terenuri - REVISTA FERMIERULUI

Ultimii ani au lăsat urme adânci în brazdele pământului românesc. Cu toate acestea, pare că încă nu ne-am învăţat lecţia dură a ignoranţei. În timp ce alte ţări alocă milioane de euro zilnic în programe ample de cercetare, autorităţile de la noi aproape că uită chiar şi de existenţa unităţilor de cercetare.

Și atunci, să nu ne mirăm că devenim tributarii importurilor și că randamentul la hectar este sub media europeană, chiar dacă avem printre cele mai mari suprafețe cultivate din Uniunea Europeană. Nu se găsesc resurse bugetare pentru finanțarea cercetării, iar aceasta supraviețuiește datorită valorificării producției din unitățile proprii.

O discuție despre cercetare, bani și viitor cu prof. dr. ing. Mihai Nicolescu, secretarul general al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS).

ev 214 cercetare nicolescu

Cercetarea suferă din cauza subfinanțării

Toată lumea este de acord că, fără cercetare, agricultura oricărui stat, indiferent cât este de avansată, va rămâne tributară deciziilor externe. Din păcate, România nu face excepție deși rezultatele cercetării agricole din țara noastră au fost cândva exportate și apreciate în toată lumea. Cea mai mare problemă rămâne finanțarea deficitară. „Căutăm ca în cadrul celor două Comisii de agricultură de la Senat și de la Camera Deputaților să argumentăm anumite solicitări și cu preponderență la ora actuală se pune problema finanțării cercetării agricole. Suferim în continuare de subfinanțare și cu toate că avem un temei legal - Legea 45, Legea 72 - finanțarea este deficitară, adică perpetuăm același fenomen de a turna apă într-o fântână pentru a avea resursele necesare, la limita supraviețuirii”, spune Mihai Nicolescu.

Nici măcar autofinanțarea, rezultată din cercetare și producție, nu mai asigură decât o foarte mică parte din necesarul de fonduri curente și investiții. „Dacă în anul 1990, la nivelul unităților de cercetare din țară Academia deținea 120.000 de hectare, la ora actuală mai avem în jur de 40.000 de hectare. Mă rog, a fost problema retrocedărilor care au apărut conform legislației în vigoare, dar aceste terenuri asigurau și o bază financiară unităților de cercetare privind dotarea și salariile”, adaugă secretarul general ASAS.

ev 214 cercetare nicolescu 3

2020, an atipic și pentru cercetare

Pandemia a afectat inclusiv activitatea de cercetare. Totul s-a mutat online în luna martie a anului trecut și fiecare institut și stațiune de cercetare subordonată Academiei au fost obligate să ia toate măsurile specifice anti-covid. „Norocul nostru a fost că am putut ține o serie de prelegeri, conferințe, simpozioane online, prin dotările făcute anii trecuți, și atunci am putut să organizăm la distanță aceste întâlniri cu specialiști și cu factorii decizionali; de asemenea domnul președinte (n.r. Valeriu Tabără, președintele ASAS) organizează periodic teleconferințe în sala de consiliu și astfel luăm legătura cu unitățile de cercetare din întreaga țară. Efectiv este un apel nominal în care conducătorii acestor unități își spun păsurile, se dau soluții, se transmit informații și aceasta este o treabă care reduce foarte mult cheltuielile. Vă dați seama ce însemna să vină un director de la o stațiune de la Iași: tren, cazare, or, online poți să ai dialogul direct și constructiv, și găsirea unor soluții adecvate”, spune Mihai Nicolescu.

Cercetare strategică pentru dezvoltarea agriculturii

Începutul anului 2020 a coincis cu elaborarea de către ASAS a unei strategii de dezvoltare a agriculturii românești, la o inițiativă mai amplă coordonată de Academia Română. „La inițiativa guvernatorului Băncii Naționale, Mugur Isărescu, s-a lansat proiectul de strategie în dezvoltare economică a României pe termene scurt, mediu și lung. Practic, se dorește crearea unui model economic cu țintă 2040. Coordonarea la acest nivel s-a făcut de către Academia Română și de directorul revistei Economistul, Constantin Boștină. Conducerea ASAS a elaborat în acest sens strategia referitoare la viitorul agriculturii românești.

De asemenea, ASAS a ținut o permanentă legătură cu Academia Română, cu secția respectivă de specialitate, și periodic s-au dat soluții la anumite fenomene care au apărut în agricultura și zootehnia românești; mă refer la pesta porcină, la pesta aviară, iar secțiile științifice care sunt în Academia noastră, cele nouă - de pedologie, cultura plantelor, horticultură, de industrie alimentară, de mecanizare, de economie agrară - au căutat întotdeauna, prin membrii ASAS, să ofere răspunsuri la problematica apărută”, ne explică Mihai Nicolescu.

Suntem prea săraci ca să acceptăm sfaturi ieftine

Deși e la limita supraviețuirii din punct de vedere financiar, cercetarea românească nu-și dezminte renumele câștigat în aproape o sută de ani. Cu resurse puține și terenul decimat, cercetătorii noștri încă generează performanță în laboratoarele stațiunilor din țară. Mai mult, ASAS derulează, prin structura proprie, proiecte de cercetare împreună cu producătorii agricoli pe diverse probleme care afectează producția, în condițiile în care din ce în ce mai multe substanțe de protecție a plantelor sunt interzise pe piața comunitară. Pactul verde european va impune o serie de restricții pentru agricultură, iar cercetarea trebuie să vină cu un răspuns documentat științific la dilemele fermierilor și să le ofere acestora cele mai potrivite soluții. În aceste condiții, secretarul general al ASAS arată cu degetul spre cei din exteriorul României care ne oferă lecții de bune practici fără să cunoască măcar condițiile specifice ale țării noastre în ceea ce privește microclimatul, solurile și condițiile de cultură. „E adevărat că „drumul spre iad e pavat cu intenții bune”. Cred că și aici apare acest fenomen, în sensul că vin reprezentanții occidentali și ne dau lecții. Vreau să vă spun că în anii trecuți, prin 2016, 2017, a apărut tot așa o idee a unora, conform căreia Academia de Științe Agricole și Silvice ar trebui să aibă un singur institut în care să facă orice sau de toate. Mai mult, au venit în vizită reprezentanții institutului de cercetare din Franța, IRA, să ne spună cum să facem tehnologia, ce agrotehnică să folosim. Și la un moment dat s-a pus următoarea întrebare: domnule director, nu vă supărați, cine a fost înainte? Oul sau găina? Și am explicat foarte simplu: dacă în 1927 academicianul Șișești înființează în România Institutul de cercetări agronomice al țării, în 1947 se înființează IRA în Franța, după chipul și asemănarea ICAR-ului. Și atunci, cine de la cine să învețe? E adevărat că trebuie să ținem cont de noutățile apărute pe plan mondial, dar trebuie să avem decența și să recunoaștem niște realizări deosebite ale înaintașilor noștri. În primul rând, trebuie să explicăm fermierilor ce înseamnă aceste programe, modul în care se pot accesa fondurile europene, pentru că, după cum constatați și dvs. din experiența pe care o aveți în teritoriu, oamenii nu prea știu despre ce este vorba. Or, noi trebuie să găsim un limbaj comun, un limbaj pe înțelesul tuturor, ca oamenii să știe ce-i așteaptă, pentru că, vedeți și dvs., consultanța agricolă este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire!”, argumentează Mihai Nicolescu.

ev 214 cercetare nicolescu 6

Cercetarea poate fi cea mai bună prevenție

După un an extrem de secetos, dublat de pandemia de Covid-19, speranțele fermierilor români se îndreaptă tot către... starea vremii. Ce-i drept, precipitațiile din acest început de primăvară au reușit să mai reducă din deficitul de umiditate din sol. Însă agricultura e un șir întreg și continuu de probleme și măsuri care trebuie luate uneori fără nicio clipă de răgaz, iar soluțiile trebuie să vină din domeniul cercetării. Specialiștii din unitățile de cercetare, la cererea producătorilor agricoli, dar și prin programe proprii, trebuie să anticipeze și să studieze efectele schimbărilor din ce în ce mai accentuate de climă și mediu și impactul lor asupra agriculturii. „Noi la Academie căutăm să argumentăm științific toate deciziile care se iau, căutăm să venim în sprijinul Ministerului Agriculturii cu soluții la toate solicitările. Probleme sunt din toate punctele de vedere, dar noi trebuie, prin toate mijloacele, să găsim soluții. Din fericire, deocamdată sunt premise pentru un an agricol bun. Chiar am văzut niște culturi de grâu pe care se dădeau îngrășăminte și arătau foarte frumos din punct de vedere agronomic. Pe de altă parte, cum spuneați și dvs., probleme au fost, sunt și vor fi întotdeauna. Încă din 1927, de când a fost înființat primul institut de cercetări agronomice al României, sub inițiativa academicianului Gheorghe Ionescu-Șișești, domnia sa și-a făcut studiile în Germania cu niște rezultate deosebite, și atunci a simțit nevoia, întorcându-se în țară, să creeze din punct de vedere genetic și pe latura vegetală, și pe latura zootehnică, cu specii și creații adaptate condițiilor pedoclimatice ale țării.

La inițiativa domnului academician Cristian Hera, anii trecuți s‑au publicat cele trei volume ale jurnalului ținut de dl academician Șișești și, citindu-le, am constatat ce gândire creativă a avut domnia sa. Și dau un exemplu, pe care îl argumentez. Dacă aduc în România un soi din Germania și voi constata că, deși în Germania îmi dă 7-8 tone la hectar, la noi va da 2-3, în mod evident apare întrebarea: de ce? Pentru că acel soi nu era adaptat condițiilor pedoclimatice. Și atunci a apărut necesitatea ca pe solurile țării noastre să se facă aceste cercetări pentru obținerea creațiilor agricole.

La ora actuală, sunt fel de fel de inițiative la nivelul Comunității Europene, în sensul că mulți specialiști din țările europene, din comunitatea europeană, vin să ne dea lecții. Nu spun că nu ar fi utile aceste lecții, dar pe undeva sunt puțin lipsite de cunoașterea realităților țării noastre; mai ales acum, cu noile programe, Green Deal și reducerea consumului de pesticide, nu se ține cont de faptul că în România sunt anumiți dăunători care, dacă nu sunt combătuți, vor diminua semnificativ producțiile. Și toată lumea cunoaște cazul neonicotinoidelor. ASAS a intervenit în acest subiect și, prin președintele Valeriu Tabără, a inițiat, în urmă cu trei ani, cercetări specifice care să argumenteze că folosirea acestor pesticide nu afectează viața albinelor. Bineînțeles că din nou ne-am lovit de piedici, deoarece toate probele de plantă, de albine n-am putut să le analizăm în țară pentru că nu avem un laborator acreditat RENAR. Aceste analize s-au făcut în Germania, în Bulgaria și, după trei ani de cercetări, s-a constatat că influența acestor pesticide este nesemnificativă. Mai mult, argumentăm și prin faptul că numărul de familii de albine a crescut, nu a scăzut, în cei trei ani de studiu, și recent a fost organizată o conferință online în care s-au prezentat rezultatele acestor cercetări. Așadar, subliniez încă o dată necesitatea dezvoltării cercetării agricole în țara noastră, pentru a găsi soluții la toate aceste aspecte care apar inevitabil în practica agricolă”, explică Mihai Nicolescu.

ASAS: surse și resurse umane

Secretarul general ASAS ne-a explicat care este structura instituției și cum funcționează secțiile Academiei: „Precizez că Academia noastră are patru categorii de membri: membri de onoare, membri titulari, membri corespondenți și membri asociați; fiecare secție are repartizat un anumit număr de membri și, în cadrul acestor secții, alegerea unor noi membri se face pe baza unui regulament strict al nostru, adică acced personalități cu realizări deosebite în domeniul referențial. Membrii plini, titulari clar sunt cei care au avut rezultate deosebite în domeniul cercetării agricole; membrii corespondenți și cei asociați sunt cei care ușor, ușor încep să-și spună cuvântul.

Organele de conducere ale Academiei noastre sunt: biroul prezidiului, care reunește personalități precum președintele, cei patru vicepreședinți (doi vicepreședinți remunerați și doi vicepreședinți onorifici) și secretarul general. Organul superior este prezidiul ASAS, în care, pe lângă membrii biroului prezidiului, sunt cei nouă președinți ai secțiilor științifice. Iar organul suprem de conducere al Academiei este Adunarea generală. Din punct de vedere legal, în fiecare an această Adunare generală trebuie să fie organizată cu participarea membrilor. În fiecare an noi trebuie să aprobăm execuția bugetară a anului precedent și bugetul anului următor, atât pentru Academie, cât și pentru fundație, cea care gestionează patrimoniul Academiei. Acum, din cauza pandemiei trebuie să găsim soluții legale să desfășurăm adunarea generală conform prevederilor legale. Drept de vot au membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare. În ultimul an, chiar făceam zilele trecute o statistică, membrii de onoare, titulari și corespondenți sunt în număr de 221 și ne-au părăsit 18 membri, iar alegerile se fac în momentul în care se eliberează, pe cale naturală, un loc de membru din secția respectivă.

Cine dorește să ajungă membru titular al Academiei trece prin toate furcile caudine, începând ca membru asociat, apoi membru corespondent și, în tot acest timp trebuie să demonstreze, prin realizările sale, că merită pe deplin această alegere. Referitor la modalitățile de obținere a unui punctaj între cele trei categorii, se echivalează realizările. Mă refer la creații, publicații, participări la conferințe, simpozioane interne, internaționale. Din cauza pandemiei, anul trecut aceste participări au fost mult diminuate. Sperăm ca anul acesta să fie mai bine.”

ev 214 cercetare nicolescu 5

Salariul minim pentru un tânăr cercetător

În cercetare e mare nevoie de forță de muncă specializată, la fel ca și în celelalte ramuri ale agriculturii. Dar ce-i oferă cercetarea? „Un tânăr absolvent de facultate cu medie foarte bună are capabilitate de cercetare. Dar în momentul în care vine în producție și eu îi ofer salariul minim pe economie, automat se pierde o valoare, în sensul că tânărul preferă să se ducă la o firmă să vândă adidași, firmă care îi pune la dispoziție o mașină și un telefon, și un salariu de două-trei ori cât i se oferă în cercetare. Aici trebuie reglate lucrurile...”, spune Mihai Nicolescu.

Se mai întâmplă un fenomen. Un cercetător se formează în cel puțin zece ani. Statul investește în el, apoi cumva își ia mâna de pe el pentru că, neplătindu-l cu un salariu decent, e foarte posibil ca tânărul să fie cooptat și să accepte oferta unei companii private. „După zece ani, poți să spui că știi câte ceva din domeniul cercetării. Or, aceste două aspecte, reducerea fondului funciar și salariile neatractive, creează disfuncționalități majore. Pentru că cercetarea, vă spun, este ca pescuitul: dacă ți-a intrat microbul în sânge, îl vei avea toată viața. Și țin minte de primul meu șef, domnul Modiga, Dumnezeu să-l ierte, am avut repartiție dublă după terminarea facultății, a trebuit să fac doi ani de stagiatură, am venit în cercetare și în primele zile de serviciu mi-a zis: „Mihai, n‑ai să faci o avere din cercetare”. Și a avut dreptate. „Pot să spun că trăiesc decent, dar din punct de vedere spiritual mă simt împlinit”, mărturisește cercetătorul de la ASAS.

Viitorul e tot al cercetării!

Nevoia de hrană pentru populația în creștere a lumii exploatează la maximum resursele Pământului. E greu de crezut că producția ecologică va suplini cererea din ce în ce mai mare de hrană îndestulătoare. Dar, cu siguranță, biotehnologiile o vor face. Tocmai de aceea este foarte important ca cercetarea, inclusiv cea românească, să fie mult mai bine conectată cu producția și educația agricolă. Iar comunicarea rezultatelor cercetării către potențialii beneficiari, pentru a putea fi transpuse în practică, ar trebui să devină cap de afiș pentru toate institutele și stațiunile membre ASAS. „Vedeți dumneavoastră, «tonul face muzica». Un om, chiar dacă are dreptate, dar nu știe să-și spună punctul de vedere într-o formă, să zicem, diplomatică și lejeră, n-are sorți de izbândă. Or, noi avem la ora actuală un președinte care a împletit armonios știința cu politica, domnia sa a fost și de două ori ministru al agriculturii, deputat de două mandate și cunoaște bine specificul comunicării în politică, pentru că nu oricine poate să perceapă modalitățile de abordare a unor probleme și căile, și mijloacele prin care să ajungi la rezultatul scontat. Domnia sa având rezultate deosebite în cercetarea agricolă, de asta a fost și ales președinte de către comunitatea științifică din Academie, dar, mai presus de toate, Valeriu Tabără a fost un vizionar privind cercetarea geneticii. Da, viitorul se pare că va fi al geneticii și al biotehnologiilor, pentru că vedem unde ne îndreptăm ca populație a Globului, această populație trebuie să fie asigurată cu o hrană îndestulătoare și în același timp de calitate. Dar chiar și aceste creații biologice din domeniul vegetalului au niște limite. Or, dacă noi obținem la grâu o producție de 10-12 tone, în Vest poate să ajungă și la 18 tone pe hectar. Există o limitare și trebuie să găsești căi și mijloace ca să asiguri o producție mai mare, de calitate și se pare că numai genetica și biotehnologiile vor da rezultate în acest domeniu. Chiar acum, în cadrul Academiei, dorim să realizăm două laboratoare în acest domeniu. Sperăm că vom găsi și sursele financiare”, afirmă Mihai Nicolescu.

Fosta-i tu, mecanizare românească...

Fabrică de tractoare am avut, de combine, la fel, de utilaje, nu mai vorbim. Unde și de ce au dispărut toate? Era industria românească un pericol atât de mare pentru concurența externă? Sau România a devenit, după anii 2000 mai ales, o piață atractivă care făcea cu ochiul marilor producători de utilaje agricole ai lumii?!

Cercetătorul Mihai Nicolescu este de părere că toate aceste aspecte au dus la dispariția industriei de tractoare românești. Pur și simplu „nu a fost lăsată” să se dezvolte: „Noi eram un potențial concurent cu fabrica de tractoare. Vă dați seama că totuși noi în ’90 aveam o dotare în jur de 147.000-150.000 de tractoare și care erau înlocuite anual. Or, firmele din Occident aveau tot interesul să își vândă echipamentele tehnice. Și vă dau un exemplu: dacă un tractor U650 în țară îl produceam cu 10.000 de euro, la ora actuală același tractor, cu aceleași caracteristici, îl cumpăr cu 30.000 de euro, deci aveam concurență și poate și „cozile de topor” din țară au făcut ca acești potențiali concurenți să dispară. Aduceți-vă aminte, același fenomen s-a întâmplat cu combinele românești și vă dau un exemplu: eram în stagiatură, făceam un curs de specializare la Ștefănești, unde era director general dl Victor Neagu, un mare mecanizator și un om care a făcut multe lucruri bune pentru agricultură; știind că lucrasem și în cercetare ca student, mi-a propus următoarea treabă: pe o combină românească să montez două seturi de curele Pirelli. Marea deficiență a acelor combine în exploatare era ruperea curelelor, că erau curele făcute în țară, de proastă calitate. Și spre surprinderea mea și a dânsului, am constatat că timp de doi ani n-am avut nicio rupere de curele. Vreau să vă spun că, din punct de vedere conceptual, combinele noastre erau nemaipomenite, adică de multe ori băteau la parametri combinele străine. Iar acum spunem „vai, Doamne, ce-am făcut!”. Cam așa a fost și cu pădurile, cu perdelele forestiere, cu acei copaci de pe marginea șoselei. Se spune: vine viscolul și nu mai pot să circul sau vine zăpada peste sat! Păi, dacă ți-ai tăiat perdeaua de protecție, normal că vine. Dar, mă rog... toate acestea sunt un ciclu care se repetă la 30-40 de ani. Dacă vom avea înțelepciune și bani, le vom reface pe toate”, concluzionează Mihai Nicolescu, secretar general al ASAS.

Articol scris de: CARMEN NICOLAE

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - mai 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Agroserv Măriuța, compania care deține brandul de produse lactate Lăptăria cu Caimac, a debutat vineri, 21 mai 2021, pe piața AeRO a Bursei de Valori București (BVB). Acțiunile sunt tranzacționate sub simbolul MILK. Listarea companiei vine în urma unui plasament privat încheiat pe 26 aprilie 2021 prin care Agroserv Măriuța a atras 19,4 milioane de lei de la investitorii din piața de capital, cea mai mare sumă atrasă printr-un plasament privat de acțiuni pe piața AeRO. Listarea acțiunilor a avut loc la 15 zile lucrătoare de la data închiderii plasamentului, reprezentând cea mai rapidă listare de acțiuni pe piața AeRO.

Clopotel BVB MILK

„Ultima jumătate de an a reprezentat o perioadă efervescentă și plină de realizări pentru Lăptăria cu Caimac. Dacă la finalul lui 2020 am intrat pentru prima dată la Bursă cu emisiunea de obligațiuni, astăzi completăm oferta adresată investitorilor cu listarea acțiunilor. Sunt două momente importante pentru noi, iar răspunsul primit ne arată că în acești trei ani de activitate am reușit să ne poziționăm cu succes pe segmentul de piață pe care îl ținteam, cel premium, și să devenim o companie de interes și din punctul de vedere al participării la capital, nu doar al produselor de calitate. Iar planurile noastre sunt ambițioase și în ceea ce privește viitorul. Fondurile atrase acum ne permit să mergem mai departe cu dezvoltarea stației de spălare sticle și borcane, prin care ne propunem să reciclăm și să reutilizăm ambalajele produselor noastre. În felul acesta ne putem atinge obiectivul principal, ca în 2030 să fim o companie carbon neutral”, a arătat Adrian Cocan, manager de proiect al Lăptăriei cu Caimac.

Adrian Cocan CEO Agroserv Mariuta

Lăptăria cu Caimac are propria fermă de vaci cu lapte în localitatea Drăgoești, județul Ialomița. Fabrica de procesare de ultimă generație, în care s-au investit peste cinci milioane de euro, are o capacitate tehnică de procesare de aproximativ 75 de tone de lapte pe zi, iar tehnicile de procesare moderne permit pasteurizarea laptelui la o temperatură mai joasă decât media obișnuită, pentru a păstra gustul adevărat al laptelui de la vacă și o parte cât mai mare din substanțele nutritive.

Agroserv Măriuța (județul Călărași) a fost înființată în anul 1994 de cunoscutul agricultor Nicușor Șerban, cel care este astăzi președintele Clubului Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă. Până în 2018, când a început procesarea laptelui, societatea administrată de Nicușor Șerban a avut exclusiv activități agricole, cultură mare (grâu, orz, rapiță, triticale, porumb, lucernă și altele, pe o suprafață de 3.000 ha) și fermă de vaci de lapte (cu peste 2.700 de animale). Începând cu anul 2018, a pus în funcțiune o fabrică modernă de lactate și a lansat brandul Lăptăria cu Caimac, un brand care a înregistrat o creștere rapidă în preferințele consumatorilor datorită produselor de înaltă calitate.

Agroserv Măriuța, prima companie din domeniul lactatelor care a listat obligațiuni pe SMT-ul bursei

În aprilie 2021, compania Agroserv Măriuța a derulat un plasament privat prin care a vândut un număr de 431.020 acțiuni la un preț de 45 lei/acțiune. Plasamentul a fost suprasubscris de 3,6 ori, în total fiind înregistrate subscrieri de aproximativ 70 de milioane de lei, în condițiile în care subscrierea maximă pe investitor a fost limitată la un milion de lei. „Agroserv Măriuța este una dintre poveștile de succes ale antreprenoriatului românesc. În mai puțin de patru ani de la reorientarea businessului și crearea produselor Lăptăria cu Caimac, compania reușește să convingă investitorii din piața de capital de soliditatea afacerii și a strategiei de dezvoltare. Echipa Agroserv Măriuța începe astăzi o nouă etapă în dezvoltarea companiei și ne bucurăm că antreprenorii din spatele brandului Lăptăria cu Caimac au ales bursa și investitorii din piața de capital pentru a-și finanța planurile de creștere. Traseul accelerat al companiei la bursă, de la primul pas făcut în decembrie anul trecut cu obligațiuni, la listarea companiei pe piața AeRO din această zi, demonstrează capacitatea pieței de a susține antreprenorii români”, a declarat Radu Hanga, președintele BVB.

Plasamentul privat de acțiuni și listarea au fost intermediate de BT Capital Partners, divizia de investment banking și piețe de capital a Grupului Financiar Banca Transilvania, în calitate de Intermediar și Consultant Autorizat. „Ne bucură să fim parte la povestea de succes a companiei din spatele brandului Lăptăria cu Caimac și suntem onorați că le putem fi alături pe drumul finanțării pe piața de capital. Colaborarea strânsă cu echipa Lăptăriei și autoritățile pieței de capital a făcut posibilă listarea acțiunilor în doar trei săptămâni de la închiderea plasamentului privat, confirmând încă o dată succesul proiectului și misiunea noastră de a asigura liantul între companii, investitori și piață de capital”, a spus Daniela Secară, director general BT Capital Partners.

Agroserv Măriuța a fost asistată în procesul de listare de Schoenherr, una dintre firmele internaționale de avocatură ce activează pe piața din România încă din 1996, oferind consultanță în domenii precum servicii financiare, energie, construcții, retail sau IT&C.

Procesatorul de lactate a făcut primul pas pe piața de capital în noiembrie 2020, când a derulat un plasament privat prin care a vândut obligațiuni denominate în euro, în valoare de trei milioane euro, tranzacționate din decembrie 2020 pe Sistemul Multilateral de Tranzacționare (SMT), sub simbolul MILK25E. Agroserv Măriuța este prima companie cu activitate în domeniul lactatelor care a listat obligațiuni pe SMT-ul bursei.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

La doar 3 km de sediul actualei filiale din județul Constanța, astăzi, 2 noiembrie 2020, NHR Agropartners a organizat ceremonia de începere a construcției pentru o nouă filială. În prezența membrilor din comitetul de conducere, Anamaria Damian - director general, Florin Neacșu - director general adjunct și Răzvan Stanca - director filială NHR Agropartners, echipa constructorului a dat startul oficial de începere a proiectului.

„În ciuda situației provocatoare în care ne aflăm, NHR Agropartners continuă planurile ambițioase de extindere, iar noua filială urmează să se deschidă publicului peste aproximativ opt luni”, a precizat directorul general al companiei, Anamaria Damian.

Locul unde se va construi noua filială se află în localitatea constănțeană Ovidiu, pe drumul județean DJ 228, A190/3, și însumează 30.000 mp dintre care 5.250 mp vor fi amenajați, iar restul urmând a deservi testării și reglării utilajelor agricole. Se construiesc două clădiri care vor cuprinde spații ample de birouri, depozit generos de piese de schimb și atelier reparații utilaje agricole. Atelierul de reparații va cuprinde șase posturi de lucru unde pot fi reparate simultan până la patru tractoare și o combină de cereale. Filiala va beneficia de un spațiu generos de expunere a utilajelor, unde vor fi prezentate inovațiile în domeniu.

Investiția totală se ridică la 1,3 milioane de euro, în afara terenului cumpărat acum ceva timp, iar filiala este planificată a se da în funcțiune în a doua jumătate a anului 2021.

Investiția planificată pentru anul acesta a devenit necesară, având în vedere potențialul agricol al zonei și numărul clienților din zonă. Extinderea filialei actuale nu a fost posibilă din cauza lipsei de spațiu. Singura soluție pentru extinderea și modernizarea filialei din județul Constanța a fost găsirea unei noi locații și construirea unei noi filiale.

Prin punerea pietrei de temelie pentru noua filială NHR Agropartners din județul Constanța, compania continuă planul de acoperire cât mai bine și eficient a zonelor cu potențial agricol din România.

„În construcția noii filiale, o mare importanță este acordată arhitecturii moderne cu spații verzi generoase și utilizarea metalului și sticlei ca materiale de construcție. În noua filială, vor fi prezente spații generoase și moderne unde activitățile se pot desfășura cu rapiditate și ușurință. O atenție deosebită va fi acordată creșterii calității serviciilor post-vânzare, un mediu de lucru ergonomic pentru angajați și o clădire modernă. Investiția de 1,3 de milioane euro reprezintă o etapă planificată cu grijă pe drumul către un succes suplimentar pentru NHR Agropartners”, a arătat Anamaria Damian.

Dealerul de utilaje agricole NHR Agropartners, de 20 de ani pe piața românească, are în prezent 13 filiale cu peste 230 de angajați dedicați la nivel național, dintre care peste 120 de angajați în departamentul tehnic, cu o gamă de utilaje agricole de înaltă tehnologie și cu misiunea de a fi partenerul de încredere al fermierilor.

Noua filială va veni în sprijinul fermierilor din județele Constanța și Tulcea cu servicii și produse de înaltă calitate într-un mediu primitor.

Publicat în Tehnica agricola

Discuția pe care urmează să o citiți am purtat-o la vremea secerișului, la Cenad, în vestul țării, acolo unde l-am găsit ocupat pe inginerul agronom Vasile Târziu. Chiar dacă preocuparea sa actuală este legată preponderent de cultura mare, dialogul nu s-a axat pe această chestiune. Vom vorbi, pe lângă aspecte ce privesc irigațiile și desecările, și despre legumicultură, managementul agricol, marketing,  vânzarea terenurilor, subvenții, Green Deal, asigurări, probleme de personal, destul de multe aspecte ridicate în rândurile care urmează, așa că, lectură plăcută!

„Am început cu 50 de ari, 0,5 hectare, cu legume în câmp, bulboase, în special. În următorul an am mai luat nişte terenuri, grădini în arendă, undeva la 30 de hectare, ca să avem un asolament, şi în câţiva ani aveam cultivate 80-100 de hectare, de legume în câmp, şi restul cereale.”

Reporter: Cam care a fost regimul precipitațiilor în zona dumneavoastră?

Vasile Târziu: În special primăvara am avut probleme, în primele 3 luni, de exemplu pe zona mea, am avut 17 litri în total. În trei luni, faţă de o medie de 58-100 de litri minimum, dar nu faptul că i-am primit; dacă-i primeam, dacă venea o ploaie la 1 mai de 17 litri, schimba tot câmpul. Am primit 17 litri în opt ploi, raportate la 1-2 litri, cea mai mare ploaie a fost de 5 litri, adică foarte puţin. Plantele au rezistat datorită terenului ce-l lucrez, fiind o lăcovişte, un teren mai greu, care reţine apa, deci a păstrat apa. Pe zonele aluvionare lângă Mureş, avem în zona de graniţă terenuri aluvionare care sunt mult mai permeabile şi au pierdut apa.

Regimurile normale, într-un an normal, sunt de 480-500, 550 de litri. Şi venite în fracţii normale, nu venit abundent când nu mai e nevoie, de exemplu acum 3 săptămâni a început să plouă, normal că au avut un efect benefic, în special pentru cerealele de toamnă, care au mai păstrat frunza stindard, au mai avut legături la sistemul radicular, adică o porţie încă avea nevoie de apă şi a fost un bonus, adică a ridicat puţin producţia. Dacă nu veneau acum 3 săptămâni, chit că tardiv au venit, erau clar compromise culturile.

Dar am observat că de vreo 5 ani se simt nişte schimbări la nivel climateric, nu numai la noi, că nu zonal neapărat pe vestul ţării sau raportate pe arealul României, chiar în lume se petrec fenomene atipice, adică nu mai funcţionează clima normal. În zona temperată chiar anotimpurile, din punct de vedere temporal, nu mai respectă perioada. Sunt fenomene care apar brusc, foarte intense, de exemplu ploi în exces cu sute de litri, 100 de litri în decurs de o oră și jumătate, sau secete pe perioade de trei luni, fără ploaie, în momentul în care toate plantele, în special primăvara, au nevoie de foarte multă apă pentru a se dezvolta, pentru a forma fructul, adică produsul final, deci avem parte de foarte multe interacţiuni care ne fac să ne gândim foarte bine la ce facem în viitor.

Reporter: Mă gândesc că, tocmai de aceea, ca să ai apa când îţi trebuie sau când e nevoie pentru cultură, trebuie să ai parte de sistem de irigaţii. Şi de asta şi apreciam faptul că Clubul Fermierilor Români, din care faceţi parte şi dvs., s-a gândit să realizeze un studiu pe zona aceasta pentru a utiliza canalele de desecare, lângă care suntem şi noi acum, şi pentru irigaţii, nu numai pentru desecare. Cu dublu sens, cum se spune.

Vasile Târziu: Câmpia de vest e o zonă depresionară, mai ales partea spre pusta maghiară, adică Câmpia Panonică, e un teren mai greu şi mai jos. El a fost pus în valoare începând inclusiv din Imperiul Austro-Ungar, prin drenare s-au creat canale – cum e canalul Bega, cum e canalul Aranca, aici în zona noastră, au drenat zona ducând apa în Tisa, în Mureş, în Dunăre chiar. Şi ANIF-ul, ca structură, prin anii ’60-’70  a realizat un sistem de desecare care este extraordinar, el, în mod normal, dacă funcţionează corect, asigură drenajul apei din zonă în condiţii de ploi în exces, fiindcă solul nefiind permeabil, el absoarbe o parte din apă, restul apare în depresiuni în exces şi se pierd culturi. Acum, tot sistemul ăsta nu a mai fost investit în el de 30 de ani.

Reporter: Asta voiam să întreb: de când n-au mai fost curăţate canalele?

Vasile Târziu: Noi am realizat un proiect prin care prin anumite proiecte la nivel european să se aloce bani pe partea de vest, fiindcă partea de vest a fost cumva ocolită. Toate fondurile care au venit s-au dus în sistemele vechi de irigaţii, şi care au fost mai uşor să le pună la punct când infrastructura a fost creată. La noi nu s-au alocat bani, şi dorim să se aloce şi în partea de vest bani, pentru a repune în funcţiune toate sistemele de desecare, că nu sunt ireversibile, că se pot folosi şi pentru a aduce apă în teren pe canalele respective. Trebuie anumite proiecte, inginereşte făcute.

Reporter: Tocmai de aceea am înţeles că aţi avansat ideea şi aţi pus la dispoziţia Ministerului Agriculturii un studiu făcut de USAMV a Banatului din Timișoara, chiar pentru a realiza aceste lucruri.

Vasile Târziu: Da, şi sperăm să se ţină cont de studiul respectiv, care e real, adică e făcut de oameni competenţi, şi să se aloce în viitor o măsură cu fonduri europene, şi prin intermediul structurilor statului, a ANIF-ului şi al fermierilor. Ulterior, ne vom constitui în nişte asociaţii, să întreţinem sistemul şi să-l punem în funcţiune, să funcţioneze la parametri maximi.

Reporter: De altfel, am auzit chiar o veste bună din partea ministrului Agriculturii, a ministerului şi a guvernului, că vor fi investiţi bani nu numai pentru irigaţii, ci şi pentru partea aceasta de desecare şi utilizarea lor şi pentru irigaţii, dacă tot se investeşte şi se reabilitează. Sigur, va trebui făcute şi staţii de pompare pe aceste canale – eu n-am văzut nicio staţie pe aici.

Vasile Târziu: Nu, ele au acţionat gravitaţional, adică colectarea apei se face gravitaţional, așa sunt gândite canalele. Tot aşa se poate invers, ca să pompezi apa. Staţii există, staţiile trebuie renovate şi puse în funcţiune. Sunt staţii – nu le-aţi văzut dvs., dar sunt staţii de pompare, staţii puternice. Avem aici în zonă un canal de desecare, magistrală, în care printr-o anumită staţie se introduce din Mureş apă, pe un areal destul de mare, pe 40.000-50.000 de hectare, şi într-o altă parte scoate în Mureş apa. Adică dacă e nevoie drenează zona, dacă e nevoie de apă se poate introduce.

Reporter: Sau când Mureşul este prea mare, se poate...

Vasile Târziu: Asta, da, în cazuri de inundații, dar mai rar se întâmplă. Mureşul e un râu destul de mare, când se încarcă cu apă o magistrală-canal, nu face faţă. Doar că mai scade puțin, raportat la debit, cred că ajută, e o idee bună şi asta.

Reporter: Pentru că ne aflăm aici şi am şi văzut combinele la treabă, să discutăm şi de producţii, pentru că anul acesta  cred că cine va obţine o medie de 5 tone la grâu poate fi fericit. Aveţi zone calamitate?

Vasile Târziu: Da, avem. Chiar şi aici, în lanul lângă care ne aflăm, partea înnegrită este un grâu care la un moment dat a pierdut legătura, la nivel radicular, cu apa şi el efectiv la momentul ăsta e supercopt. Rahisul e foarte scurt, avem spice vizibile cu un rahis foarte scurt, cu câteva boabe. Boabele alea sunt unele care sunt formate şi sunt încă bune şi toate putregaiurile şi restul au apărut pe el fiindcă el, nemaifiind viu, v-am şi explicat, aşa se manifestă, se înnegreşte. Şi am început de două zile să recoltăm grâul, am intrat în toate solele, le-am cam luat la rând pe cele afectate, undeva la 4-4,4 tone, exact la limita costurilor de producţie, inclusiv dacă vin şi cu costuri adiacente, nu ne acoperim chiar toate costurile la nivel de hectar.

Reporter: Mai ales pentru cei care respectă tehnologia şi își programează să obţină 7-8 tone la hectar și au costuri de producție mai mari.

Vasile Târziu: Da, o medie între 3300 – 3400 de lei la hectar cu tot cu indirecte, adică tot ce înseamnă cheltuieli adiacente în cadrul fermei, raportate la unitatea de suprafaţă. Problema e că vin scadenţele, toţi fermierii au nişte scadenţe la costurile pentru producţiile din toamnă care sunt în perioada lunii iulie, şi sunt foarte mulţi bani. Neavând producţie, neavând ce vinde, de obicei am făcut şi contracte future, contracte făcute din iarnă pe anumite cantităţi, exact în ideea să avem bani să plătim la momentul campaniei. Fiindcă fermele care s-au dezvoltat în ţara românească sunt fermele care au făcut investiţii: au profitat de proiecte sau au profitat de nişte împrumuturi bancare sau leasinguri, tot împrumuturi, credite pentru utilaje. Alea toate se înglobează în cheltuielile pe unitatea de suprafaţă.

Reporter: Şi trebuie plătite imediat după seceriş.

Vasile Târziu: Da, sunt două perioade în care avem plăţi de făcut pentru pesticide, pentru tot ce s-a cumpărat pentru producţia din toamnă plătim în perioada iulie-august, de obicei iulie, şi în toamnă, septembrie-octombrie, sunt cheltuielile pentru culturile de primăvară. Şi ele au o anumită scadenţă. Dacă nu se plăteşte, se pierd discounturile, care sunt destul de însemnate, sau chiar execuţiile la nivel de fermă.

„Strategiile se fac la Bruxelles, dar noi trebuie să susţinem din ţară, să avem oameni foarte buni, ca să vadă, să adapteze strategiile la nivelul ţării noastre. Şi trebuie o flexibilitate şi din partea Bruxelles-ului faţă de noi, fiindcă e cu totul altceva. România are o anumită tipologie.” 

Reporter: Când și cum ați început să vă ocupați de agricultură?

Vasile Târziu: În 1993. Eram student, ne-am apucat, eu cu fratele meu, cu familia, de agricultură pe suprafaţă mică. Am început cu 50 de ari, 0,5 hectare, cu legume în câmp, bulboase, în special. În următorul an, am mai luat nişte terenuri, grădini în arendă, undeva la 30 de hectare, ca să avem un asolament, şi în câţiva ani aveam cultivat 80-100 de hectare, de legume în câmp, şi restul cereale. Am muncit foarte mult, toată familia, inclusiv soţiile noastre, noi locuim la un loc, familia noastră în fond e o familie mare.

Reporter: Soţiile, tot în domeniu?

Vasile Târziu: Da, soţia mea a terminat cu mine mecanică agricolă şi fratele meu, inginer agronom, împreună cu soţia, care a terminat tot agronomia. De altfel, ne-am cunoscut în facultăţi.

Reporter: Mă gândesc că acum n-aţi renunţat la „prima iubire”, cum se spune, legumicultura.

Vasile Târziu: Ne-am redus foarte mult, nu-i vorba de profesionalism, e vorba că am vrut să mă exprim de hobby. Eu menţin anumite culturi, în special un soi autohton, un soi de usturoi de Cenad, care e foarte căutat în zonă, până la Timişoara se cunoaşte că are nişte calităţi deosebite faţă de toate soiurile de usturoi, şi eu caut să-i menţin genetica şi cultiv cam 20 de ari, 0,2 hectare, lângă casă, şi noi îl întreţinem. Fiindcă forţa de muncă e o problemă în zonă, foarte mulţi oameni au plecat în Occident, lucrează în Occident, şi atunci lucrăm în regie proprie. Adică, chiar noi ne implicăm în a săpa şi a curăţa usturoiul ăla. Şi îl menţin ca soi, în fiecare an îl selectăm, facem o selecţie riguroasă ca să obţinem din punct de vedere morfologic să avem acelaşi tip violaceu de usturoi, are nişte caracteristici deosebite. Și nu datorită cantităţilor, ci calităţii în special şi conţinutului de substanţe uscate foarte ridicat faţă de celelalte, care necesită depozitări în frig, usturoiul de Cenad până la un an rezistă cu coadă, legat într-un mediu uscat, într-o magazie, şi are o calitate deosebită. De exemplu, referitor la cantitate pentru mujdei – dau exemplu acum – ai nevoie de câţiva căţei, dar are aciditate, are toate elementele înglobate acolo. Nu oxidează...

Reporter: Mă gândesc că au cam dispărut fabricile de legume-fructe de prin zonă şi probabil că şi de asta aţi renunţat. La vremea aia, sigur că se căutau foarte tare legumele şi nici cu desfacerea nu putem să spunem că e atât de bine organizată încât să poţi să ai o siguranţă a faptului că produci ceva şi vei reuşi să scoţi bani. Aşa cum se întâmplă de altfel şi la celelalte...

Vasile Târziu: Dacă ne referim doar la fabricile pentru prelucrarea legumelor, toate fabricile noastre au cam dispărut. Din păcate, nu mai avem fabrici de ulei suficient, nu mai avem fabrici de zahăr, cam totul se importă în ţară, şi e o problemă.

Reporter: S-au concentrat în mâna unor multinaţionale care le-au închis şi au mai lăsat câteva.

Vasile Târziu: Normal nu le-au închis, e impropriu spus le-au închis. Ele s-au închis singure, fiindcă într-o concurenţă cu noi tehnologii şi cu costuri de producţie mai scăzute faţă de cele vechi, care nu s-au retehnologizat, ele trebuiau retehnologizate pentru a fi în top cu ce e în zilele noastre. Se putea face treaba. Din păcate, piaţa de desfacere a legumelor se raportează la marketuri de dimensiuni mari, vând în magazine, şi e mult mai uşor să aduci din import cantităţi mari. Ar trebui toate produsele dintr-un bazin legumicol, depozitate, să apară un depozitar care să ţină în condiţii bune produsele şi să le redistribuie spre magazine; fiindcă pieţele volante au cam dispărut, sunt tot mai restrânse. Şi cantităţi mari nu se pot vinde...

Reporter: Practic, bazinele legumicole cu tradiţie au cam dispărut, au rămas doar...

Vasile Târziu: Noi avem în ţară câteva. Chiar aici în zonă, tomnatic, zona de cernoziomuri, avem încă oameni care ar cultiva, sunt oameni care muncesc. Sunt impedimente din cauza fluctuaţiilor mari de preţ, a lipsei unei pieţe care să aibă o continuitate permanentă, nu cu fluctuaţii, pentru că un ciclu agricol este un ciclu de viaţă. În fond, un ciclu de vegetaţie a grâului e raportat la ciclul de viaţă a unui om, adică doar într-un singur an poţi să faci ceva la el sau poţi să modifici. Dar de obicei nu putem, că nu suntem în industrie, unde poţi pe linia de producţie să modifici ceva. Aici, odată făcut un lucru, dacă l-ai greşit nu mai poţi să-l retractezi, nu mai poţi să modifici. E viaţă şi lucrezi efectiv cu viaţă.

Reporter: Așadar, aţi pornit în ’93, aminteaţi, uşor-uşor, şi aţi ajuns acum la o suprafaţă pe care o exploataţi împreună cu familia şi cu fratele, de...?

Vasile Târziu:  Pe 2.552 de hectare lucrăm, nu ştiu dacă e atât de importantă suprafaţa, important e cum lucrezi şi ce productivitate ai. Suprafeţele poţi să le măreşti, se găseşte încă teren în zonă, fiindcă terenul nu e spectaculos, terenul nu e de o productivitate deosebită, trebuie intervenit şi foarte atent lucrat solul respectiv. Noi avem soluri foarte grele în anumite zone, în anumite momente trebuie să ai o forţă teribilă ca într-o perioadă scurtă să prelucrezi solul respectiv, şi asta înseamnă costuri. Îţi trebuie tractoare de capacitate mare şi implicit costuri ridicate.

Reporter: Am pus întrebarea pentru că aici, în Banat, şi mai ales în judeţul Timiş, sunt foarte mulţi „investitori” străini veniţi, au cumpărat, unii au lucrat terenul, alţii nu l-au lucrat, alţii mai mult au fost pentru a specula preţul, au cumpărat ieftin – vor să vândă scump la un anumit moment, şi tocmai de aceea iată şi Legea vânzării terenurilor a fost modificată de curând, aşteptăm promulgarea de la preşedinţie. Cum vedeţi modificările?, dacă ştiţi ceva de modificările acestea. Au fost voci care au spus: „Dar de ce ne impozitaţi 90% dacă vindem mai devreme de 8 ani?”

Vasile Târziu: Dacă vorbim la trecut, Legea 17, prima dată când a apărut nu a avut – după mine, deci e doar o părere de-a mea – efecte pozitive neapărat. A venit şi tardiv şi n-a fost creată pentru a bloca anumite specule referitor la tranzacţiile cu terenuri agricole. Ea într-adevăr a îngrădit nişte posibili cumpărători care să vină de undeva din afară cu capital, dar oricum, ea a făcut efectiv o reclamă la vânzarea de teren prin afişajele pe care le-a făcut. În schimb, modificarea legii e destul de dură, adică e aplicată într-adevăr tardiv, fiindcă s-a cam aşezat la nivel de ţară, s-au aşezat terenurile, să spun aşa, terenuri care în ultimul timp au fost cumpărate pentru a fi revândute s-au revândut şi au apărut ferme cu adevărat agricole, care sunt lângă noi, sunt vecini cu noi, lucrează, chiar învăţăm de la unii, ei învaţă de la noi, fiindcă se adaptează zonei. Nu ştiu dacă legea are efecte neapărat pozitive pentru fermierii români şi pentru ţară. Nu ştiu, oricum eu o văd şi puţin dură şi nu pot să mă exprim, poate greşesc, neconstituţională, fiindcă îngrădeşte vânzarea de terenuri agricole în condiţii, de exemplu, de necaz; o fermă ajunge la necaz sau ai nevoie de nişte bani, şi un teren proaspăt cumpărat e foarte greu să-l revinzi, înţelegeţi? Trebuie găsite nişte modalităţi de aplicare a legii să fie puţin flexibilă, nu lăsat liber – doar flexibilă.

„Comunitatea Europeană, în ideea mea, e un capitalism modern, nu-i un socialism. În cadrul socialismului se aplică identic, la fiecare ţară, se raportează aceleaşi politici. Sunt impuse. Aici trebuie raportate la fiecare ţară în funcţie de mediul climatic, în funcţie de mediul geopolitic, în funcţie chiar de bogăţia ţării, de PIB-ul ţării.”

Reporter: Oricum am da-o, tocmai din cauza acestor situații nefericite prin care a trecut agricultura anul acesta, secetă şi aşa mai departe, plus şi anii, trecuţi, dar mai cu seamă anul acesta, fermierii renunţă la a mai practica agricultura, în condiţiile în care nu este profitabilă şi vin datoriile, care se răstoarnă peste dumnealor şi aceștia nu reuşesc să facă faţă.

Vasile Târziu: Aşa este. Sincer, toţi avem temere de viitor. Viitorul e foarte incert, nu-i sigur nimic. La nivel, de exemplu, de Europă, noi facem parte din Comunitatea Europeană şi nu ştim efectiv ce se întâmplă de la anul! Nu-i clar! Orice fermier doreşte să ştie cel puţin înainte cu un an, pentru a-şi forma un asolament, să facă nişte cheltuieli, chiar creditări. Nu ştim ce se întâmplă cu subvenţia, cum va fi raportată, cum o primim, în ce condiţii! Dacă condiţiile în care trebuie să luăm banii respectivi sunt atât de drastice şi atât de „verzi” încât să nu le poţi realiza, îndeplini! Deci totul este incert.

Reporter: De altfel, am văzut chiar ieri sau alaltăieri, la intervenţia ministrului agriculturii Oros, la Consiliul Agrifish (Formațiunea Agricultură și Pescuit a Consiliului Europei, n.r.), dacă tot aţi adus aminte de povestea asta, că se doreşte plafonarea voluntară de către fiecare ţară a subvenţiilor, ceea ce înseamnă că poţi să plafonezi sau nu – adică este un lucru care rămâne la decizia fiecărei ţări şi, sigur, această plafonare voluntară care s-a stabilit de anul trecut, înainte de alegerile europarlamentare, a stabilit că poţi să nu plafonezi în condiţiile în care ai acei 10% din plăţile directe date pentru fermierii mici. O redistribuire...

Vasile Târziu: O redistribuire, o parte, da. Cum a fost şi în vechiul PAC, în PAC-ul actual, undeva la 5-6% era o redistribuire către fermierii mici; să crească cota respectivă, eu sunt de acord. Dar ca să retractezi subvenţia la fermele care s-au capitalizat, fermele care sunt moderne şi care în fond produc 70% din producţia ţării?!, şi aduc la PIB atâţia bani, trebuie gândit foarte bine. Dacă s-a lăsat libertatea asta, statul român trebuie să se gândească să adaptăm ceea ce ni se potriveşte. De altfel, cota de profit la multe ferme înseamnă chiar subvenţia în sine. În condiţiile din anul ăsta, în care producţiile la cerealele păioase sunt atât de mici, în care greu îţi scoţi chiar costurile de producţie, pierderea subvenţiei ar însemna faliment pentru multe ferme, care sunt îndatorate: au leasinguri, au costuri, salarii tot mai mari.

Reporter: Pentru că aţi amintit ceva mai devreme de salarii tot mai mari, de oameni, de forţa de muncă, în agricultură a devenit o problemă majoră. Aşa cum ne uitam în vestul ţării şi cum am asistat de altfel în ultima vreme la venirea muncitorilor în România, exodul lor în pandemie înapoi către locuri de muncă teoretic bine plătite – cu ce rămân, asta dumnealor ştiu! –, povestea este cu forţa de muncă în agricultură şi că din ce în ce mai greu găseşti oameni. De asta vă şi întreb: cei pe care-i aveţi acum angajaţi sunt de mai multă vreme sau aţi reuşit să mai şi împrospătaţi?

Vasile Târziu: Sunt de mai multă vreme. Ultimul „băiat” pe care l-am angajat este la mine de trei ani. Am forţă de muncă, ca vârstă suntem între 30 şi 50 de ani, am oamenii buni, cei mai buni din zonă, am căutat să-i selectez şi să am oameni buni şi-mi fac treaba cu ei, dar, sincer, din spate nu vine nimic. De un an nu a venit niciun tânăr să întrebe „aveţi de lucru pentru mine?” sau să zică „vreau să învăţ!”, că mulţi au învăţat în fermă, aici la mine, s-au format în fermă. Utilajele sunt tot mai performante, a fost nevoie chiar şi de un an ca să înveţe să utilizeze utilajele. Dar tineri din spate nu vin, chiar dacă nu sunt pregătiţi profesional, nu vor, nu ştiu... nu acceptă. Şi salariile sunt occidentale, eu pot să spun că salariile sunt aliniate la salariile din Occident, cel puţin în vestul ţării.

Reporter: Şi vorbim de utilaje şi tehnică modernă care nu mai costă „2 lei”, ci sunt sute de mii de euro fiecare utilaj.

Vasile Târziu: Da. Sunt costuri foarte mari, foarte greu amortizabil, foarte greu amortizezi un utilaj pe care-l iei nesubvenţionat – să nu vorbesc de proiecte. Dacă le cumperi în leasing, ai nişte costuri. Atunci necesită şi un operator de calitate pe el, pentru a-l proteja. Din păcate, sunt tot mai greu de găsit. Şi tineri sunt, avem tineri, îi vedem în jurul nostru, toată lumea vrea să termine studii superioare, foarte bine, dar e nevoie şi de operatori pe utilaje agricole, şi nu numai în domeniul agricol, peste tot; sunt oameni care ar putea să trăiască dintr-o meserie. Dacă o faci profesional bine şi eşti corect, poţi să întreţii o familie dintr-o meserie, dau exemplu: electrician, mecanic, tâmplar chiar, zidar. Sunt meserii bune. Dar că să atingi performanţă, trebuie să te pregăteşti. Adică, prin şcoli profesionale, cu oameni buni care să-i înveţe pe cei tineri.

Reporter: Clubul Fermierilor Români, din care faceţi şi dumneavoastră parte, a lansat de curând: Clubul Fermierilor – Broker de asigurări şi Broker de cereale, cel de-al doilea element foarte important, pentru că aminteaţi şi dvs. ceva mai devreme de o siguranţă a ceea ce se întâmplă anul următor, şi asta e dată până la urmă de siguranţa unei culturi, indiferent de ce se întâmplă – că vin inundaţii sau că avem secetă, omul trebuie să-şi asigure cultura şi să aibă siguranţa că va fi despăgubit. Iată câteva elemente pe care Clubul şi le-a propus să le facă pentru fermieri.

Vasile Târziu: Da... există o piaţă a asigurărilor. E foarte bine că te poţi constitui într-un grup în care să-ţi asiguri culturile, dar toţi fermierii caută cele mai bune poliţe pentru zona lor. Fiecare zonă are un specific climateric, deci alegerea se face la nivelul fermierului. E normal să ştii dinainte, cu cel puţin un an, ce o să se întâmple. Oferte să vină bune, singurul lucru, şi siguranţa plăţii. Firmele care cumpără să respecte contractul şi noi, la rândul nostru, să respectăm oferta noastră în ce priveşte calitatea. E prematur să se discute chiar acum de preţ. 

Reporter: Comisia Europeană a lansat pactul verde european, Green-Deal, prin care se doreşte creşterea suprafeţei cu agricultură bio, ecologică, reducerea cu 50% a utilizării de către fermieri a pesticidelor, reducerea cu 25% a îngrăşămintelor şi aşa mai departe. Sunt lucruri bune pentru cei care folosesc din abundenţă, dar România, trebuie să înţelegem, n-a folosit niciodată la media europeană, nici îngrăşăminte, nici pesticide, ei chiar utilizează peste 2,4 kg pe hectar, la noi media e undeva la 0,8 kg/ha. Cine trebuie să aplice povestea asta? Adică fiecare ţară aplică de la nivelul la care e sau... cum vedeţi toată această poveste?

Vasile Târziu: Exact cum aţi spus în legătură cu plafonarea, cu subvenţiile, exact aşa ne raportăm şi la nivelul ăsta, la fiecare ţară, chiar dacă face parte dintr-o comunitate, dacă privește din punctul de vedere al mediului, să spun, social; Comunitatea Europeană, în ideea mea, e un capitalism modern, nu-i un socialism. În cadrul socialismului se aplică identic, la fiecare ţară se raportează aceleaşi politici. Sunt impuse. Aici trebuie raportate la fiecare ţară în funcţie de mediul climatic, în funcţie de mediul geopolitic, în funcţie chiar de bogăţia ţării, de PIB-ul ţării. Nu poţi să aplici drastic nişte corecţii, să le aplici brusc într-o ţară care e foarte greu să se redreseze după aceea. Pot fi greşite lucrurile, trebuie făcut un studiu foarte aprofundat să vezi dacă se poate ca o fermă să susţină politicile aplicate la noi. De exemplu, retragerea a jumătate din pesticide. Am înţeles că sunt toxice – am înţeles. Dar trebuie treptat făcute şi înlocuite cu ceva. Fermierul foarte greu se adaptează la ceva nou, adică să faci agricultură bio nu e chiar simplu. Eu fac pe o suprafaţă mai mică, undeva la 10% din suprafaţa lucrată, nu am extins-o de 8 ani, în ideea că dacă cu adevărat vrei s-o faci ecologic, nu-i uşor. Greu controlezi anumite culturi. Strategiile se fac la Bruxelles, dar noi trebuie să susţinem din ţară, să avem oameni foarte buni, ca să vadă, să adapteze strategiile la nivelul ţării noastre. Şi trebuie o flexibilitate şi din partea Bruxelles-ului faţă de noi, fiindcă e cu totul altceva. România are o anumită tipologie. Referitor şi la politici, şi la terenuri, şi la forţă – cum aţi şi spus: noi n-am aplicat erbicide şi pesticide mulţi ani din cauză că nu am avut suficienţi bani. În ţările respective, subvenţiile din agricultură care veneau direct de la stat au făcut ca ei să aibă 5 tratamente. Sunt nevoiţi. De exemplu, Anglia sau ţările nordice, unde nivelul pluviometric e la o mie de litri pe an, în fiecare săptămână plouă, trebuie să intervină cu fungicide, fiindcă altfel pierd producţiile, alea realizate la 10 tone – fiindcă-i apă. Ceea ce noi n-am avut anul ăsta. Deci trebuie adaptat. Şi, într-adevăr, solurile României nu sunt atât de infestate şi n-au reziduuri, faţă de ceea ce se întâmplă dincolo. Rezultă asta chiar în urma studiilor, după ce au fost luate probe din sol. Fiindcă aplicând din anii ’60 cantităţi mari de fungicide, insecticide, toate se regăsesc...

Reporter: Au rămas şi fără buruieni în momentul acesta!

Vasile Târziu: Da. Rezerva de seminţe din sol de buruieni s-a epuizat – nu se epuizează total, dar ținem cont că pe un sol care-i lucrat destul de bine, într-un metru pătrat de sol, pot exista până la 1 milion de seminţe. În orice moment, în stratul fertil. Chiar dacă nu vezi buruieni. Dincolo, probabil că s-au cam restrâns, din cauza aplicării multor fungicide şi erbicide.

Reporter: De la ceea ce aţi amintit mai devreme, mi-am adus aminte, domnule ing. Vasile Târziu, de faptul că, anul trecut, nu s-au mai făcut demersuri pentru derogarea tratamentului cu neonicotinoide la floarea soarelui – la porumb s-a mai dat câte ceva – dar asta doar pentru că a fost o decizie emoţională a celor din Vest, acolo poate au fost probleme, pentru că aveau tratament foliar la floarea-soarelui, să zicem, cu neonicotinoide, pe când la noi problema era doar de tratament la sămânţă. Şi iată...

Vasile Târziu: Cu o cantitate foarte mică. Eu nu sunt un specialist neapărat să pot să susţin că nu are niciun efect nociv asupra albinelor, dar logic gândit, de la nivelul seminţei prin translocarea la nivelul plantulei în momentul răsăririi a unei cantităţi foarte mici de insecticid, până la maturare el se pierde, fiindcă planta îl metabolizează, în planta până la 6 frunze la floarea-soarelui nu vei mai găsi imidaclopridul în protoplasmă. Deci sunt sigur, după mine, că n-are niciun efect nociv asupra albinelor.

Reporter: De altfel, până şi apicultorii au recunoscut acest lucru, altfel dumnealor n-ar mai fi venit de zeci de ani în acelaşi loc, de multe ori vin şi deja s-a legat o prietenie cu fermierul care-i primeşte în pastoral. Bănuiesc că şi la dvs. e la fel, vin aceiaşi în fiecare an.

Vasile Târziu: Avem deja apicultori de 10 ani care vin pe anumite zone la mine şi ne cunoaştem, şi nimeni, nici ei nu cunosc dacă... bineînţeles, ei ar vrea – logic! – să nu se aplice nimic, să fie o floarea-soarelui pe care nu s-a aplicat niciun fungicid. Nu ştiu dacă l-au găsit în miere sau a făcut vreo daună la nivelul albinei. Noi când aplicăm tratamentele la floarea-soarelui totdeauna avem o relaţie cu ei şi le aplicăm înainte de a înflori floarea-soarelui, deci când nu apar albinele. Așadar, nu există daună, cel puţin pe floarea soarelui. La rapiţă s-ar putea, că ea înfloreşte mult mai devreme.

Reporter: Dacă ar fi s-o luaţi de la început, v-aţi apuca din nou de ce aţi făcut până acum? De agricultură?

Vasile Târziu: Da. Dacă aş lua-o de la început, cu cumulul de cunoştinţe de acum, da. Fiindcă în ’93 aveam doar studii făcute în facultate, educaţia primită de acasă în spiritul muncii, noi de copii am muncit, am fost condiţionaţi să muncim. Provin dintr-o familie de ţărani intelectuali, tatăl meu fiind inginer agronom, am învăţat de la el foarte multe, un om foarte bine pregătit. Sincer, tot de asta m-aş apuca, fiindcă agricultura mi-a dat satisfacţii, nu financiare, în decursul anilor, ci în special spirituale şi sufleteşti. Agricultura înseamnă viaţă, înseamnă că nu te poţi plictisi, fiindcă în fiecare moment apare câte un incident fericit sau nefericit care te supune la teste şi, pentru a ieşi din impas, trebuie să depui efort şi intelectual, şi fizic, de multe ori.

Reporter: Când v-a luat tata pentru prima oară în câmp?

Vasile Târziu: De copii. Chiar când nu am avut forţă fizică aveam grădini acasă, toată lumea în Banat avea grădini mari, de 20-30 de ari, şi toate erau cultivate în special cu legume, şi fiecare om se ducea pe piaţă, asta era viaţa la ţară în anii ’70. Avea câte o grădină din care trăia. Şi am fost cu el pe câmp, în trăsură – ţin minte – prima dată la 3-4 ani.

Reporter: Şi pe tractor când aţi urcat? Că bănuiesc că de asta aţi ales mecanica agricolă, că probabil ...

Vasile Târziu: Iniţial, eu mă ocupam de electronică, deci sunt pasionat de tânăr de electronică, am depanat televizoare, dar m-am orientat datorită tatălui meu, el m-a influenţat, a zis: hai să ne apucăm – în ’93 – de agricultură. El fiind pensionat de boală, am început din facultate. În anul III de facultate am luat un tractor de 45 CP şi utilaje după el.

Reporter: Îl mai aveţi?

Vasile Târziu: Îl am în fermă, n-o să-l dau niciodată, fiindcă-i primul nostru tractor. Şi cu el ne-am apucat de legumicultură. Ulterior, am mai luat un tractor de 45, unul de 65, toate, vechi, le-am pus în funcţiune fiindcă sunt pasionat de mecanică, şi cu ele am început şi mergem în continuare cu altele. Din 2008 am schimbat sistemul de maşini, au venit proiectele pe FEADR în 2009, am accesat un proiect şi s-a schimbat cu totul câmpul şi calitatea lucrărilor.

Reporter: Şi, sigur, a crescut şi producţia pe care aţi obţinut-o pe hectar tocmai datorită tehnologiei şi tehnicii agricole pe care aţi utilizat-o, că una era să tragi cu un tractor de 65 CP două sau trei trupiţe, plugul cu două trupiţe sau cu trei, şi alta...

Vasile Târziu: Şi nu numai. Şi calitatea muncii, a muncitorului, că am lucrat efectiv, ştiu ce înseamnă tractor, combina C 14, am muncit foarte mult pe utilajele astea, în fiecare an le reparam, reparaţii capitale, fiindcă nu rezistau. Într-adevăr, nu aveau fiabilitate. Tractoarele din ziua de azi sunt fiabile, dar într-adevăr, la nişte costuri de mentenanţă destul de ridicate, dar productivitate e teribilă, şi condiţiile de muncă.

Reporter: Aveţi vreun regret?

Vasile Târziu: Niciun regret faţă de ceea ce am făcut în viaţă. Niciun regret. Am regrete pentru anumite momente din viaţă în care am fost încercat, dar nu mă refer la ceea ce am făcut în viaţă. Niciun regret nu am. Doar satisfacţia că rămâne cuiva sau continuă, probabil, băiatul meu, băieţii mei, că şi fratele meu are doi băieţei şi-i consider ca şi pe copiii mei. Deci alte regrete nu am, numai doar nişte regrete care... că nu am făcut probabil la momentul oportun anumite lucruri – în afară de agricultură.

Reporter: Care e cea mai mare bucurie?

Vasile Târziu: Sănătatea copilului meu, fericirea lui şi a familiei mele. Sunt cele mai însemnate lucruri pentru mine. Restul sunt efemere, necesare, dar efemere.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Interviu

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat calendarul sesiunilor pentru depunerea de proiecte PNDR în anul 2020.

Măsurile/submăsurile, lunile în care vor avea loc lansările sesiunilor de depunere a proiectelor în cadrul PNDR 2014-2020, precum și alocarea financiară estimativă pentru fiecare măsură și submăsură sunt detaliate mai jos și în foto.

În lunile iunie și iulie, pomicultorii, tinerii fermieri și cei din zonele montane, interesați de accesarea fondurilor europene, vor putea depune proiecte pe submăsurile „Înființarea grupurilor de producători în sectorul pomicol”, „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, precum și „Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”. De reținut, pentru sM 4.2 „Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”, sesiunea va fi organizată doar pentru investiții noi în abatoare de capacitate mică în zona montană.

sM 17.1 „Contribuții la primele de asigurări”: 11 mai - 30 noiembrie, 15.000.000 euro;

sM 5.1 „Sprijin pentru investiții în acțiuni preventive menite să reducă consecințele dezastrelor naturale, evenimentelor adverse și evenimentelor catastrofale”: 11 mai – 31 iulie, 13.039.804 euro;

sM 5.2 „Sprijin pentru investiții în refacerea terenurilor agricole și a potențialului de producție afectate de dezastrele naturale, de condiții de mediu adverse și de evenimente adverse”: 11 mai – 31 iulie, 3.677.431 euro;

sM 4.3 „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea și adaptarea infrastructurii agricole și silvice – componenta irigații”: iunie - 43.700.259 euro;

sM 4.2 „Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”: iunie - 12.000.000 euro;

sM 9.1a „Înființarea grupurilor de producători în sectorul pomicol”: iunie - 1.985.644 euro;

sM 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”: iulie - 43.022.207 euro;

sM 3.1 „Sprijin pentru participarea pentru prima dată la schemele de calitate”: august - 2.008.739 euro;

sM 3.2 „Sprijin pentru activitățile de informare și de promovare desfășurate de grupurile de producători în cadrul pieței interne”: august - 4.072.493 euro.

Publicat în Știri

Sondajele ultimilor ani arată că piața echipamentelor agricole second hand din România își păstrează tendința ascendentă. Este, fără îndoială, o piață în continuă dezvoltare, care are din ce în ce mai mult de oferit, dorința de „înnoire” a parcului de tractoare, combine și alte mașini agricole fiind tot mai vizibilă în rândul tuturor fermierilor.

Jucătorii de pe piața echipamentelor agricole second hand au înregistrat un număr mai mare de cereri, însoțite însă de așteptări mai mari în ceea ce privește performanța produselor și serviciile post-vânzare. „Dacă facem o comparație brută, statistică, pe utilaje la mâna a doua am înregistrat creștere în ultimii ani, în fiecare an cu aproximativ 10-15%. Există tendința ca orice vânzare să vină la pachet cu o cumpărare. De exemplu, în grupul Schröder, firma-mamă din Germania, sunt foarte puține afaceri doar cu vânzare. Majoritatea sunt însoțite de cumpărarea unui produs second hand. Acesta e trendul viitorului – buy-back-ul să fie prezent la toate tranzacțiile și atunci, automat, parcul și numărul de utilaje va crește”, arată Adrian Tănasie, manager utilaje second hand în cadrul companiei Mewi.

Scopul serviciului buy-back la Mewi este de a impulsiona piața și de a veni în sprijinul fermierilor. „Nu ne dorim să ținem prea mult pe stoc produsele achiziționate prin buy-back, iar principalul obiectiv e să nu pierdem bani. Prin urmare, nu vrem să câștigăm foarte mult, ci să nu pierdem”, a adăugat Adrian Tănasie.

Marca și prețul, criterii importante

În ceea ce privește cumpărătorii de echipamente agricole second hand, reprezentantul Mewi spune că nu există neapărat un profil clar definit. Fermierii optează pentru achiziționarea utilajelor de ocazie atunci când nu dispun de o sumă foarte mare de bani și au încredere în compania de la care cumpără. În principal, este vorba de fermierii mai mici.

Atunci când vorbim de preferințe, criteriile de alegere sunt subiective. Fermierii români sunt, în general, atașați de o anumită marcă. „Dacă unui client îi place o marcă, vine pentru a cumpăra exact acel produs. Deși încercăm să îi facem și alte propuneri, de multe ori nu reușim să îi schimbăm optica. Nu este interesat de alte produse, nu te ascultă, nu acceptă”, ne-a spus Adrian Tănasie. Apoi intervin alte câteva aspecte, dintre care probabil cel mai important este prețul. Cumpărătorii români caută prețul cel mai mic, fără a omite însă alte aspecte importante cum ar fi anul de fabricație și orele de funcționare. Se caută echipamente cât mai noi și cu ore de funcționare cât mai puține.

Cerințele nu sunt deloc puține, iar companiile fac uneori eforturi pentru a-și păstra poziția în piață și pentru a-și mulțumi pe deplin clienții. „Percepția clienților din România e diferită de, să spunem, cea a clienților din Germania. Fermierii germani sunt obișnuiți să meargă, să vadă utilajul și starea în care este acesta. Negociază niște reparații, după care își asumă cumpărarea. La noi, clienții au altă abordare. Ei cred că, dacă îl cumpără de la o reprezentanță, utilajul e perfect. Și atunci, foarte mulți au diverse cerințe după vânzare. Un client avizat, de oriunde din Europa, nu pune așa problema. Odată ce a ieșit cu produsul din curte, de unde l-a cumpărat, nu mai vine cu solicitări ulterioare. La noi încă există „lupta” asta și multe discuții după vânzare. Sigur, mai lăsăm și noi de la noi, dar nu chiar tot, pentru că atunci pierdem bani. Aceasta este poate cea mai dificilă etapă”, precizează reprezentantul Mewi.

Cele mai multe cereri înregistrate sunt pentru tractoare de putere medie, între 150 CP și 200 CP, combine și apoi alte utilaje agricole.

Avantaje pentru fermieri, ratele și garanția

Achiziția oricărui produs trebuie să aducă, în primul rând, avantaje clientului. Un beneficiu oferit de Mewi este vânzarea în rate. „Unul dintre avantajele clienților care vor să cumpere utilaje de ocazie este acela că vindem și în rate. Desigur, există câteva condiții care trebuie îndeplinite. De asemenea, nu vindem ca o societate de leasing, ci e mai degrabă un fel de ajutor, pe o perioadă de un an, un an și jumătate. De pildă, dacă un fermier ne spune că vrea să cumpere un anumit tractor, dar nu dispune momentan de suma necesară, îi putem propune să ne dea un avans, o rată anul acesta și două anul viitor”, punctează Adrian Tănasie.

Totodată, există loc de negociere, astfel încât clientul să fie mulțumit. Astfel, unul dintre principalele puncte forte ale Mewi este încrederea pe care clienții au dobândit-o în companie de-a lungul timpului. „Oamenii care știu sau au auzit despre noi ne caută. Vor să cumpere de la noi pentru că au încredere. Există un istoric pozitiv, pentru că niciodată nu întoarcem spatele fermierilor și le ascultăm dorințele și cerințele chiar și după livrare. Facem de multe ori compromisuri, în funcție de situație și de cum este pusă problema. Mai ales dacă vorbim de clienți fideli, cu care colaborăm de multă vreme. Chiar dacă pe moment, din punct de vedere financiar, pierzi, câștigi la următoarea vânzare. Încercăm să nu fim rigizi, ci cât mai maleabili”, afirmă managerul utilaje rulate - Mewi, care a arătat un alt detaliu deloc de neglijat, garanția produselor. „Toate utilajele la mâna a doua care pleacă de la noi sunt însoțite de garanție”, a punctat Adrian Tănasie.

Prognoze și strategii pentru 2020

Adrian Tănasie, manager utilaje second hand în cadrul Mewi: „Trendul va fi în continuare ascendent, trebuie doar să ținem pasul, să păstrăm echilibrul între achizițiile făcute și vânzările realizate”. Astfel, Mewi își propune să dezvolte și mai mult departamentul dedicat, cu reprezentanți în fiecare dintre filialele din țară.

Din strategia de promovare a produselor nu poate lipsi mediul online, în care compania este prezentă pe mai multe platforme și plănuiește să-și extindă și mai mult prezența, aceasta oferind o mai mare vizibilitate internațională, lucru confirmat de tranzacțiile încheiate în Europa și în afara granițelor UE, în țări precum Irak, Moldova sau pe piața din Asia.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

Cu ocazia auditului realizat anul trecut și dat publicității în 2019, în cazul Agenției Domeniilor Statului (ADS), Curtea de Conturi a României (CC) a depistat, printre altele, neconcordanțe care au dus la o „denaturare a informațiilor din situațiile financiare”, cu o valoare estimată de 258 de milioane de lei, se precizează în Raportul public al instituției.

„Agenția Domeniilor Statului a menținut unele diferențe nejustificate între suprafețele de teren cu destinație agricolă din evidențele financiar-contabile și evidențele de fond funciar ale instituției, respectiv necorelarea datelor de fond funciar gestionate de Direcția de administrare patrimoniu cu datele de fond funciar de la nivelul unor reprezentanțe teritoriale, aspecte care au condus la o denaturare a informațiilor din situațiile financiare încheiate de ADS la 31.12.2017, cu o valoare estimată de 258 de milioane de lei”, potrivit raportului Curții de Conturi, transmis Parlamentului în data de 15 martie 2019.

Documentul cuprinde concluziile acțiunilor de audit efectuate în anul 2018 asupra conturilor de execuție întocmite pentru exercițiul bugetar al anului 2017 și asupra modului de administrare a patrimoniului public sau privat al statului și a unităților administrativ-teritoriale.

În plus, conform aceluiași raport, încă nu a fost clarificată situația patrimonială a peste 8.000 de hectare aflate în administrarea ADS.

Situația patrimonială a unor suprafețe de teren agricol, de cel puțin 8.023,5 ha, aflate în administrarea ADS, dar neexploatate de instituție, pentru care au fost emise titluri de proprietate de autoritățile publice locale, nu a fost clarificată”, se precizează în document.

Tot la ADS, conform raportului CC, în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului „au fost prezentate date și informații incomplete și incorecte cu privire la bunurile imobile (terenuri) administrate de ADS atât în ceea ce privește componența, cât și valoarea acestora (ADS)”.

În condițiile în care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) (la pachet cu instituțiile din subordine) ocupă locul al III-lea în topul ordonatorilor principali de credite, cu cele mai mari alocări de credite bugetare (17.036 de milioane de lei sau 11,35% din bugetul de stat), după Ministerul Muncii și Justiției Sociale (MMJS), cu alocări totale de 35.794 de milioane de lei (23,84% din bugetul de stat), și Ministerul Finanțelor Publice (MFP), cu alocări totale de 18.462 de milioane de lei (12,29% din bugetul de stat), era și normal ca auditorii Curții de Conturi să acorde o atenție deosebită problemelor constatate în instituțiile menționate. 

Nereguli au fost constatate și la Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) – structura centrală, respectiv la Agenția Națională pentru Zootehnie „GK Constantinescu” (ANZ), asupra cărora vom reveni.

Probleme și mai mari, la APIA

Și în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), instituție care gestionează fondurile europene FEGA și care are cel mai mare grad de absorbție din România, unul de peste 99 la sută, s-au descoperit nereguli. Mai puține ca număr la nivel central, mai multe la centrele județene. În ceea ce privește însă valoarea sumelor cu privire la care au fost depistate probleme, Curtea de Conturi a informat doar asupra situației de la nivel central, nu și cu privire la cea din teritoriu.

Concret, în document se precizează că, în cazul APIA (sediul central), printre altele, entitatea citată „nu a înregistrat sau a înregistrat eronat în evidența tehnico-operativă debitele/accesoriile rezultate din acordarea sprijinului financiar de la bugetul de stat, situație care a condus la înregistrarea și menținerea nejustificată, peste termenul legal, în soldul contului «Decontări din operațiuni în curs de clarificare» a sumei de 1,858 mii lei”.

De asemenea, APIA la nivel central „nu a clarificat menținerea în evidența contabilă a unei datorii de natură comercială, în sumă de 19.659 mii lei (n.r. - peste 19,6 milioane de lei), neefectuând o analiză de specialitate pentru stabilirea situației juridice și economice a respectivei operațiuni și neînregistrând această sumă în conturile contabile corespunzătoare”.

În ceea ce privește centrele județene ale APIA, auditorii Curții au constatat că „au existat cazuri în care s-au efectuat plăți necuvenite reprezentând ajutoare de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură”, situație despre care atât șefia agenției, cât mai mult ministrul Agriculturii în exercițiu, Petre Daea, ar trebui să dea explicații.

Mai exact, potrivit raportului, vorbim de efectuarea unor plăți necuvenite reprezentând ajutoare de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură unor solicitanți (persoane juridice) care nu îndeplineau condițiile de acordare a acestei forme de sprijin financiar, aflându-se în stare de dificultate financiară (cazul depistat la CJ APIA Bacău). Totodată, s-au făcut plăți necuvenite ca urmare a declarării eronate a suprafețelor de teren agricol de către beneficiari, precum și a neaplicării rezultatelor controalelor efectuate pe teren asupra suprafețelor de teren agricol declarate de beneficiari la cererile de acord prealabil de finanțare/de plată (situație constatată la CJ APIA Bihor).

În aceeași ordine de idei, auditorii Curții de Conturi au considerat drept necuvenită acceptarea la plată a unor ajutoare de stat pentru reducerea accizei la motorină utilizată în agricultură, în condițiile în care pe numele solicitanților erau emise procese-verbale de debit în baza OG nr. 14/2010 și care se aflau în perioada celor trei ani calendaristici de la data încasării sumelor necuvenite pentru ajutoarele de stat acordate în perioada 2013 (cazul CJ APIA Covasna), respectiv pentru neîncadrare în suprafața totală aferentă culturilor cu același consum (cazurile CJ APIA Covasna și CJ APIA Gorj).

Nu în ultimul rând, auditorii au catalogat efectuarea unor plăți drept necuvenite, reprezentând ajutoare de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură, ca urmare a declarării unor suprafețe mai mari decât cele reale (cazurile CJ APIA Hunedoara, CJ APIA Ialomița, CJ APIA Mehedinți și CJ APIA Suceava), cât și a acordării ajutoarelor unor beneficiari care au avut și discounturi financiare/cantitative de la furnizorii de carburant (cazul CJ APIA Ilfov).

Curtea de Conturi, cu ochii pe acordarea ajutorului de stat în sectorul creșterii animalelor

Potrivit aceluiași raport al Curții de Conturi a României, tot la APIA s-au constatat nereguli privind acordarea ajutorului de stat în sectorul creșterii animalelor. Mai exact, acestea se referă la declararea, în cererea unică de plată a subvenției, a unui număr mai mare de animale decât cele deținute efectiv (cazul CJ APIA Arad).

O altă problemă depistată în acest context a fost „decontarea nejustificată a cheltuielilor pentru un ajutor de stat în cazul serviciilor prevăzute pentru determinarea calității genetice a raselor aferente, pentru un efectiv de animale mai mare decât cel deținut” (cazul CJ APIA Cluj).

De asemenea, s-au constatat nereguli privind acordarea ajutorului de stat în sectorul creșterii animalelor ca urmare a acordării de ajutoare de stat în sectorul creșterii animalelor unor beneficiari, fără documente justificative. „În timpul auditului, deficiențele au fost remediate parțial prin transmiterea către DSVSA a bazelor de date privind REN pentru beneficiarii serviciilor (CJ APIA Gorj)”, explică auditorii.

Nu în ultimul rând, s-au constatat nereguli în contextul acordării de ajutor de stat necuvenit pentru întocmirea și menținerea registrelor genealogice ale raselor de animale, în condițiile deținerii unui efectiv de animale mai mic decât cel prevăzut de lege (cazul CJ APIA Suceava).

„În ceea ce privește creanțele provenite din sume plătite în mod necuvenit, s-au identificat situații în care nu s-au calculat, înregistrat și raportat, prin situațiile financiare încheiate la 31.12.2017, dobânzi și penalități de întârziere, aferente debitelor din subvenții necuvenite neîncasate în termen (CJ APIA Brăila), precum și accesorii datorate de către beneficiari ai ajutoarelor de stat care au fost încasate în mod necuvenit (CJ APIA Covasna)”, menționează în plus auditorii Curții de Conturi.

Totodată, precizează aceștia, CJ APIA Suceava „nu a realizat venituri la bugetul de stat, constând în debite pentru care entitatea nu a efectuat demersurile legale în vederea transmiterii la ANAF pentru urmărire și încasare sau debite pentru care nu au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere, conform prevederilor legale, pentru perioada cuprinsă între data scadenței și data transmiterii acestora la ANAF”.

Recomandările Curții de Conturi pentru șefia entităților din subordinea MADR în scopul eliminării abaterilor, erorilor și deficiențelor care nu au putut fi corectate/eliminate pe parcursul misiunilor de audit financiar se referă la recuperarea sumelor acordate necuvenit sau nelegal, corectarea erorilor de înregistrare în evidența contabilă, cunoașterea exactă și reflectarea corespunzătoare în evidențele tehnico-operative și financiar-contabile a valorii reale a bunurilor imobile care alcătuiesc patrimoniul instituției, monitorizarea atentă a proceselor de inventariere a tuturor elementelor patrimoniale la termenul prevăzut de lege, inițierea demersurilor pentru modificarea corespunzătoare a Anexei nr. 3 la HG nr. 1705/2006 în acord cu actele normative de transmitere a dreptului de administrare a bunurilor din domeniul public al statului, precum și cu valorile stabilite în urma acțiunii de reevaluare.

2018 a fost un an al consolidării procesului de modernizare a activității Curții de Conturi

În Raportul public pe anul 2017 sunt prezentate, într-o manieră sintetică, rezultatele misiunilor de audit public extern (financiar, al performanței și de conformitate) efectuate de Curtea de Conturi la entitățile cuprinse în programul pe anul 2018, inclusiv rezultatele auditului public extern efectuat de Autoritatea de Audit asupra fondurilor europene care vizează exercițiul bugetar 2017.

Anul trecut, Curtea de Conturi a efectuat 1.670 de misiuni de audit financiar, 30 de misiuni de audit al performanței și 572 de misiuni de audit de conformitate, acțiuni realizate la un număr de 2.522 de entități.

„2018 a fost un an al consolidării procesului de modernizare a activității Curții de Conturi a României prin dezvoltarea unei culturi instituționale a transparenței și a deschiderii către dialog, iar calitatea rapoartelor a întărit poziția auditului public și încrederea partenerilor noștri și a societății în managementul responsabil al finanțelor publice. Curtea de Conturi rămâne un partener implicat în demersul instituțional și legislativ de identificare a celor mai bune soluții care să contribuie la gestionarea eficientă a resurselor bugetare”, a declarat Mihai Busuioc, președintele Curții de Conturi a României.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2000 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, Raportul public al Curții de Conturi pe anul 2017 a fost transmis Parlamentului în data de 15 martie 2019.

Publicat în Știri

Atât Constantin Duluțe, acționarul majoritar al Agricost SA cu 99% din total (restul de 1% fiind în portofoliul unei companii conduse tot de acesta), cât și Cătălin Gheorghe Bologa, directorul general al Agenției Domeniilor Statului (ADS), au declarat în exclusivitate pentru Revista Fermierului că nu există vreo intenție de preluare de către un fond de investiții străin/un român în numele unei astfel de entități a societății care administrează o exploatație agricolă de 57.000 de hectare, formată în jurul unor terenuri luate în concesiune de la ADS în Insula Mare a Brăilei (IMB).

Că nu știu nimic despre această intenție despre care s-a tot vorbit în ultima perioadă în presă au confirmat telefonic pentru Revista Fermierului atât ministrul Agriculturii, Petre Daea, cât și secretarul de stat al MADR, Daniel Botănoiu. Presa locală din Brăila (și nu numai) a preluat informațiile-bombă dintr-un articol publicat la finele lunii decembrie a anului trecut în jurnalul de tranzacții mirsanu.ro, potrivit cărora un fond suveran de investiții din Abu Dhabi s-ar pregăti să achiziționeze pachetul majoritar de acțiuni al unuia dintre cei mai mari jucători din agribusiness-ul românesc, în cadrul unei tranzacții estimate până la 270.000.000 de euro.

În plus, decizia de a publica acest articol menit să facă lumină în noianul de informații din piață s-a bazat și pe detaliile primite de noi, pe surse, în urmă cu 24 de ore, dar și în 11 ianuarie 2018, informații conform cărora un fost manager de top al unei mari companii de agribusiness face demersuri de due dilligence pentru achiziția pachetelor majoritare ale unor mari exploatații din România (Agricost, respectiv Intercereal), respectiv că ar prelua poziția actualului administrator Agricost, Lucian Buzdugan. Mai mult, că Agricost ar fi fost deja vândut a fost informația zilei de miercuri, 21 februarie 2018, una confirmată la finele unei conferințe de presă chiar de către șeful unei mari organizații profesionale din agricultură.

Pentru corecta informare a publicului cititor, acționarul majoritar al Agricost a precizat totuși pentru publicația noastră că are în vedere eventuale parteneriate cu investitori străini/români (în numele acestora) pentru a atrage diverse capitaluri, dar nu că ar lua în calcul vânzarea de pachete majoritare de acțiuni ale companiei sale.

Nevoia de dezvoltare, implicit de linii de creditare, a Agricost este clară, fapt relevat inclusiv de contractarea de societate de la EximBank - S.A. a unei scrisori de garantie bancară în valoare de 100.000 de lei, cu o perioadă de valabilitate începând cu ianuarie 2018, conform Hotărârii nr. 22 din data de 20 decembrie 2017 a adunării generale extraordinare a asociaților.

„Nu, nu este vorba că vreau să vând (n.r. - pachetul majoritar de acțiuni/acțiuni al/ale Agricost către un investitor străin/român în numele unui străin). Discuții sunt; multe companii s-au interesat. Eu sunt interesat de un parteneriat, să atrag ceva investiții. De atunci nu s-a perfectat nimic. Doar la nivelul discuțiilor, dar nu aș putea spune... Am discutat cu foarte mulți; patru companii până acum, dar nu. Vin, se documentează, întreabă, dar nu s-a perfectat nimic”, a precizat Duluțe pentru Revista Fermierului. „Nu s-a pus problema de vânzare (n.r. - a acțiunilor) nicicum; doar parteneriat dacă ar fi, dar nu vânzare. Pentru moment, nu este nimic concret. (...) Nu (n.r. - nu este vorba de fondul suveran Mubadala, ca potențial investitor).”

El a mai precizat că nu știe care este motivul din spatele acestor zvonuri lansate în piață și a spus că dacă va decide să vândă acțiuni, nu va cere punctul de vedere nimănui.

„De ce sunt zvonurile în piață? Dar cine poate opri zvonurile? Am avut discuții, dar nu s-a hotărât nimic. Au venit oamenii, s-au interesat, au întrebat, dar nu de acum, de doi-trei ani. Nu mă deranjează (n.r. - propagarea zvonului). Fiecare crede ce vrea. Dacă voi face ceva, nu voi cere părerea. Eu vând niște acțiuni, nu vând teren. Terenul îl ia statul”, a conchis Constantin Duluțe.

„Nu ne putem da un astfel de acord”, Bologa, ADS

Pe lângă punctul de vedere al șefului Agricost, cel al ministrului Daea, cât și al secretarului de stat Botănoiu, directorul general al ADS a confirmat și el pentru Revista Fermierului că nu este la curent de existența unei astfel de inițiative (due-dilligence privind cumpărarea iminentă a pachetului majoritar de acțiuni și acoperirea redevenței și datoriilor către ADS ale societății citate mai sus), precum și că o astfel de mutare nu poate fi făcută fără ca ADS, MADR și alte instituții să-și dea girul.

„N-am auzit, sincer (n.r. - de o eventuală preluare a unui pachet de acțiuni Agricost de către un investitor străin/român în numele unui străin). Nu am nicio informație. Nu ne putem da un astfel de acord (n.r. - de preluare a unui pachet de acțiuni Agricost). Dacă avem dat în concesiune sau în arendă teren, suprafețele în cauză nu se pot nici vinde, nici tranzacționa, nici plasa, nici subînchiria, nici subconcesiona. Ca atare, dacă este terenul nostru, este exclus așa ceva. Dacă este terenul lui privat, este treaba lui ce face cu el”, a afirmat Cătălin Gheorghe Bologa. „Este teren proprietatea statului. ADS îl administrează. Este dat în concesiune și cu asta-basta. Dacă ei (n.r. - Agricost) vor să facă ceva, nu pot face”.

În ceea ce privește zvonurile lansate în piață, Bologa a mai precizat că unele informații vehiculate „sunt mai corecte, altele mai puțin corecte”.

„Știm cum este piața informațiilor”, a conchis acesta.

Informația privind preluarea Agricost ar proveni din piața de fuziuni și achiziții. Sorin Dogaru, în locul lui Lucian Buzdugan?

MirsanuÎn data de 21 decembrie 2017, jurnalul de tranzacții mirsanu.ro vehicula informația potrivit căreia un fond suveran de investiții din Abu Dhabi s-ar pregăti să achiziționeze pachetul majoritar de acțiuni al unuia dintre cei mai mari jucători din agribusiness-ul românesc, în cadrul unei tranzacții estimate până la 270.000.000 de euro. Pe lângă brandul Intercereal, cel mai des menționat de autor era însă numele Agricost.

„O companie în spatele căreia se află un fond suveran de investiții din Abu Dhabi este aproape de a semna achiziția unuia dintre principalii jucători locali din agricultură, potrivit informațiilor disponibile pentru jurnalul de tranzacții mirsanu.ro”, se preciza în articol. „Surse din piața de fuziuni și achiziții estimează că tranzacția ar putea ajunge până la 250 - 270 mil. euro. Ținta de achiziție ar putea fi grupul Agricost Brăila, controlat de către omul de afaceri Constantin Duluțe. (...) Investitorul care poartă negocierile de achiziție are în spate unul dintre fondurile de investiții suverane ale emiratului Abu Dhabi, susțin sursele citate, care adaugă că este vorba despre un acționar al grupului bancar italian UniCredit, care deține a cincea bancă din România”.

Conform aceluiași articol de presă, în acest caz ar fi vorba despre fondul suveran Mubadala, un gigant global cu active totale sub administrare de peste 126,7 miliarde USD, care are în portofoliu parteneriate și investiții în diferite sectoare la UniCredit, managerul global de investiții Carlyle (activ în România în sectorul de explorare și producție din Marea Neagră), Borealis, OMV (în România prin Petrom), EDP (activ în România în sectorul energiei eoliene), CEPSA, BP, Investcorp sau compania aerospațială Virgin, fapt infirmat pentru noi chiar de către Duluțe.

„Mubadala a fost creată ca o platformă globală de investiții pentru a realiza viziunea celui considerat a fi părintele Emiratelor Arabe Unite, șeicul Zayed bin Sultan Al Nayhan”, se mai scria în articolul publicat de portalul mirsanu.ro.

Deocamdată, nimeni nu știe cine este personajul care ar negocia în numele străinilor. Ce poate fi precizat până la acest moment este faptul că surse apropiate publicației noastre mărturiseau la mijlocul lunii ianuarie a.c. că locul vestitului Lucian Buzdugan ca administrator al Agricost avea să fie luat de Sorin Cezar Dogaru, fost manager general al diviziei de agricultură InterAgro.

Contactat telefonic de redacția noastră, Dogaru dezmințea însă informația la acea dată.

„Nu, nu ați auzit bine, absolut deloc (n.r. - că ar prelua locul lui Lucian Buzdugan). Dezmint informația. Mie nu-mi place să apar prin ziare, prin reviste, cu chestii din acestea. Ați auzit greșit”, a afirmat Sorin Cezar Dogaru la acea vreme.

Potrivit M.Of. 625 din 14 februarie 2018, Societatea Agricost – S.A. transmitea o notificare către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vederea depunerii textului actualizat al actului constitutiv al societății comerciale Agricost – S.A. și care a fost înregistrat sub nr. 2658 din 05 februarie 2018, fără însă a preciza ce anume s-a hotărât în textul actualizat și numărul hotărârii.

În precedenta ediție a M.Of. 623 din 13 februarie 2018. modificările erau precizate însă în mod clar, și anume că acționarii aprobă completarea obiectului secundar de activitate al societății cu codul CAEN "8559 - Alte forme de învățământ n.c.a.”, actualizându-se astfel actul constitutiv al societății „conform modificărilor aduse prin prezenta hotărâre”, în speță hotărârea 1 din data de 30 ianuarie 2018.

Duluțe pentru Revista Fermierului, în 2017: „Anual, în Insula Mare a Brăilei producem peste 400.000 de tone de produse agricole”

Ca și în cazul lucernei produse în Insula Mare a Brăilei (IMB) și exportate în mare parte în țări din Orientul Mijlociu (circa 35.000 de tone), și în cel al grâului produs de Agricost circa 80 la sută din totalul obținut este comercializat peste graniță, a precizat pentru publicația noastră șeful companiei, Constantin Duluțe, cu ocazia Zilei Câmpului care a avut loc la centrul de excelență DuPont din Insula Mare a Brăilei.

Ca urmare a cererii tot mai mari de grâu cu un grad înalt de proteină, solicitare venită din partea traderilor, agronomii din IMB au adaptat tehnologia și au trecut la fracționarea azotului.

„Anual, în Insula Mare a Brăilei producem peste 400.000 de tone de produse agricole. O parte din ele rămân pentru consum intern, iar o parte pleacă la export. (...) Reușim să obținem un grâu de foarte bună calitate. În ultimul timp, marii cumpărători ridică problema proteinei. De aceea, am fost nevoiți să schimbăm tehnologia – fracționarea azotului – care contribuie la creșterea procentului de proteină din grâu. Piața românească, industria românească, nu are capacitatea de a absorbi întreaga cantitate. Ca urmare, ca și în cazul lucernei, și în acest caz facem export. Comercializăm peste graniță 80 la sută din grâul obținut”, a mai declarat, pentru Revista Fermierului, Constantin Duluțe.

În ceea ce privește politica investițională a Agricost, Duluțe a precizat că în ultimul an s-au băgat bani în instalații de dedurizare a apei, într-un centru de distribuire a hranei pentru muncitori, dar și într-o stație de deshidratare a lucernei.

„Politica firmei noastre este de a investi încontinuu, astfel încât să ne menținem la nivelul la care am ajuns și, de ce nu, să ne depășim condițiile în care la momentul acesta lucrăm. În anul care a trecut, un obiectiv principal de investiții a fost construirea a 30 de stații de dedurizare a apei, în așa fel încât să reducem cantitatea de substanțe la hectar și cantitatea de apă pe care o administrăm. Bineînțeles, îmbunătățim și calitatea apei pe care noi o folosim la tratamentele fitosanitare. De asemenea, pentru oameni, am investit un centru de distribuire a hranei. Mai exact, am externalizat pregătirea mâncării pentru 1.000 de persoane. De aici, hrana pleacă spre punctele de lucru în caserole, în așa fel încât fiecare salariat să primească această mâncare proaspătă și într-un timp util, rezonabil”, a mărturisit Duluțe. „An de an, gândim noi scheme pentru a crește valoarea adăugată a producției, iar fabrica de deshidratare a lucernei face parte din această gândire a noastră. O investiție atât de mare nu este la îndemâna oricărui fermier, având în vedere că ne-a costat peste 13 milioane de euro (n.r. - în condițiile unei cifre de afaceri anuale de 77 milioane euro). Aceasta se va amortiza într-un timp destul de lung. Obținem însă o lucernă de calitate foarte bună, având în vedere că procentul de proteină la marfa pe care noi o livrăm depășește 22 la sută, ceea ce este mult mai mult decât produce soia. O a doua problemă este că faptul că zootehnia din România nu este dezvoltată, că nu avem putere de cumpărare pentru lucernă pe piața internă, fapt pentru care suntem nevoiți să facem export în țările din Orientul Mijlociu”.

Conform precizărilor șefului Agricost, în cadrul companiei lucrează 1.000 de oameni, angajați care „au niște salarii decente”.

„Acești o mie de oameni, la rândul lor, au acasă de întreținut o familie cu două și trei persoane. Asta înseamnă că noi asigurăm un trai decent la peste 3.000-4.000 de oameni din județ”, a conchis Constantin Duluțe.

Întrebat fiind de un jurnalist Revista Fermierului câte dintre cele peste 26.000 de exploatații agricole cu personalitate juridică din România care au în proprietate suprafața agricolă utilizată sunt deținute într-o formă sau alta de străini, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a răspuns că în două luni va finaliza o analiză a terenurilor deţinute la noi în țară de resortisanți de peste hotare, în acest moment fiind în posesia doar a unor date parţiale.

„E pământul ţării şi trebuie să ştim pe mâinile cui se află acest pământ. Lucrăm la date, avem date parţiale în momentul acesta, pentru că ele sunt foarte greu de individualizat, având în vedere faptul că în numele altora sunt terenurile respective. Sper ca în maximum două luni, să avem situaţia foarte clară la nivelul ţării pentru că este o problemă de interes naţional, să cunoaştem care este situaţia în România foarte exact”, a precizat șeful MADR în cadrul unei conferinţe organizate de Institutul Naţional de Statistică (INS) la mijlocul lunii ianuarie a.c., în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele Anchetei Structurale în Agricultură 2016 (ASA 2016).

Primele 10 persoane juridice care încasează subvenții pentru agricultură în România au capital din afara Uniunii Europene (finanțări libaneze, chineze etc.), conform declarațiilor eurodeputatului PPE, Daniel Buda.

„Primele 10 firme care sunt cu subvenţiile nu sunt din Uniunea Europeană, sunt din afara UE, sunt libanezi, chinezi ş.a.m.d. Noi exportăm subvenţiile în afara spaţiului UE”, a declarat Buda, citat de agenția națională de presă Agerpres.

Până la momentul publicării articolului, cei de la serviciul de presă al Mubadala Investment Company, din Abu Dhabi, UAE, nu au dat curs solicitării noastre de a primi informații lămuritoare.

Publicat în România Agricolă

În cadrul unei conferințe de presă pe care europarlamentarul PPE, Daniel Buda, a susținut-o marți, 13 februarie 2018, la Bistrița-Năsăud, acesta a afirmat, citat de Agerpres, că primele 10 persoane juridice care încasează subvenții pentru agricultură în România au capital din afara Uniunii Europene (finanțări libaneze, chineze etc.).

„Primele 10 firme care sunt cu subvenţiile nu sunt din Uniunea Europeană, sunt din afara UE, sunt libanezi, chinezi ş.a.m.d. Noi exportăm subvenţiile în afara spaţiului UE”, a declarat Buda, citat de agenția națională de presă.

Potrivit afirmațiilor sale, nu mai puțin de 43 la sută din suprafața agricolă de la noi din țară se află, sub o formă sau alta, în proprietatea străinilor. Amploarea pe care a luat-o această situație neplăcută, în viziunea sa, i-ar transforma pe români în „căpșunari la ei acasă”.

„România este dată ca exemplu în Parlamentul European, cu vânzarea terenurilor: 43% se află în mâinile străinilor. Sunt profesor de drept, vă spun aşa: eu sunt proprietar pe acel teren, astăzi produc pe acel teren ce vreau, dacă vreau. (...) Dar de mâine, nu mai produc nimic în România şi mănânci numai de la mine din Germania sau din Olanda, sau din alte state. Aici este problema, faptul că acest teren va rămâne în nelucrare, pe deoparte, şi o să mănânci numai ce îţi dau eu, de dincolo. Şi nu poţi să intri pe terenul respectiv, pentru că eu sunt proprietar pe acel teren. (...) O să devenim căpşunari la noi acasă în scurt timp, pentru că sunt unii care fac şi investiţii pe chestiunea asta”, a afirmat Daniel Buda.

Interpelat de jurnaliști dacă un act normativ de reglementare (n.r. - cum s-a vrut să fie și Legea 17) nu ar putea declanşa procedura de infringement faţă de România, cum este cazul Ungariei, eurodeputatul a răspuns că se poate prelua un model restrictiv, care se aplică în statele europene vestice, pentru a nu exista reproşuri la adresa României.

„No, şi? (...) Păi dacă în Franţa, ca să cumperi un teren agricol, trebuie să stai 10 ani în zona respectivă, trebuie să fii căsătorit cu o franţuzoaică, trebuie să demonstrezi că eşti fermier activ, eu nu fac altceva decât să preiau condiţiile din Franţa şi să le pun în România. Nu trebuie să reinventez roata. Şi atunci o să vedeţi că nu o să se mai poată cumpăra terenul aşa cum se cumpără acum, pentru speculă. Trebuie să iau un model care mi se pare mie cel mai eficient şi, aş spune, cel mai restrictiv, până la urmă, pe care să îl import încoace. Cine va putea să îmi reproşeze mie, de exemplu, că am importat modelul francez, care este în funcţiune şi care este bine merci?”, a mai spus Buda.

Întrebat fiind câte dintre cele peste 26.000 de exploatații agricole cu personalitate juridică din România care au în proprietate suprafața agricolă utilizată sunt deținute într-o formă sau alta de străini, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a răspuns că în două luni va finaliza o analiză a terenurilor deţinute la noi în țară de resortisanți de peste hotare, în acest moment fiind în posesia doar a unor date parţiale.

„E pământul ţării şi trebuie să ştim pe mâinile cui se află acest pământ. Lucrăm la date, avem date parţiale în momentul acesta, pentru că ele sunt foarte greu de individualizat, având în vedere faptul că în numele altora sunt terenurile respective. Sper ca în maximum două luni, să avem situaţia foarte clară la nivelul ţării pentru că este o problemă de interes naţional, să cunoaştem care este situaţia în România foarte exact”, a precizat șeful MADR în cadrul unei conferinţe organizate de Institutul Naţional de Statistică (INS) la mijlocul lunii ianuarie a.c., în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele Anchetei Structurale în Agricultură 2016 (ASA 2016).

Daniel Buda este un politician român, parlamentar, deputat de Cluj din 2004 ales pe listele PD, care a devenit ulterior PDL. Acesta a fost reales în 2008 în circumscripția electorală nr. 13 (Cluj), colegiul uninominal nr. 2, Cluj-Napoca, în legislatura 2008-2012 ocupând funcția de președinte al Comisiei Juridice, de Disciplină și Imunități din cadrul Camerei Deputaților din Parlamentul României. În legislatura 2004-2008, Daniel Buda a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Muntenegru, Republica Slovenia, Republica Panama și Statul Plurinațional Bolivia. În legislatura 2008-2012, Daniel Buda a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Ungaria și Republica Arabă Egipt.

Europarlamentarul este absolvent al Facultăţii de Zootehnie din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, al Facultăţii de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai şi doctor în Filosofie al aceleiaşi universităţi.

Publicat în Știri

Potrivit unei Ordonanțe de Urgență a Guvernului (OUG) din 20 decembrie 2017, se ridică interdicția pășunatului în perioada 6 decembrie - 24 aprilie, pentru o parte din proprietarii animalelor domestice.

Pășunatul animalelor domestice va fi astfel permis pe perioada întregului an crescătorilor care sunt proprietari sau dețin cu orice titlu terenuri agricole ori au acordul scris al proprietarilor de terenuri agricole, pe care se pășunează.

„Guvernul a stabilit, prin ordonanță de urgență, modificarea prevederilor art. 23 alin.(1) lit.c) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecţiei fondului cinegetic. Potrivit noii reglementări, «se interzice păşunatul animalelor domestice în terenul agricol între 6 decembrie şi 24 aprilie, cu excepția cazurilor în care proprietarul animalelor domestice este proprietar sau deține cu orice titlu terenul agricol sau are acordul scris al deținătorului de teren pe care se pășunează»”, anunță Executivul de la București.

Vechea reglementare prevedea interdicția pășunatului pentru toți crescătorii de animale. Această interdicție ar fi putut să conducă la producerea de însemnate pierderi de animale prin mortalități, să creeze premisa renunțării la activitatea de creștere a animalelor, depopulării spațiului rural, dispariției locurilor de muncă și imposibilității asigurării hranei pentru populație.

De asemenea, aplicarea sancțiunilor contravenționale pentru crescătorii de animale care sunt proprietari sau dețin cu orice titlu terenul agricol sau au acordul scris al deținătorului de teren pe care se pășunează, pe de o parte, iar pe de altă parte, așa cum s-a mai evidențiat, pierderile importante în rândul efectivelor de animale și reducerea veniturilor crescătorilor de animale ar putea determina consecințe negative sociale și economice.

Prin aplicarea actului normativ adoptat astăzi, România își menține calitatea de producătoare și exportatoare de produse de origine animală și va avea o contribuție semnificativă la creșterea produsului intern brut.

Publicat în Zootehnie
Pagina 1 din 2

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

grundfos iunie2021

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista