus în încheiere Gelu Bogdan.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

Ameliorările făcute la soiurile de cânepă  de către cercetătorii de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă de la Lovrin au atras atenția marilor producători la nivel mondial. De altfel, cel mai important laborator de cercetare în domeniul cânepii, la nivel național, este cel din județul Timiș, de la Lovrin, acolo unde se află și cea mai importantă rezervă genetică din țară.

„Pentru americani este rentabil să ia doar produsul finit de la noi. Sunt dispuși să constituie împreună cu fermierii români o asociație a cultivatorilor de cânepă, care urmează să producă plantele și mai apoi să găsească o locație în care să facă și o mică unitate de procesare.”

Universitatea statului american Oregon este interesată de o colaborare cu Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din județul Timiș pentru dezvoltarea și ameliorarea de soiuri de cânepă cu un conținut ridicat de CBD, utilizat în scopuri medicinale. „Din discuțiile pe care le-am avut cu reprezentanții statului Oregon, am înțeles că cifra de afaceri pe cânepă medicinală este de zece miliarde de dolari pe an, doar în statul Oregon, ceea ce este o sumă importantă, cred eu, care garantează, dacă vreți, seriozitatea americanilor în colaborarea cu noi. Cererea și suprafața cultivată cu cânepă medicinală este într-o continuă creștere în statul Oregon. Ei s-au îndreptat către noi deoarece zona noastră e una foarte bună pentru a cultiva cânepa. Americanii sunt interesați și de material genetic, dar și de produsul finit. Pentru ei nu este rentabil să producă la noi cânepa și să o transporte pentru procesare în altă parte, așa că își doresc să ia doar produsul finit. În acest sens, sunt dispuși să constituie împreună cu fermierii români o asociație a cultivatorilor de cânepă, care urmează să producă plantele și mai apoi să găsească o locație în care să facă și o mică unitate de procesare, în care să extragă conținutul de CBD și să-l trimită în zona de farmacie”, precizează conf. univ. dr. ing. Marinel Horablaga, directorul SCDA Lovrin.

CBD este abrevierea folosită în lumea medicală pentru canabidiol. Acesta are multiple aplicații curative pentru diverse afecțiuni și este considerat de mulți cercetători ca fiind canabidiolul cel mai important descoperit vreodată.

„Chinezii sunt interesați ca, în final, fermierii români să producă cânepă, iar ei să o prelucreze.”

Cerere în continuă creștere

La fel de interesante sunt și soiurile pentru fibră omologate la Lovrin, pe care le caută investitori din China. „Am omologat un nou soi de cânepă, «Teodora», care are o calitate a fibrei mai bună decât ceea ce a existat până acum. Este un soi pe care sperăm să-l dezvoltăm în continuare. Deja suntem în discuții cu potențiali investitori-cumpărători de sămânță din China care sunt interesați de soiurile noastre de cânepă. Chinezii sunt interesați ca, în final, fermierii români să producă cânepă, iar ei să o prelucreze, ceea ce pentru noi, ca stațiune de cercetare, înseamnă că avem unde să vindem sămânță”, a arătat Marinel Horablaga.

În ultimii ani, cererea pentru sămânța de cânepă a fost în continuă creștere, chiar peste posibilitățile SCDA Lovrin, asta din cauza faptului că mai ales cânepa pentru fibră are o talie foarte mare, între 4 metri și 6 metri înălțime, ceea ce este însă o problemă: nu există un utilaj adecvat pentru recoltat. Problema s-ar putea rezolva anul acesta, prin adaptarea unei combine de recoltat astfel încât să se poată produce sămânță în cantități îndestulătoare.

În momentul de față, piața românească a cânepii, deși încă firavă, cere mai multă sămânță de cânepă decât fibră. Trei sunt direcțiile de cercetare în domeniul cânepii pe care cercetătorii de la Lovrin doresc să le dezvolte: creșterea conținutului de fibră și calitatea acesteia, scăderea taliei și creșterea productivității de sămânță și creșterea conținutului de CBD.

Investiția în aparatură de ultimă generație destinată cercetării agricole la Lovrin s-a ridicat numai în ultimul an la peste 1.100.000 de euro. Obiectivul conducerii SCDA Lovrin este ca în acest an să se finalizeze modernizarea tuturor laboratoarelor și să se acrediteze, astfel încât, în cel mai scurt timp să se treacă de la statutul de stațiune la cel de institut.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Cultura mare

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Caracal reușește în continuare să pună la dispoziția fermierilor soiuri și hibrizi și să fie pe plus, indiferent de condițiile dificile prin care trece cercetarea românească. Multiplică soiuri românești realizate la Fundulea pentru păioase, pe care le distribuie până în nordul țării, și urmărește reluarea producerii de sămânță și la culturile prășitoare, dar când va fi repus în funcțiune sistemul de irigat.

În prezent, SCDA Caracal aparține de Universitatea din Craiova, iar despre rezultatele deosebite, obținute prin muncă susținută și o colaborare strânsă, am discutat cu dr. ing. Eugen Petrescu, șeful Departamentului de Cercetare din cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Caracal. De la dumnealui am aflat că mulți cercetători au părăsit cercetarea academică și au ales să lucreze pentru companii străine, având în vedere drumul anevoios pe care cercetarea autohtonă l-a parcurs. 

Investițiile în cercetare, o necesitate

Indiferent cărei instituții erau arondate stațiunile, până în 2005 SCDA Caracal a aparținut de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS) sub coordonarea Institutului Național de la Fundulea, colectivul din prezent a lucrat și înainte aici, la Caracal. Iar faptul că oamenii de știință au ales să meargă în sectorul privat are ca o cauză principală lipsa finanțării. „Cercetarea s-a distrus în lipsa unei finanțări. După cum se știe, cercetarea necesită fonduri, investiții. Noi nu primim niciun leu de la buget. Companiile străine investesc însă în cercetare peste 15% din cifra de afaceri, nu din venit – vă dați seama că se lucrează cu miliarde de dolari. Într-o piață competitivă, într-o piață globală, ca să reziști trebuie să cercetezi, să fii tot timpul în același pas sau cu un pas înainte, să vii cu ceva nou, altfel rămâi în urmă”, a explicat cercetătorul.

De altfel, stațiunea se confruntă cu tot soiul de probleme legate de statutul său de unitate publică ce aparține de Universitatea din Craiova. Una dintre ele este imposibilitatea de a utiliza forța de muncă zilieră. Asta, „în condițiile în care noi suntem unitate agricolă și primul segment pentru utilizarea zilierilor este agricultura. Deci sunt tot felul de neconcordanțe legislative sau anumite interese care ne perturbă activitatea. Vă spun sincer că tot ceea ce realizăm se înfăptuiește cu un efort deosebit”, a detaliat dr. ing. Eugen Petrescu.

O problemă generală în România: forța de muncă

De altfel, forța de muncă a devenit o problemă în ultima vreme și pentru agricultori, dar din alt motiv: e tot mai greu să găsești zilieri. Pentru stațiunea de la Caracal, problemele sunt mai multe. „În primul rând, legislația ne interzice să utilizăm forța zilieră, cu toate că, din punctul meu de vedere, este o discriminare și cine a conceput această lege a știut din start ce face, deoarece a spus că numai stațiunile care aparțin de ASAS pot folosi zilieri – se știa că există și alte stațiuni, deci această lege a fost făcută cu rea intenție. Al doilea aspect, într-adevăr, este foarte greu să mai găsești un om disponibil în agricultură. Noi, în sectorul de cercetare, lucrăm cu forță zilieră de mulți ani, s-au specializat oamenii, dar în ultimul timp n-am mai rămas decât cu doi-trei, pentru că s-au pensionat, s-au angajat în companii private, pentru că fiecare vrea ceva mai bun, să aibă un venit garantat. Toată forța de muncă tânără din jurul SCDA Caracal a migrat, din păcate, în alte țări și noi mai lucrăm cu câteva persoane care sunt aproape de pensionare. Apoi, tineretul, cu părere de rău vă spun, nu mai este atras de acest sector”, a menționat Eugen Petrescu.

SCDA Caracal este o unitate producătoare de sămânță și, ca orice segment agricol, indiferent de cât evoluează tehnologia, are nevoie de forță de muncă manuală.

Doar soiuri românești pentru păioase

SCDA Caracal produce sămânță în special pentru fermierii din zona de influență, mai exact pentru 500.000 de hectare din jurul stațiunii. Din anul 2018, a început să distribuie sămânță în toată țara, chiar și în nordul țării. „Noi nu am multiplicat sămânță străină până acum. La cereale păioase, multiplicăm creațiile de la Institutul de la Fundulea, soiurile românești. Din păcate, nu mai producem sămânță de floarea-soarelui și porumb de câțiva ani buni, din cauza oscilațiilor mari climatice din zonă și a nesiguranței. Așa că ne-am axat pe culturile de păioase. Intenționăm să reluăm producerea de sămânță și la culturile prășitoare, dar atunci când vom repune în funcțiune și sistemul de irigat, atunci când putem controla cultura”, a precizat șeful cercetării de la SCDA Caracal.

În fiecare an, la SCDA Caracal se organizează diferite manifestări, atât în scop științific, cât și demonstrativ, pentru a prezenta fermierilor noi genotipuri care vor fi introduse în cultură de firmele care acționează în piața de agrobusiness românesc. Se prezintă atât secvențe tehnologice, cât și verigi tehnologice complete, pentru protecția plantelor. Companiile multinaționale vin la SCDA Caracal pentru a testa noile soiuri deoarece aceasta este una dintre puținele stațiuni din țară care beneficiază și de un climat extrem de secetos, dar și de o echipă de profesioniști care fac pași importanți pentru agricultura românească. „Anual, la Caracal sunt testate peste 20.000 de genotipuri de porumb și floarea-soarelui. Se face o testare, o selecție a acestora, se lucrează și în ameliorare și, în următorii ani, o parte din tot ce se testează aici va intra în producție la fermieri. Noi încercăm să testăm și să selecționăm acele genotipuri care se aclimatizează și care corespund zonei noastre de cultură și zonei noastre de influență. Încercăm, după puterile noastre, să avem și noi un aport la promovarea agriculturii pe aceste meleaguri. De fapt, ăsta e scopul stațiunii de la înființare, încă de acum mai bine de o sută de ani, din 1896”, a punctat dr. ing. Eugen Petrescu.

Proiecte aprobate, dar nefinanțate

Stațiunea de la Caracal are un baraj propriu de 150.000 de metri cubi, din care sectorul de cercetare irigă doar platforme și nu toată suprafața, deoarece nu există aici infrastructura necesară. Proiecte au fost depuse pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare în universități, și în 2013, și în 2015. „Am câștigat în 2013, în 2015 am depus 700 de pagini în română și în engleză, iar am câștigat, iar statul n-a avut bani să finanțeze. Am rămas în lista de rezervă și am rămas cu câștigul și cu lucrul neîmplinite. Deci o treabă românească”, ne-a povestit cercetătorul.

În acel proiect, au fost trecute aparatură și mijloace specifice sectorului de cercetare, din care multe sunt prototipuri sau serie limitată, iar prețurile sunt pe măsură. De pildă, o combină de microploturi experimentale, fără toate echipamentele, ajunge la 270.000 de euro. Cu toate astea, unitatea a demarat un intens program de dotare. „Avem 2.560 de hectare teren arabil pe care-l lucrăm. Agricultura a început să fie ca o loterie, trebuie să faci lucrarea în momentul optim ca să ai și randamentul pe măsură. Și noi asta încercăm. Ne-am dezvoltat foarte mult baza materială, în special mașinile agricole și tractoarele, suntem într-un continuu proces de dotare, astfel încât să rămânem la nivelul la care suntem, ba chiar să mai urcăm puțin, dacă se poate”, a afirmat în încheierea dialogului nostru dr. ing. Eugen Petrescu.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția august 2019

Publicat în Cultura mare
Marți, 21 Ianuarie 2020 11:04

Soia, repusă pe harta culturilor

Suprafața cultivată cu soia a crescut în anul trecut, dar nu toți cei care aleg această cultură dispun și de apă. În 2018, conform datelor Ministerului Agriculturii, soia a fost cultivată pe 167.000 de hectare, iar în 2017, pe 165.100 hectare, devenind o cultură cu un parcurs relativ constant. Societatea Agrichim Fetești, a lui Viorel Nica, este principalul partener în dezvoltarea programului de soia în România al Asociației Donau Soja care, pentru al șaselea an, a prezentat aici, în 2019, toate componentele tehnologiei culturii de soia, cu nu mai puțin de vreo 50 de soiuri în platformă.

Soiurile prezentate fermierilor în platforma demonstrativă de la Agrichim Fetești sunt de diverse origini, din diferite grupe de maturitate. „Avem în componentele tehnologiei distanța între rânduri, desimea de semănat, bacterizare sau inoculare, cum se mai spune, o verigă foarte importantă și nu prea utilizată de fermierii noștri, fertilizare, nutriție și controlul buruienilor. În plus, la Agrichim Fetești, domnul Viorel Nica, fiind un profesionist, are cultură de soia în diferite forme, și anume: cultura convențională, soia organică, cultură de soia a doua cultură după orz. Deci acoperă mai multe direcții ale culturii de soia și, într-adevăr, cu rezultate foarte bune. Să nu uităm un lucru, la Agrichim este asigurat factorul apă, pentru că toată suprafața este irigată”, a precizat directorul regional al Asociației Donau Soja, Dragoș Dima. El a adăugat că celelalte platforme demonstrative ale anului 2019 sunt în zone neirigate, reprezentative pentru cultura de soia. „Stațiunea de la Turda este o zonă cu regim pluviometric normal și este o zonă bună de cultură a soiei. Mai avem loturi demonstrative la Stațiunea de la Secuieni, care este într-o zonă de cultură cu precipitații scăzute, iar rezultatele pe platforma demonstrativă sunt încurajatoare pentru fermieri, pentru că se dovedește că soia poate fi cultivată și în zone cu precipitații mai scăzute dacă aplici o agrotehnică bună. Or, rezultatele de la Secuieni sunt relevante și o sursă bună de informații pentru cei care nu au irigații”, a mai spus specialistul Donau Soja.

La Secuieni, în Moldova, regimul pluviometric a fost sub 500 l/mp. Anul acesta, răsărirea a fost uniformă în comparație cu anul trecut, când lipsa apei în sol și-a spus cuvântul. Dar tot anul acesta a fost un pic cam prea multă apă pentru soia, ceea ce a însemnat și temperaturi mai scăzute, și cultura de soia a întârziat un pic. Dar căldura a ajutat soia să recupereze.

Noi soiuri la leguminoase, alternativele care pot echilibra portofoliul de culturi

Donau Soja a venit în 2019 cu câteva noutăți, extinzându-și preocupările și la alte leguminoase pentru boabe. „La Stațiunea de la Secuieni avem o expoziție de șase specii de leguminoase pentru boabe, 14 soiuri. În anul 2017, a fost semnată declarația Europe Soja, de 11 țări europene, la inițiativa asociației noastre, declarație care acoperă soia plus alte leguminoase pentru boabe, pentru că vorbim de diversificarea structurii de culturi, vorbim tot de azot și vorbim de a prezenta fermierilor niște culturi alternative care le pot echilibra portofoliul de culturi. În plus, încă o noutate, anul acesta, în platforme, sunt patru soiuri cu un potențial foarte interesant de utilizare, și anume hrănirea directă a păsăretului, fără prelucrare termică”, a explicat Dragoș Dima. Aceste soiuri sunt ideale pentru cei care cresc păsări, mai ales în sistemul free-range, pentru a obține produși și produse cât mai naturale.

Rețetele furajere actuale presupun utilizarea soiei prăjite. Folosind aceste soiuri, s-ar elimina pe de o parte prăjirea, fermierul câștigând timp și costuri mai mici, iar uleiul care se adaugă în furaj (cam 7%), către sfârșitul ciclului de hrănire, se regăsește deja în această sămânță. „În toamnă, facem un test de hrănire a păsărilor pentru a face analiza și a compara cele două tipuri de furajare. Dar, mai întâi, să vedem comportamentul în cultură al acestor soiuri, după care să vedem și utilizarea lor în consumul furajer”, a adăugat reprezentantul Donau Soja.

Europa nu-și va acoperi niciodată necesarul de soia?

Consumul de soia în Uniunea Europeană este foarte mare, apropiindu-se de 40 de milioane de tone pe an. „Până la lansarea proiectului Donau Soja, cam 95% din consum reprezentau importurile, în diferite forme și de pe diferite continente. În ultimii cinci ani, suprafața cultivată în Europa Centrală și de Est, pentru că aici e zona de favorabilitate a soiei, a crescut. Cel puțin necesarul pentru industria alimentară, care înseamnă vreo 6-7-8 milioane de tone pe an, poate fi acoperit din producția europeană. Niciodată Europa nu va putea acoperi tot consumul, pentru că nu are suprafața necesară”, a specificat directorul regional al Asociației Donau Soja.

Industria alimentară în UE acceptă doar soia nemodificată genetic, certificată. În furaje însă este acceptată și soia modificată genetic, sub formă de boabe sau șrot.

Astfel, soia modificată genetic nu este aprobată pentru cultivare în UE, ci doar pentru consum furaj. Pentru consumul uman ar trebui ca alimentele sau băuturile să fie etichetate cu conținutul de organisme modificate genetic (OMG): Orice depășește 0,9% trebuie etichetat. Dar consumatorul european, oricare ar fi el, nu agreează această idee. Și atunci industria alimentară s-a orientat către soia nemodificată genetic, certificată. „Încet-încet, cred că zona noastră de cultură poate asigura un necesar de zece milioane de tone, cam un sfert din consumul anual al UE ar putea să fie asigurat. Niciodată nu s-a pus problema de a stopa complet importurile, doar de a reechilibra sursele de aprovizionare. Or, soia este o cultură care a fost atât neglijată, cât și uitată mulți ani în UE. Neglijată de autorități, uitată de fermieri, încet-încet își găsește locul în rotația culturilor. Este o cultură bună, pentru că asigură azotul, pe de o parte, o echilibrare a structurii rotației și, să nu uităm, are o utilizare extraordinar de mare, 80.000 de produse din lume. Fie că sunt alimentare, industriale, cosmetice, produsele conțin într-o formă sau alta soia”, a detaliat Dragoș Dima.

De altfel, există produse 100% din soia, în perioada de post, în care românii consumă acest produs sub diferite forme. Acesta e unul din motivele pentru care Donau Soja a lărgit aria la altă specie de leguminoase pentru boabe și prezintă tuturor celor interesați specii de năut, de bob, de linte, de lupin, mazăre și fasole. De la anul, se dorește și introducerea de hrișcă. De altfel, nu numai în perioade de post, pentru o alimentație echilibrată și dinamică, sunt recomandate aceste leguminoase.

Niciun soi de soia modificată nu se regăsește în Catalogul european

În 2007, la intrarea în Comunitatea Europeană, s‑a interzis cultivarea soiei modificate genetic, România fiind singura țară europeană care producea, chiar pe suprafețe extinse. După data aderării, România nu a mai avut voie să cultive.

În prezent, cultivarea nu este permisă, deoarece ar trebui să existe soiurile înscrise în Catalogul european al soiurilor. Nu există niciun soi de soia modificată genetic în Catalogul european al soiurilor. „Sunt două sisteme de autorizare: unul este pentru partea de cultivare și unul pentru partea de consum. Pentru partea de autorizare este puțin mai complex, pentru că implică Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentară care pregătește dosarul tehnic, care spune: soia poate fi cultivată, nu este dăunătoare pentru om, animal, mediu înconjurător. Dar acesta este un prim pas. Pasul al doilea este decizia statelor membre. Or, niciodată nu s-a atins consensul pentru autorizarea unui astfel de soi. De fapt, dacă ne uităm, nu sunt foarte multe soiuri de culturi agricole modificate genetic înregistrate, porumbul are, dar nu este cu rezistență la erbicid. Cu rezistență la erbicid nu este niciunul. Pe când, pentru partea de consum există un alt tip de autorizare, este mult mai simplu și este să zicem strict tehnic”, ne-a explicat reprezentantul Donau Soja.

CE a transmis că fiecare țară trebuie să ia o decizie proprie în acest sens. Doar că această libertate a statelor de a alege este doar dacă soiul există în Catalogul european al soiurilor. Iar în acest sens, țările membre nu au atins consensul.

„Deci nu s-a înregistrat niciun soi. Sigur că această libertate a statelor membre de a cultiva sau nu este după autorizare, dar nu am ajuns la autorizare. Pe de altă parte, în situația specifică a României, la sfârșitul anului 2006 a avut aproape 190.000 de hectare, din care cam 20.000 de hectare de soia convențională, restul de soia, modificată genetic, după care suprafața a scăzut dramatic. Deci în primii ani după aderare, suprafața a scăzut chiar la 45.000 de hectare. Când programul nostru a început erau cam 79.000 ha. Astăzi, sunt cam 170.000 ha, a fost și un vârf de 196.000 ha chiar în anul în care s-a introdus sprijinul voluntar cuplat”, a arătat Dragoș Dima.

De altfel, 11 țări au introdus această subvenție suplimentară pentru soia (unele pentru proteină, altele pentru înverzire sau chiar pentru cultura de soia în general), iar suprafața a început să crească, chiar și în Polonia, o țară care nu era tradițional cultivatoare, sau Olanda. „Eu cred că unul dintre lucrurile pe care Asociația Donau Soja le-a făcut a fost că a adus soia în dezbaterea publică, oricare ar fi ea. Și să nu uităm că România a fost un vector important în stabilirea viitoarei strategii în ceea ce privește proteina, anul trecut având loc unul dintre seminariile pe această temă chiar la București, la Ministerul Agriculturii. Pentru că e vorba de potențialul României, țara noastră având un potențial între 500.000 și 700.000 de hectare care ar putea fi cultivate cu soia sau cu alte culturi leguminoase pentru boabe”, a afirmat specialistul Donau Soja.

Planul proteic al CE pentru UE este acela de a crește procentele care să fie asigurate din producția internă. În studiul făcut de firma de consultanță de piață pentru CE s-au regăsit două culturi: soia și floarea-soarelui. România excelează deja la floarea-soarelui, fapt ce se poate întâmpla și la soia, devenind astfel un producător de proteină european.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15-30 septembrie 2019

Publicat în Cultura mare

Unul dintre coordonatorii Asociației Camera Agricolă Călărași, fermierul Virgil Gheorghe Arpășanu, a dezvăluit reporterilor emisiunii „România Agricolă” (un produs Profesional Agromedia, difuzat de Agro TV) când anume se va finaliza coacerea grâului în județul în care el activează, totul depinzând însă de căderile de precipitații atât de așteptate de orice agricultor.

Potrivit observațiilor din teren și calculelor efectuate după căderile de precipitații, tot Arpășanu a declarat că, în această perioadă, culturile agricole de toamnă au început să plece în vegetație.

„În cazul grâului, densitatea va fi un pic mai mică față de ceilalți ani, ca urmare a faptului că o parte din soiurile pe care le-am folosit vor avea o înfrățire mai slabă în perioada de primăvară. Mai sunt și soiuri care au o pondere (n.r. - semnificativă) de înfrățire în primăvară și sperăm ca producția să se apropie la final de 4-6 tone la hectar. Acest rezultat potențial va fi însă influențat de cantitatea de îngrășăminte aplicată, plus de precipitațiile care ar trebui să mai cadă”, a mărturisit Arpășanu în pauza Adunării Generale a membrilor LAPAR din data de 19 februarie 2019. „Până în prezent, în zona agricolă Călărași s-au înregistrat căderi de precipitații de circa 150 l/mp, însă am mai avea nevoie de încă pe atât, până la final, astfel încât să obținem o producție bună de grâu. În cazul în care vom avea parte de ploaie, chiar și până în data de 20 iunie a.c., având în vedere că vegetația a pornit mult mai târziu față de alți ani, finalizarea coacerii grâului se va prelungi chiar spre 1 iulie, chiar până la jumătatea sa, astfel încât să ajungem la o cantitate optimă pe care să o putem recolta”.

Curioși din fire, reporterii au „săpat” mai adânc și au aflat de la fermierul călărășean că secretul unei bune recolte de grâu este să nu te „zgârcești” la materialul semincer însămânțat.

„Apropo de sintagma «un bob și-un spic» - asta înseamnă că, în momentul în care semeni, în toamnă, stabilești o cantitate mai ridicată la hectar, nu te plafonezi. Sunt anumite soiuri de grâu care au ca recomandare 150 kg de sămânță/ha, însă ca să ai o garanție că vei avea o producție mai bună, ar trebui să mai mărești cu 20 la sută cantitatea de sămânță la hectar. Sunt soiurile noastre, cele românești, pe care eu, prin ceea ce practic de câțiva ani buni, am mers pe o densitate de 650-700 de boabe germinabile pe metru pătrat. Asta îmi asigură o garanție a producției, având un spic principal care se dezvoltă bine și viguros. Vorbim practic de un minimum de 6-7 tone de grâu recoltat la hectar, care însă depinde și de masa hectolitrică și de masa a 1.000 de boabe. Mereu spun că dacă avem o greutate mai mare pe masa de 1.000 de boabe, cu atât producția crește, și acesta este adevărul”, a mai mărturisit agricultorul.

Cu o suprafață lucrată de circa 850 de hectare pe raza comunei Dragalina, județul Călărași, Arpășanu a încercat să comaseze și suprafețele, astfel încât să se poată lucra în condiții mai bune și cu utilajele pe care le deține în prezent.

Anul 2018 a însemnat pentru Virgil Arpășanu o producție de grâu „destul de bună”.

„Am ajuns la o cantitate medie pe suprafața pe care am cultivat-o cu grâu la 8.900 kg/ha, dar din punct de vedere calitativ am avut o deficiență vizavi de masa hectolitrică. Și asta deoarece, în momentul în care au venit precipitațiile în faza de coacere deplină, automat diminuează și greutatea hectolitrică a grâului”, a mai precizat fermierul. „Dacă ai posibilitatea să dai îngrășăminte și nu ai apă, iar este grav. Dacă vin însă precipitații mai abundente în perioada de lapte-ceară spre coacere, atunci se diminuează producția. Prin culcare și prin furtunile care vin, plantele își încetează activitatea, bobul șiștăvește și, automat, scade și producția la hectar”.

Locul 7 din 10 top producții de grâu pe județe

După un an agricol 2017-2018 greu, cu fenomene extreme, fermierii din Bărăgan au răsuflat uşuraţi la finele recoltatului. Judeţul Călăraşi sa aflat în top 10 al ţării, la recolta de grâu. Potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), în Bărăgan a fost obţinută o producţie de 5.300 kg/ha.

Statisticile ministerului au relevat că recolta de grâu din 2018 a depăşit 10,2 milioane de tone, cu peste 2,3% mai mare faţă de 2017, atunci când s-a cifrat la 10 milioane de tone. Zece judeţe au realizat peste 5 milioane de tone din recoltă, respectiv Timiş, cu o medie de 6.200 kg /ha, Arad (6.100 kg/ha), Bihor (6.095 kg/ha), Giurgiu (5.800 kg/ha), Constanţa (5.652 kg/ha), Mehedinţi (5.400 kg/ha), Călăraşi (5.300 kg/ha), Ialomiţa (5.300 kg/ha), Satu Mare (5.100 kg/ha) şi Brăila (5.086 kg/ha). În judeţul Călăraşi, producătorii agricoli au estimat, înainte de cules, recolte medii undeva la 6 tone pe hectar.

Publicat în Cultura mare

Cele aproximativ 35.000 de tone de lucernă, produs finit (baloți), exportate anual în mare parte către țări din Orientul Mijlociu, se comercializează la un preț mediu de 185 de euro tona (containerizată în Brăila), în condițiile unor costuri de producție de 150 de euro tona, a declarat, miercuri, 14 iunie 2017, Lucian Buzdugan, președintele consiliului de administrație al SC Agricost SA, cu ocazia Zilei Câmpului la Centrul de Excelență DuPont din Insula Mare a Brăilei.

Potrivit aceluiași reprezentant al IMB, circa 3.000 de tone de lucernă cu un nivel al proteinei digestibile de 22% este comercializat în România, către mari crescători de animale.

„Exportăm o cantitate de lucernă de 35.000 de tone către Orientul Mijlociu. Deocamdată, noi doar am intrat în piață și negociem de la un an la altul. Tehnologia de producere a lucernei ne costă 150 de euro pe tonă, în condițiile în care cumpărătorii achiziționează acest produs din Brăila cu 185 de euro tona”, a spus Buzdugan. „Dăm și în piața din România vreo 3.000 de tone, către unele firme mari de creștere a vacilor. Cei din țară ne-au transmis că lucernă ca a noastră, cu 22 la sută proteină, nu vor putea produce niciodată”.

Agricost a investit aproape 13 milioane de euro într-o fabrică de procesare a lucernei, toată tehnologia fiind de origine spaniolă. Compania a mizat pe lucernă deoarece nivelul de proteină este aproape dublu față de soia convențională.

„Tot ce vedeți aici, inclusiv depozitele (de fabricație Spania), au costat 13 milioane de euro (bani proprii, nu fonduri europene), cu tot cu mașini care recoltează, transportă etc. Investiția a fost dată în folosință într-un an”, a mărturisit președintele CA al Agricost. „Pentru România, lucerna este cea mai bună plantă amelioratoare și cea mai bună plantă proteică. Soia, spre exemplu, produce 1,5-2 tone de proteină digestibilă, în timp ce lucerna produce 3 tone de proteină brută digestibilă”.

În data de 14 iunie 2017, compania DuPont Crop Protection România, DuPont Pioneer, cu sprijinul Agricost, a organizat cel mai important eveniment destinat promovării tehnologiilor moderne în agricultură și dezvoltării relațiilor cu agricultorii și distribuitorii.

Intenția companiei DuPont este să mențină, cu tehnologiile și produsele pe care le comercializează în piață, performanța și calitatea culturilor agricole printr-un control optim al buruienilor, dăunătorilor și bolilor.

„DuPont Pioneer continuă și în prezent angajamentul ferm de a furniza cea mai inovatoare genetică vegetală, creând material semincer de top, în simbioză cu servicii de consultanță de cea mai bună calitate pentru toți fermierii”, a spus Jean Ionescu, Commercial Unit Manager pentru DuPont Pioneer România și Moldova.

DuPont Pioneer comercializează în prezent trei soiuri de lucernă: PR54V09, PR55V48, respectiv noul soi PR55Q27.

Cei mai mari producători de lucernă din Europa sunt spaniolii, francezii și italienii.

Publicat în România Agricolă

Publicitate

revista fermierului 300x250

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista