utilaje - REVISTA FERMIERULUI

Presele de baloți cilindrici ale producătorului italian Mascar au fost create pentru a permite transformarea în hrană pentru animale a oricărui material aflat în brazdă, de pe orice tip de sol, asigurând întotdeauna o calitate ridicată a lucrării.

Rapidă, compactă și fiabilă, Multiwrap este o presă concepută pentru a răspunde nevoilor celor care lucrează cu o mare varietate de material recoltat, acordând o atenție deosebită furajelor de cea mai bună calitate, ne-au precizat specialiștii Mewi, companie care reprezintă în țara noastră marca Mascar.

Există două modele de prese de balotat cu cameră fixă Mascar Multiwrap. La ambele, dimensiunea balotului este de 130 x 120 cm, necesarul de putere de la tractor fiind de 120 CP. Diferențele sunt la sistemul de tăiere: Multiwrap 130 CUT are 15 cuțite, iar Multiwrap 130 CUT.25 are 25 de cuțite.

Ridicarea materialului din brazdă, presarea acestuia, adică formarea baloților și legarea lor, sunt operații pe care echipamentul le realizează într-o singură trecere. Totodată, posibila contaminare a furajelor, prin contactul cu solul, poate fi evitată. Sistemul de înfoliere cu brațul dublu satelit completează ciclul de mai sus, distribuind folie uniform și rapid pe toată suprafața balotului, pentru a se obține un produs perfect sigilat.

Presa Mascar Multiwrap este gândită chiar și pentru lucrări în pantă, sistemul presă + înfoliator fiind o combinație perfectă ce face posibilă utilizarea a mai puține resurse și creșterea productivității la oră.

Principalele avantaje:

  • baloți uniformi;

  • productivitate ridicată;

  • viteză mare de ridicare a materialului din brazdă;

  • facilitate în exploatare;

  • costuri reduse.

 ta 252 mewi 2

 

Înfolierea baloților, recomandată

 

Se recomandă înfolierea baloților deoarece, prin uscare, proteinele prezente în plantă se reduc. Furajele înfoliate păstrează un conținut mai mare de proteine și, totodată, acestea au un gust mai bun și sunt mai ușor de digerat. În plus, este asigurat un aport nutrițional consistent pe tot parcursul anului și se reduce riscul de deteriorare legat de condițiile climatice.

Pe de altă parte, un balot înfoliat este mai puțin manipulat, reducându-se astfel riscul contaminării bacteriene și cel al pierderii frunzelor, atunci când se lucrează cu material recoltat delicat. Toate cele de mai sus înseamnă animale mai bine hrănite, care vor putea asigura un produs final de calitate superioară.

Un alt aspect important este faptul că alegerea unui echipament presă plus înfoliator face posibilă reducerea timpului petrecut în câmp, precum și a numărului de persoane implicate în îndeplinirea tuturor acestor sarcini.

 

Sistemul de tăiere, camera de balotat, operarea, legarea și înfoliatorul

 

Roțile pick-up-ului sunt fixe sau rabatabile (opțional) și sunt echipate cu sistem de reglare rapidă a înălțimii, ceea ce permite urmarea perfectă a brazdei.

Alimentatorul rotativ este format din „stele cu trei vârfuri” dispuse elicoidal. Acest lucru permite o alimentare constantă în orice condiții, evitând vârfuri de absorbție.

Rotația balotului este asigurată de 18 role, 17 dintre ele având o nouă suprafață cu profile care asigură o bună rotire și o bună stabilitate, iar prima rolă de la bază este alcătuită din opt plăcuțe sudate care forțează pornirea rapidă a rotației balotului.

Toate rolele și cadrele sunt proiectate și optimizate conform FEA (finite element analysis) pentru a atinge nivelul maxim de rezistență și totodată o greutate redusă.

Presa Mascar Multiwrap este prevăzută cu una dintre cele mai intuitive interfețe electronice disponibile pe piață, terminalul M 700, responsabil atât pentru monitorizarea presei, cât și a înfoliatorului. Acesta este unul dintre punctele forte ale utilajului, creat special pentru a combina performanța ridicată și confortul în utilizare.

ta 252 mewi 3

Sistemul de legare al presei poate avea două role de plasă, unul aflat în lucru și unul de rezervă. Ambele role au o tijă de susținere, nefiind nevoie de o placă-suport în interior. Legarea cu plasă face parte din dotarea standard. Opțional, se poate alege legarea cu sfoară a baloților.

În ceea ce privește înfoliatorul presei Mascar Multiwrap, geometria și poziția dispozitivului de întindere a foliei au fost astfel proiectate încât să minimizeze dimensiunile utilajului. De asemenea, a fost îmbunătățit modul de întindere a foliei pentru a se obține o foarte bună acoperire a balotului și a se reduce pierderile. Dacă se dorește, se poate lucra cu un singur cartuș de folie.

 

Mascar Multiwrap, de reținut:

  • Programarea reviziilor: reamintire

  • Curățarea automată a cuțitelor: se setează după câți baloți formați să aibă loc curățarea automată a lăcașurilor cu cuțite.

  • Gresarea automată (opțional): se setează durata în minute dintre fiecare gresare.

  • Sistem antiblocare cu indentare automată: în caz de blocare/înfundare, un simplu buton activează baza și o funcție automată o închide atunci când rotorul începe să se rotească din nou.

  • De la ridicarea din brazdă a materialului recoltat până la descărcarea balotului este doar un click: un ciclu complet automat!

  • Un singur monitor supraveghează atât operațiile presei, cât și pe cele ale dispozitivului de înfoliere.

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2024
Abonamente, AICI!
Publicat în Tehnica agricola

Pe 21 și 22 iunie 2024, la Viena, are loc cea de-a patra Conferință Globală pentru Agricultură. Evenimentul oferă oportunitatea descoperirii de tehnologii inovatoare, cât și de a stabili relații de afaceri cu jucători cheie din industrie, cercetare și mediul academic.

Între subiectele celei de a patra ediții a Conferinței Globale pentru Agricultură se află: conservarea la nivel de ecosistem, noile tehnici genomice, biodiversitatea agricolă, managementul fermelor, crizele agrare și de mediu, precum și inteligența artificială în agricultură.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Eveniment

Joi, 30 mai 2024, caravana conferințelor FAPPR ajunge la Comana, în județul Constanța, în ferma lui Theodor Ichim, președintele Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România.

Forumul APPR transmite că vor avea loc o serie de discuții despre cum trebuie să utilizeze fermierii practicile sustenabile ca veritabile instrumente de optimizare a profitului în fermă. Totodată, se va vizita silozul Unigrains Trading și se va face turul fermei gazdă.

Conferința tehnică a FAPPR are ca temă „Practicile sustenabile – instrumente moderne pentru profitabilitatea fermei”, iar în cadrul evenimentului de la Comana – Constanța, Daniel Omet – director regional de vânzări la compania KWS - va vorbi despre alegerea hibrizilor potriviți pentru practicile sustenabile și cum poate fi folosită digitalizarea în tranziția către agricultura durabilă.

De asemenea, în contextul schimbărilor climatice cu care se confruntă agricultura în toată lumea, reprezentantul producătorului german de mașini agricole Horsch, Philipp Horsch aduce în discuție adaptarea producătorilor de tehnică agricolă, dar și a fermierilor, în anul 2024.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Eveniment

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca organizează, prin Facultatea de Horticultură şi Afaceri în Dezvoltare Rurală, în perioada 17-19 mai 2024 (orele 10.00 – 19.00), a treia ediție a „Zilelor Horticulturii Clujene”. Evenimentul are loc în campusul USAMV, pe platoul din fața Aulei Magna „Mihai Șerban”, cu participarea specialiştilor din universitate și a reprezentanţilor unora dintre cele mai importante companii din domeniul horticol care vor susține workshop-uri atractive, ateliere, expoziţii şi demonstrații.

1

„Zilele Horticulturii Clujene” oferă vizitatorilor posibilitatea de a afla cele mai adecvate soluţii inovative pentru protecţia şi îngrijirea plantelor de apartament, soluţii pentru amenajarea grădinilor/teraselor. Totodată, vor afla despre activităţi de orientare turistică sau soluţii în iniţierea unor afaceri de succes în dezvoltare rurală. Evenimentul mai include expoziții cu vânzare de flori, legume, plante ornamentele și aromatice, răsaduri, sisteme de irigaţii, unelte, utilaje şi alte accesorii pentru horticultură.

2

De asemenea, vor avea loc demonstrații de altoire a pomilor fructiferi şi a viţei-de-vie, demonstraţii cu mașini destinate întreținerii spațiilor verzi, tehnologii de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor pomicole şi viticole, atelier de stilizare a bonsailor, soluţii de îngrijire a plantelor de apartament, workshop privind explorarea potenţialului microprogagării în horticultură, inovaţii pentru horticultura modernă, antreprenoriatul în horticultură, degustări de fructe, tehnica şerveţelului și multe alte surprize pentru vizitatori.

Pe parcursul celor trei zile se vor putea degusta și cumpăra vinurile de la Stațiunea Viticolă Vinea Apoldia Maior, iar serele USAMV Cluj-Napoca vor avea standuri cu fructe și legume proaspete, flori de sezon sau de interior, precum și plante aromatice.

4

„Evenimentul a crescut de la o ediţie la alta, astfel încât anul acesta avem peste 50 de participanţi, pasionaţi de horticultură, majoritatea fiind absolvenţii noştri, care au reuşit să devină antreprenori în acest domeniu și sunt exemple de bune practici pentru studenți și, de ce nu?, pentru pasionații de horticultură”, a precizat organizatorul evenimentului, prof. dr. Mirela Cordea.

În programul celor trei zile dedicate horticulturii clujene se remarcă alte două evenimente importante: Ceremonia de acordare a titlului Profesor Emeritus Domnului Academician Prof. dr. Doru Pamfil – rector al USAMV Cluj-Napoca în perioada 2008-2016 (17 mai, ora 12.00, Aula Magna „Mihai Șerban”) și „Ziua Fascinației Plantelor”, în calendarul internațional EPSO (18 mai, ora 10.00, Biblioteca USAMV Cluj-Napoca). USAMV Cluj-Napoca este coordonatorul pentru România al Organizației Europene pentru Știința Plantelor (EPSO). Scopul acestei activități este de a determina cât mai mulți oameni din întreaga lume să fie fascinați de plante și entuziasmați de importanța științei plantelor pentru horticultură, agricultură și producția durabilă de alimente nutritive, precum și pentru silvicultură și producția de produse nealimentare pe bază de plante, cum ar fi hârtia, lemnul, produsele chimice, energia și produsele farmaceutice. Rolul plantelor în conservarea mediului este, de asemenea, mesajul cheie al evenimentului din acest an”, a punctat prof. dr. Mirela Cordea (Facultatea de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală), coordonator național EPSO pentru România.

10

„Ziua Fascinaţia Plantelor” este sărbătorită în întreaga lume, fiind susţinută de o serie de evenimente în peste 60 de ţări. În România vor avea loc evenimente dedicate la USAMV Cluj-Napoca, la Grădina Botanică „Alexandru Borza” din Cluj-Napoca, precum şi la Institutul de Cercetări Biologice din Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou, în data de 26 mai 2024. Programul detaliat al acestora poate fi consultat pe pagina dedicată României: https://plantday18may.org/category/europe/romania/

Programul „Zilele Horticulturii Clujene”, aici: https://www.usamvcluj.ro/zilele-horticulturii-clujene-editia-a-iii-a-in-campusul-usamv-cluj-napoca-in-perioada-17-19-mai-2024/

Programul „Ziua Fascinației Plantelor”, aici: https://www.usamvcluj.ro/ziua-fascinatiei-plantelor-sarbatorita-la-usamv-cluj-napoca-in-18-mai-2024/

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Eveniment

În perioada 5 martie – 15 aprilie 2024, au avut loc în ferme din toată țara demonstrații practice organizate de Mewi. La finalul acestor demonstrații de primăvară, compania furnizoare de tehnică agricolă performantă își propune să sintetizeze și apoi să publice informații concrete despre consumuri (de combustibil, de materiale, de energie umană), cantitate de substanțe chimice utilizate etc.

Locul în care se iau cele mai bune decizii pentru un potențial client este cel al demonstrațiilor practice, în câmp, unde fermierii văd utilajele la lucru. Pentru actualele demonstrații practice, Mewi a pregătit trei tandemuri, fiecare urmând să efectueze una dintre lucrările specifice de primăvară, respectiv protecția plantelor – fertilizare, erbicidare - și semănat.

 

Erbicidat, Horsch Leeb 4 AX și Valtra T

 

Horsch Leeb 4 AX, un aparat de erbicidat tractat, lansat la Agritechnica 2019, reprezintă o soluție optimă pentru fermele de dimensiuni mici și medii. Această mașină a mai fost inclusă în demonstrațiile de anul trecut, iar fermierii care au văzut-o în câmp și au testat-o spun că este un utilaj exact pe măsura așteptărilor, la care nu există nimic ce ar trebui modificat.

Aparatul de erbicidat Horsch Leeb 4 AX este mai accesibil din punct de vedere financiar, însă producătorul nu a făcut compromisuri acolo unde contează cu adevărat. Tehnologia cu care este echipat îl face ideal pentru terenurile denivelate, fiind astfel alegerea perfectă pentru fermele din zona Ardealului. Un aspect foarte important este faptul că necesarul de putere al tractorului utilizat pentru lucrările cu Horsch Leeb 4 AX se situează la doar 100 CP, grație masei sale reduse. Totodată, utilajul are un ecartament de la 1,50 m la 2,25 m, ceea ce înseamnă că poate fi folosit cu orice tractor. „Pe de-o parte, în România, sunt fermierii mari, care își permit tehnologia de vârf foarte sofisticată, dar sunt și fermierii care poate nu își permit investiții foarte mari, dar vor ceva în plus față de ceea ce le oferă piața. Iar soluția Horsch pentru aceștia din urmă este sistemul de control al lăncilor, cu care este echipat și Horsch Leeb AX, un aparat de erbicidat tractat mai accesibil din punct de vedere financiar. Leeb AX este foarte bine dotat, are o pompă cu membrane, proțap virator, sistem de GPS, Section Control, dar dacă aceste caracteristici se regăsesc și la alți producători, sistemul de control al lăncilor, apropierea de sol și stabilizarea în timpul lucrului sunt unice. Sunt împrumutate de la tehnologiile de vârf, de la Leeb GS și alte autopropulsate din gama de vârf Horsch”, precizează Constantin Curcă, reprezentantul Horsch în România.

ta 250 mewi 1

Horsch Leeb AX este un utilaj simplu, care are cerințe minime față de tractor (are nevoie doar de o priză de putere funcțională și de o cuplă de remorcare), dar la care înălțimea de aplicare este menținută cu strictețe. Are propria pompă de ulei, propriul circuit de ulei, permițând astfel lucrul cu orice tractor, fie el de ultimă generație, fie vechi de 30 de ani.

Mașina de erbicidat Horsch Leeb 4 AX este tractată de Valtra T. Despre tractorul din seria T, producătorul finlandez afirmă că „dacă ați putea proiecta și construi un tractor, cu siguranță ar arăta exact așa”. Meritele i-au fost recunoscute internațional, fiindu-i conferite nenumărate premii, mai ales de-a lungul ultimilor ani. De o adaptabilitate impresionantă, tractorul este potrivit pentru toate lucrările din fermă, indiferent de condițiile de lucru. 

Majoritatea caracteristicilor acestei serii de tractoare au fost create și perfecționate în urma discuțiilor purtate cu sute de clienți din întreaga lume și supuse apoi testelor timp de mii de ore. Valtra T este construit pentru a lucra în condiții dificile și a face față tuturor provocărilor întâlnite de-a lungul unei zile de muncă.

 

Horsch Maestro și Fendt 700 Vario, lucrări de semănat

 

La lucrările de semănat participă  două „vârfuri de lance” din portofoliul companiei Mewi: o semănătoare Horsch Maestro și un tractor Fendt din seria 700 Vario.

Horsch Maestro CV (sau DV, acestea fiind tipurile de semănători care intră în demonstrații), este o semănătoare la care distribuția seminței este „clasică”, cu sistem de vacuum și predare a seminței liber, prin propria greutate, în tubul de cădere.

Modelele din seria Fendt 700 Vario sunt cele mai vândute tractoare ale producătorului german, fiind utilizate de fermieri din întreaga lume. „Pentru inginerii Fendt a fost, așadar, o provocare să transforme ceva bun în ceva și mai bun. Factori precum consumul redus de combustibil, combinat cu performanța de până la 300 CP, conservarea solului și flexibilitatea maximă pentru diferite aplicații, sunt foarte importanți pentru clienții profesioniști din întreaga lume”, arată Leontin Coca, director vânzări Mewi.

Fendt 700 Vario încorporează cea mai nouă tehnologie dezvoltată de Fendt pentru tractoare, tehnologie care vine de la cele mai mari tractoare, cele din seria 1000, și care este disponibilă acum și pentru tractoarele din seria 700, desigur redimensionată pentru tractoare de la 200 la 300 CP. Motorul este complet nou și a fost dezvoltat integral de grupul AGCO, fiind un proiect exclusiv dedicat tractoarelor Fendt din seria 700.

ta 250 mewi 2

Noua serie Fendt 700 include șapte modele: 720, 722, 724, 726 și modelul de top 728, cu putere maximă de 283 CP, dar cu posibilitatea de a avea 20 CP în plus, deci puterea maximă pentru modelul Fendt 728 este de 303 CP. Tractoarele din noua serie 700 sunt mai grele, oferă o putere mai mare, precum și mai multă stabilitate și eficiență mai ridicată.

 

Rauch Axis și Fendt 300 Vario, la fertilizat

 

În domeniul protecției plantelor, precizia, completată de digitalizare, creează un echilibru armonios între mediu, durabilitate și randament. Distribuitoarele de îngrășăminte Rauch Axis sunt atât de evoluate din punctul de vedere al tehnologiei încât fac posibilă aplicarea îngrășămintelor cu o rată variabilă, în cazul distribuitoarelor cu disc, prin schimbarea punctului de aplicare, a vitezei discurilor și a cantității de dozare.

Sunt deja 25 de ani de când producătorul german Rauch a creat sistemul EMC, care a fost prezentat pentru prima dată publicului la Agritechnica 1999. În primul an de la lansare, inovația a câștigat patru medalii de aur. EMC este un sistem electronic inteligent de măsurare și control ale debitului de îngrășăminte, grație căruia se pot realiza economii substanțiale. Iar pentru că sumele cheltuite pentru îngrășăminte sunt uneori foarte mari, un sistem care permite controlarea mai eficientă a costurilor va fi mereu o investiție bună. Minimizarea cantității de îngrășăminte folosite are, totodată, un impact pozitiv asupra mediului.

Printre caracteristicile recunoscute și apreciate ale EMC se regăsesc: înregistrarea cantității de îngrășăminte distribuite; măsurarea cantității de îngrășământ din buncăr; măsurarea vitezei de înaintare grație senzorilor integrați; măsurarea cu o precizie înaltă a debitului de distribuire a îngrășămintelor; acţionarea electrică şi individuală a şuberelor; recunoașterea și înlăturarea blocajelor; reglarea automată a debitului de distribuire.

Distribuitoarele de îngrășăminte Axis asigură realizarea unor lucrări de mare productivitate, în condiții de siguranță și confort, în fiecare clasă de putere. Administrarea inteligentă a îngrășămintelor cu ajutorul sistemelor de precizie (precum hărți de cartare a solului, senzori de detecție pentru carențele nutriționale etc.) necesită echipamente de administrare performante precum cele ale companiei Rauch.

ta 250 mewi 3

Distribuitorul Rauch Axis evoluează împreună cu un Fendt din seria 300 Vario, tractor care a adus pe piață un sistem inovator – Dynamic Performance – care asigură putere suplimentară la efectuarea sarcinilor, inclusiv la cele staționare, dar care necesită priză de putere. Mediul de lucru din cabină este o altă caracteristică importantă care a beneficiat de îmbunătățiri, suprafața de afișaj fiind mărită prin adăugarea unor noi terminale. Platforma FendtOne, cu dispozitive de comandă și control ce pot fi personalizate, din interiorul tractorului, face posibilă sincronizarea „biroului” cu tractorul sau flota de tractoare în termeni de schimb de date și planificare a activităților.

Fendt 314 Vario a fost desemnat „Tractorul Anului 2020”, categoria Best Utility, de către juriul celei mai mari expoziții de tehnică agricolă din lume – Agritechnica.

 

Foto: Mewi

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2024
Abonamente, AICI!
Publicat în Tehnica agricola

Avem un an 2024 plin, din punctul de vedere al alegerilor. Și, cu toate comasările electorale făcute sau dorite, tot au mai rămas vreo trei rânduri de înfățișări la cabina de vot, pentru ca fiecare dintre cei ce doresc să poată să își exprime votul într-un sistem democratic, atât cât mai este sau poate fi considerat, privind cârmuitorii țării pentru următorii patru ani. 

Democrația înseamnă sau însemna la grecii antici conducerea de către popor, dar în timp sensul a fost diluat de punerea în practică, fiindcă acum în realitate această conducere este doar o dată la patru ani, iar apoi acest drept ți-a fost suspendat de ,,facto”. Afirm asta fiindcă acum alegi o dată, dar apoi patru ani cei aleși pot face ce și cum doresc fără ca tu, popor elector, să mai poți interveni, inclusiv cum este la noi, adică să nu respecte chiar și voința poporului, vezi referendumul celor 300 de parlamentari.

Printre puținele țări care au un înțeles al democrației mult mai apropiat de al grecilor este Elveția, care și acum, pentru toate marile probleme, și nu puține la număr, măsurile le poate adopta sau schimba doar prin referendum popular, iar aici am în vedere problemele de taxe fiscale, secret bancar, apărare, agricultură, cod administrativ și penal, precum și multe altele, iar această țară consideră că aplicarea și respectarea democrației este mai importantă decât bugetul necesar a fi cheltuit.

La noi, sistemul este mult mai îndepărtat de idealul democratic, deoarece alegerile se fac cum se fac, apoi odată aleși, acești demnitari nu mai au nicio legătură cu ceea ce au promis (sau, altfel spus, mințit) populației și implicit votul a fost denaturat (ca să nu spunem furat). Apoi, toate idealurile inițiale sunt uitate sau înlocuite cu altele care nu au nicio legătură cu realitatea.

De pildă, realizarea alianțelor politice imediat după alegeri, și aici vezi cazul urmașilor de tinichea ai Brătienilor, care la scurt timp după votul popular au făcut alianța de dreapta fiindcă ,,așa le-a cerut electoratul prin vot”, iar după un an și un pic au făcut alianța cu stânga fiindcă le-a cerut ,,interesul ciolănos”, fiindcă nu poți spune că tot electoratul ar fi dorit asta.

Dar dacă aveau vreo urmă de spirit democratic, inclusiv cei care cereau ,,ferecarea porților împotriva dușmanilor de clasă” sau alții care îndemnau chiar să se pună mâna pe par (ce-i drept, asta este apucătură de pe timpul înaintașilor), puteau să se întoarcă la electorat și să vadă voința populară. Dar… de ce să riște?

Și așa au dat vina pe Putin (nu că acesta nu ar fi de vină pentru multe) fiindcă, vezi Doamne, situația delicată a țării impunea o alianță ,,împotriva firii”. Păi, oare acum nu mai este război sau nu mai pică dronele pe la Tulcea sau în Polonia? Atunci, ce s-a schimbat? Sigur, există și riscul, și nu vreau să dau idei că, la cât îi duce capul, ne trezim că nici alegeri nu mai trebuie făcute.

Raționamentul este valabil și în cazul așa-zișilor social-democrați, care nu sunt de stânga în concepție și idealuri, ei sunt de stânga ,,doar fiindcă își pitesc agoniseala discutabilă făcută în sistemul de dreapta” și care în multe zone au un electorat-taliban, care doar alianță cu dreapta nu își dorea, dar, nu-i așa, nu știm noi, cei aleși, mai bine cum să facem?

Însă nu asta este ideea materialului, fiindcă aceste lucruri le tot trăim de la Revoluție încoace, ci îmi propun o scurtă trecere în revistă cu așteptările pe care le-am putea avea noi, agricultorii, ca electorat, de la ,,gloata” politică în acest an și să le luăm pe rând ca partide, dar și ca apartenență la marile familii politice (așa le spunem la interese și ciolan în limbaj bruxellez) europene.

Să începem cu cei pe care Întâiul Dregător al țării, adică Președintele lui ,,pas cu pas”, îi alinta duios și părintește ca fiind ,,ciuma roșie”, partid de orientare social-democrată care a condus, singur sau în alianță, peste două treimi din perioada de la Revoluție până în prezent și care se mândrește cu locurile fruntașe la nivel european ale sectorului vegetal, dar fără să zică mai nimic despre faptul că în afară de acest export de materie primă și poate un sector de creștere a păsărilor ceva mai performant, în rest nu prea mai avem mare lucru de menționat, fiindcă, cum se spune, ,,nici iarba nu crește” .

Astfel, dacă vorbim de sectorul de producție a legumelor și procesarea acestora, totul în concepție strategică se învârte în jurul micilor ,,pomeni electorale”, gen programele ,,Tomata” sau „Usturoiul”, dar efectele reale sunt doar în domeniul cheltuirii banilor de la buget, asta fiindcă nu s-a constatat în statistică o reducere a importurilor copleșitoare care se perpetuează de ani la rând.

Tot în sectorul legumicol, să nu uităm că producția de conserve este la pământ, iar ca să fim siguri că rămâne acolo, nu stimulăm nici achiziția de utilaje (care sunt foarte scumpe) pentru acest sector, preferând să continuăm programele prin care dăm la ferme mici utilaje de mare capacitate, fără nicio logică economică.

Așadar, în loc să spunem fermierilor că dăm bani doar pentru utilaje foarte specializate, gen combina de recoltat roșii, struguri sau mașini pentru recoltat fasole păstăi sau boabe, de plantat legume sau de recoltat rădăcinoase și doar pentru structuri cooperative, care funcționează și în practică și au suprafețe suficiente pentru a permite o exploatare optimă și astfel să creăm bazine de producție a materiilor prime pentru viitoare fabrici de procesare de mare capacitate (care să poată face și export), mai bine le spunem fermierilor că dăm orice și pentru oricine, fiindcă, nu-i așa, dă bine electoral.

Legat de zootehnie și de industria prelucrătoare aferentă, situația este și mai proastă, iar dacă nu ar fi importurile, am fi cu toții vegani, cu voie, fără voie, iar industria noastră, atâta care mai este, se datorează exclusiv importurilor, fiindcă producție internă nu avem și nici nu ne dorim.

În acest sector nu avem materie primă, fiindcă nu dorim să avem, iar clasa politică, în nepriceperea și nemernicia ei, încurajează direct și indirect fel de fel de structuri de presă și tot felul de specialiști în consultanță pe banii statului, care o țin una și bună cu gospodăria tradițională prost înțeleasă, drept motiv pentru frica de a lua măsuri ferme de punere pe picioare a sectorului de porc, de exemplu, deoarece măsurile ar afecta numărul de voturi și, în plus, poate ar afecta și posibile alte interese de natură economică. O replică din serialul ,,Las Fierbinți” bine spunea ,,cine să te prindă, mă, eu? Fură, mă, cât mai este de furat, că vin ăilalți și fură ei. Fură, bă, dar dă și mai departe, că dar din dar se face rai. Ai citit Biblia?? Să o citești”.

Apoi, tot raportat la sectorul zootehnic, mă uit comparativ cum acum ceva timp a venit în România o televiziune care promova mâncarea și de atunci ești considerat retardat, inclusiv tu, bărbat, dacă nu știi să faci 10-15 feluri de mâncare fără rețetă în față și dacă nu poți recita în maximum 60 de secunde 30 de condimente. De ce asta? Simplu, fiindcă unii cu ceva școală și parale au vrut să creeze o piață a condimentelor, și nu doar la noi în țară, și au făcut-o. Nici așa nu am înțeles să dezvoltăm și noi ceva piețe pentru carne, legumele proaspete de sezon, conserve, organizarea piețelor țărănești și multe alte aspecte.

În schimb, noi, la nivel de țară și clasă politică conducătoare, nu am reușit să facem o strategie pentru promovarea consumului de oaie, miel (și cu alte ocazii decât Paște), vită de calitate, nu talpă de cauciuc, curcan, gâscă, rață, iepure și multe altele. Păi, de ce să o facem? Ca să putem să vindem cerealele la intern și să facem plusvaloare? Păi ce, suntem proști să muncim? Mai bine să facă alții.

Piscicultura, nici nu mai are rost să o amintim, fiindcă dacă tot avem ape, ce ne mai trebuie și peștele sau fructele de mare? Ce să facem cu peștele? Are oase multe, ne înecăm cu ele și, în plus, este de fiță să mănânci așa ceva doar când te rupi în figuri în concediu pe la alții, dar când te întorci acasă, revii, nu-i așa, la ceafa de porc germană și la ciocănele de pui românesc. Nu vrem și nici nu dorim să stimulăm o astfel de producție internă, fiindcă nu avem cultura de a mânca ce producem, asta fiindcă o ducem mai bine decât ne permitem ca țară.

Fiecare dintre noi vizualizează situația în care de sărbătorile de iarnă nu ești român dacă atunci când te duci la restaurant nu ceri o salată de roșii cu castraveți, că, nu-i așa?, doar roșiile la noi sunt tot anul, fiind ca în Maroc, dar ne stă în gât dacă o dăm pe murături sau varză murată.

Ar mai fi multe de spus, dar  toate aceste ,,realizări” sunt datorate în mare măsură specialiștilor social-democrați, unul mai priceput decât altul. După atâtea realizări, văd că mai sunt, pe ici, pe colo, indivizi care chiar cred că au făcut ceva bun în trecut și mai vor să mai vină o dată în fruntea bucatelor, că de ce nu? 

Alți cunoscători, unii influenceri, care trăiesc și ei din firimiturile primite de la unul și altul și care cântă (scriu) după ureche cum îi comandă plătitorul, cred că dacă au făcut 20 de chiolhanuri înseamnă că au devenit și cunoscători în ale agriculturii și îndrugă verzi și uscate, despre lanțul scurt sau foarte scurt, despre integrarea producției, despre diversificare și multe alte astfel de lucruri, dar fără să priceapă că noi avem probleme de altă natură, adică dezvoltarea macro, care înseamnă fabrici de mare capacitate.

O rețea de supermarketuri nu o ții cu conservele făcute de două familii, ci marile lanțuri de magazine le ții cu cele făcute de o fabrică de mare capacitate, care poate furniza marfă la toate rețelele de supermarketuri și mai poate face și pentru export. Dar pentru asta trebuie să ai un nivel decent prin care să înțelegi că întâi faci o strategie, apoi faci o lege corectă a ajutorului de stat și modalități corecte de promovare a sectorului.

De prea multe ori la noi, se face confuzie între cei care au făcut ,,mari afaceri” fără să poată spune de unde au făcut ,,primul milion” și profitând de oportunitățile mai mult sau mai puțin morale, care au acum ,,competența” să ne explice peste tot cum se fac afacerile și strategiile de țară, și alții care chiar pot să răspundă la astfel de întrebări, iar realizările sunt certe și verificabile.

Mergând mai departe, gospodăria tradițională se adresează turiștilor și clienților locali, dar pentru a avea turism trebuie să ai infrastructură (drumuri, căi ferate, aeroporturi), obiective turistice amenajate și promovate, iar în jurul acestora să dezvolți o structură de capacități gastronomice bazate pe produsele locale, adică nu te duci și ceri lângă Bran un somon cu sos de capere, ci poate ceri o porție de cotlete cu condimente sau un bulz, iar toate astea nu cu produse de la supermarket, ci făcute de cei din comunitatea respectivă.

Dar ca să faci așa ceva poate ar trebui întâi să facem infrastructura, să dezvoltăm turismul, să facem niște structuri de certificare, că respectivele puncte gastronomice folosesc ingrediente locale, și să promovăm conceptul, și poate așa, ușor, ușor, să vedem rezultatele. Dar abia a trecut un pic peste treizeci de ani, deci mai avem de așteptat.

Al doilea mare partid al țării, și istoric pe deasupra, PNL, mereu s-a ținut deoparte de agricultură. Liberalilor parcă le ,,mirosea domeniul”, domniile lor fiind niște snobi care nu se încurcă cu țărănimea decât la sloganuri, în timpul campaniei electorale.

În afară de jocul de glezne făcut, pe ici, pe colo, de câteva persoane fără mare semnificație în partid (sigur ei cred altceva, dar doar ei cred), de-a lungul istoriei postdecembriste, PNL s-a ținut departe de acest sector, ca ,,Necuratu’ de tămâie”, iar când politicienii liberali și-au asumat sectorul, au avut ,,ambiția” să pună cel mai slab și neprofesionist ministru din toate timpurile, fostul ministru Oros, acum transferat la alt partid, și sper eu cu această ocazie, și spre uitare. Oare cine o fi garantat pentru acest ministru???

Același principiu îl au și pentru restul de posturi, unde figurile sunt șterse sau lipsesc cu desăvârșire, deoarece între a-și asuma ceva și a le scrie pe cruce funcția de demnitar, aceștia preferă doar a doua soluție.

Trecând la alt partid, fiindcă despre PNL s-au epuizat cele de spus, ne putem gândi la USR, partid care nici nu a vrut și nici nu a putut să gândească ceva bun pentru agricultură, nici cu domnul Cioloș, nici fără acesta, și nici nu vrea, se pare, să schimbe ceva. Asta arată că useriștii nu își doresc să pătrundă în zona rurală, iar în acest caz, dacă ei nu vor, mediul rural de ce să-i vrea?

AUR, ,,noua speranță” a politichiei românești, la fel ca USR, se ține destul de rezervat față de zona rurală, mergând pe ideea că dezvoltarea unor structuri locale necesită un efort prea mare și nu cred că acest partid a avut o strategie în acest sens, iar rezultatele ultimilor patru ani confirmă această ipoteză.

Mai trebuie punctat că atât USR, cât și AUR nu au oameni de anvergură pe domeniul Agricultură, în ambele cazuri mulțumindu-se cu operațiuni de reșapare a unor ,,foste nulități în realizări” de la alte partide, care în afară de faptul că sunt ,,guralive”, în rest nu li se simte lipsa.

În concluzie, dragi cititori cu interese în agricultură, avem de ales între unii care ne-au creionat și implementat drumul până în ziua de azi și alții pe care nici nu i-a interesat și nici nu se prefac măcar că i-ar interesa pe viitor agricultura. Ce veți vota va depinde de fiecare dintre dumneavoastră, doar că opțiunile sunt puține ca ofertă și rezultate.

Legat de activitatea europeană a tuturor partidelor, elegant spus tinde spre zero, fiindcă dacă o ducem ,,bine” în acest sector, este un merit colectiv. Mereu sunt surprins cum popularii (PNL plus UDMR la noi) propun prin ,,ilustra” președintă a Comisiei Europene regulamente care mai de care mai năstrușnice (vezi USR), care sunt votate de social-democrați (și europeni, și ai noștri), dar ei (popularii) votează contra. Cine să îi mai înțeleagă?

În rest, numai de bine.

 

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2024
Abonamente, AICI!
Publicat în Gânduri de fermier
Joi, 25 Aprilie 2024 10:35

Alba-neagra cu banii europeni

Fondurile nerambursabile de la Bruxelles sunt râvnite de orice fermier, fie mic, fie mare, ori mai tânăr, ori mai experimentat într-ale agriculturii. Și e normal să fie așa. Cum, la fel, e normal ca autoritățile competente ale statului să-i ajute pe cei care accesează banii europeni. Dar cât pot fi de competenți funcționarii publici angajați, majoritatea, pe sistemul „pile, cunoștințe, relații”? Atât de competenți încât își dau ok-ul pe proiecte, după care, când investiția e finalizată și fermierul cu banii în buzunar sau în așteptarea ultimei tranșe de bani, funcționarii nu mai sunt de acord cu propriul „ok” și cer înapoi fermierilor fondurile nerambursabile de la Uniunea Europeană.

Firesc ar fi ca orice funcționar care-și pune semnătura pe un proiect, pe un act oficial, să răspundă personal. Poate așa își va face responsabil treaba pentru care este plătit din banul public.

Bruxelles-ul o ști oare cum sunt alocați banii în România? Ni se spune că am atras X fonduri nerambursabile, că absorbția se apropie de sută la sută. Nu ni se zice, însă, câți bani se întorc la Bruxelles din vina funcționarilor care aprobă proiecte, după care se răzgândesc și cer banii înapoi.

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale are sloganul „Împreună creștem satul Românesc”. Cum? Ca în cazul lui Alin Luculeasa, care nu este, din păcate, singurul? Creștem satul românesc prin distrugerea proiectelor cu finanțare europeană și prin falimentarea afacerilor agricole, a fermelor?

Cât pot de scurt, vă povestesc pățania lui Alin Luculeasa cu AFIR-ul, dar și a altui tânăr fermier, de data asta cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

Așadar, Alin Luculeasa este un tânăr inginer de 32 de ani în curând, din județul Vaslui, care face agricultură de mic alături de familie. Este ambițios, pasionat de tot ce e nou, a digitalizat fermele familiei, dar a sprijinit și alte ferme pentru a porni pe această cale a viitorului. Totodată, a fost premiat la Congresul European al Tinerilor Fermieri. S-ar putea scrie multe lucruri frumoase despre acest tânăr care în anul 2021 a depus la AFIR un proiect de modernizare a fermei sale, aflată la început de drum, o fermă vegetală de 70 ha. Inițial, a fost declarat eligibil, dar fără finanțare. Nu s-a descurajat, și-a continuat activitatea contractând prestări de servicii, pentru că încă nu avea utilajele necesare pentru a lucra pământul. După aproape 15 luni, a primit o notificare că a devenit finanțabil. Bucuros, a reluat discuțiile cu furnizorii de echipamente. „Am constatat că între timp au intervenit majorări de prețuri semnificative la utilaje, 30 - 40%, dar ăsta e businessul, dacă ar fi simplu, ar face toata lumea. Am contractat, pe următorii șase ani, un leasing financiar pentru întreaga sumă (cheltuieli eligibile + neeligibile + majorări de preț), cumpăr utilajele, îmi ajung în fermă, fac cerere de plată pentru peste 95% din suma eligibilă, primesc banii. După câteva luni, fac cerere pentru ultima tranșă de plată, iar înainte de a mi se acorda aceasta, mi se face un control în teren. Totul a fost conform și am primit raport de control favorabil. A doua zi după control, mi se cer niște clarificări la care răspund. După o lună, am fost notificat că am creat condiții artificiale. Îmi expun punctul de vedere cu documente justificative, cum că sunt angajat într-o fermă, a unchiului meu, asta nefiind ilegal, cum că nu dețin utilaje sau hale de stocare și am contractat prestări de servicii ca să pot face agricultură. Și nici asta nu este ilegal, atât timp cât am plătit toate contractele prin bancă, transparent.” Toate aspectele povestite de Alin Luculeasa erau vizibile în proiectul depus la AFIR încă din prima zi, din anul 2021. Atunci proiectul a fost bun, iar după vreo doi ani nu mai este în regulă? De ce a aprobat AFIR un proiect neconform? Doar ca să se laude cu un grad mare de absorbție a banilor europeni?

„Am mizat pe agricultura conservativă, digitală și eficientă din punct de vedere economic, principii pe care le promovez eu cu fiecare ocazie. Am lucrat pentru visul meu asumându-mi riscuri, fiind prezent zi de zi în fermă. Dacă nu eram în fermă, eram pe la evenimente, pentru a mă alinia cu cele mai noi tendințe din agricultură.”

Nimic nu a contat, astăzi tânărul fermier Alin Luculeasa este dator statului român cu banii pe care același stat i-a dat din bugetul european ca să aducă plusvaloare în satul românesc, lucru pe care l-a și făcut.

„Am fost penalizat pentru niște presupuse nereguli stipulate doar în Ghidul solicitantului. Acele „nereguli” erau în proiect și atunci când mi s-au alocat banii. Eu n-am semnat Ghidul, că nu este atașat la contract. Mai mult, Ghidul solicitantului nu are valoare juridică, ci doar informativă, fiind o simplă broșură.”

Repet, aceleași condiții așa-zis artificiale existau în proiect în momentul aprobării de către funcționarul AFIR. Cine răspunde acum pentru falimentarea fermei tânărului inginer Alin Luculeasa?

Un alt caz, de noaptea minții, este al altui tânăr fermier, Florin Mădălin Jenaru, din județul Tulcea. În octombrie 2022, a depus un proiect în cadrul POC 2014-2020 pe măsura 411.BIS (CAEN corespunzător  – 1091 - Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă), aprobat la finanțare, iar pe 27 iulie 2023, fermierul a semnat contractul de finanțare cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Prin proiect au fost achiziționate un tractor, o remorcă tehnologică, un soft și elemente de IT. În octombrie 2023, i-au venit utilajele, fermierul a plătit partea lui de 25%, a încărcat documentele (factură, contract, proces-verbal de predare-primire) către AMPOC, pentru a primi diferența de 75%. Cererea de plată a fost acceptată, pe 3 ianuarie 2024 a primit notificare de plată cu suma autorizată, urmând ca banii să intre în Trezorerie, pentru a fi achitată diferența de 75% către furnizori. Pe 21 februarie 2024 primește o notificare care îi autorizează la plată suma de zero lei, deoarece, susține Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, cheltuielile nu sunt eligibile pentru activități cod CAEN 1091.

Din nou întreb, de ce funcționarii ministerului au aprobat proiectul, dacă nu era în regulă? Cine răspunde pentru falimentarea și a acestui tânăr fermier? Câte astfel de cazuri sunt în toată țara? Multe, vă zic eu.

Cum atragem banii europeni? Nicicum cu angajați ai statului care merg pe principiul „Noi muncim, noi nu gândim”.

 

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

 
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2024
Abonamente, AICI!
Publicat în Editorial

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR), structură federativă afiliată la Confederația Europeană a Producătorilor de Porumb din Europa (CEPM) își exprimă nemulțumirea pentru modul în care deputații români au ales, din nou, să trateze viitorul agriculturii. „Au decis pentru a doua oară să respingă un proiect de lege care ar fi contribuit enorm la predictibilitatea și dezvoltarea sectorului agricol”, transmite Forumul APPR.

Comunicatul de presă al Forumului APPR:

Suntem, deopotrivă surprinși că ieri, 9 aprilie 2024, la Camera Deputaților, propunerea de modificare, în Codul Civil, a prevederilor privind contractul de arendă a fost respinsă: 164 de deputați au votat „pentru”, 60 au votat „împotrivă”, iar 18 s-au abținut.

Surprinderea noastră vine, cu atât mai mult, din faptul că în nenumărate rânduri asociația noastră, împreună cu alte organizații de profil, au contribuit cu explicații și au pus la dispoziția legiuitorului informațiile necesare pentru o înțelegere cât mai bună a urgenței pe care o reprezintă amendarea reglementării privind durata și condițiile contractului de arendă.

Am participat la nenumărate întâlniri cu autoritățile cu competențe pe care îl consideram epuizat și desigur, pe deplin înțeles de către decidenți; am alocat timp și resurse pentru ca perspectivele fermierilor și problemele cauzate de instabilitatea contractelor de arendă și a celor legate de incoerențele fondului funciar să fie corect înțelese și mai ales, corect tratate. Am explicat, de asemenea, cât de importantă este această modificare a Codului Civil pentru a încuraja investițiile pe termen mediu și lung. Satul românesc are nevoie de investitii, acestea se realizează doar în condiții de predictibilitate și stabilitate și din acest motiv este nevoie de un cadru legislativ actualizat.

Votul de ieri ne-a arătat că vom rămâne, în continuare, singuri. Că nu contează argumentele, că vom plăti, în continuare, pentru decizii și situații care nu pot fi imputate fermierilor. Vom plăti pentru inconsecvențele fondului funciar și eterna lui actualizare, pentru rivalitățile politice dintre Putere și Opoziție, pentru că încercăm să ne implicăm acolo unde, poate, rolul principal trebuia să fie al autorităților.

Ne întrebăm ce mai putem face acum. Nu avem un set de obiecții care au stat la baza respingerii de ieri. Nu cunoaștem motivele pentru care o parte semnificativă a deputaților au ales să oprească amendamentele pe care noi, pe de altă parte, le-am fundamentat temeinic.

Noi, Forumul APPR, adresăm următorul mesaj public către deputații care au ales să respingă, ieri, propunerea de modificare a Codului Civil: consecințele deciziei dumneavoastră de ieri sunt nocive pentru viitorul agriculturii și performanțele fermierilor români! Nu se poate practica agricultura doar empiric, diletant și sub spectrul hazardului. NOI, fermierii, vom suporta mâine consecințele deciziei dumneavoastră de ieri: nu vom putem aplica ecoschemele (pentru ca nu se poate trece la agricultură conservativă de la un an la altul), nu se poate dezvolta, la modul serios, sectorul de agricultură ecologică, nu se pot amortiza investițiile în utilaje moderne (de pildă cele care să ne permită aplicarea și extinderea lucrărilor minime în vederea protejării solurilor) nu se poate face un plan de culturi, nu se pot accesa fonduri europene din cauza perioadei de monitorizare și păstrare a exploatației, nu se poate dezvolta infrastructura de irigații.

Într-un an electoral, unii dintre reprezentanții poporului ați ales să nu se schimbe nimic, în goana după voturi și neînțelegând nevoile reale ale fermierilor pe care, vă reamintim, și pe ei aveți responsabilitatea de a-i reprezenta și de a-i ajuta să facă saltul către o agricultură durabilă și performantă!

Cu dezamăgire, Consiliul Director al Forumului APPR

CD

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

 

Publicat în Comunicate

Cum merge agricultura românească în 2024? Depinde pe cine întrebi. Dacă îi întrebi pe fermierii mari, sau pe cei străini, îți vor spune că sunt probleme, dar că merge bine. Dacă îi întrebi pe cei medii și mici, însă, aceștia îți vor spune că merge destul de rău și că mulți dintre ei sunt în pericol de a închide afacerile.

Anul acesta, la o nouă ediție a evenimentului Agricultura viitorului, încercăm să aflăm exact care este situația unui domeniu aflat în dificultate deja de mai mulți ani, pe care pandemia, războiul, inflația, seceta, creșterea prețurilor și competiția neloială și-au pus amprenta cu vârf și îndesat.

În premieră, însă, la ediția de anul acesta adăugăm o secțiune nouă, cea dedicată producătorilor locali și retailului, integrând astfel în eveniment întregul lanț alimentar.

Care sunt, prin urmare, perspectivele industriei de profil? La ce ne putem aștepta de la acest sector în anul 2024?

Este agricultura românească un domeniu preponderent masculin, sau este în egală măsură și feminin?

Dar digitalizarea, în ce măsură a ajuns să deservească nevoile fermierilor români?

Și, în fine, investițiile, fie ele venite pe filiera autorităților, ori pe calea jucătorilor privați, sunt suficiente pentru a acoperi necesitățile agriculturii și dacă da, cât de ușor le este fermierilor să le acceseze?

„La toate aceste întrebări, dar nu numai, vom încerca, alături de specialiști din domeniu și autorități, să răspundem la evenimentul Agricultura viitorului ediția 2024, care va avea loc pe data de 23 aprilie, la hotelul Sheraton din București organizat cu sprijinul Arggo și CEC Bank în calitate de parteneri”, spun organizatorii.

Înscrierile sunt gratuite și se fac pe site-ul evenimentului, AICI.

Publicat în Eveniment

Au trecut de ceva timp sărbătorile de iarnă și nu mai este chiar foarte mult până la cele pascale, iar de fiecare dată în astfel de momente românul, care prin ADN-ul său este gurmand și degustător din fire, va intra în febra cumpărăturilor, iar la loc de cinste se vor dori ca de fiecare dată produsele tradiționale.

Ce sunt produsele tradiționale la noi, oare cum sunt pe la alții (iar ca exemplificare rămân la dragostea mea, agricultura franceză) și poate ce ar mai trebui să facem și noi la nivel instituțional ca să putem dezvolta acest sector. Este subiectul acestui articol.

Ideea acestui material mi-a venit după o muncă de documentare pe care o făceam pentru un alt subiect și unde am urmărit un mic video despre un producător francez de sămânță de fasole uscată, care cultiva o varietate  numită ,,Lingot du Nord”. 

Dar această experiență, coroborată cu alte experiențe vizuale, mi-a adus în fața ochilor un tablou arhicunoscut pe la noi, în care toți miniștrii sau politicienii care au sau doresc o legătură cu agricultura sau mediul rural, mai mult pentru ei decât pentru fermieri, vin și se pozează în diferitele târguri de produse agricole tradiționale, în timp ce înfulecă un cârnat sau o pastramă și perorează despre importanța tradițiilor și a produselor tradiționale, dar totul fiind doar un spectacol ieftin în esență și rezultate. De ce spun asta?

Păi să revenim la povestea începută și unde, pe scurt, este vorba despre această varietate de fasole uscată numită ,,Lingot du Nord”, care tradițional se cultivă de prin 1850 în zona de nord a Franței, pe raza a circa 35-40 de comune, iar tehnologia de cultură se face după reguli stricte și clare, cuprinse într-un caiet de sarcini detaliat despre ce ai și nu ai voie să faci, înregistrat, aprobat și controlat de către ministerul agriculturii francez și autorităților subordonate.

Bine, bine, astfel de produse au mai apărut și la noi, dar înainte să le comparăm, să continuăm un pic derularea acestei povești cu micul nostru fermier francez care cultivă câteva hectare din această varietate de fasole, tehnologia fiind cuprinsă în caietul de sarcini al culturii care, printre altele, are și rolul să mențină cât mai multe din particularitățile și tradițiile zonei. 

De exemplu, la recoltat plantele sunt tăiate în brazdă, iar după aceea acestea sunt strânse și puse pe mai multe stative de lemn amplasate în câmp, fiind foarte asemănătoare cu căpițele de fân din zona montană la noi. În aceste condiții, vrejurile de fasole se usucă lent pe baza curenților de aer, iar apariția ploilor nu duce la deprecierea producției deoarece, în această formă de depozitare, apa se scurge foarte rapid. 

După ajungerea la umiditatea de păstrare, vrejurile de fasole se batozează la staționar, iar apoi boabele sunt selectate grosier  printr-un tarar, iar la final pentru spărtură, dar și corpuri străine de dimensiunea boabelor sunt selectate la masă, manual de către fermier și familia acestuia în timpul iernii. 

Sigur, cooperativa  unde este membru și acest fermier este dotată cu un color sorter care poate face rapid și eficient această lucrare de sortare, dar înseamnă costuri pentru fermier, care preferă în aceste condiții în perioada de iarnă, când nu mai sunt lucrări la câmp, să ia câte un sac de fasole și să îl selecteze manual la masă, în condițiile în care produce maximum câteva tone din acest produs, așa cum se făcea și la noi în timpul CAP-ului, când familiile membrilor cooperatori primeau normă acasă un număr de saci de fasole pentru selectat.

Această alegere manuală a fasolei la masă este și un prilej de socializare pentru membrii familiei, care din păcate în epoca această modernă își pierde din importanță în favoarea ,,discuțiilor academice” pe internet cu inteligența artificială și cu rețelele de socializare, dar este și o sursă importantă de bani, deoarece în cazul acestor ferme mici, orice ban câștigat în plus sau economisit este foarte important pentru fermierul respectiv.

Producția finală a micului nostru fermier (care lucrează în total cca 30 ha), în cazul nostru fasolea boabe obținută pe 2-5 ha, este predată la cooperativă sau asociație, unde este ambalată final în pungulițe de 500 gr și se aplică eticheta de produs cu indicație geografică protejată (IGP), dar și eticheta roșie și pleacă spre supermarketuri și magazine la vânzare.

Turiștii care vizitează zona iau contact cu anumite lucrări tradiționale pe care au ocazia să le mai vadă și pe viu, cum ar fi greblatul și așezatul manual al vrejurilor în căpițe, apoi toate aceste activități sunt preluate și promovate de către asociații, cooperative, autorități locale sau naționale, ca parte din strategia de dezvoltare a turismului, a gastronomiei, dar și de ,,îndoctrinare pozitivă” a populației cu rolul nu important, ci extrem de important al fermierilor și al sectoarelor agroalimentare în care activează.

Or, în acest caz al varietății de fasole ,,Lingot du Nord”, câteva zeci de comune, cu câteva sute de ferme și cu câteva mii de oameni (fermierii și familiile lor) depind aproape în exclusivitate de această poveste care trebuie să continue, dacă se dorește a continua și existența lor ca breaslă și comunitate locală.

Dar ce fac autoritățile în astfel de cazuri? În primul rând, am amintit mai sus de existența unei etichete roșii, care a fost introdusă de autorități în Franța și reprezintă garanția respectării de către producători a unor cerințe de calitate peste cele standard și legate și de condițiile de sol, dar aspecte care sunt și controlate, nu doar declarate, în baza unui caiet de sarcini depus la Institutul național de origine si calitate (INAO).

La rândul lor, autoritățile naționale și locale promovează această etichetă roșie care astfel a devenit extrem de importantă în percepția beneficiarilor finali care vor să cumpere produsul cu caracteristicile și tehnicile de producție promise.

Astfel, cine merge și vizitează Franța va vedea că dacă i se spune că anumite produse de carne sunt afumate în turnuri cu cetină de brad, așa este și în realitate, dacă i se spune că brânza este produsă cu lapte produs în aceea regiune, așa se întâmplă, fiindcă orice scandal datorat abaterii de la aceste reguli de fier vor duce la distrugerea credibilității din partea consumatorului, ceea ce pentru ei ar însemna sfârșitul dur și dureros al afacerii.

Un alt exemplu de dezvoltare a produselor tradiționale franceze este în regiunea orașului Toulouse, unde din fasole se prepară celebrul ,,cassoulet”, o mâncare de fasole scăzută cu diferite tipuri de carne, ceva asemănător cu iahnia noastră de fasole.

Acest fel de mâncare este peste tot, în borcane, în cutii metalice, la magazine, la tarabe pe stradă sau în restaurantele cele mai luxoase, deoarece este o tradiție promovată peste tot și la cel mai înalt nivel. 

În acea regiune, dacă spui că ești președintele confreriei specialiștilor în cassoulet, este cu mult mai important decât dacă spui că ești ministru în guvernul francez, deoarece importanța socială și economică a tradițiilor este mult mai importantă pentru comunitățile locale și regionale. 

Un turist vine în acea zonă pentru a vizita obiectivele turistice, dar și pentru a cunoaște gastronomia și vinotecile locale.

Astfel, în Franța, dar și în Germania, Spania, Italia sau Belgia, au înțeles că sectoarele agroalimentar și cel turistic funcționează împreună și este singurul drum al unei dezvoltări sustenabile, iar de aceea lucrurile se întrepătrund în baza unor strategii stabilite de toți actorii filierei, unde cuvântul are sens, unde toți își respectă obligațiile asumate și nu fac rabat de la ele, dar totul bazat pe o legislație clară pentru toată lumea.

În acest sens, și populația are un mare rol, iar educația este primul lucru avut în vedere și de producători și comercianți, dar și de autorități sau asociații, și aici putem să ne gândim la un lucru banal la prima vedere, respectiv un francez foarte rar va comanda roșii sau salată iarna, fiindcă știe că nu sunt produse în Franța, deci va cere salată verde sau amestecuri ,,verzi”, gen salată, rucola, spanac etc.

Cum este cetățeanul român care face revelionul la Poiana Brașov și care este în stare să alerge prin zăpadă ospătarul dacă nu îi aduce o salată de roșii și castraveți la ceafa lui de porc cu cartofi prăjiți? Are el, consumatorul, vreo problemă în legătură cu gândul la fermierul pe care ar vrea să îl sprijine cumpărându-i marfa? Sau în câte restaurante românești găsiți salată de sfeclă roșie, de ridiche neagră, de rădăcinoase sau de ceapă roșie, asta în timpul iernii, când producția de legume proaspete în România nu este posibilă în mare măsură?

Or, în România, în puține zone chiar poți cunoaște cu adevărat gastronomia regiunii, și aici nu vorbesc de un târg și un restaurant, ci discut de o normalitate și o cultură a produselor respective care să fie întâlnită la tot pasul. 

Mă bufnește râsul când văd câte un influencer mai flămânduț și mai sărac cu duhul, care pentru un pachet de crenvurști și un baton de salam spune și ce crede și mai ales ce nu crede, dar care promovează, vezi Doamne, produse tradiționale de la făbricuțe de mezeluri care ar produce așa ceva. Nu zău, asta înseamnă tradițional?

Astfel vezi etichetă pentru cârnați făcuți la bardă și se vând cu sutele de kilograme la magazine sau târguri, dar în realitate sunt făcuți la mașini de tocat cu cuțite și site speciale, dar nicidecum de un măcelar cu bardă, aspect care înseamnă și ar trebui să însemne tradiție.

Asta nu înțelegem noi, că de exemplu acești cârnați ar trebui să fie specifici unei regiuni și unei tehnici de producție, unde la poarta unor gospodării să fie ori un mic magazin să vândă pentru acasă, ori un mic local care să încingă grătarul și să frigă pentru oaspeți acele preparate, în timp ce poate pe un geamlâc să se vadă cum cineva taie la bardă carnea de cârnați.

În alte situații, vezi fel de fel de cârnați, tobă, caltaboși, toate în mațe de plastic, iar dacă faci o observație ești apostrofat că ești dobitoc, în condițiile în care ți-ai permis să arăți că tradițional înseamnă mațe de animal, altfel produsul este exact ca acela de la magazin.

Nu mai vorbesc de produsele afumate, dar unde în mare măsură procesul nu este cel tradițional, ci se cumpără afumători industriale și efectul este cel cunoscut, dar aici de multe ori vina este și a autorităților, fiindcă nu se adaptează legile de PSI și sănătate publică la astfel de situații, astfel încât să existe o flexibilitate privitor la condițiile impuse. Nu se poate dacă afumarea se făcea cu lemn de fag, acum să spui că din motive de PSI îi trebuie afumătoare sigură la incendiu, adică metalică și cu afișaj numeric. Păi unde mai este talentul de afumător al omului, care ar trebui să facă diferența? De aceea între produsele afumate de multe ori  nu mai există diferențe de gust și calitate, fiindcă toate afumătorile au același program instalat și fac exact același lucru, în aceleași condiții.

Mă uit prin aceste târguri zise tradiționale cum peste tot vezi același cașcaval care se găsește și prin supermarketuri sau același cotlet, sau ce mai vă trece prin cap, și te întrebi dacă asta nu arată că ori cei care produc nu au înțeles existența revoluției industriale, ori nu au cunoștință despre semnificația cuvântului tradițional, ceea ce la cum mai merge școala azi nu este greu de înțeles ori sunt niște impostori care vând doar iluzii. 

În lumina celor vândute la târguri, chiar crezi că orice fabrică de mezeluri produce doar produse tradiționale, dar tradițional pot fi rețeta, tehnica de producere a produsului, tehnica de producere a materiei prime, sau amestecuri între acestea, doar că trebuie precizat foarte clar ce este și dacă este tradițional, dar de multe ori tradițională este doar eticheta.

Turistul din vestul Europei sau din orice altă regiune a lumii vine pentru această percepție și crede în ceea ce vede, iar tu pentru ce îi ceri în plus trebuie să îi îndeplinești visul și povestea, iar autoritatea ar trebui să aibă grijă ca povestea să fie mereu adevărată, în timp ce la noi avem parte de un ,,bullying” între cel care vrea normalitatea de afară și cel care îi oferă ,,realitatea de la noi”.

Ce turism rural să dezvolți în aceste condiții și cum să îi protejezi pe cei cu adevărat serioși de toți impostorii, care în afară de câștig și de dorința de a compromite tradiționalul nu vor altceva, lucru permis cu binecuvântarea și sprijinul autorităților, prin lipsa atât a unei legislații simple de aplicat, cât și a autorităților decise să implementeze.

Pentru a se face ordine și în acest domeniu, ca în multe altele, ar trebui să avem specialiști în cadrul ministerelor de resort care să înțeleagă fenomenul, dar din păcate lipsesc cu desăvârșire și mă uit deja cu compasiune la cei care chiar cred în prostia lor că se pricep la ceva, doar prin faptul că au fost numiți pe funcții și iau salariul aferent, dar nu sunt în stare să facă nimic din ce ar trebui, iar aici nu sunt de vină doar miniștrii, ci mai ales căpușele de lângă ei, sub care nici iarba nu crește.

O strategie serioasă, pusă în aplicare fără a se ceda la birocrația sistemului, ar fi o șansă pentru salvarea multor zone și gospodării rurale, doar că după atâția zeci de ani de capitalism pot spune fără teama de a greși că nimeni nu își dorește acest lucru. Și uite așa degeaba avem regiuni frumoase, tradiții minunate, gastronomie spectaculoasă, dacă totul este pe mâna unor autorități publice analfabete funcțional și a unor antreprenori care nu au legătură cu tradiția, ci doar o compromit prin lăcomie și ipocrizie, iar în aceste condiții cei care chiar ar trebui să trăiască din aceste activități se uită cum le dispare șansa la un viitor acolo unde ar fi vrut să trăiască.

În rest, numai de bine.

stefan gheorghita

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2024
Abonamente, AICI!
Publicat în Gânduri de fermier
Pagina 1 din 18

newsletter rf

Publicitate

Nuseed Launch MPU RO 300x250

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

03 300px Andermat Mix 2

T7 S 300x250 PX

Corteva

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista