Despăgubirile pentru secetă, în tranșe. 80% în septembrie, iar restul la rectificarea bugetară din octombrie
Ministrul Agriculturii, Adrian Oros, a anunțat azi – 18 august 2020, că la recenta rectificare bugetară MADR a primit în total 3,455 miliarde de lei, din care 850 de milioane de lei sunt pentru a fi despăgubiți fermierii afectați de secetă. Aceasta înseamnă că despăgubirile nu vor fi acordate 100%, odată, ci în două tranșe, un minim de 80% în luna septembrie și restul la următoarea rectificare bugetară, care e programată pentru luna octombrie.
„Am analizat și am decis ca din suma totală primită de Ministerul Agriculturii, respectiv 3,455 miliarde de lei, 850 de milioane de lei să fie direcționați pentru despăgubirea fermierilor afectați de secetă, în luna septembrie, iar restul banilor să fie dirijați către zootehnie, către programele în derulare care trebuie finanțate, către restul sectoarelor care au avut de suferit în acest an. La rectificarea bugetară din luna octombrie vom asigura și restul de bani pentru fermierii afectați de secetă. De asemenea, analizăm ce se întâmplă și cu culturile de primăvară, pentru că sunt județe și suprafețe însemnate cu porumb, floarea-soarelui calamitate. Știu că sumele prevăzute pe hectar ca despăgubiri sunt mici, nu sunt suficiente, însă acum bugetul statului nu poate suporta mai mult”, a declarat Adrian Oros.
Reamintim cuantumul despăgubirilor plătite la hectar, pentru grâu – 925 lei, orz – 912 lei, orzoaică – 951 lei, triticale – 805 lei, ovăz – 772 lei și rapiță – 1.002 lei.
Ministrul Adrian Oros a menționat că actul normativ care prevede suma de 850 de milioane de lei pentru despăgubiri a plecat azi la Ministerul Finanțelor Publice. După publicarea în Monitorul Oficial, în zece zile fermierii trebuie să depună la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) cererile de plată, în care trebuie să treacă suma maximă atribuită pe hectar, datele contului bancar în care să se vireze banii și să anexeze procesul verbal de constatare și evaluare a pagubelor.
Irigațiile, o prioritate în condițiile schimbărilor climatice
Ferma înfloritoare a lui Constantin Soare din Fântânele – Constanța, de la granița cu județul Tulcea, nu a scăpat nici ea de seceta pedologică. Culturile de orz sau grâu au fost afectate între 80% și 100%. Organizația de udători din care face parte implementează acum un proiect pe irigații pentru șase ploturi de irigații care deservesc o suprafață de 5.350 de hectare.
Constantin Soare lucrează 1.070 de hectare pe raza localității Fântânele. Fermierul constănțean a aplicat ca în fiecare an tehnologii care l-au ajutat în trecut să obțină producții bune, chiar și fără irigații. Anul acesta însă pare desprins din cu totul altă poveste, iar nevoia de apă pune presiune pe fermierii care vor să își continue activitatea. „Lucrăm 1.070 de hectare și toată cultura de grâu a fost calamitată în procent de 70-100%. Am avut parcele care au fost calamitate în procent de 100% și una dintre ele, de 117 hectare, am întors-o după ce s-a încheiat procesul-verbal de constatare a pagubelor. Am pregătit terenul și am pus cultură de porumb care, mulțumim lui Dumnezeu, pentru că au fost niște ploi, a reușit să răsară”, ne-a spus Constantin Soare.
În Dobrogea, finanțările nerambursabile pentru irigații sunt necesare
Constantin Soare ridică din nou problema legată de reabilitarea infrastructurii de irigații, de realizarea de sisteme de irigații locale, adică ale fermierilor.
Dacă terenul agricol este al mai multor proprietari și acea investiție e posibil să se afle pe un teren ce se va vinde, riști ca noul proprietar fermier să nu vrea să irige și să închidă conducta. „Eu din luna mai 2017, când a apărut Legea 133 – lege care a modificat Legea îmbunătățirilor funciare, Legea 138/2004 –, prin care s-a stabilit că statul va livra apă cu titlu gratuit Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații, m-am așezat pe „pista de concurs” și am început să lucrez la un proiect pentru irigații. Noi, pe localitatea Fântânele, am constituit o OUAI și am preluat de la ANIF șase ploturi de irigații care deservesc o suprafață de 5.350 de hectare. Aparținem de sistemul de irigații Sinoe, care deservește în cadrul județului Constanța și parțial Tulcea 60.000 de hectare, din care 40.000 se află în zonă viabilă. Un lucru important e să ne încadrăm în această suprafață viabilă de 40.000, motiv pentru care am făcut demersuri din momentul în care a apărut Legea 133, am dat curs constituirii organizațiilor și mai departe demersurilor pentru accesarea fondurilor europene prin Măsura 4.3”, a detaliat fermierul.
Proiectele, au fost aprobate, cele șase contracte de finanțare fiind semnate cu AFIR. „S-a întocmit dosarul de achiziție cu caiet de sarcini și este depus la AFIR în vederea analizării lui, să se constate dacă condițiile pe care le-am stabilit prin Caietul de sarcini se încadrează în Legea 98, Legea achizițiilor publice, și aștept să îmi vină răspunsul. După care trebuie mai departe să depun același dosar la Agenția Națională a Achizițiilor Publice, pentru a se stabili iar dacă acele condiții stabilite prin Caietul de sarcini sunt conforme cu legea în vigoare”, a continuat agricultorul constănțean.
Următorii pași sunt scoaterea la licitație, apoi proiectarea și execuția, undeva, speră agricultorul, în luna august. Lucrarea este estimată a fi finalizată, la anul, în 2021, cel mai optimist în luna aprilie.
În prima etapă trebuie reabilitată stația de punere sub presiune care consumă o mare parte din suma alocată pe proiect de un milion de euro, împreună cu partea de alimentare cu energie electrică. „O organizație poate să depună, cel puțin în ultimul Ghid așa era stabilit, trei proiecte pentru același plot, scopul fiind acela de a reveni într-o etapă următoare și a-ți finaliza toată infrastructura secundară – vorbim de conducte principale, antene cu hidranți și așa mai departe. Stația este dotată cu pompe, cu tablouri de comandă, cu tot ce este necesar, pentru a deservi întreaga suprafață pe care o deține acel plot. Adică nu le faci pe bucățele – azi pun două pompe, în programul următor mai pun încă două și așa mai departe. Se montează toate pompele așa cum a fost concepută stația și de banii rămași pleci cu o conductă principală și una-două antene, în funcție de suma care este disponibilă”, explică Constantin Soare.
Statul se mișcă mai greu decât agricultorii
Canalele de irigații sunt proprietatea statului și rămân în sarcina ANIF-ului pentru reabilitare. Nu mai puțin de un miliard de euro au fost dați în programul care în cinci ani trebuia să reabiliteze infrastructura aferentă pe două milioane de hectare. „Se spune că s-a consumat foarte puțin din ei, dar nu e problema noastră. Important este ca statul să încerce să investească atât cât e nevoie pentru reabilitarea infrastructurii principale de irigații. Prin acel Program Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații – HG 793 – ANIF-ul are obligația, în paralel cu organizațiile fermierilor, să-și reabiliteze tot ce înseamnă canale principale, canale secundare, stația bază, stațiile de repompare de pe o treaptă inferioară pe o treaptă superioară. Atunci când organizațiile care au accesat proiecte și-și reabilitează infrastructura secundară și-au finalizat investiția și pot să irige, ANIF-ul are obligația să-i aducă apa la aspirația SPP-urilor. În cazul nostru, din păcate, lucrurile nu cred că se vor întâmpla așa. Mai degrabă spus, eu estimez, pentru că încerc să mișc lucrurile mai repede, că prin aprilie 2021 voi avea finalizată această primă etapă”, a precizat agricultorul care estimează că va trebui să mai depună încă un rând de proiecte pentru a putea reabilita restul de infrastructură secundară care să acopere întreaga suprafață a plotului.
Reabilitarea va viza stațiile și clădirea, iar modernizarea aducerea de pompe de ultimă oră ca tehnologie, tablouri de comandă care să nu presupună intervenția omului, decât în programare. „Ele trebuie programate de maniera să mențină o presiune constantă în instalația secundară de irigații. Și atunci pompele pleacă automat sau se opresc, în funcție de consumul de apă”, a explicat Constantin Soare. Astfel se va realiza și economia consumului de energie electrică.
Păienjeniș legislativ care împiedică realizarea proiectelor
Reabilitarea infrastructurii principale în sistemul de irigații Sinoe trenează însă. „Fizic nu s-au mișcat lucrurile deloc. Am înțeles că s-a scos la licitație anul trecut proiectarea, s-a câștigat licitația și ulterior s-a blocat finanțarea. Acum înțeleg că se vrea să se scoată la pachet proiectarea cu licitația, dar încă nu sunt bani, trebuie să așteptăm. Înțeleg că bani în bugetul Ministerului Agriculturii pentru aceste investiții care trebuie realizate nu sunt și trebuie, mai nou, la rectificarea de buget să se încerce să se găsească resurse financiare pentru a se aloca sumele necesare pentru reabilitare”.
În condițiile în care asociațiile de udători finalizează proiectele, dar statul nu își face partea sa, agricultorii pierd nu doar apa, ci și resursele cu salariile angajaților care trebuie să gestioneze toate acestea.
Mai mult, OUAI au activitate de utilitate publică, iar astfel de investiții sunt de interes general. Pe lângă obligația de a asigura infrastructura secundară, reabilitarea ei pe întreaga suprafață a plotului, există și cea de livrare a apei conform contractelor cu proprietarii de terenuri.
Ideal ar fi ca toată lumea să își dea concursul pentru realizarea acestui tip de proiecte.
Problema cu care se confruntă multe asociații este că Legea 50 din 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții are două articole, 6 și 7, care spun că beneficiarul care realizează o investiție și vrea să traverseze cu o conductă/cablu terenul unei terțe persoane trebuie să obțină acordul acelei persoane. „Practic nu se poate o astfel de procedură. De ce spun nu se poate? Pentru că trebuie să ai contact cu proprietarul, care să fie în viață, să aibă cadastru și cu care să te duci cu el la notariat să închei un astfel de document. Dar foarte mulți proprietari nu mai sunt în viață, moștenitorii nu și-au făcut dezbaterea succesorală, sunt plecați prin Europa sau prin alte țări, ca să nu mai spun de faptul că nu sunt încheiate planuri cadastrale. În condițiile date, practic nu există posibilitatea obținerii, așa cum se cere de anumite instituții, a acordului proprietarului. În cuprinsul Legii 138/2004, Legea îmbunătățirilor funciare, e Articolul 30, care vine și modifică Articolele 6 și 7 – chiar spune acolo că se modifică articolele 6 și 7 din Legea 50 care stă la baza acordării autorizației de construire –, și elimină obligativitatea ca beneficiarul să aducă la cel care emite, pentru a obține autorizația de construire, acordul proprietarului. Dar cine a formulat articolul acel 30 a făcut-o atât de prost încât nimeni nu înțelege nimic sau fiecare înțelege ce vrea. Acolo se spune printre altele că beneficiarul, ca să poată să obțină autorizația, dacă în cuprinsul contractului de arendă avut este stipulat faptul că are dreptul să construiască pe teren, nu mai e necesar să vină cu acordul scris al proprietarului. Dar cine e beneficiarul în cazul de față? Organizația. Dar, Organizația are în obiectul de activitatea arendarea terenului și exploatarea terenului? Ea are activitate de utilitate publică!”, a detaliat Constantin Soare. Fiind de utilitate publică, indicat ar fi, crede el, să se procedeze ca și în cazul altor construcții care au același scop, așa cum sunt autostrăzile.
Organizațiile de udători sunt înființate în baza Legii 138 care nu au activitate de a exploata terenul, astfel că posibilitatea de a încheia contract de arendă cade. Mai ales că în cadrul organizației, fermierii au la rândul lor contracte de arendă. „Modificarea acelor articole din Legea 50 și Articolul 30 din Legea 138 a fost făcută în baza unei Ordonanțe de guvern! Deci este la îndemâna Guvernului să dea curs la așa ceva. Și ca o concluzie, trebuie înțeles foarte clar că dacă nu se va schimba regula aceasta, degeaba vom spune: am băgat banii în infrastructura principală, am alocat sume, am venit cu nu știu ce sume alocate pe programul următor – că înțeleg că se vrea să se aloce un miliard de euro pe Măsura 4.3 –, dacă nu creăm toate pârghiile care să ne permită să fim operativi în tot ce înseamnă activitățile astea, nu facem decât să ne blocăm”, apreciază fermierul constănțean.
Înlesnirea accesului la banii UE
Un alt aspect semnalat de Constantin Soare este faptul că dacă se va păstra ultimul Ghid pentru Măsura 4.3, PNDR 2014-2020, vom avea blocaje. Acesta prevede că organizațiile care nu au avut sprijin european în ultimii cinci ani, primesc acum un punctaj de 40 de puncte, favorizându-i pe cei care nu au reușit să depună proiecte până la această oră.
Un alt aspect e că fiecare organizație are dreptul să depună un singur proiect pe sesiune, ceea ce iarăși poate însemna o frânare a investițiilor. „Eu am băgat un milion de euro în stație și din 800 de hectare cât are suprafața unui plot, cu banii rămași din milion, după ce am finalizat punerea în funcțiune a stației, mai fac o conductă principală și o antenă-două care să deservească 100-200 de hectare. Dacă în programul următor, OUAI poate să depună un singur proiect, atunci pun întrebarea: cum se gândește rentabilizarea, folosirea acestor bani – eu știu că atunci când ai făcut o investiție trebuie să produci cu ea. Eu am băgat un milion și produc pentru 200 de hectare în loc să ajung să dau pentru 800-1000 de hectare cât are plotul? De aia spun și sper ca în programul următor și în prima sesiune a programului următor să se schimbe regulile acestea din Ghidul actual!”
Pentru Măsura 4.3, în programarea viitoare este prevăzută suma de un miliard de euro. Nevoia stringentă de apă îi face pe fermieri să spere ca sesiunea să fie deschisă fără limită de sumă. „S-a stabilit un termen de depunere de 3-5 luni. Câte proiecte s-au depus? 300-400-500 de proiecte, în condițiile în care sunt eligibile toate să fie și finanțabile, nu să așteptăm, să repartizăm sumele pe șase ani, pentru că repet, am nevoie de apă mâine, că seceta e constantă ca și schimbările climatice. De aceea sper ca în continuare deciziile care se vor lua prin conținutul Ghidului să fie unele cât mai facile, mai ușor de derulat și repet și revin la elementul cheie: cu acordul proprietarilor. Trebuie ca Articolul 30 din Legea 138 să fie modificat”, a mai spus fermierul.
Toate acestea în condițiile în care nu vorbim de o investiție nouă, ci de reabilitarea unei investiții făcute în urmă cu mai mulți ani, iar noua tehnologie va avea un impact pozitiv pentru generațiile care urmează.
Dobrogea se află, conform statisticilor, într-o zonă defavorizată raportându-ne la nivelul precipitațiilor care se cumulează într-un an. Fermierul a făcut propuneri scrise și verbale, în discuții cu oficialii de la minister, ca atunci când se vor emite noile ghiduri pentru Măsura 4.3, Reabilitarea infrastructurii principale de irigații, zona Dobrogea să fie încadrată ca zonă defavorizată. „Scopul este să ni se acorde un punctaj suplimentar, punctaj care să ne permită să accesăm mai facil proiectele pe Măsura 4.3, pentru că aici este polul secetei și aici trebuie investit cel mai mult în irigații”, a conchis Constantin Soare.
Pentru abonamente, Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Producții și prețuri mici, dar speranțe de revenire a prețurilor pe piața europeană
Producțiile prevăzute inițial au fost reduse la nivel de UE cu 17 milioane de tone, numai la grâu, de exemplu. „Întotdeauna, trebuie să privim în istorie. Egiptul Antic era cel mai mare furnizor de grâu pentru Imperiul Roman, iar astăzi Egiptul este cel mai mare cumpărător din bazinul Mării Negre, cu aproximativ șase milioane de tone anual. Seceta are impact asupra producției de grâu pe tot bazinul Mării Negre și la nivel de UE. Ca să vă dau niște date concrete: la nivel de UE, prognoza inițială a fost undeva la 135 de milioane de tone de grâu, excluzând Marea Britanie care a ieșit, au coborât în două trepte la 125 și apoi la 121 de milioane, iar recent au dat o nouă prognoză ce ajunge undeva la 117 milioane de tone la nivel de UE”, ne-a explicat Cezar Gheorghe, expert analist pentru comerțul cu cereale în cadrul Clubului Fermierilor Români.
Dar și Rusia are o producție mai mică cu patru milioane de tone decât cea estimată de 80 de milioane de tone, și Ucraina cu trei milioane de tone din potențialul de 26 de milioane. „În regiunea Krasnodar au între 2,7 și 3 tone pe hectar media la grâu, ceea ce nu e deloc mulțumitor, iar trecând la noi în țară, aș putea să vă spun că din 2.125.000 de hectare cultivate în toamnă cu grâu, acum ne lovim de un maxim potențial de recoltare undeva la 6,7 milioane”, a mai spus acesta.
Aproape 1,3 milioane de hectare sunt declarate calamitate în diverse proporții, anul acesta, în România. „Din ceea ce a fost afectat în toamnă, vă pot spune că orzul a pătimit cel mai mult – orzul de furaj avea peste 300.000 de hectare, 50% este calamitat, mai mult de 800.000-900.000 de tone nu vor ieși. Orzoaica, de asemenea, din 120.000 de hectare, la fel, este lovită la jumătate și potențialul este drastic redus la o cifră de doar 280.000 de tone. Rapița, care e o cultură care place tuturor la finalul zilei, pentru că este un cash comodity ce asigură primele venituri într-o fermă după o iarnă lungă, dintr-un potențial de 320.000 de hectare însămânțate în toamnă, am rămas cam cu 270.000 de hectare și vedem un maxim de 650.000-670.000 de tone la nivel național. Pe de altă parte, dacă vorbim de potențialul de prețuri la momentul actual, piața este oarecum în tensiune. În alte zone ale lumii, grâul a cunoscut cote mai bune în ceea ce privește producția, mă refer chiar la Statele Unite ale Americii și Australia, iar presiunea se vede pe burse, pe Chicago și automat extrapolând pe Euronext. Prețul grâului astăzi nu este unul din cele mai fericite tocmai din acest motiv. Dar speranța clară este că-și va reveni pe piața europeană datorită lipsei și a lichidității la momentul actual”, arată Cezar Gheorghe.
Fermierii trebuie să-și gestioneze cumva propriile instabilități financiare
Despăgubirile pentru secetă ar trebui să ajungă în septembrie la fermieri, după cum a anunțat inițial Ministerul Agriculturii, însă e posibil ca, după rectificarea bugetară care a avut loc recent, fermierii să primească banii mai devreme, chiar până la finalul lunii august, conform ultimelor declarații ale ministrului Adrian Oros. „Ăsta e rolul organizațiilor care reprezintă fermierii, să facă presiunile necesare pentru ca finalizarea procesului ăsta să fie cât mai rapid. În rest, ce putem și ce facem, și ce avem din partea fermierilor ca mandat să facem este să pregătim pentru un viitor în care aceste riscuri se vor manifesta din nou. Orice sumă e binevenită, fermierii conștientizează că posibilitățile reduse ale oricărui guvern trebuie gestionate bine, dar în același timp trebuie anticipate. De aia vorbim acum cu mai multă tărie de ideea de irigații și o să vorbim și de ideea de Fond mutual, pentru că până la urmă fermierii trebuie să-și gestioneze cumva propriile instabilități financiare”, a precizat analistul Clubului Fermierilor Români.
În acest sens, Clubul Fermierilor Români a devenit broker de asigurare.
Există o nesiguranță a fermierului că banii pe care i-a dat pentru asigurare, chiar dacă vin din fonduri europene parțial – 70% și 30% de la fermier – îi va primi când are nevoie. „Fermierii au nevoie de putere mai mare de negociere și de reprezentare pe relația cu firmele de asigurare, dar în același timp am constatat beneficiile acestui consultant – să-l numesc așa – expert în probleme de asigurare, brokerul, în relația cu autoritățile. Am avut discuții cu AFIR, discuții cu Ministerul Agriculturii și am reușit, de pildă, să modificăm în avantajul fermierului măsura 17.1 prin care se subvenționează polița de asigurare. Fermierii identifică niște probleme, brokerul, care e un expert în zona asta de asigurare, le pune către autorități într-o formă care să ducă la schimbări în cadrul metodologic, în cadrul normativ”, a explicat Cezar Gheorghe.
Clubul Fermierilor Români îmbunătățește puterea de negociere și reprezentarea fermierilor în relația cu asiguratorul. Fermierii care apelează la brokerul Clubului primesc, înaintea încheierii poliței, o consultanță gratuită asupra tipului de asigurare pe care-l pot face, consultanță pe perioada concretizării unor riscuri și situații de calamitate sau altfel de situații care conduc la pierderi și au un sprijin în lucrul cu firmele de asigurare. „Îi obișnuim pe fermierii noștri, care sunt niște profesioniști, să lucreze pe o procedură standardizată și să aibă telefonul, firul roșu cu cel căruia să-i solicite sprijin în momentul în care i se întâmplă ceva. Brokerul funcționează din plin acum, iar această măsură desfășurată prin AFIR este extrem de importantă, ne dorim ca ea să aibă continuitate în timp, dar este clar că și aici trebuie să privim limitele: nu va fi subvenționată la nesfârșit polița, iar fermierii înțeleg și trebuie să se obișnuiască. Atât timp cât schimbările climatice generează riscuri, soluția asigurărilor devine obligatorie”, a punctat Cezar Gheorghe.
Un avantaj, brokerul de cereale
Clubul Fermierilor Români a dorit să vină și mai aproape de fermieri prin înființarea unui serviciu specializat de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale. „L-am adus pe Cezar Gheorghe în echipa noastră și lucrăm pe două componente pentru asta. Unu, facem rapoarte privind piața de cereale și situații meteo – piețele, lucruri interesante pentru fermieri, săptămânale sau chiar de două ori pe săptămână, pe care le trimitem membrilor și le trimitem și autorităților, la Guvern, la Președinție, la Ministerul Agriculturii, și, doi, contracte individuale, personalizate, cu fermierii pentru a-i sprijini în vinderea cerealelor sau în valorificarea mai bună a infrastructurii de depozitare pe care o au”, ne-a spus Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români. Cezar Gheorghe, coordonatorul serviciului de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale din cadrul Clubului, completează: „Am avut norocul să adun 18 ani de experiență pe piața de agribusiness din România, încă de la începuturile ei, traversând curtea unor firme foarte frumoase, a unor multinaționale, și acum tot bagajul acesta de cunoștințe trebuie pus în slujba fermierilor. Intenția este una simplă și foarte clară: trebuie să armonizăm interesele fermierilor cu cele ale pieței de export și cele ale pieței interne. Misiunea mea este una foarte clară și distinctă: să generez acel potențial de încredere, astfel încât fermierii din Club să știe că sunt foarte bine reprezentați în tot ceea ce înseamnă tranzacția propriu-zisă”.
Valorificare corectă, risc redus
Serviciile tranzacționale asigură în primul rând riscul fermierului. „Oricine poate suna la un telefon și obține un preț sau două, dar vorbim de condițiile contractuale, condițiile de calitate. Dacă mi-e iertată exprimarea, așa-numitele «bombe» puse în contract, pe care nimeni nu le bagă de seamă, interpretabile. Am avut situații în care un punct a făcut diferența”, a explicat Cezar Gheorghe.
Clubul, în anumite condiții, poate asigura fermierilor care au spații de stocare, de depozitare, să-și valorifice serviciile proprii.
Intenția serviciului de consultanță și brokeraj pentru comerțul cu cereale din cadrul Clubului Fermierilor Români este să standardizeze aceste servicii și să le ofere jucătorilor din piață, pentru un potențial crescut de încredere. „Partenerul își dorește încrederea că marfa îi va fi livrată la prețul negociat și la condițiile de calitate negociate în contract, fermierul își dorește încrederea cum că nimeni nu îi aplică penalizări una după alta în serie și că ceea ce a agreat și a scris este cu adevărat acolo”, arată Cezar Gheorghe.
Cu alte cuvinte, brokerul de cereale Clubul Fermierilor Români își dorește să devină un soi de avocat al fermierului în raportul cu traderii. „Clubul nu-și adaugă un comision peste ceea ce noi plătim consultantului. Clubul nu face profit prin fermieri, beneficiază de sprijinul lor financiar, indirect, deoarece se fac asigurări”, a explicat Florian Ciolacu.
Pe lângă aceste servicii, există și cel de „mitigare”, adică de reducere a impactului în caz de lucruri nedorite, cum sunt disputa pe calitate, disputa pe cantitate.
Predictibilitatea, o metodă de securizare în agricultură
Va fi din ce în ce mai important să se lucreze standard în contractare, producere, finalizarea producției, valorificarea ei, pentru că urmează schimbări importante: de la Strategia „De la fermă la furculiță”, la strategia Biodiversității, Pactul verde european sau noua PAC, toate vorbesc de reducerea cantității de pesticide și îngrășăminte, mărirea suprafeței cultivate ecologic, de 25% la nivelul Europei. Toate acestea, plus schimbările climatice, pun o presiune asupra existenței și stabilității unei ferme. „Fermierul trebuie să știe cum să se asigure mai bine pentru riscuri, cum să valorifice mai bine, cum să folosească tehnologii, cum să-și asigure resursele umane. Pe toate le gândim ca să nu ne mai surprindă… viitorul”, punctează directorul executiv al Clubului Fermierilor Români, Florian Ciolacu.
„Intenția clară este una de predictibilitate și a ști ce venituri să fie recurente. Vă dau un singur exemplu: cultura de floarea-soarelui cu conținut ridicat de acid oleic, la care avem bonus consistent, cererea la nivel de UE este una constantă și ridicată, acolo nu există «zimți de fierăstrău», iar oferta mai scârțâie din când în când. Anul ăsta – și am avut informațiile, le-am livrat la timp – din cauza pandemiei, UE a fost distrusă la nivel de HoReCa. Ce utilizare mai are uleiul? Mai există utilizări ale acestui ulei în hrana sugarilor, în acele piureuri la borcănașe și pentru cipsuri. Din această cauză, fermierii din UE au fost surprinși”, a adăugat Cezar Gheorghe.
În Franța, din 674.000 de hectare cu floarea-soarelui, 80% au fost cu floarea-soarelui cu conținut ridicat de acid oleic. În Ungaria, ca și în România, procentul a fost de 50%-50%, adică foarte multă floarea-soarelui cu conținut ridicat de acid oleic. „Bonusul, care a ajuns la cote ridicate anul trecut, anul ăsta a plecat de la 35 de dolari per tonă și a ajuns să valoreze foarte puțin astăzi, 5-10 dolari, maximum 15 la cine are interes. Dar pentru că informațiile au existat, au fost fermieri care au venit și mi-au spus: Hai, găsiți-mi să semnăm, iar oamenii ăia sunt foarte fericiți astăzi. Ai informația – știi ce trebuie să faci!”, a arătat în încheiere Cezar Gheorghe.
În concluzie, fermierii informați reușesc să fie profitabili chiar și în perioadele dificile.
Pentru abonamente, Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Bugetul MADR, suplimentat. Adrian Oros promite ajutoare pentru întreaga agricultură
În ultima ședință de guvern, din data de 14 august 2020, bugetul Ministerului Agriculturii a fost suplimentat cu 3,455 miliarde de lei. Ministrul Adrian Oros susține că acest lucru va permite MADR să acorde ajutoare pentru secetă, pentru compensarea pierderilor înregistrate în zootehnie, dar și să plătească avansul subvențiilor pentru campania 2020.
„Așa cum am spus încă de la preluarea mandatului de ministru, niciodată nu vom minți sau vinde speranțe fermierilor români. România a fost lovită anul acesta de una dintre cele mai crunte secete pedologice din ultimii zeci de ani. Am mers pe câmp, la fermierii afectați, și m-am uitat în ochii acestora, și le-am promis că vor primi despăgubiri. Deși anul acesta trecem cu toții printr-o perioadă dificilă, cu mari constrângeri bugetare, care a afectat toate domeniile din agricultură și industrie alimentară, așa cum am promis, vom fi alături și vom sprijini fermierii. Nu a fost simplu, a fost o încercare grea pentru noi, cei de la Ministerul Agriculturii și colegii noștri de la Ministerul Finanțelor Publice, de a găsi sursa de finanțare pentru a ajuta agricultorii afectați. Pentru Guvernul României agricultura este o prioritate, demonstrată și de cele peste șase miliarde de euro alocate în Programul Național de Relansare Economică. Am demonstrat că se poate, că ne ținem de cuvânt și că reușim să reconstruim agricultura românească”, a declarat ministrul Agriculturii.
Despăgubirile nu sunt suficiente! Trebuie sprijinite fermele și firmele care pun produse pe piață
Clubul Fermierilor Români atrage atenția cu privire la impactul economic al crizei COVID-19 asupra agriculturii și industriei agroalimentare din țara noastră, cumulat cu efectele secetei pedologice din anul agricol 2019 – 2020, care pun o presiune enormă asupra capacității fermelor și a procesatorilor de a rezista modificărilor nefavorabile ale unor factori de piață, blocajelor economice, scăderii consumului și întârzierii relansării economice.
„Am transmis propuneri către Ministerul Agriculturii și Guvernul României pentru acordarea unui ajutor de stat sub forma despăgubirilor culturilor calamitate de secetă, care reprezintă o măsură esențială în asigurarea stabilității financiare a fermelor. În consecință, este necesar ca aceste despăgubiri să se acorde în integralitate, iar sumele necesare să fie cuprinse în bugetul MADR la rectificarea bugetară. Adițional, fermierii în cauză vor avea nevoie pe lângă despăgubirile pentru suprafețele calamitate de secetă și de resurse financiare suplimentare pentru a acoperi pierderile financiare din acest an agricol, în principal pentru relansarea ciclului de producție și inițierea noilor culturi pentru anul 2021”, precizează Florian Ciolacu, directorul executiv al Clubului Fermierilor Români.
În acest sens, asociația a pus la dispozitia Ministerului Agriculturii și Guvernului elemente de analiză preliminară, realizată de experții Clubului Fermierilor Români, din care rezultă impactul financiar negativ al secetei extreme din acest an agricol. „Considerăm că susținerea capacității de producție a hranei în România este indispensabilă asigurării siguranței alimentare a cetățenilor români, iar costurile falimentării sectorului în lipsa unei intervenții urgente și hotărâte ar fi enorme. Din această perspectivă, este evident că trecem dintr-o abordare economică într-una de securitate națională. Apreciem că ajutorul de stat, în contextul bugetului disponibil limitat, trebuie să se îndrepte către fermele și firmele care pun produse pe piață, asigură securitatea alimentară a României și pot să își consolideze contribuția la echilibrarea balanței comerciale negative a țării noastre în sectorul alimentar”, adaugă Florian Ciolacu.
Clubul Fermierilor Români subliniază necesitatea aprobării de urgență a actelor normative necesare pentru a acorda un ajutor de stat, din bugetul național, care să-i vizeze pe cei mai afectați producători agro-alimentari, în limitele stabilite de Comisia Europeană: 100.000 euro/fermă și 800.000 euro/procesator.
Ajutorul de stat menționat să fie direcționat cu prioritate către fermierii din zonele calamitate, în scopul sprijinirii lansării ciclului de producție pentru anul agricol 2020/2021 pentru asigurarea unei producții performante, care să permită acoperirea pierderilor din 2020 și revenirea la stabilitatea economică a fermelor (inclusiv în relația cu creditorii și furnizorii acestora).
Măsuri necesare pentru sprijinirea agriculturii
Efectele secetei extreme din anul agricol 2019/2020 se vor resimți și în 2021. Măsurile necesare a fi adoptate urgent de Guvernul României pentru sprijinirea fermierilor trebuie să țină seama de următoarele aspecte de risc:
- Fermierii cu culturi calamitate în anul agricol 2019/2020 suportă un risc amplificat care se va materializa într-o balanță negativă în anul agricol 2020/2021;
- Pierderile anului agricol 2019/2020 determină la mulți fermieri reținere în inițierea pe o bază tehnologică performantă a culturilor anului viitor agricol (investiții reduse în inițierea culturii), ceea ce se va reflecta puternic în structura culturilor și randamentul producției estimate pentru anul agricol 2020/2021;
- Intrarea în instabilitate financiară critică și falimentul unui număr important de ferme agricole, din cauza pierderilor anului agricol 2019/2020, deteriorării relației cu creditorii, înăsprirea condițiilor de accesare a creditării pentru noul ciclu de producție.
Măsuri imediate:
- Măsuri financiare de ajutor pentru susținerea fermelor (hectarelor) calamitate;
- Încadrarea fermelor afectate de secetă într-un program de redresare (cu obiective de redresare pe 3-6-9-12 luni), etapizat și monitorizat de către Guvern în coordonare cu asociații care reprezintă interesele fermierilor;
- Stimularea creditorilor în sensul de „capitalizare a încrederii financiare“ în ceea ce privește garantarea creditelor vechi și viitoare prin sisteme de control care urmăresc eficient recuperarea creditelor. Se va avea în vedere, în afara de garanții guvernamentale, inițierea unor fluxuri comerciale de control, pentru a avea certitudinea rambursării datoriilor;
- Subvenționarea dobânzilor (a costurilor financiare) împrumuturilor contractate de fermierii calamitați de la instituții creditoare, cum ar fi cele financiare și cele de distribuție a produselor pentru înființarea culturilor, monitorizate efectiv;
- Program de informare guvernamental, dezvoltat în parteneriat cu organismele de reprezentare a intereselor fermierilor, în ceea ce privește estimarea recoltelor viitoare, proceduri standardizate mai sigure pentru valorificarea recoltelor, în sensul eliminării riscurilor pe care le întâmpină fermierii români în aceste operațiuni.
Bugetul MADR, suplimentat
După ședința de guvern de ieri, 14 august 2020, ministrul Adrian Oros a anunțat că bugetul Ministerului Agriculturii a fost suplimentat cu 3,445 miliarde de lei, ceea ce permite acordarea despăgubirilor pentru secetă. „Suplimentarea de buget ne permite să facem plăţile în avans pentru subvenţiile din campania 2020. Precizez că am făcut demersurile la Comisie ca anul acesta subvenţiile să fie acordate mai repede cu o lună. Aşteptăm aprobarea Comisiei. De asemenea, ne permitem să compensăm cât mai echitabil şi obiectiv toate pierderile înregistrate şi de cei din sectorul zootehnic, crescătorii de bovine, ovine, caprine, porcine, de păsări şi de cei din apicultură, pierderi suferite din cauza evoluţiei pandemiei de Covid-19. Sperăm că la rectificarea din octombrie, aşa cum a promis ministrul Cîţu (n.r. Florin Câțu – ministrul Finanțelor Publice), să acoperim şi celelalte nevoi pe care agricultura românească le are”, a declarat ministrul Agriculturii.
Afacere de nișă cu potențial
Cele două rase de porci autohtone, Mangalița și Bazna, primesc susținere financiară din partea Guvernului României, prin Ministerul Agriculturii: 1.200 de lei pe scroafă, înscrisă în Registrul Genealogic, montată cu vier înscris în același registru. Astfel de ajutoare pot duce la creșterea numărului de producători, mai ales că aceste rase au o creștere mult mai lentă.
Ajutorul statului vine după o serie de întâlniri între crescători și conducerea MADR, în condițiile în care în ultima vreme s-a încercat și reușit păstrarea și conservarea raselor Mangalița și Bazna, cu accent pe valorificarea lor.
Suma acordată nu este poate la nivelul european, dar înseamnă un prim pas important în domeniu. „Noi am fost la Ministerul Agriculturii în nenumărate rânduri şi am cerut un ajutor – nu neapărat comparativ cu cel din Ungaria, care e 572 de euro, cumulat, pe cap de scroafă – să ne dea mai mult decât nimic. Ni s-au dat 1.200 de lei pe scroafă, înscrisă în Registrul Genealogic, montată cu vier înscris în Registrul Genealogic, în anumite condiţii, bineînţeles”, ne-a declarat medicul veterinar Ioan Cleja, crescător din județul Alba, de altfel unul din cei mai mari crescători ai acestor rase și președinte al Asociației Crescătorilor de Suine Autohtone Mangalița și Bazna.
200.000 de euro pot duce spre mai mult export
Pentru a intra în posesia banilor de la stat, deținătorul exploatației trebuie să vândă minimum patru purcei pe an cu acte doveditoare, la o greutate de minimum 8 kg/cap. Însă ajutorul, care nu este foarte mare, este motorul care va mișca segmentul acesta, consideră Ioan Cleja. „Le-am explicat și celor de la Ministerul Agriculturii că așa cum alte țări s-au promovat de 25 de ani prin subvenții și au ajuns să facă export – Ungaria face export în Japonia, în Spania, în America de Nord şi Brazilia –, aşa şi noi am reuşit acum să avem tot mai mulţi procesatori, în jur la vreo 15-20 în ţară, și ne îndreptăm spre 20 într-un an-doi, depinde cum îşi termină fiecare abatoarele, carmangeriile etc. Sunt convins că, în următorii ani, procesatorii de aici vor ajunge să exporte, pentru că este mult mai rentabil. Ajutorul pe care ni l-au dat nouă nu este un ajutor extraordinar, 200.000 de euro e un minim, dar e un început bun”, ne-a spus crescătorul, dându-ne exemplul unui procesator din Dăbuleni care exportă deja în Austria. Acum însă, din cauza pestei, nu se poate exporta, dar trendul este să ajungem pe cât mai multe piețe.
Putem deveni competitivi pe piața vestică
Crescătorii din rasele Mangalița și Bazna, rase în pericol de abandon, vor să atragă atenția că deși numărul lor a fost minim, se încearcă aducerea lor „într-o zonă de confort” ca număr de exemplare. Inițial, materialul genetic era adus și din Ungaria, care a devenit unul dintre cei mai mari furnizori pentru aceste două rase.
În ultimii 25-30 de ani, s-a pus accent pe promovarea porcului de carne. „Este un curent la nivel european şi probabil mondial prin care se vrea să se promoveze rasele autohtone, rasele nemodificate genetic, cu accent pe gust, pe alte calităţi care au fost ocolite în detrimentul creşterii producţiei. Şi aici noi avem o mică problemă cu marii procesatori din România, care lucrează la nivel industrial şi care tot timpul, am văzut şi prin emisiuni televizate, pun beţe în roate. Dar eu spun în felul următor: pot să stea liniştiţi, afacerile noastre sunt afaceri de nişă, care poate nu reprezintă nici 1% din câtă carne de porc se consumă în România. Noi, în momentul de față, avem 0,01%!”, afirmă Ioan Cleja.
În prezent se importă 70% din necesarul de consum la această oră. „Noi ne bucurăm să se dea subvenţii şi celor care fac porc industrial, care fac reproducţie industrială, să ne ajute să fim competitivi cu cei din Vest. Eu cred că, până la urmă, ăsta e scopul”, a mai spus acesta, subliniind că potenţialul nostru de carne şi mai ales pe nișa Mangalița-Bazna este foarte mare.
Nu trebuie abandonate rasele cu calități specifice
Astfel de ajutoare pot duce și la creșterea numărului de crescători. În România, în ultimii ani, producţiile au crescut, iar unele cereale sunt comparabile cu ţările din vestul Europei. Problema este numărul prea mic de crescători și producători, mai ales că aceste rase au o creștere mult mai lentă. „Cred că scopul subvențiilor e să crească numărul de fermieri, de ferme, de exploataţii şi aşa mai departe. Pentru că nu ştiu câţi investesc, să aştepte nu ştiu cât până să scoată doi lei. Rasele acestea de porci au un ritm de creştere mult mai încet; indicatorii de producţie, reproducţie, fertilitate şi tot ce înseamnă aceşti indicatori sunt mult mai mici. Adică, comparativ cu porcul industrial, fată mai puțini purcei, nu cresc atât de repede, au un spor mediu zilnic mai mic, consumul specific e mult mai mare ca la rasele de carne”, a detaliat Ioan Cleja.
În plus, cele două rase au și randament la sacrificare mult mai mic, dar vin cu alte avantaje ce țin de calitatea produsului și gustul deosebit. „Din punctul meu de vedere, de aceea şi trebuie ajutaţi. Avem un fond genetic pe care unii nu-l au. Sunt ţări care şi-au pierdut rasele autohtone: englezii au adus Wessex din Australia şi acum îl înmulţesc şi-l multiplică. Noi am pierdut Negru de Strei, poate mai sunt câteva exemplare rătăcite, Ruşeţu, Banat, am pierdut Roşu de Salonta, Băltăreţu. Bine, unele poate nu au fost competitive, dar aceste două rase au nişte calităţi gustative deosebite. Mangaliţa e recunoscută în toată lumea, iar Bazna la noi în ţară, pentru că în lume n-a fost promovată”, a punctat crescătorul.
Mangalița a beneficiat de promovarea făcută de Ungaria şi acum a devenit un brand. Bazna însă e la început de drum, dar câştigă tot mai mulţi susţinători şi consumatori.
E nevoie de programe pentru sprijinire, promovare și conștientizare
Important este, crede Ioan Cleja, ca acești crescători să fie susținuți și prin promovare. Mulți au deja o anumită stabilitate, un anumit număr de animale, iar următorul pas este trecerea la ameliorări.
Spre exemplu, Ungaria în urmă cu 20 de ani a analizat calitățile gustative, beneficiile de sănătate legate de colesterolul scăzut și a declarat rasa Mangaliţa „comoară naţională”. „A fost un program de promovare pentru a conştientiza populaţia ţării să consume aşa ceva. Noi suntem acum în faza de pionierat, în care începem să facem programe. Am scos o lege a produsului 100% românesc, a produsului autohton, rase rustice în pericol de abandon, am făcut Legea porcului Mangaliţa şi Bazna şi, pe baza acestor legi şi a altora, vom îmbunătăţi marketingul, conştientizarea populaţiei şi probabil că vom ajunge să facem nişte programe de educare”, speră Ioan Cleja.
În această perioadă sunt interzise expozițiile și simpozioanele, iar singura modalitate de promovare rămâne presa, din partea căreia, spune Ioan Cleja, crescătorii au primit susținere până acum. „Am primit un ajutor extraordinar în promovare şi cred că, până la urmă, chiar dacă nu mănânci decât o dată la o lună, cel puţin să mănânci un produs bun, cu gust, să vezi care e diferenţa faţă de un produs normal de pe piaţă. Pentru că, până la urmă, ăsta fiind un produs de nişă, nu-l mănânci toată ziua”, a specificat fermierul din județul Alba.
Cumpărătorii trebuie să știe că Mangalița și Bazna au o carne mai grasă, care o fac să aibă aspect marmorat și să fie mai fragedă și mai aromată, cu o savoare deosebită.
Schema de ajutor de minimis se aplică crescătorilor de porci de reproducție din rasele Bazna și/sau Mangalița, respectiv producătorilor agricoli PFA, II și IF, precum și producătorilor agricoli persoane juridice. Conform datelor Agenției Naționale pentru Zootehnie (ANZ), sunt înscrise în Registrul Genealogic 1.030 de scroafe din rasele Bazna și Mangalița, dintre care 316 capete scroafe sunt deținute de persoane juridice, II, IF, PFA, iar 714 capete scroafe sunt deținute de persoane fizice care își pot schimba forma de organizare și pot deveni eligibile.
Valoarea totală a ajutorului de la bugetul statului pentru anul 2020 este de 1.000.000 de lei.
Asociaţia Crescătorilor de Suine Autohtone Mangalița și Bazna este o asociaţie tânără, cu aproximativ 150 de membri activi, cu un efectiv de aproximativ 1.800 de capete de Mangalița și 200 de Bazna.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - august 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Fermierii au nevoie de soluții, nu de dispute politice
Anul agricol 2019-2020 a început bine pentru foarte mulți fermieri, pentru că au văzut verzi culturile înființate în toamnă, adică răsărite, și promiteau, la vremea respectivă. Însă n-a fost să fie așa, pentru că a trecut o iarnă dificilă din punct de vedere hidrologic, seceta continuând și în perioada de pandemie, mai prin tot sud-estul României, estul și sudul Moldovei, acolo unde sunt 1,3 milioane – conform statisticii MADR – de hectare calamitate de cereale, cele înființate în toamnă. Însă vin din urmă culturile înființate în această primăvară, evident, de fermierii care au avut curaj. Stăm de vorbă cu un prieten al revistei noastre, pentru că mai ales în ultima vreme am avut multe de discutat pe tema calamităților, a secetei și a faptului că în România se mișcă lucrurile nu greu, ci foarte greu sau, cum spune moldoveanul, „noi avem trei viteze: încet, încetișor și tăt pi loc”. Cred că suntem pe loc și înapoi față de ceea ce ar trebui să se întâmple.
Reporter: Domnule Ștefan Gheorghiță, în sfârșit ne-au dat și nouă voie să mergem pe teren și să vedem ceea ce vorbeam și nu se vedea, nenorocirea care s-a abătut asupra agriculturii românești, inclusiv într-un județ care se spune că este cel mai irigat din România.
Ștefan Gheorghiță: Este un an pe care eu personal îmi doresc să-l văd cât mai repede trecut și de care aș dori să nu-mi mai amintesc, este un an în care avem niște culturi execrabile, nici măcar nu pot să le spun proaste, execrabile, în fiecare zi când mă trezesc îmi vine să bag discul în ele, efectiv să le întorc, fiindcă nu merg de nicio culoare. După cum vedeți, suntem într-o solă de grâu unde am reînsămânțat porumb, cred că a fost o decizie proastă, ca să nu zic foarte proastă a mea, este un porumb care săracu’ a răsărit, i-am dat deja o apă fiindcă am făcut eforturi să reabilităm această tarla pentru irigat, destul de greu, cu multe probleme, avem probleme în continuare cu aceste reamenajări, reparații, readaptări, re... fel de fel de re, și situația se prezintă extrem de prost. Acesta este un porumb supraînsămânțat după o fostă cultură de grâu calamitată, care, după cum vedeți, doar la faza de iarbă a rămas, am avut și un grâu ceva mai mărișor, vorbim de câțiva centimetri în plus, adică să nu-și imagineze lumea că avea... ăsta la 10 cm, altele s-au dus la 15 cm, maxim. 20. Spic n-am văzut anul ăsta, din păcate nici noi, nici vecinii noștri, nici colegii din zonă, mulți nu vor vedea. E un an foarte greu. Vizavi avem cultură de mazăre care, la fel, a rămas la 15 cm și parcă e dată cu glifosat, avem culturi de porumb semănate mai târziu, este adevărat că noi am încercat să mergem pe o idee de a semăna mai târziu, în speranța că poate vor veni niște ploi și n-au venit, și totuși am mers mai departe și am zis: hai totuși să însămânțăm, că așa e fermierul, zice: să însămânțăm, să însămânțăm că poate, poate va veni, poate ne va da Dumnezeu, și nu ne-a mai dat. Asta-i viața și n-am făcut decât să ne adâncim pierderile. Pierderile care se cumulează, se adună, și problema este nu numai cu pierderile, vii într-un an din acesta în care te gândești la soluții și la moduri de a rezolva pentru viitor problema și nu este ușor. Și nu este ușor nu numai din punct de vedere investițional, fiindcă și asta este o problemă, dar nu este ușor când nici măcar legea nu te ajută. Și sunt multe de spus, noi am discutat foarte multe și cred că o să mai discutăm.
Reporter: Ce suprafață calamitată a constatat în acest moment comisia?
Ștefan Gheorghiță: La mine sunt 203 hectare de grâu, fiindcă doar grâu am avut cultură de toamnă, calamitat 90%.
Reporter: Să înțeleg că mazărea n-a intrat.
Ștefan Gheorghiță: Pentru mazăre am făcut deja înștiințări, așteptăm deplasarea comisiei, dar e sută la sută fiindcă nu vom aduna niciun bob, pentru că nu a făcut niciun bob.
Reporter: La nivel de județ...?
Ștefan Gheorghiță: La nivel de județ, din informațiile mele, avem circa 110.000 de hectare, în condițiile în care, așa cum spuneați mai devreme, vorbim de cel mai irigat județ din România. Adică situația este dramatică. Tot ce a fost la neirigat s-a cam dus. E adevărat, sunt alte județe mult mai afectate, din Dobrogea mai ales, Constanța, Tulcea; la vecinii din Ialomița, Galați, Buzău, sunt zone care suferă foarte mult și s-ar putea să mai sufere, fiindcă schimbarea climatică e din ce în ce mai prezentă, se manifestă din ce în ce mai puternic și lucrurile nu se rezolvă.
Reporter: Și de ieri vremea stă tot așa, chipurile, cod galben că plouă, și uite că...
Ștefan Gheorghiță: Da, e al cincilea cod galben pe care l-am avut în ultima lună jumătate. Aici este din păcate o altă problemă și e o problemă de modalitate de prezentare. Eu am încercat s-o sesizez mereu. Când se dă starea vremii, se anunță cod galben cum avem și acum, pe toată țara, dar fără să se precizeze că vara ploile nu sunt precum cele de toamnă sau primăvară devreme, pe zone largi, pe fronturi largi care acoperă o jumătate de țară. Nu, sunt ploi punctiforme. Că arealul în care se pot manifesta e în toată țara, asta e altceva. Dar ploile în general sunt punctiforme. Vă dau un exemplu pe care îl discutam și mai devreme: la mine în fermă, care se află la 1500-2000 de metri de aici, a plouat 44 de litri. Aici unde ne aflăm și unde am terenurile, a plouat cumulat în ultimele 3 luni aproape 14 litri. Aproape. Cu indulgență.
Reporter: Și când stai și discuți de o ploaie care să aibă într-adevăr un beneficiu pentru o cultură, trebuie minim...
Ștefan Gheorghiță: minim. 10 litri, eu așa am învățat. 10 litri odată.
Reporter: Adică, nu adunat.
Ștefan Gheorghiță: Da, și eu am avut adunat cam în trei ploi și un pic.
Reporter: Din păcate, lucrurile nu stau deloc bine, pentru că odată ce s-a făcut constatarea în urmă cu vreo două luni, și cunoaștem lucrul acesta pentru că am ținut legătura destul de des, nu aveți nici acum procesul-verbal. Pe lângă asta, de atâta vreme, abia săptămâna trecută, în urmă cu câteva zile, avem și statistica la nivel de țară. Ca atare, nu avem nici măcar acel ordin prin care să se despăgubească fermierii, însă avem o lege care așteaptă să fie semnată de președinte.
Ștefan Gheorghiță: Dacă nu va fi contestată.
Reporter: Iată că parlamentul s-a mișcat mai repede, a făcut mai repede o lege, față de un ordin de ministru, să spunem, sau o ordonanță de urgență care se putea face de azi pe mâine.
Ștefan Gheorghiță: Așa este. Din păcate, la noi gândirea este: ce este de interes pentru această activitate. Vorbim în primul rând de calamități. S-au mobilizat comisiile destul de bine – aici, din punctul meu de vedere, e meritul prefectului, care a fost foarte receptiv la problemele pe care noi le-am întâlnit, dl Boboc – și pe 30 martie noi am avut ordinul de prefect pentru pornirea activității de constatare a calamității în condițiile în care Ordinul 97, care aproba regulamentul, nu era încă adoptat. A fost, într-un final, adoptat. Am reușit, ușor-ușor, pe lângă adoptare, să se facă și niște modificări din mers, nu este forma cea mai reușită, dar este un mare pas înainte. Au venit comisiile, au constatat, au trecut aproape 2 luni, nu zic peste, nici acum nu avem procesele-verbale de calamitate. De ce spun treaba asta? S-au scris prima dată de mână, n-au fost bune de mână, acum le batem la mașină – sau la calculator, mai nou – și așteptăm să se mai adune, iar toată lumea să le semneze și așa mai departe. Mâine-poimâine, s-ar putea să vină ANAF-ul în control. Ce prezentăm? Mâine-poimâine, avem discuții cu firmele furnizoare de inputuri. Spui că ai o situație – trebuie să i-o demonstrezi cu documente. Cu ce documente? Cu vorbe e cam greu.
Legat de lege, aici este o situație puțin mai nuanțată. Eu personal mi-am dorit foarte mult această lege, a ieșit, am participat și la dezbateri în Comisia de agricultură din partea LAPAR-ului, unde sunt membru, și suntem bucuroși că amendamentul LAPAR-ului a fost inclus în lege, respectiv la modul de despăgubire. Chiar dacă acum foarte multă lume o critică, că nu ar fi bună, cred că trebuie să privim, nu de unde vine, de la parlament, de la un partid, de la o persoană, ci dacă este aplicabilă sau nu. Această lege în esență privește două lucruri: unu, se despăgubește pe bază de cheltuieli, adică pe bază de facturi, de documente, nu de vorbe, și asta înseamnă că despăgubiți sunt cei care demonstrează că au avut niște cheltuieli și au problemă, și doi: despăgubește 70% din totalul cheltuielilor. Și încă una, trei, adică, ceea ce iarăși e foarte important, nu este o lege doar pentru anul 2020, că lumea nu prea subliniază treaba asta. Este o lege-cadru care se va aplica în fiecare an în care avem această problemă. Am fost acuzați că n-a fost notificată înainte la Comisia Europeană, că nu a fost anunțată suma, că n-a fost calculată – nu. Suma se calculează pe baza unor documente contabile. Legat de notificare – asta este o omisiune, ca să nu zic o minciună grosolană. De ce? Fiindcă prevederile regulamentului și orientările Comisiei Europene prevăd notificare înainte de aplicare, nu înainte de adoptare, pentru că n-ai ce să notifici înainte de adoptare, fiindcă nu există.
Reporter: Nu spui că „vreau să fac!”.
Ștefan Gheorghiță: Exact. Notifici după ce ai făcut-o și înainte să aplici. Lucrul ăsta putea fi verificat de cei care vorbesc acum, indiferent ce poziție ocupă, în Ordonanța de guvern 45 din 2015, când s-au dat despăgubiri și, la fel, s-a aprobat ordonanța și a intrat în vigoare după sosirea deciziei Comisiei Europene, lucru care se întâmplă și acum. La vremea aia, pe ordonanță era dl Achim Irimescu, care acum este la Bruxelles. Dacă nici dânsul nu știe birocrația de la Bruxelles, noi degeaba mai vorbim.
Dar să ne întoarcem la oile noastre. Avem o lege. Acum nu este bună legea fiindcă a venit de la „ăia!”. Vrem să dăm altceva. Oameni buni, fermierii au nevoie de bani, au nevoie de soluții, nu au nevoie de dispute politice, că vine alegerea lu’ ăla, lu’ ăla. Nu discutăm de alegeri și de populism. Nu. Nouă ne trebuie soluții. Eu mi-aș fi dorit să-i văd pe toți la masă împreună, câți ar fi fost, că-i guvern, că-i parlament, că-s partide, să găsească soluții. E ușor acum să spui că aia nu-i bună și vrem asta și asta. Noi ce să facem mai departe?
Acum, legat de suma forfetară, eu sunt perfect de acord. Indiferent că-i sumă forfetară, că e procent, că e cum doresc unii și alții, sunt de acord cu toate formulele. Problema este să fie formule reale, care să treacă de analiza comisiei. Eu vin și-mi pun următoarea întrebare: pentru un fermier care n-are niciun document, cum justificăm la comisie că-i dăm ajutor? Fiindcă cine poate să cuantifice cât este pierderea? Întreb. Poate s-o putea, nu știu. Doi: dacă vrem să mergem pe sumă forfetară, de ce nu venim altfel?, zic eu mai logic: vrem să despăgubim suma X pe hectar, în funcție de cultură – A, B, C, D, E. Asta e suma, așteptăm să se cuantifice suprafața și ne dă bugetul. La noi se facem altfel, din ce se discută „pe surse”, avem un buget de circa 250 milioane de euro, se vorbește, și acum așteptăm să vedem care e suprafața, ca să știm la cât să împărțim. Pe de o parte a venit prima oară dl. Scarlat, acum vreo lună, și a aruncat cifra de 175 de euro, a crescut suprafața – că atunci erau vreo 800.000. Eu mi-aduc aminte de vreo lună jumătate că noi discutam și spuneam că va fi vorba de un milion jumătate. Și-mi mențin previziunea, și se va îndeplini. Între timp a mai crescut suprafața. A venit dl Stângă, președintele Comisiei de agricultură de la Senat, acum a diminuat-o la 150 euro minimum. Așteptăm peste două săptămâni – nu știm unde vom ajunge: 130, 100 de euro, habar n-am. Dar nu este în regulă, nu așa trebuie făcut, fiindcă oamenii nu mai știu ce să înțeleagă. Va fi 175?, va fi 150?, va fi 130? Trebuie spusă odată suma care va fi în realitate.
Reporter: Așa cum am mai spus, ne aflăm în cel mai irigat județ, dar nici aici lucrurile nu merg cum ar trebui. Din punct de vedere legislativ lucrurile trebuie clarificate, pentru că nu poți să faci proiecte, chiar dacă au fost bani, pentru a reabilita sistemele de irigații. Degeaba se dau acei bani dacă nu ai semnătura proprietarilor, pentru că iarăși este o chichiță legislativă lăsată și, așa cum dumneavoastră aici aveți 600 de hectare, sunt mii de hectare în jur care pot fi irigate, dar nu se irigă decât foarte puțin. Să dezvoltăm puțin subiectul ăsta, pentru că până la urmă ăsta este cel mai important: să se dea posibilitatea fermierului ca el să poată să-și dezvolte un sistem de irigații propriu, dacă cel vechi nu se poate reabilita, tocmai din cauza legislației proaste.
Ștefan Gheorghiță: Da. Eu, din punctul ăsta de vedere, chiar dacă mi-am atras, îmi atrag și-mi voi atrage critici, nu sunt adeptul ajutoarelor pentru fermieri, ca principiu. Sunt de acord acest an și voi mai fi de acord în continuare ca persoană, ca reprezentant al fermierilor, din alt motiv: fiindcă nu avem o legislație care să permită fermierului să se protejeze. Dacă această legislație ar exista, atunci fermierul trebuie să se protejeze prin propriile măsură. Una dintre măsuri este cum spuneți dumneavoastră: un sistem de irigații. Nu trebuie să privim doar sistemul care există acum cu alimentare din Dunăre, trebuie să gândim mai larg. Ce putem să facem la nivel de România afară de acest sistem? Poate putem să dăm o legislație cadru pentru foraje, astfel încât fermieri și din zone neirigate să-și poată amenaja sisteme de irigații locale mai mici, mai mari, fiecare cum poate, dar are o șansă, are o legislație, știe că poate gândi un program de investiții pentru acest lucru. Sunt cursuri de apă secundare prin țară, mai mici, mai mari, care pot fi incluse într-un sistem de amenajări și de folosință locală, comunitară, astfel încât să avem alte suprafețe irigate. Chiar și pe sistem. Noi de exemplu suntem la treapta a 5-a. Eu am și prezentat un material acum ceva timp și am spus: costurile sunt foarte mari. Hai să ne gândim să îmbunătățim. Să nu înțeleagă cineva că eu sunt contra irigațiilor și trebuie să oprim irigațiile. Din contră: trebuie să le dezvoltăm, dar trebuie să le dezvoltăm strategic, cu o gândire și economică. Dacă pot să aduc apă din Dunăre, dar pot – de exemplu – să fac și foraje locale, care-s mai ieftină, și apa din Dunăre să o folosesc doar din completare, de ce să n-o fac? Dar eu nu pot să sap pe malul canalului, fiindcă nu-i terenul meu, e al ANIF-ului, trebuie o legislație, trebuie o gândire cum să facem ca acest lucru să fie posibil. Dar poate sunt și alte idei...
Reporter: Mulți s-ar întreba și se întreabă acum: de ce să săpați lângă canal, pe malul canalului? Vă întreb și eu: de ce?
Ștefan Gheorghiță: Fiindcă nu avem toate terenurile în proprietatea noastră și pentru că sistemul subteran începe de acolo, că am fost acolo și am discutat la fața locului. Nu pot să sap aici la 1000 de metri de canal și să gândesc un sistem să duc apa până la canal ca să o aduc înapoi. Iar începem cum am făcut cu Dunărea? Vine apa de la munte și o cărăm înapoi la deal. Nu se poate! Adică trebuie făcută o gândire. Eu sunt ferm convins că sunt oameni, specialiști care se pricep la treaba asta. Noi emitem niște idei, alții pot să facă gândirile și planurile necesare, dar trebuie început acest proces: cum să facem noi? Noi suntem, de exemplu, într-o zonă în care, cum vă spuneam, anul ăsta ne-am chinuit să o reabilităm. Cu foarte mari dificultăți: terenul nu este al nostru. Orice proprietar poate să vină mâine, i se termină contractul de arendă și zice: eu vreau terenul pe amplasament. Avem situație care s-a întâmplat în comuna noastră. A luat și a obturat antena de irigat. Ce faci? Te uiți la apă, până te judeci? Mă judec – durează 4 ani până termin toate procesele în instanță, până la o decizie finală și irevocabilă, și care nu se știe dacă e și favorabilă. Ce fac 4 ani? Mă duc în fiecare zi sau în fiecare an la Ministerul Agriculturii cu mâna întinsă să cer o pomană. Eu nu vreau să cer o pomană, eu vreau o legislație care să-mi permită să mă pun la punct, să pot să repar. Nu distrug terenul, eu vreau să repar un sistem de irigații. Dar vreau să‑l repar legal, nu pe niște înțelegeri la „capul podului”, cum se fac la noi.
Reporter: Și acum vine următoarea întrebare legată de posibilitatea de a face investiții mari, astfel încât ele să se amortizeze pe o perioadă lungă: care este perioada maximă a contractului de arendă?
Ștefan Gheorghiță: La noi, maxim nu există. Dacă te înțelegi. Dar minimă e 6 luni. Numai în România poți să faci un contract pe 6 luni! Dacă ne uităm în Codul civil...
Reporter: Cum 6 luni?
Ștefan Gheorghiță: Foarte simplu: se prevede că poți să închei un contract de arendă pentru o cultură până la obținerea recoltei. Dacă eu vin în luna martie și închei cu dumneavoastră un contract de arendă și dumneavoastră semănați mei, are o durată de vegetație 90 de zile, după ce ați recoltat eu vin...
Reporter: Eu vin și vă spun: dacă dumneavoastră faceți investiții în irigații, înseamnă că sunteți nebun!
Ștefan Gheorghiță: Exact! Corect. Asta spun și eu, asta țip și eu! Și toată lumea zice: ai tu ceva... n-am nimic cu nimeni, dar vreau să fie un cadru corect! Nu pot să investesc 250-300.000 de euro să amenajez – să nu mă înțeleagă cineva că amenajez sistemul, nu, cumpăr doar utilajele pentru a deservi 200-300 de hectare, și după un an să mă trezesc că nu le mai pot folosi!
Reporter: De ce nu accesați fonduri europene pe organizație?
Ștefan Gheorghiță: Foarte simplu. Noi aici aveam o organizație – și nu e singura, din păcate, fiindcă oamenii care citesc trebuie să înțeleagă un lucru: în toată țara au fost două tipuri de organizare, IAS-urile și CAP-urile. IAS-urile în general, în momentul când s-au privatizat, s-au privatizat cam în grup, cu fel de fel de metode mai bune sau mai proaste, dar în general terenurile au rămas comasate. Au fost exploatate comasat, s-au împărțit oarecum comasat, s-au retrocedat comasat și sunt lucrate comasat. Lucrurile au fost ținute mai în frâu. Aici unde au fost cooperative – din păcate nu se mai vorbește acum – oamenii au împărțit și cărămizile din grajduri! 10 unu, 10 altul, 10 altul și tot așa, și le-au dus acasă. Au furat toate țevile, au furat toate motoarele, totul este distrus. Am fost mai devreme și ați văzut cum arată un canal de irigații, așa-zis canal de irigații. Se pierde apă prin toate găurile, prin toate crăpăturile. Noi vrem să le reabilităm. Am un OUAI care are datorii foarte mari. Așa a fost moștenit, din perioada când se plătea apa, fiindcă nu putea să reziste la treapta a cincea, că era un preț prohibitiv. A acumulat, a acumulat, acum avem acele datorii, el nu funcționează de peste 10 ani. Noi am vrea să luăm, el deservește 6000 de hectare, eu nu am decât 600 de hectare – ce să fac cu restul? Mie îmi trebuie doar o stație din cele cinci.
Reporter: Spuneați că sunt fermieri care nu vor să irige, nu-i interesează.
Ștefan Gheorghiță: Da!
Reporter: Chiar dacă, iată, anul acesta le-a demonstrat că este mare nevoie.
Ștefan Gheorghiță: Știți de ce? Ori se gândesc la alte sisteme, și eu să știți că până la un punct îi înțeleg: foarte mulți gândesc sisteme mai simple. Cu motopompe, cu tamburi. Fiindcă toată lumea zice „hai să facem”. Este o problemă: se fură tot în țara asta. Noi nu punem pe tapet și nici nu vrem să discutăm cu cărțile pe masă. Ne plângem că zootehnia nu merge – haideți să discutăm o frază doar de zootehnie. Iei 100 de oi, trebuie să ai doi paznici. Doi paznici înseamnă un miliard – păi ăla e câștigul tău! Dar poți tu să lași oile în România cu gard electric pe câmp, nesupravegheate? Nu găsești nici iarba de sub ele, d-apăi iarba și gardul! Deci despre ce vorbim? Eu am vrut să-mi cumpăr liniară. Știu, tehnic este mai bună pentru irigat. Conform legii, trebuie să am trei paznici, fiindcă e 5 zile pe săptămână plus weekendul, și zi și noapte asta este. Trei paznici. Trei paznici înseamnă un miliard jumătate. Dar nu am cu cine să mă asociez și nici n-am cum să duc până la fermă, că până la fermă sunt 2 km și trebuie să trec pe șosea prin sat. Nu se poate, că nu se deplasează atât. Și așa mai departe. Am colegi aici care au lipsit două ore de lângă stația de punere sub presiune și le-au dispărut motoarele cu totul! Au venit controale, poliție, bineînțeles, nu s-a găsit nimic. Cred că avem cel puțin 6-7 acțiuni în ultimii trei ani – bineînțeles, niciun vinovat. Nu mai vorbesc de faptul când vii și faci reclamație, jandarmeria spune că n-are jurisdicție, poliția e doar pe localitate, nu are și canalul de irigații, ANIF-ul spune să apelăm la poliție și tot așa, suntem plimbați de la Ana la Caiafa. Și atunci ce să facem? Acum trei zile, am un vecin aici, i-au furat aspersoarele de la antena de irigat. A venit dimineață și n-a mai găsit aspersoarele!
Reporter: Și antena mergea!
Ștefan Gheorghiță: Și antena mergea, bineînțeles. Fiindcă a avut altul nevoie de aspersoare!
Reporter: Corect, și-a făcut completare cum era în armată.
Ștefan Gheorghiță: Asta este. Și atunci noi despre ce vorbim?
Reporter: La începutul anului speram că va fi mai multă înțelegere între organizații, iată că nu se întâmplă, și nu există o voce unitară care să pună pe tapet fiecare dintre probleme, pentru că ele trebuie spuse și rezolvate unitar, dar nu pentru azi, ci pentru 10-20 de ani de aici înainte, pentru ca să ai o viziune. Să îți faci un proiect pe termen mai lung. În acest moment eu nu știu ce se va întâmpla în agricultura României, nu știu, dacă dumneavoastră vedeți, ca fermier, eu, ca om de presă, nu‑mi dau seama ce se va întâmpla în viitor.
Ștefan Gheorghiță: Ce fermier spune că ele vede ce se va întâmpla, nu, el bănuiește sau poate ridică o ipoteză, un vis, o viziune. Fiindcă niciun fermier nu poate controla procesul legislativ, iar fără un proces legislativ clar, predictibil, nu ai ce să previzionezi. Eu vă spun situația cum este la ora actuală: vrei să amenajezi, nu ai un contract de arendă pe termen lung, nu poți să faci o investiție; vrei să investești în anumite lucruri – nu le poți păzi.
Reporter: S-a discutat – acum s-a făcut la 7 ani la pășune contractul de concesiune, însă era discuție de acum vreo 15 ani de minim 10 ani ca să poți să faci investiții chiar și pe pășuni, sau să le reabilitezi. Așa și în cazul acesta: un fermier nu poate să facă investiții, că dacă face un credit trebuie să-l faci pe minim. 5-7 ani ca să poți să faci...
Ștefan Gheorghiță: Culmea știți care e? Inclusiv Ministerul nu-și respectă propriile standarde, indiferent cine e la butoanele ministerului. Eu nu vorbesc de o culoare. De ce spun asta? Fondurile europene, suntem la sfârșit de ciclu, impuneau să ai contract minim pe 5 ani. Dacă cineva este curios, poate să studieze raportul privitor la modul de implementare făcut de specialiștii AFIR și ai Guvernului, și care spun că una dintre principalele cauze este proasta gestionare a reglementărilor contractului de arendă. N-o spunem noi, o spun ei! Și spun, din cauza asta au fost foarte mulți fermieri care n-au putut accesa!
Reporter: Sunt curios ce se va întâmpla, fiindcă sunt 43 de milioane de euro acum, deci vreo 43 de proiecte care se vor depune pe măsura asta, am văzut că a apărut deja punctajul, ce vor face, cum vor lua ei semnătură de la fiecare proprietar pe terenul căruia trece coloana care va fi reabilitată.
Ștefan Gheorghiță: Da, este o problemă cu semnăturile, este o problemă cu arenda, este o problemă cu investițiile în irigații, vorbesc de tot ce se poate gândi pe irigații, este o problemă cu un fond de asigurări pentru despăgubiri, fiindcă în fiecare an noi vorbim să ne asigurăm, să ne asigurăm. Cum am mai discutat: avem o singură firmă care a asigurat anul ăsta pentru secetă 200-250.000 de hectare, din ce se vehiculează, și restul...? Și noi avem 3 milioane de hectare numai floare și porumb! Nu mai vorbim de faptul că alte culturi: ovăz, mazăre, soia, nu sunt asigurate, nici n-au intrat! Deci floare și porumb. Bun, ce să facă fermierul, la cine să se ducă să se asigure? Fiindcă e ușor să apărem la televizor, la radio sau în presă: fermierii să se asigure, că noi subvenționăm, noi facem. Unde? De ce nu spunem adevărul? Fiindcă este ușor să inducem... este un război mediatic. Din păcate fermierii n-au timp să se organizeze, de multe ori nici nu știu cum s-o facă, să se organizeze, să facă o politică de marketing, de comunicare. Ei se pricep la altceva, să lucreze pământul. Și atunci se profită de lucrul ăsta. Uitați-vă de când a apărut anul ăsta problema: ministerul întotdeauna a indus, subliminal, faptul că nu se irigă și faptul că nu se asigură...
Reporter: Nu vor fermierii să irige!
Ștefan Gheorghiță: Nu vor fermierii. Domnule, dar irigațiile oricum nu asigură toată suprafața pe care noi o avem afectată! Le-au trebuit două luni să ajungă la o concluzie pe care noi o discutam de acum două luni! Noi le spunem de acum că vor avea încă 2 milioane de hectare – zic eu și mă hazardez să spun – culturi de primăvară afectate. Nu cred încă – e treaba dânșilor. Dar ce vor face?
Reporter: Am văzut în Dobrogea cultura de floarea-soarelui deja terminată, așa că urmează porumbul dacă nu plouă.
Ștefan Gheorghiță: Da, și deja apar primele înștiințări. Ce facem, încotro ne ducem? Cine va subvenționa în fiecare an? Fiindcă ceea ce trebuie să înțeleagă ministerul, banii pe care-i dau pentru despăgubiri nu sunt banii dânșilor, sunt bani din taxe și impozite și noi trebuie să explicăm oamenilor: de ce dăm în fiecare an despăgubiri sau vom da în fiecare an? Fiindcă nu suntem capabili să facem o strategie, să facem o gândire astfel încât acești fermieri să poată să-și rezolve treburile și să nu mai vină la noi! De fapt asta vrem noi, sau eu cel puțin: vreau o strategie să nu mai fiu obligat să merg și să stau cu mâna întinsă! Să-mi iau măsurile: îmi plătesc asigurare – primesc despăgubiri. Nu-mi plătesc – îmi asum riscul, inclusiv falimentul. Asta e viața! Vreau să investesc în irigații – să pot s-o fac. Nu investesc – la fel, îmi asum riscul. Vreau să fac nu știu ce amenajări sau investiții – foarte bine. Nu? Piața te va scoate la pensie.
Reporter: Avem în sfârșit și legea vânzării terenurilor scoasă, dar sunt discuții, că așa e la noi, când ceva se face, trebuie să apară cineva și să spună că nu e bine făcut, că avea el o altă soluție, niște articole mai bune pe care să le fi băgat în lege. Ideea este că, bună-rea, așa cum e, s-a modificat. Unii spun că e dezastru. De ce?
Ștefan Gheorghiță: Fiindcă nu-i a dânșilor. Așa se interpretează la noi. Dar eu vreau să rememorez un pic faptele, prima modificare privitor la introducerea dreptului de preemțiune după modificarea Codului civil a fost Legea 17/2014, semnată de prim ministru Victor Ponta și de Daniel Constantin, ministru al agriculturii. Ca o paranteză, cred că domnul Daniel Constantin parcă este la PNL, așa, ca o înțelegere. Este important contextul. Deci nu a fost o gândire de stânga, a fost o gândire de dreapta care a inițiat. În acea lege a fost o clauză extrem de interesantă și lumea a uitat rapid: se prevedea înființarea unei autorități de reglementare și supraveghere a tranzacțiilor cu terenuri, prevedere care a fost respinsă de președintele de la acea dată, domnul Băsescu, și a fost retrimisă la reexaminare și s-a renunțat, a fost scoasă. De menționat că această lege a fost adoptată într-o perioadă când la putere era USL-ul, adică PSD+PNL. Deci erau împreună. Au gândit-o, au făcut-o. Foarte bine. După aceea a venit domnul Dacian Cioloș și care a ridicat pentru prima oară problema, urmat de domnul Achim Irimescu, și au zis: trebuie să mai umblăm și să mai strângem șurubul cu vânzările terenurilor, fiindcă avem probleme și să copiem alte state. Și eu prima oară l-am văzut pe dl. Cioloș că a cerut termen cât mai mare pentru revânzarea terenurilor, dacă se vinde mai devreme să se pună impozit. Comunitățile să fie favorizate. Păi eu vin și întreb acum un lucru: dacă noi prevedem la persoană fizică, că pe lângă cei care erau preîntorși înainte, coproprietari, vecinii, arendașii și așa mai departe, vorbim de oameni care au domiciliul în localitate. Păi nu înseamnă că este vorba de oameni din comunitatea locală? Nu-i același lucru cu ceea ce zicea domnul Cioloș prin stimularea comunităților locale să cumpere? Dacă vorbim de o firmă care să aibă activități în România și minim 75% activități din agricultură, care este problema? Dar de ce nu spunem noi acum, și cei care sunt francofoni, în Franța nu poți să cumperi un teren dacă nu ai autorizație de exploatare prealabilă. Iar această autorizație nu poți s-o obții dacă nu ești în capacitate profesională, adică nu ai documente că ești agricultor, ori tu faci dovada că angajezi agricultor de meserie, adică cu studii. Și la noi de ce nu se poate? Dacă vrei să fii notar, noi doi putem să fim notari? Nu, fiindcă nu avem pregătire. Putem noi doi să fim doctori? Nu. Putem noi doi să fim farmaciști? Nu. Dar de ce putem noi doi să fim agricultori dacă nu ne pricepem? Fiindcă noi ne mirăm că avem pesticide în produse, că nu controlăm lanțul alimentar – oameni buni!, agricultura produce mâncare! Și noi lăsăm pe toată lumea care nu se pricepe să se ocupe de așa ceva? Toată lumea să se joace cu otrăvurile? Și pe urmă ne mirăm de ce se întâmplă! Ne mirăm de reziduuri, ne mirăm de concentrații, de nitriți, de pesticide și așa mai departe!
Reporter: Recent Comisia Europeană, și ați rămas și dumneavoastră probabil siderat, ca și mine de altfel, că am apărut cu strategia asta „de la fermă la consumator”, era cea veche „de la furcă la furculiță”, în care se asigura trasabilitatea produsului agroalimentar până la mine în farfurie de la fermă, așa și asta acum, de la fermă la consumator – ce să spun, mare chestie! – dar se impune reducerea folosirii pesticidelor cu 50%, 20% a îngrășămintelor, creșterea cu 25% a suprafeței agricole și așa mai departe. Green-Deal-ul ăsta nu știu dacă e o soluție care să-l pună din nou pe același palier pe fermierul european cu fermierul din alte state terțe, deci din afara Comunității.
Ștefan Gheorghiță: Vedeți dumneavoastră, acum este o problemă foarte importantă. De multe ori, diferența dintre agricultura din toate statele comunitare și birocrația de la Bruxelles este foarte mare. De multe ori acolo se fac anumite trocuri politice care nouă nu ni se prezintă. Noi trebuie să înțelegem un lucru: am pierdut tratamentul la sămânță pe bază de neonicotinoide din cauza unor deal-uri politice. Germania a trebuit să-și facă un guvern împreună cu ecologiștii – au acceptat acest deal, fiindcă pe ei nu-i afectează foarte mult.
Reporter: Păi la ei, la cât folosesc, dacă luăm media europeană a produselor cu siguranță dacă au avut vreodată tanymecus a dispărut.
Ștefan Gheorghiță: Exact. Oricum n-au avut și nu au.
Reporter: Oricum, au dispărut multe plante în Germania, Franța și așa mai departe.
Ștefan Gheorghiță: Și nu mai vorbim de faptul că dacă la ei apare un mistreț în Pirinei sau un lup, deja oierii ies în stradă și spun că ei nu se mai duc la muncă, la noi se distrug mii de hectare și nu e nicio problemă. Ei nu mai au niciun mistreț, dar ne spun nouă...
Reporter: Se răspândește o boală infecto-contagioasă extrem de gravă – iarăși nu-i nicio problemă.
Ștefan Gheorghiță: Ei n-au mistreți, n-au lupi, și ne spun nouă să-i protejăm. Dar întreb și eu un lucru: dacă sunteți atât de preocupați, vă dăm vouă vreo mie de bucăți! Două! Gratis. Luați-i și puneți-i la voi și conservați-i cum doriți. Că așa, la alții, e simplu. Nu vreau să se înțeleagă că eu nu sunt proeuropean. Sunt proeuropean, dar nu înțeleg o birocrație, nu înțeleg niște lucruri care să se întâmple la ei și nu la noi! Și acum revenim. Vin și spun: dacă ei susțin că pot să facă aceste reduceri, cum? E adevărat că în Franța dacă un an nu lucrezi un teren, cresc 5-6 buruieni pe hectar. La noi, dacă l-ai lăsat o lună e deja cum se vede mazărea, care nu e tratată fiindcă asta îmi cere la înverzire, că n-am voie să tratez. Și atunci e numai buruiană, și uite, nici nu mai știi ce e, mazăre sau buruiană! Deci sunt multe lucruri care le facem așa. Am scos tratamentul la sămânță – este un subiect pe care văd că multă lume nu-l abordează la noi. Noi avem o industrie producătoare de sămânță importantă, vorbesc ca unul care am lucrat în sistem mulți ani și cred că măcar la atâta lucru mă pricep. Vom pierde această producere de sămânță care se va disloca către Ucraina, fiindcă Ucraina, subit, a fost repusă pe tapet pentru a fi recunoscută certificarea semințelor produse în Ucraina, care vor putea să intre în comunitate. Noi nu mai putem să susținem această industrie, neavând tratament la sămânță. Și ce facem cu rățișoara? Bun. Cu ce ne-a ajutat lobby-ul pe care l-am făcut? Cu nimic. Noi trebuie să înțelegem un lucru: trebuie să ne căutăm aliați politici și trebuie să înțelegem ce se dorește. Dacă noi credem că ne vom duce la Bruxelles și vom bate cu pumnul în masă și banii germanilor și olandezilor îi vom folosi noi cum credem, ne înșelăm. Asta e părerea mea. Nu s-a întâmplat... și să-mi arate mie cineva, în afară de declarații sforăitoare, că așa s-a întâmplat. Nu, se întâmplă ceea ce vor ei, că e pe banii lor! Noi trebuie să înțelegem și să ne adaptăm. Chestiunea este la ce ne adaptăm și cât putem să acceptăm. Putem să facem alte alianțe? Noi n-avem alianță cu nimeni. Uitați-vă, de exemplu, la problema secetei, și o abordăm din contextul ăsta. În toate regulamentele europene se prevede ca riscuri climatice care nu trebuie notificate pentru ajutor, cum ar fi: tornadă, uragane – ați văzut dumneavoastră uragane în Europa și n-am văzut eu? – alunecări de teren, avalanșe – ce treabă are avalanșa cu agricultura? Avalanșă e în timpul verii și-mi strică porumbul? – dar astea sunt trecute. Seceta nu e trecută. De ce? Fiindcă noi n-am fost capabili ca țară să ne aliem cu Italia, cu Spania, cu Portugalia, țări care au aceeași problemă ca noi, și să impunem și seceta. Și atunci noi seceta trebuie s-o notificăm, și ei ne răspund când cred de cuviință, când au timp și când consideră că merită să ne dea ceva. Asta e situația, așa se întâmplă și acum! Reducem – bun, reducem, ce facem? Suntem pregătiți pentru treaba asta? Eu sunt foarte curios...
Reporter: Păi nu, dar luând media la nivel național care se autorizează și este statistica IPROM-ului, și asta este clar că acolo și programele astea cu finanțare europeană unde se adună toate bidoanele utilizate de fermieri, știți foarte bine că trebuie să le păstrați, să le dați înapoi și așa mai departe, deci practic se cunoaște exact cât s-a utilizat într-un an ca produs și media la nivel de România este de 700 mg pe hectar, față de media europeană de peste 2 kg la hectar – cred că 2,5 kg dacă nu mă înșel – unde stăm? Unde suntem? Atunci cine să reducă? Și de ce?
Ștefan Gheorghiță: Exact! De ce? ca să fim un piculeț mai controlabili. Noi trebuie să înțelegem că aceste lozinci că suntem toți egali, sunt doar așa, pentru cine chiar nu vrea să citească o carte. Niciodată nimeni nu e egal cu altcineva sută la sută, sunt diferențe. Asta este structura...
Reporter: Am înțeles. Ferma animalelor....
Ștefan Gheorghiță: Dacă noi am fi o societate egalitaristă n-ar fi unul mai bogat, unul mai sărac, unul mai la stânga, unul mai la dreapta. Nu, am fi toți de un fel – dar nu suntem! Nu mâncăm toți la fel, nu ne plimbăm toți cu aceeași mașină, nu plecăm în aceleași vacanțe, și atunci de ce credem că politic ar fi altfel? Chiar nu vrem să pricepem că nu suntem în aceeași ligă cu cei mari? Nu, noi suntem mai la anticameră și așteptăm din când în când să fim invitați. Din păcate ne-o facem de multe ori cu mâna noastră.
Reporter: Lucrurile totuși ar trebui să se schimbe, pentru că nu poți să stai tot timpul, așa cum aminteați și dumneavoastră, cu mâna întinsă, poate ne pică și nouă ceva.
Ștefan Gheorghiță: Și aici este o problemă, nu este o problemă care să-mi placă dar este un subiect care este real. Noi ca organizații ne batem să fim la Bruxelles, fiindcă e plăcut. Ne urcăm în avion, ne ducem, bem o cafea, ne întoarcem și vedem cum e lumea acolo. Dar noi nu suntem în stare să convingem Ministerul nostru să voteze cum vrem noi! Atunci pentru ce mă duc să fac lobby acolo? Fiindcă nu noi fermierii votăm, votează guvernul.
Reporter: Da, din păcate sunt iar două lucruri care sunt, aș spune, de „noaptea minții”, că până acum nu s-a discutat niciodată în România. Da, vehement, că suntem de acord cu plafonarea. N-a existat niciodată! N-a fost vreodată o discuție ca acum.
Ștefan Gheorghiță: Uitați-vă că și acum e foarte multă liniște. Prea multă liniște. Afară de fermieri, mulți dintre ei neînregimentați, ca organizații, ca structuri asociative, ei sunt mai vocali și iau poziție acum. Pe când poziția unitară, o spun cu regret, sunt membru într-o asociație, s-a făcut o alianță. Afară de niște declarații de genul „vrem să contribuim la dezvoltarea agriculturii” – asta o știam, nu trebuia să o mai scriem o dată!, întrebarea mea este cum? Cu subiect și predicat. Care este programul? Setul de măsură: trei, cinci, zece, hai să le punem una sub alta și să le urmărim și să ne batem pentru ele. Facem câte o comisie. Trei inși se ocupă de arendă, trei inși se ocupă de asigurări, trei inși se ocupă de irigații, și cu astea să mergem. După ce le închidem le bifăm și trecem la următoarele, mai punem încă trei. Nu, noi vorbim doar pompieristic: „vrem să ne ocupăm de noul program pentru 2021-2027”. Bun, și? Noi îl votăm și nu știu eu? Păi dacă noi nu suntem în stare să convingem ministerul să adopte o lege ultranecesară, cum ar fi arenda, sau o lege ultranecesară, cum ar fi un Fond de despăgubiri pentru calamități, credem noi că-i lămurim și-i convingem să facă un nou program cum credem noi? Au mai încercat și alții acum 7 ani și a ieșit ce a ieșit. Și să nu ne îmbătăm cu apă rece, rezultatele nu sunt așa de bune. Am tot stimulat micii fermieri – și? Am umplut câmpul de pepeni și dovleci! Domnule, ți-e și frică toamna să mai circuli pe drumuri că dai din dovleac în dovleac, că ăia se cultivă și rămân pe câmp. Că așa i-a obligat la fonduri europene! Dar partea de valorificare, plusvaloarea unde este? Afară de faptul că a pus dovleci pe câmp... despre ce vorbim? Și am dat bani cu nemiluita, am făcut fel de fel de fermieri balconiști...
Reporter: Păi nu, și mici fermieri instalați. Tineri fermieri instalați.
Ștefan Gheorghiță: Exact, și avem tineri fermieri care săracii chiar se chinuiesc și nu reușesc să meargă înainte și nu-i ajută nimeni. În schimb, îi ajutăm pe cei care doar pe hârtie sunt. Și sunt multe situații, și nu se dorește să se vadă, cu toate că se știe, inclusiv în rapoartele ministerului există aceste afirmații făcute de echipele lor de specialiști, nu de mine sau de dumneata. Și atunci de ce nu vrem să înțelegem și să facem și altfel? Vorbim de fonduri europene. Afară de cei care au avut o armată de specialiști care să facă birocrația, cine a luat? De ce trebuie să am neapărat un consultant cu capul mare și care să-mi facă trei topuri de hârtii pentru a obține niște bani? De ce nu pot să fac mai simplu? Ce o fi așa de complicat să cumperi un tractor, de trebuie să faci trei lucrări de doctorat pentru asta? Înțeleg, dacă fac niște construcții, niște amenajări de îmbunătățiri funciare mai complicate, cu proiecte de arhitectură, dar să cumpăr o semănătoare trebuie să fac trei dosare? Fiindcă am depus pentru AFIR la subvenție, de cinci ori mi-au cerut aceleași documente! În condițiile în care le scanează și le bagă în sistem! Dar cei de la Brăila nu văd ce au scanat ăia de la Constanța; ăia de la Constanța nu văd Bucureștiul și așa mai departe, și tu te plimbi cu hârtiile! Mă pune să dau semnătură electronică – dau, deci pe proprie răspundere. După aia mă mai cheamă și cu documentele în original. De ce? De ce mi-am mai asumat răspunderea? Nu era mai simplu din prima să mă chemi cu documentele în original? Îmi cere confirmare de la bancă că este adevărat contul pe care eu îl dau. Păi ce, eu sunt tâmpit să dau contul dumneavoastră, să vă intre dumneavoastră banii care mi se cuvin mie? Chiar așa față de prost am încât nici să nu știu ce cont am la firmă, ca să-mi intre banii de la AFIR? Păi ce, eu îi trimit în altă parte? Nu-i normal să-i iau pentru societate?
Deci avem fel de fel de situații de genul ăsta. Ne pun să aducem hârtii de la Registrul Agricol cu cei de la APIA. Registrul Agricol lucrează cu hărțile de la Cadastru, APIA lucrează cu hărțile satelitare. Bineînțeles că sunt diferențe – nu e vina noastră, fiindcă APIA recunoaște doar ce se lucrează, nu cât este perimetrul. Apar diferențe – nu ești eligibil. De ce? Dar întreb și eu: de ce nu se folosește aceeași hartă pentru toate? Fiindcă ambele sunt instituții de stat, nu sunt instituțiile domnului Rancu sau ale lui Gheorghiță, sunt de stat! Și noi plătim inadvertențele dintre ei! Noi suntem declarați neeligibili fiindcă aceste autorități nu-și fac treaba! Și alții, peste aceste autorități, nu sunt în stare să-i controleze și să-i pună să-și facă treaba! Și atunci noi despre ce vorbim? Eu sincer m-am săturat de toate aceste echipe. Vine o echipă și o ia de la zero și îi trebuie un an sau doi până învață despre ce e vorba. Dar cât au stat în opoziție de ce n-au pus mâna pe Monitorul Oficial să vadă: la agricultură s-a dat un ordin, s-a dat o ordonanță, s-a dat o lege – nu-mi place această lege. Scrie-o, domnule, și când ai venit în funcție, în 3 luni implementează și hai să ne apucăm de treabă! Noi stăm să bâjbâim: aia e a lui domnu’ Rancu și nu-mi place, aia e a lui Gheorghiță și e proastă, aia e a lui ăla și nu-mi convine – și înainte când mai mergem?
Reporter: Și tot așa din „nu-mi convine” în „nu-mi convine”...
Ștefan Gheorghiță: ...din prost în prost mergem!
Reporter: ...nu mai ajungem nicăieri. Însă de vom întoarce, pentru că acum suntem la mijloc de iunie 2020 și vreau să reluăm aceste probleme care sper eu într-o lună-două să nu mai fie probleme, dar tare mi-e teamă că vom fi în același loc...
Ștefan Gheorghiță: Ce pot să vă zic este că anul ăsta vă primesc cu mare drag oricând, că am o vacanță prelungită - e umor negru, dar cum zic psihologii, este o fază premergătoare nebuniei... fiindcă efectiv aici ajungem. Eu le-aș mai sesiza celor care se perindă pe la guvernare un lucru, și să se uite că în foarte multe țări comunitare a apărut un flagel: problema sinuciderilor între fermieri. Este un subiect macabru, dar din păcate nu cred că foarte mulți de la minister știu că în Franța rata sinuciderilor între fermieri este cea mai mare dintre toate meseriile franceze. În Germania, în Belgia, în Anglia, în Cipru, în Malta, fenomenul a început să crească. De ce? Fiindcă noi credem că lucrurile sunt foarte simple. Nu. Și mai ales se manifestă între micii și mijlociii fermieri. Păi nici nu mi-e greu să înțeleg. Păi dacă eu, ca o firmă bancabilă, care nu am o problemă să trec peste acest an, trec, eu ceea ce îmi doresc este o modificare legislativă, dar cei mici și mijlocii, care se chinuiesc cu 10-15-20 de hectare, ce vor face? Dacă vrem să-i ajutăm, cum îi ajutăm? Îngropându-i? Stimulând ce? Fiindcă nu avem nicio strategie, nu avem nicio gândire! Ce vrem să facem cu ei, să-i punem pe butuci? Hai să o spunem și să ne-o asumăm! Vrem să-i dezvoltăm? – la fel, s-o spunem și să ne-o asumăm. Eu nu spun ce este bine sau nu, că nu eu conduc. Eu ceea ce spun este că trebuie să ne asumăm ceea ce vrem să facem, într-un fel sau altul. Ca să ieșim odată din această bâlbâială în care ne învârtim de 30 de ani.
Reporter: E o generație! Chiar mai mult.
Ștefan Gheorghiță: Da, din păcate. Și noi nu înțelegem un lucru: ceea ce simbolizează foarte mult agricultura românească este că percepția pe care o trimitem celor care ne urmează este, o frază pe care o știe toată lumea: „nu pui mâna pe carte? O să ajungi la vaci! O să ajungi să sapi câmp!” – ce-o fi așa de rău? Ăsta e respectul pe care-l arătăm fermierului? Ăla e amărâtul ăla care pune mâncarea pe masă, și nu vorbesc ca amărâtul în sensul că n-ar duce-o bine sau rău sau altfel, nu vorbesc de condițiile de viață. Vorbesc de munca pe care o are.
Reporter: Dar problema e că nu mai găsim să mai vină oameni să lucreze în agricultură.
Ștefan Gheorghiță: Aia e! Păi de ce să vină? Ce să facă? Care este respectul instituțional pe care-l primește? Vrem să plătim mai bine oamenii din agricultură? Foarte simplul. Dar ministrul cu Parlamentul și Guvernul, pe de-a întregul, ar trebui să se întrebe: au habar – întreb și eu, chiar dacă pare dur – au habar de ce înseamnă o fermă de 50-60 de hectare? Cu 100 de vaci? Le spun eu, foarte simplu: 100 de vaci ca să le duci la pășune înseamnă doi paznici, înseamnă un miliard. Ca să faci brânza îți mai trebuie un om – încă 500 de milioane – de ăia vechi vorbim. Trebuie să plătești contabilitatea, trebuie să plătești firmă de PSI și SSM, trebuie să ai sisteme de pază, trebuie să-ți plătești paznici, trebuie să nu uite domnul ministru și de la interne că noi de la fermieri, dacă ni se sparge, după ce că suntem prăduiți și ni se fură, mai suntem și amendați că n-am avut trei paznici! Domnule, unde o să vedeți dumneavoastră în Franța, în Belgia, în Polonia trei paznici la o fermă, doi paznici la animale? Sunt cinci oameni – înseamnă două miliarde jumătate! Ăia sunt banii care trebuiau să-i rămână fermierului! Una era dacă avea un singur îngrijitor, îi dădea un salariu decent, dar el trebuie să țină cinci, fiindcă așa-l sufocă legislația! Fiindcă tot tu ești de vină că ți s-au furat pesticidele, tot tu ești de vină că ți s-a furat porumbul de pe câmp, tot tu ești de vină că ți se fură motoarele de la irigații, tot tu ești de vină că se fură tot! Domnule, dar poliția chiar n-are nicio vină? Parchetul care-i prinde și le dă drumul, chiar n-are nicio vină? Că de justiție – ce să mai vorbim? Stăm până ieșim la pensie sau se prescrie faptele. Despre asta vorbim. Și atunci, care este realitatea?
Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - august 2020.
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Un singur ghid pentru baza de date cu prețuri de referință
Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anunță modificarea Ghidului bazei de date cu prețuri de referință care va fi utilizat pentru achizițiile necesare proiectelor finanțate în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020. Modificarea documentului s-a făcut prin Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 221 din 5 august 2020.
Noul Ghid al bazei de date cu prețuri de referință unifică două documente: Ghidul bazei de date cu prețuri de referință pentru mașini, utilaje și echipamente specializate și Ghidul bazei de date cu prețuri de referință pentru silozuri, sere, hale și grajduri, în scopul aplicării unei proceduri unitare privind introducerea elementelor în baza de date, indiferent de categoria acestora.
Totodată, au fost diversificate domeniile pentru care s-a constituit şi se aplică Baza de date cu prețuri de referință, prin adăugarea mobilierului destinat agropensiunilor finanțate prin PNDR 2020.
„Dintre modificările incluse în noua versiune a Ghidului menționăm că se vor accepta (...) mai multe variante ale unei dotări, fără diferențe de preț, fapt demonstrat prin documente justificative”, precizează un comunicat de presă al AFIR.
De reținut că AFIR va șterge din baza de date elementele adăugate de trader (furnizor), în urma pierderii calității acestuia de reprezentanță/importator/dealer autorizat pe teritoriul României sau de reprezentant al producătorului în relația cu AFIR. Această operațiune se va realiza în urma informării primite de la producător.
Un sol bine protejat și o bună rezervă de apă, cu StripTill și Horsch Focus
Sistemul de prelucrare în benzi Horsch StripTill este unul deosebit de adaptabil, grație căruia, printr-o singură trecere, se pot efectua mai multe lucrări. Modelele de mașini agricole Focus, care fac parte din gama de produse Horsch de mai bine de zece ani, pot efectua mai multe lucrări într-o singură trecere, aceasta însemnând eficiență din punctul de vedere al costurilor. Gama Horsch Focus este disponibilă cu lățimi de lucru cuprinse între 4 și 7 metri, iar în toamna acestui an va fi lansată versiunea de 3 metri.
Eficiența și realizarea de economii sunt factori importanți atunci când vine vorba de alegerea celei mai bune metode de semănat. În funcție de tipul de sol, rotația plantelor și vegetație, există mai multe opțiuni în ceea ce privește alegerea tehnologiei potrivite în funcție de cerințele specifice ale fermei. „Deoarece perioadele de secetă sunt tot mai mari, metodele de cultivare a solului fără prelucrare/no-till și cele în benzi/StripTill vor deveni tot mai importante în agricultura modernă. Mai mult, cultivarea în benzi mici cu plasarea integrată a îngrășământului, precum și semănatul de precizie are avantaje enorme, ca de pildă: reziduurile din cultura anterioară asigură uscarea mai lentă a solului; protecție împotriva eroziunii datorită reziduurilor organice de la suprafața solului; crearea humusului; echilibrul îmbunătățit al apei; creșterea activității râmelor datorită prelucrării reduse a solului, în benzi; reziduurile culturilor anterioare sunt eliminate din orizontul de însămânțare, astfel, contactul semințelor cu solul se îmbunătățește, iar în condiții uscate, acest lucru duce la o mai bună emergență a plantei”, a arătat Constantin Curcă, reprezentant Horsch în România. Reamintim că, în țara noastră, utilajele producătorului german sunt comercializate de compania Mewi, cu sediul central în Orțișoara – Timiș.
Seceta poate fi îndurată mai ușor
Horsch Focus nu excelează doar în ceea ce privește semănatul culturilor în rânduri, precum cele de porumb sau sfeclă. „Avantajele sistemului StripTill sunt evidente și pentru cereale și mai ales la rapiță. La această cultură există o creștere considerabilă a randamentului, datorită prelucrării adânci în benzi, iar sub efectul îngrășământului, creșterea rădăcinilor este influențată într-un mod pozitiv, iar seceta poate fi îndurată mai ușor”, punctează Constantin Curcă.
Modelele Focus fac parte din gama de produse Horsch de mai bine de zece ani. Aceasta a fost dezvoltată continuu de-a lungul anilor, având la bază cele mai diferite cerințe și necesități ale clienților și se poate adapta unei diversități mari de condiții datorită gamei largi de opțiuni de echipare. „Printre caracteristicile principale ale familiei Focus se disting afânarea în profunzime a solului cu plasarea exactă a îngrășământului și semănatul de precizie – ambele, într-o singură trecere. Pentru aceasta, Horsch utilizează elemente bine-cunoscute existente la semănătorile de păioase și de la utilajele de prelucrare a solului. Numărul de treceri este astfel redus, solul este bine protejat, iar umiditatea este menținută în sol”, a precizat specialistul Horsch.
Pașii de lucru pentru Focus:
Zona I – Ghearele TerraGrip
Afânarea în profunzime a solului, precum și plasarea în benzi a depozitului de îngrășăminte sub rândurile de semințe permit o dezvoltare optimă a rădăcinii.
Îngrășământul poate fi plasat într-unul sau în două straturi diferite de sol.
În plus, eliminarea reziduurilor de la recoltat din zona rădăcinii și transportarea solului umed în orizontul de germinare asigură condiții ideale pentru sămânță.
Zona II – Tăvălug cu roți
Contactul acestora cu solul face posibilă pregătirea optimă a patului germinativ în fața brăzdarelor. Bine-cunoscutul tăvălug cu roți Horsch, având 12 straturi pentru o durată de viață mai mare, asigură consolidarea precisă, în profunzime.
Anvelopele înalte cu diametrul de 100 cm asigură o spațiere optimă chiar și pe soluri foarte ușoare și împiedică acumularea materialului în fața tăvălugului.
Zona III – Nivelare
Sistemul optim de nivelare pentru Focus depinde de tipul de sol ce urmează a fi prelucrat. În funcție de reglaje, sistemul de nivelare cu discuri poate fie să creeze mici creste, fie să niveleze suprafața. Această versiune este recomandată pe soluri ușoare. Pe soluri medii și grele, se recomandă sistemul de nivelare prin mărunțirea solului. Acesta produce pământ fin suplimentar pentru a vă asigura că sămânța se află în apropierea capilarității apei.
Zona IV – Brăzdare semințe
Horsch și gama Focus sunt faimoase pentru varietatea de opțiuni de echipare pentru cele mai diferite culturi și condiții. Pentru semănatul în soluri cu puține reziduuri de recoltare, este recomandat brăzdarul de semințe TurboDisc, iar pentru semănatul unde pe sol există cantități mari de paie, brăzdarul TurboEdge. Brăzdarele individuale și controlate prin roată de presare se pot adapta perfect la sol și asigură o plasare precisă a seminței.
Afânarea solului, plasarea îngrășământului și însămânțare, toate, într-o singură trecere
Focus poate efectua mai multe lucrări într-o singură trecere, ceea ce face ca acest utilaj să fie unul foarte eficient din punctul de vedere al costurilor. „Cum veți găsi, însă, exact acel Focus potrivit fermei dumneavoastră? În funcție de culturi, rotația acestora, tipul de sol și propria convingere, fiecare fermier are cerințe diferite de la acest utilaj”, susține Constantin Curcă.
În prezent, Horsch Focus este disponibilă cu lățimi de lucru cuprinse între 4 și 7 metri, iar primul utilaj Focus cu lățime de 3 metri va fi disponibil pentru următoarea campanie de însămânțare, respectiv din toamna lui 2020.
Cele disponibile se împart, după lățimea de lucru, astfel: Focus 4 TD și 6 TD. Mai mult, există un Focus 6 TD cu prindere în trei puncte și, pentru fermele mari, un Focus 7 MT, care, datorită buncărului mare de semințe Horsch, asigură o foarte mare eficiență.
La Focus 6 TD cu prindere în trei puncte, bara cadru pentru semănat cereale poate fi decuplată în câteva minute și i se poate atașa o semănătoare Horsch Maestro. La procedeul de prelucrare în benzi StripTill, pentru afânarea în profunzime sunt necesare secțiuni diferite de organe active pentru semănat, cu distanțe diferite între rânduri și, de asemenea, între gheare. Focus 6 TD cu proțap pentru prindere în trei puncte este disponibil cu distanța între gheare de 30 cm, 50 cm și 75 cm (în unele variante se depășește lățimea de transport de 3 m). „Există diverse spații de dinți și puteți alege dacă doriți să amplasați depozitul de îngrășăminte într-unul sau două straturi. Astfel, semănătoarea poate fi folosită pentru o mare varietate de culturi. Dacă doriți doar să afânați în profunzime solul și să plasați îngrășământ fără a disloca mult pământ pentru a reduce pierderile de umiditate, vă recomandăm utilizarea vârfului de gheară Horsch ULD. Dacă se dorește afânarea în profunzime a solului, plasarea îngrășământului în bandă și aducerea pământului umed în orizontul de germinație, recomandarea noastră este utilizarea vârfurilor de gheară Horsch LD sau LD Plus, care, datorită procedeelor de tratare termică la care sunt supuse sunt binecunoscute pentru productivitatea mare la hectar și durata lungă de viață”, explică specialistul.
Pe solurile ușoare, tăvălugul opțional Crossbar, amplasat în fața brăzdarelor de semințe, nivelează ridicăturile mici de pământ și totodată îndepărtează resturile organice din rândurile de semințe. „În ceea ce privește brăzdarele de semințe, puteți alege între binecunoscuta a treia generație de brăzdare TurboDisc și brăzdarul TurboEdge – pentru spațieri mai mari între rânduri. TurboEdge îndepărtează reziduurile culturii anterioare din brazda de semințe, asigurând astfel o însămânțare foarte precisă și la suprafață, ca de exemplu pentru culturi intercalate sau de rapiță, direct în miriște. Brăzdarul de semințe cu dublu disc TurboDisc este ideal pentru spațieri mai mici între rânduri, de exemplu la cereale, sau pentru semănatul rapiței după o pregătire intensivă a solului”, a continuat Constantin Curcă.
Dacă este întuneric, sistemul WorkLight permite vizibilitatea optimă asupra câmpului și a utilajului, astfel încât operatorul poate vedea întotdeauna în spatele tractorului și poate lucra la semănat toată noaptea.
Platforma mare, cu trepte și mână curentă, permite umplerea rapidă și în siguranță a buncărului dublu. „Toate cele de mai sus demonstrează că fiecare mic detaliu al semănătorii a fost bine gândit. Combinarea mai multor etape de lucru contribuie la creșterea eficienței fermei, la reducerea costurilor și la optimizarea fermelor din întreaga lume”, ne-a spus în încheiere reprezentantul Horsch în România.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - iulie 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Potențialul de producție trebuie susținut de o multitudine de caracteristici
Rapiţa este o cultură iubită de fermieri, mai ales că este prima care aduce bani în fermă. Compania BASF a intrat și pe piața semințelor, lansând în România, în urmă cu doi ani, brandul InVigor® de semințe de rapiță. Astăzi, gama de semințe de rapiță InVigor® disponibilă în portofoliul BASF Agricultural Solutions România cuprinde atât hibrizi Clearfield®, cât și hibrizi convenționali de rapiță.
„Caracteristicile principale ale hibrizilor de rapiță InVigor® sunt productivitatea și stabilitatea, dar și o serie întreagă de caracteristici genetice și agronomice, cu impact esențial în viitor. Sunt semințe pregătite pentru o tehnologie de vârf, adaptate nevoilor cultivatorilor care-și doresc performanțe de top de la cultura de rapiță. Colaborarea dintre BASF și fermieri, în cadrul programului de ameliorare a hibrizilor, duce la obținerea de informații valoroase, pe care experții noștri le folosesc pentru a proiecta și dezvolta în permanență hibrizi noi, foarte performanți”, precizează Marius Stanciu, Seed Manager BASF Agricultural Solutions România.
Portofoliul BASF de hibrizi InVigor®:
- InV1166CL - Hibrid de rapiță Clearfield®, cu producții foarte ridicate, tolerant la iernare cu vigoare mare și cu o bună toleranță la Phoma.
- InV1266CL - Este un hibrid de rapiță Clearfield®, foarte robust și bine adaptat la agroclimatul din România.
- InV1170 - Hibrid de rapiță de toamnă cu toleranță excelentă la Phoma și Verticillium, foarte bună toleranță la scuturare.
- InV1188 - Hibrid de rapiță de toamnă cu o stabilitate excelentă a producției, pe toate tipurile de sol, inclusiv pe solurile ușoare, bună toleranță la scuturare.
- InV1022 - Hibrid convențional de rapiță de toamnă, cu potențial ridicat de producție pe toate tipurile de sol, în special pe cele adânci și o foarte bună toleranță la boli.
- InV1165 - Hibrid convențional de rapiță, cu o bună răsărire în toamnă, potențial foarte ridicat de producție, stabilitate excelentă și toleranță bună la Phoma și o excelentă toleranță la scuturare.
În piață ajunge doar ceea ce este profitabil pentru fermier
Hibrizii de rapiță InVigor® sunt adaptați la condițiile țării noastre, BASF având în România loturi de ameliorare. În fiecare an se testează între 30 și 40 de hibrizi, în peste 10 locații din întreaga țară, și numai hibrizii care trect toate testele vor ajunge în fermele românești.
„Potențialul de producţie al hibrizilor este uriaş, este foarte mare. Este important ca tehnologia şi câteodată clima să ne ajute să ajungem la acest potenţial. Dar noi verificăm în primul şi în primul rând câteva caracteristici ale hibrizilor pentru România, care eu consider că sunt foarte importante. Sigur, producţia este pe primul plan. Dar ca să ajungi la producţie ai nevoie de câteva caracteristici pe care hibrizii trebuie să le aibă ca să ajungă la acest potenţial de producţie. Primul ar fi creşterea viguroasă pe perioada de vegetaţie. De multe ori semănăm târziu sau plantele răsar târziu şi atunci le trebuie o perioadă destul de lungă pentru a ajunge la dimensiunea corectă pentru intrarea în iarnă, care este undeva la 18 frunze. Or, având o creştere rapidă în prima perioadă de vegetaţie îi trebuie un timp mai scurt pentru creşterea corectă până la intrarea în iarnă. Pe urmă, toleranţa la ger. Ultimele ierni nu sunt foarte dramatice în România, dar nu se ştie niciodată când vine un ger puternic, iar investiţia făcută de fermier în toamnă trebuie păstrată până în primăvară astfel încât el să poată să aibă o producţie corectă. Şi testăm lucrul acesta şi introducem pe piaţă numai hibrizii toleranţi la ger. O altă caracteristică importantă este toleranţa la boli. Arhitectura plantei, asta înseamnă plante care nu cad, nu se frâng şi sigur, este o premisă pentru o producţie mai bună. În plus, toleranţa la scuturare. Este o problemă serioasă atunci când, şi de multe ori se întâmplă lucrul ăsta în România, avem furtuni sau vânturi puternice, dar pe lângă arhitectura plantei de care vorbeam avem şi o toleranţă foarte bună la scuturare. Avem hibrizi InVigor® cu o toleranţă foarte bună la scuturare. Apoi, pe lângă faptul că planta trebuie să dea o producţie mare, trebuie totuşi să fie uşor de recoltat. Şi atunci ea trebuie să fie viguroasă, dar în acelaşi timp trebuie să fie nu atât de viguroasă ca să fie uşor de recoltat. Urmărim toate aceste aspecte şi prin loturile pe care le avem de ameliorare, loturile de dezvoltare şi loturile pe care le avem în toată ţara la fermieri chiar, testăm hibrizii şi încă o dată lansăm numai ce este profitabil pentru fermier”, arată Marius Stanciu, Seed Manager BASF Agricultural Solutions România.
BASF a pregătit pentru fermieri oferte speciale la rapița de toamnă 2020. Pentru a le vedea, accesați link-ul: https://www.agro.basf.ro/ro/promotii/oferte-speciale/oferte-rapita-toamna-2020/
Citeşte mai mult ...
Sprijin financiar pentru distilarea vinului
Guvernul a aprobat o hotărâre care completează HG nr. 868/2018 privind stabilirea modului de acordare a sprijinului financiar din partea Uniunii Europene pentru producătorii din sectorul vitivinicol în perioada 2019-2023. Actul normativ creează cadrul juridic de instituire a unei noi măsuri temporare cu caracter excepțional, în vederea atenuării situației de criză din sectorul vitivinicol provocată de pandemia generată de COVID-19 și anume măsura de distilare a vinului în situații de criză.
„Adoptarea acestei hotărâri permite reducerea stocurilor de vin existente în exces pe piața națională, conduce la îmbunătățirea performanțelor economice ale producătorilor vitivinicoli care se confruntă cu dificultăți financiare și cu probleme de flux de numerar”, precizează un comunicat al Ministerului Agriculturii.
Beneficiarii direcți ai sprijinului financiar sunt distileriile autorizate pentru distilarea produselor vinicole, care obțin în urma distilării vinului un produs cu tărie alcoolică de minimum 92% din volum, ce va fi utilizat doar în scopuri industriale, inclusiv pentru uz farmaceutic, energetic sau de dezinfectare.
Valoarea sprijinului acoperă inclusiv costurile de livrare a vinului către distilerie și distilarea vinului în cauză.
Măsura de distilare a vinului în situații de criză se finanțează din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019 - 2023 și se încadrează în cuantumul total alocat României de 47,7 milioane de euro anual.
Pentru abonamente Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
APIA plătește subvenția pentru motorina utilizată în trimestrul I din 2020
Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că începe plățile aferente ajutorului de stat la motorina utilizată în agricultură, pentru cantitățile de motorină folosite în perioada 1 ianuarie – 31 martie 2020.
Valoarea ajutorului de stat acordat sub formă de rambursare care urmează a fi plătită este de 103.382.895,00 lei pentru cantitatea de motorină determinată cu acciza redusă de 67.747.593,034 litri (trimestrul I/2020 cu valoare de 103.313.851,00 lei pentru o cantitate de motorină determinată de 67.711.175,864 litri, diferența de 69.044,00 lei reprezentând erori administrative anterior).
Valoarea nominală a ajutorului de stat pentru reducerea accizei la motorină pentru anul 2020 este de 1,5258lei/litru.
Aproape 2 milioane de euro pentru sectorul pomicol nu interesează pe nimeni?
Fructele românești ajung cu greu în marile lanțuri de magazine. O cauză ar putea fi lipsa asocierii producătorilor. Pomicultorii au posibilitatea să se asocieze pe bani europeni, ca grup de producători primind până la 100.000 de euro pe an. Și, totuși, nu colaborează.
Submăsura 9.1a „Înfiinţarea grupurilor de producători în sectorul pomicol” s-a lansat pe 30 iunie 2020, având o alocare financiară de 1.985.644 de euro. Producătorii din sectorul pomicol pot solicita fondurile europene nerambursabile până la sfârșitul lunii septembrie, acest an. Ce interesați de sprijinul european pot consulta Ghidul solicitantului pe pagina de internet a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.
Până astăzi, 5 august 2020, pe site-ul AFIR, la Contorul PNDR, unde se poate vedea în timp real câte fonduri mai sunt disponibile, nu era depus niciun proiect pentru Submăsura 9.1a „Înfiinţarea grupurilor de producători în sectorul pomicol”.
Pentru abonamente Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Abatorizarea în zona montană, niciun proiect depus pentru banii europeni
Submăsura referitoare la investițiile în abatoare de capacitate mică în zona montană (4.2 „Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”) a fost lansată pe 13 iulie 2020 și are o alocare financiară de 12.930.334 de euro, bani care trebuie accesați până la 31 decembrie 2020. Până astăzi, 5 august, pe pagina de internet a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, la Contorul PNDR, unde se poate vedea în timp real câte fonduri mai sunt disponibile, nu era depus niciun proiect.
Producătorii din zona montană care doresc să facă pasul de la producție la procesare beneficiază de fonduri europene nerambursabile, putând primi până la 300.000 euro. Toate informațiile necesare completării și depunerii Cererii de finanțare sunt disponibile în Ghidul solicitantului, publicat pe site-ul AFIR.
Un prim pas este verificarea Listei UAT (Unitate Administrativ Teritorială) din zonele montane, aflată în Anexa 3 din Ghidul solicitantului. De asemenea, pentru achiziționarea echipamentelor necesare realizării investiției cei interesați trebuie să consulte Baza de Date cu Prețuri de Referință (BDPR) a AFIR.
Pentru abonamente Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicitate
Revista
