Porumbul - “Care e cel mai bun hibrid de porumb ?”
În contextul în care sezonul de primăvara se apropie, vă propun abordarea unui subiect, care ne solicită atenţia în fiecare an, şi anume “cel mai bun hibrid de porumb”.
An de an încercăm, pe baza informaţiilor primite de la companiile care au ca obiect de activitate ameliorarea porumbului, să alegem cea mai bună soluţie care să ne genereze cele mai economice producţii.
Algoritmul culturii de porumb
Realizarea producţiilor maximale la porumb este strict dependentă de acelaşi algoritm, ca de altfel la fiecare cultură agricolă şi anume “RASA – CASA – MASA”. În acelaşi timp, alături de producţia maximă ne dorim un grad ridicat de siguranţă al realizării producţiei care ţine în mod direct de experienţa anterioară şi mai ales de interpretarea corectă şi realistică a factorilor care influenţează realizarea producţiei la cultura de porumb.
De multe ori se întâmplă ca şi prin interpretarea factorilor, având la bază experienţa anterioară, să nu se confirme cele întâmplate anterior, deşi condiţiile păreau a fi similare. Aşadar, este impetuos necesar de avut în vedere algoritmul “RASA – CASA – MASA”.
Pentru răspunsul la elementul “RASA” trebuie analizate foarte obiectiv elementele CASA şi MASA.
CASA
Reprezintă mediul cu toate caracteristicile sale, şi în opinia mea trebuie analizat cel mai bine, asfel încât să facem cea mai bună alegere – să găsim “Cel mai bun hibrid de porumb”. Cand vorbim de mediu, elementele componente sunt:
• Caracteristicile condiţiilor microclimatice specifice zonei de cultură În opinia mea este greşit să considerăm că este suficient a ne rezuma să interpretăm condiţiile climatice la nivel macro. Climatul temperat continental în care se află România, prin caracteristica sa de instabilitate multianuală (atât în ceea ce priveşte regimul de precipitatii, cât şi cel de temperaturi) ne determină să interpretăm la nivel de microzonă condiţiile de mediu.
• Caracteristicile condiţiilor de sol şi interacţiunea acestuia cu condiţiile climatice Este foarte importantă cunoaşterea condiţiilor de sol, pentru a putea face cea mai bună alegere în ceea ce priveşte varietatea de porumb ce va fi luată în cultură. Se ştie că porumbul asigură recolte pe soluri de diferite categorii, însă cele mai bune rezultate se obţin pe solurile profunde, fertile, cu textura luto-nisipoasă, care să permită dezvoltarea unui sistem radicular ferm, puternic, capabil să valorifice însuşirile genetice ale hibridului. Solurile mai puţin recomandate pentru cultura porumbului sunt solurile argiloase, care menţin mai multă umiditate, care se încălzesc mai greu primăvara, iar vara crapă, manifestând repercursiuni grave asupra plantelor de porumb.
• Caracteristicile condițiilor tehnologice
Condiţiile tehnologice importante sunt legate de rotaţie, sistemul de lucru al solului, disponibilitatea gamei de maşini şi gradul de utilizare a lor, folosirea irigaţiilor sau a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, administrarea rotaţiei pesticidelor.
MASA
Pentru a obţine manifestarea calităţilor şi însuşirilor caracteristice hibridului de porumb, nivelul de fertilizare trebuie corelat în primul rând cu caracteristicile de sol, tehnologia aleasă, asigurarea necesarului de apă, epoca de maturitate, rotaţia culturilor şi nivelul producţiei ce se doreşte a fi obţinut.
În mod cert nu vom putea valorifica potenţialul genetic de producţie şi calitate al unui hibrid de porumb, dacă nu respectăm principiile de bază ale fertilizării caracteristice culturii de porumb.
RASA
În urma analizării şi a interpretării corecte a componentelor anterioare, CASA şi MASA, vom stabili contextul în care putem face cea mai bună alegere în ceea ce priveşte hibridul de porumb care să ne dea satisfacţia aşteptată.
Recomandările specialiştilor cu privire la alegerea varietăţilor de porumb sunt acelea că un hibrid de porumb trebuie să aibă în primul rând calitatea de a fi ADAPTAT.
Atâta vreme cât este supus factorilor de mediu ce nu pot fi controlaţi, dar care pot fi estimaţi ca intensitate, pentru ca un hibrid să fie ADAPTAT, trebuie ca procedurile de ameliorare, începând de la primele verigi, să se desfăşoare în mediul care are aceleaşi caracteristici cu mediul de cultură căruia îi va fi destinat, astfel încât observaţiile şi interpretarea manifestărilor morfologice şi fiziologice să fie corecte, iar recomandările de cultură să fie cât mai obiective.
Departamentul de Cercetare – Dezvoltare al companiei Procera îşi desfăşoară activitatea de ameliorare şi testare, începând de la verigile primare, în zona de maxim interes din punct de vedere agronomic pentru România, şi anume zona Câmpiei Române cu 3 centre de testare, Fundulea, Vâlcelele, Brăila şi Câmpia Banatului cu un centru, la Lovrin.
Obiectivul Departamentului de Cercetare – Dezvoltare al companiei Procera este acela de a crea material genetic ADAPTAT, cu potenţial de producţie ridicat, având în vedere principiile de bază ale cercetării precum şi aşteptările fermierilor.
Hibrizii de porumb ai companiei Procera: CERA 6, CERA 10, CERA 2504, şi BARAGAN 48 au fost dezvoltaţi datorită comportamentului foarte bun în condiţiile arealelor de testare, fiind consideraţi hibrizi cu grad ridicat de adaptabilitate la condiţiile reale de cultură din zonele de maxim interes pentru cultura porumbului, specifice climatului temperat continental adeseori cu tentă excesivă.
Întrebarea iniţială era: “Care e cel mai bun hibrid de porumb?”
Răspunsul este simplu: Hibridul de porumb adaptat, creat în condiţiile ecopedoclimatice în care va fi cultivat!
Ing. Mihai RADU , Director Tehnic, Procera Agrochemicals România
Pesticidele contrafăcute, o reală problemă
Contrafacerea şi pesticidele ilegale reprezintă un fenomen în creştere ce ameninţă atât culturile , cât şi sănătatea oamenilor. Membrii Asociaţiei Industriei de Protecţie a Plantelor din România (AIPROM) s-au întâlnit luna trecută în cadrul Evenimentului Anual ce a avut loc la unul dintre hotelurile din Capitală. Discuţiile au avut ca puncte centrale programele desfăşurate de asociaţie.
Întâlnirea a fost deschisă de Yves Piquet, CEO BayerCropScience şi preşedinte AIPROM, după care discuţiile au continuat cu discursurile lui Paul Claxton (CEO Syngenta Agro şi membru al consiliului director), Vasile Iosif (CEO DuPont şi vicepreşedinte AIPROM) şi Agata Zagorska (ECPA Director Afaceri Publice Europa Centrală şi de Est).
„Întâlnirea face parte din seria noastră de evenimente anuale sau care vrem să devină astfel. Mesajele pe care dorim să le transmitem sunt în principal proiectele ce se desfăşoară la nivel de AIPROM, cum este cel de colectare a ambalajelor goale, cel de luptă împotriva falsurilor, de protejare a apelor, cel de utilizare responsabilă a pesticidelor“, a afirmat Cristian Grecu, director marketing Syngenta Agro.
AIPROM a iniţiat şi continuă proiectele TOPPS/Bridge (Pregătirea operatorilor pentru a preveni poluarea din surse punctuale), Campania pentru prevenirea şi combaterea contrafacerilor şi a activităţilor ilegale, SCAPA - programul de colectare a ambalajelor după utilizare (al treilea an de la promovare), Proiectul SUI (Iniţiativa de utilizare în siguranţă a PPP, proiect iniţiat la finele anului 2010 ce va fi detaliat în 2011). Conform vorbitorilor, principalul obiectiv al acestei asociaţii îl reprezintă promovarea utilizării în siguranţă a produselor de protecţia plantelor pentru o agricultură durabilă, astfel încât să îmbine grija
ecologică pentru un mediu divers şi sănătos, cu exigenţele economice ale agriculturii. Dar acest obiectiv nu poate fi realizat decât în strânsă colaborare cu parteneri cum ar fi Agenţia Naţională Fitosanitară, asociaţiile profesionale ale fermierilor români, Comisia Naţională de Omologare a PPP, cu sprijinul conducerii Ministerului Agriculturii, Ministerului Mediului, Ministerului Sănătăţii şi a Comisiilor pentru Agricultură din Parlamentul României.
Contrafacerea, otravă pentru agricultură
Unul dintre proiectele ce vor fi continuate este cel de prevenire şi combatere a contrafacerii şi activităţilor ilegale cu produse de protecţia plantelor, fenomen care a crescut vizibil în 2010. Conform unui studiu realizat, un fermier din patru s-a întâlnit în România cu cazuri de produse de protecţia plantelor contrafăcute. Aceasta s-a întâmplat mai frecvent în partea de sud şi de vest, şi mai rar în est. „Proiectul se desfăşoară timp de 4 ani. L-am demarat în 2010 şi îl continuăm anul acesta. În 2012 ne dorim să atingem performanţe, iar în 2013 să realizăm o evaluare“, a afirmat Vasile Iosif, vicepreşedinte AIPROM. „La sondajul legat de contrafacere am văzut că 25% dintre fermieri sunt conştienţi de acest fenomen şi că vor să facă ceva pentru a corecta“, ne-a spus Cristian Grecu.
Problemă globală
Contrafacerea nu afectează însă doar ţara noastră. „Problema pesticidelor ilegale e una în creştere care afectează aproape toate statele. Copiile sunt sofisticate, greu de recunoscut chiar şi de către producători şi pot conţine de la apă la pudră de talc. De exemplu, în Ucraina tone de pesticide dispar şi reapar gata de a fi utilizate. Trebuie să înţelegem că sunt cu un pas în urma noastră şi că avem de a face cu o infracţiune organizată, nu una de garaj, cu riscuri necunoscute“, a declarat Agata Zagorska, ECPA director Afaceri Publice Europa Centrală şi de Est.
De suferit au toate părţile, de la utilizator la consumator. „Nu ştiu niciun caz în care folosirea produselor contrafăcute a adus satisfacţie la final fermierilor. Până la urmă s-a dovedit că nu merită un astfel de risc. Există o mare varietate de contrafaceri - de la încălcarea legii privind proprietatea intelectuală, până la falsuri grosolane în care în recipient e aracet sau zahăr sau chiar cazuri în care sunt produse contaminate care fac rău culturii sau utilizatorului“, ne-a declarat Cristian Grecu.
Pentru creşterea gradului de conştientizare în rândul fermierilor şi stoparea dezvoltării fenomenului e nevoie de o colaborare internaţională, de un dialog între autorităţi şi producători. „Cei care se ocupă de contrafacerea pesticidelor trebuie trataţi ca infractori. Acest tip de crimă organizată exploatează lacunele legislative şi cele din controlul importului/exportului. Efectul duce la afectarea veniturilor fermierilor, dar şi producerea unui risc asupra sănătăţii lor şi a mediului“, a mai spus Agata Zagorska.
Fermierii români vor să colecteze ambalajele
Un alt program al AIPROM este SCAPA, de colectare a ambalajelor după utilizare, aflat la al treilea an de la promovare. Agricultorii din România sunt printre cei mai conştienţi de necesitatea acestui procedeu. „Pe acest proiect avem o rată de peste 50% a celor care dau spre colectare ambalajele. Acesta e un răspuns foarte bun, deoarece în Europa foarte puţine ţări au peste această cifră“, a afirmat Cristian Grecu.
Printre obiectivele de anul acesta se afla creşterea ratei de colectare la cel puţin 60%, începerea reciclării conform recomandărilor ECPA – cel puţin 10% -, promovarea clătirii de 3 ori ca principala condiţie de preluare, găsirea celor mai potrivite soluţii de atingere a obiectivelor naţionale şi extinderea sistemului de colectare la nivelul micilor fermieri.
Folosirea corectă a pesticidelor
În urma unui studiu s-a constatat că, de pe etichete, fermierii citesc mai ales instrucţiunile de preparare, perioada de aplicare a tratamentelor, volumul de apă ce trebuie folosit pentru preparare. De cealaltă parte, măsurile de igienă, siguranţă şi prim-ajutor sunt citite mai rar sau chiar deloc. Astfel, este absolut necesară creşterea nivelului de responsabilitate a fermierilor în vederea utilizării în siguranţă a acestor produse. Proiectul SUI îşi propune acest lucru având în vedere că dezvoltarea utilizării produselor pentru protecţia culturilor este obligatorie pentru a valorifica potenţialul agricol al României.
AIPROM a fost înfiinţată în 2002 şi are ca membri 16 companii importante de pe piaţă: 11 companii multinaţionale care operează pe piaţa internaţională şi 5 companii naţionale. Companiile membre ale AIPROM acoperă prin produsele lor 80% din piaţa produselor de protecţia plantelor din România şi sunt angajate în respectarea standardelor CropLife Internaţional, FAO şi a Codului de conduită ECPA. Începând din 2005, AIPROM este membră a European Crop Protection Association ECPA (Asociaţia Europeană de Protecţia Plantelor), fiind astfel ambasadoarea reţelei pan-europene a industriei de protecţia plantelor în România.
Delia Ciohodaru
Vasile Iosif: „Lanţul de distribuţie a medicamentelor pentru plante trebuie să fie unul sigur“
Reporter: Aţi discutat în timpul prezentării despre un call-center, unde fermierii care descoperă un produs contrafăcut pot suna. Ce presupune acest lucru?
Vasile Iosif: Am încercat în cadrul întâlnirii să ne axăm pe principalele lucruri pe care o să le realizăm în 2011. Faptul că avem la ora actuală un grup de lucru în cadrul asociaţiei care se ocupă de produse contrafăcute ne oferă o imagine asupra amplorii acestei probleme la nivel naţional. Când un fermier, distribuitor sau utilizator de produse fitosanitare, are un semn de întrebare legat de originalitatea produsului cumpărat poate să sune la acest call center şi va obţine foarte multe informaţii. În plus va fi direcţionat către compania al cărei produs este contrafăcut. Nu vă pot da încă un număr, deoarece este un proiect ce va fi implementat în curând.
Oficialitățile să pună capăt acestui fenomen
Rep.: Prin acest sistem detectaţi produsele contrafăcute. Dar, mai departe, care va fi următorul pas?
V.I.: Implicarea asociaţiei prin grupurile de lucru şi prin asistenţa legală pe care o vom avea, printr-un avocat, vom sesiza autorităţile atunci când avem certitudinea că un produs e contrafăcut. Categoric, cei care trebuie să diminueze şi să pună stavilă acestui fenomen sunt oficialităţile: Poliţie, Poliţia fitosanitară care ţine de Ministerul Agriculturii, cei de la Ministerul Mediului şi totodată Protecţia Consumatorului.
Rep.: Cum veţi reuşi să constataţi că un produs e contrafăcut? Fermierul trebuie să îl trimită către asociaţie?
V.I.: Fermierii au experienţă în a utiliza aceste produse şi sesizează dacă ceva este ciudat. Foarte important este mesajul pe care noi îl transmitem: atunci când cineva vânează un discount dincolo de limita acceptabilă, este evident că se supune unui risc. Categoric, succesul luptei împotriva acestor produse va trebui să vină atât din partea industriei, a fermierului care trebuie să sesizeze acest lucru şi a distribuitorilor care ar trebui să refuze să pună în piaţă astfel de produse. Dar, eu îndrăznesc să cred că autorităţile au cheia succesului în mână. Autorităţile sunt cele care trebuie să îmbunătăţească legislaţia şi să găsească acele măsuri utile.
Rep.: La ce se expune un fermier care foloseşte produse contrafăcute?
V.I.: Produsul contrafăcut, care e o copie cu o substanţă activă similară, nu controlează bolile, dăunătorii sau buruienile așa cum ar trebui, din cauză că produsul nu e bun. În acelasi timp, limitele de rezidii din cultura lui vor fi mari şi când vine pe piaţă cu aceste produse, va da peste organismele de control şi atunci el are o problemă. Dacă, de exemplu, când va cumpăra un produs contrafăcut va fi ceai sau pulbere de talc, nu se va întampla nimic. Va aplica produsul şi din fericire nu i se va distruge cultura. Însă, produsele contrafăcute care sunt deşeuri sau rezidii, nu doar că distrug cultura, dar pot rămâne în produsele agricole ce ajung pe piaţă și de unde le cumpărăm noi.
Rep.: Credeţi că veţi avea succes în acest demers?
V.I.: Eu cred că nici măcar nu trebuie să ne punem problema dacă trebuie sau dacă o să avem succes. Cu siguranţă vom avea, pentru că impactul asupra celor care utilizează astfel de produse poate să fie dela a nu produce niciun efect asupra culturii, până la a intra în faliment. Noi ne facem datoria ca şi industrie de a ne proteja produsele noastre, dar şi de a comunica fermierilor, distribuitorilor, oficialităţilor cât e de important ca acest lanţ de distribuţie a medicamentelor pentru plante să fie unul sigur.
Cargill mai aproape de Dunăre prin noua achiziţie de la Drobeta
Compania Cargill, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa locală a cerealelor şi a seminţelor oleaginoase, a achiziţionat un siloz în judeţul Mehedinţi la Drobeta Turnu Severin.
Astfel, compania îşi extinde în România reţeaua de spaţii de depozitare a cerealelor cu 8%. Silozul, cu o capacitate de circa 40.000 de tone, va fi folosit pentru depozitarea cerealelor produse de fermierii din Mehedinţi şi judeţele învecinate, precum Dolj, Caraş-Severin şi Timiş. Silozul este nefuncţional din anul 1999. Însă, din septembrie anul acesta, după ce compania americană va investi în modernizarea lui, silozul va fi operaţional.
Odată cu achiziţionarea depozitului de cereale de la Drobeta, grupul american Cargill a ajuns să deţină în România 18 silozuri, capacitatea totală fiind în jur de 500.000 de tone.
„Compania avea nevoie de o legătură cu fluviul Dunărea, acesta fiind şi motivul pentru care a achiziţionat silozul din Drobeta Turnu Severin. Depozitul nu mai era funcţional de zece ani, ceea ce înseamnă că investiţia presupune crearea unei linii noi de încărcare a barjelor de pe Dunăre şi reabilitarea completă a zonelor de depozitare. Datorită poziţiei silozului în imediata vecinătate a Dunării, vom asigura accesul cerealelor din vestul României către noi pieţe. Această nouă achiziţie demonstrează încă o dată angajamentul nostru pe termen lung faţă de agricultura românească”, a spus Martin Schuldt, director general Cargill România.
Potrivit lui Martin Schuldt, Cargill a investit în modernizarea silozurilor circa 15 milioane USD, iar investiţiile totale pe piaţa românească s-au ridicat la peste 100 de milioane USD.
Compania americană Cargill este prezentă în România din 1996. Cargill desfăşoară activităţi în domeniul cerealelor şi seminţelor oleaginoase, al uleiurilor îmbuteliate şi rafinate şi al nutreţurilor pentru animale. Are în prezent aproximativ 750 de angajaţi care îşi desfăşoară activitatea în 22 de puncte de lucru din toată ţara. Compania furnizează fermierilor input-urile necesare înfiinţării culturilor (seminţe, îngrăşăminte, produse de protecţia plantelor etc), pentru care acceptă plata la recoltare, inclusiv sub formă de produse la preţul pieţei. Oferă planuri personalizate de marketing pentru agricultori, precum şi instrumente cu care îi ajută să gestioneze riscurile financiare. Cargill asigură servicii complete, fiind cumpărător, depozitar şi transportator pentru fermieri. Cargill, companie înfiinţată în 1865, este furnizor internaţional de produse alimentare, servicii agricole, financiare şi industriale. Are peste 131.000 de angajaţi în 66 de ţări.
Martin Schuldt
„Taxarea inversă a TVA la achiziţia de produse agricole va duce la reducerea substanţială a pieţei negre”.
Va fi foamete... și în România?!
Încă din anul 2008, ca răspuns la gravitatea crizei alimentare şi din necesitatea de a acţiona prompt, Banca Mondială a înfiinţat un organism care are drept scop un program alimentar global, capabil să ofere ajutor imediat pentru ţările grav afectate de preţurile ridicate la produsele alimentare. În acelaşi timp, la nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite s-a creat un grup special de intervenţie pentru a oferi ajutor imediat ţărilor grav afectate de preţurile extrem de ridicate ale alimentelor şi pentru a impulsiona creşterea producţiei agricole, dar şi pentru a diminua costurile de marketing. De fapt, scopul final a fost şi este de a spori mijloacele de existenţă ale săracilor lumii pentru a mări gradul de securitate alimentară. Fondurile acumulate sunt folosite pentru hrana copiilor săraci, a grupurilor vulnerabile, pentru suplimente nutriţionale necesare femeilor gravide, mamelor care alăptează, toate acestea pentru ca cei în cauză să facă faţă unor cheltuieli suplimentare cauzate de importurile produselor alimentare sau pentru cumpărarea seminţelor necesare înfiinţării noilor culturi agricole.
Să recapitulăm: ajutoarele organismelor mondiale se îndreaptă spre ţările grav afectate de preţurile extrem de ridicate ale alimentelor din import şi a ajuta la achiziţionarea seminţelor necesare pentru înfiinţarea unor noi culturi agricole.
La noi?!... În istoria noastră zbuciumată foametea a fost dintotdeauna un mod de existenţă. Tributul către Imperiul Otoman însemna foamea celor mulţi. Ţăranii au cerut pământ lui Cuza pentru ceea ce în zilele noastre înseamnă securitate alimentară. Între cele două războaie mondiale când eram grânarul Europei (o uriaşă prostie) ţăranii mureau de pelagră după ce consumau mămăligă din mălai stricat. A venit foametea cauzată de secetă din anii 1946-1947 şi regizată cu mult “profesionalism” de Iosif Visarionovici Stalin. S-au primit ajutoare de la americani cu cereale, iar românilor li se servea grâu şi porumb mucegăit. Foamete a fost şi în perioada cotelor obligatorii, când România îşi achita an de an datoriile de război şi tot era găsită datoare. Oare când Ceauşescu şi-a plătit datoriile externe (către FMI şi Banca Mondială) n-a fost tot foamete?! În prezent preţurile alimentelor cresc în mod constant şi pentru cei mulţi şi săraci acestea devin exponate de muzeu.
Pensionarii, în special, intră în magazine alimentare, privesc îndelung, nu cumpără, că nu au cu ce şi ies înjurând. Spun mai-marii ţării că pământul României poate hrăni 80 de milioane de suflete. În prezent agricultura României nu este capabilă să hrănească nici 20 de milioane de locuitori din spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic. Ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, a afirmat că la noi nu va fi foamete. Domnule Ministru, am impresia că nu ştiţi să faceţi deosebirea între voinţă şi putinţă. Importăm mai multe alimente decât producem! Facem agricultură arhaică, baza de reproducţie din România agricolă a dispărut. Luăm seminţe din import, luăm pentru sectorul zootehnic reproducători din import. Nimic nu mai este românesc. Va fi foamete, domnule ministru pentru că alimentele vor fi din ce în ce mai scumpe, a confirmat şi Guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu. Pentru Domn’ Profesor jos pălăria, pentru Domn’ Ministru nu acelaşi gest.
Subvenţiile se acordă diferenţiat
Să revenim, însă, la Europa noastră noastră din care facem parte (o fi bine... o fi rău?!). „Aici, aproximativ 44% din bugetul celor 27 de ţări membre ale Uniunii Europene este folosit pentru susţinerea şi încurajarea agriculturii din statele componente, în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC). Acesta este un program care garantează preţuri minime de producţie pentru fermieri şi impune tarife comune la import în toate statele membre, pentru toate produsele agricole provenite din exterior. În acelaşi timp, agricultorii din statele membre sunt subvenţionaţi în mod egal. Scopul este acela de a le asigura fermierilor venituri decente şi de a le furniza cetăţenilor UE produse agricole de calitate”. Sunt acestea declaraţii la nivelul statelor cu o agricultură dezvoltată şi spre care se îndreaptă subvenţii consistente pentru agricultori. Iată spre exemplu, Guvernul Franţei acordă 15.000 de euro fermierilor care au de suferit în urma crizei financiare actuale.
Una e să suferi în Franţa bogată şi alta e să suferi în România săracă. Se declară la nivel de UE că toate ţările membre primesc subvenţii pentru agricultură, dar cum spunem noi, împărţeala s-a făcut frăţeşte sau pe principiul „cine împarte parte îşi face”? Credeţi că aşa s-a negociat? Nu! Negociatorii noştri, una au cerut şi alta li s-a dat. În prezent, pentru orice încercare ni se dă peste mână. Ce dacă avem Comisar român pentru agricultură şi dezvoltare rurală! Pe de altă parte, negociatorii noştri se duc pe furiş la Bruxelles şi se întorc cu coada între picioare. Soluţia ar fi simplă: promovarea în România a obiectivului de negociat ca apoi să ştim cu toţii de ce se refuză o propunere sau alta. Atâta timp cât subvenţiile din bugetul UE vor fi acordate diferenţiat şi mai ales după puterea economică, politică şi militară nu va exista o reală securitate alimentară în toate cele 27 ţări componente şi mai ales în statele de curând intrate în Uniune. Experţii suțin o reală criză a alimentelor Din lume vin veşti din ce în ce mai proaste. Nordul Africii are populaţia în stradă şi înfometată. Acolo, producţia agricolă este insuficientă, iar produsele alimentare sunt foarte scumpe faţă de puterea de cumpărare a celor mulţi.
China, unul dintre cei mai mari producători de cereale, a anunţat o producţie slabă datorită secetei. Nici India nu stă mai bine. În Europa, Rusia a sistat exporturile de cereale, la fel şi Ucraina. Din Uniunea Europeană aflăm că Franţa este nevoită să crească preţul la grâu, asta în situaţia când această ţară este cea mai mare producătoare de cereale din UE. Nici în sudul Africii şi nici în America Latină nu se stă mai bine. Toţi experţii sunt de acord că urmează o reală criză a alimentelor.
Bani aruncați
La noi nu-i nimenea flămând, afirmă unii mai mari şi mai mici. Practicienii, şi mă refer la producătorii din industria alimentară, spun categoric că va fi criză alimentară.Preţurile materiilor prime produse în România cresc în mod constant şi sunt total insuficiente pentru a se realiza o producţie constantă. Ce fac procesatorii? Se aprovizionează de pe piaţa externă unde găsesc preţuri din ce în ce mai mari. Sindicatele din agricultură trag în mod constant alarma arătând că este în mare pericol securitatea alimentară în ţara noastră, iar „experţii” în ale agriculturii şi industriei alimentare temporizează, ba sunt vehemenţi, „cum adică în România să fie criză alimentară”!
Teamă îmi este că în final aceste flaşnete vor striga realitatea prea târziu exact ca în fabula „ciobanul şi lupul”. Până în prezent subvenţiile pe suprafaţă s-au acordat fără discernământ, adică şi pentru cele lucrate, cât şi pentru cele nelucrate. Bani risipiţi, ajunşi substanţial, în buzunarul celor care au cumpărat pământ românesc. Pentru această gafă nimeni nu-şi asumă vina. S-au dat şi probabil se vor mai da celebrele pomeni electorale despre care presa a arătat că s-au oprit în totalitate în cârciumi nu în agricultură.-S-au dat bani fără să se ceară producţie agricolă, s-a cerut doar votul şi acum şi în viitor vom mânca voturi. Oamenii de ştiinţă au tras alarma privind schimbările climatice. A reacţionat cineva? Nu! Sistemele de irigaţii sunt un adevărat dezastru. Se irigă suprafeţe din ce în ce mai mici.
Un alt sistem, cel de antigrindină există dar lipseşte cu desăvârşire. Anul trecut în timpul ploilor torenţiale nu s-a tras nici cu praştia iar pagubele din pomicultură şi viticultură au fost uriaşe. Mâncăm, în acest sezon, mere din ce în ce mai scumpe, pentru că sunt venite din alte ţări. Le vom mânca atât timp cât mai avem bani, apoi aceste produse vor deveni exponate de muzeu şi mai este ceva, nimeni nu testează calitatea acestor fructe, au fost tratate atât în livadă, cât şi în depozite pentru a arăta cât mai frumoase, dar periculoase pentru sănătatea copiilor, în mod special. Aceasta nu este foamete? Producţia actuală de cereale se realizează în marile companii agricole, dar se vede că este cu totul şi cu totul insuficientă. Se exportă grâu? Fals!!! Vasele se plimbă în apele internaţionale, ca apoi să revină sub formă de grâu de import. Mari suprafeţe rămân în mod constant necultivate.
Statul nu înţelege că cea mai bună investiţie, la ora actuală, este doarîn agricultură, restul este discurs.
Mihai Mihalache
INTEGRA 2011, pachete de finanţare pentru agricultori
În perioada 21-23 ianuarie, la Expo Arad Internaţional s-a desfăşurat Expoziţia Integra 2011. Evenimentul, ajuns la a treia ediţie, a avut ca temă principală găsirea de soluţii concrete şi uşoare pentru finanţarea investiţiilor fermierilor.
În cele trei zile ale expoziţiei au fost prezenţi în jur de2.500 de agricultori. INTEGRA 2011 va ajunge şi la Bacău, Craiova, Tulcea şi Călăraşi. Organizatori ai Integra 2011 sunt companiile MAP – Maşini Agricole Performante (importator unic al grupului Same Deutz-Fahr), Banca Intesa Sanpaolo, firma de consultanţă GBM – Global Business Management, Silosistem (producător de sisteme de stocare a cerealelor, mori de grâu, sisteme de selectat şi tratat seminţe), societatea de asigurări FATA.
Unul dintre pavilioanele de la Expo Arad a fost ocupat cu standurile firmelor organizatoare, precum şi cu utilajele agricole marca Same şi Deutz-Fahr (tractoare şi combine). Şi în afara pavilionului au fost expuse maşini agricole ale producătorilor pentru care MAP este dealer (Maschio-Gaspardo, Vogel&Noot).
Pe parcursul celor trei zile ale manifestării, reprezentanţii organizatorilor au susţinut conferinţe în care au prezentat agricultorilor produsele şi pachetele de finanţare. De asemenea, toţi cei care au dorit informaţii amănunţite au avut posibilitatea să le primească la standurile firmelor.
Soluţii integrate de finanţare
“Integra înseamnă o propunere globală pentru a încerca să ajutăm fermierii să acceseze fondurile structurale. Avem o serie de programe financiare care vin în sprijinul agricultorilor, indiferent că sunt constituiţi în SRL, SA, PFA ori întreprinderi individuale. Agricultorii care au aderat la acest program nu au găsit numai un furnizor de utilaje agricole, ci şi o firmă de consultanţă, o bancă şi bineînţeles soluţii. Prin colaborarea tuturor companiilor participante la programul Integra am reuşit să ajutăm fermierii să ajungă mai uşor la banii europeni, să-şi cumpere utilajele necesare”, ne-a declarat Mauro Frola, preşedintele companiei MAP. De asemenea, compania are soluţii şi pentru cei care nu pot sau nu doresc să acceseze banii europeni.
“Anul 2011 este decisiv pentru agricultorii care vor să acceseze fonduri europene, şi în mod particular măsurile 121 “Modernizarea exploataţiilor agricole”, 123 “Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere” şi 312 “Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi, crede Mauro Frola. Programul Integra este ideal pentru găsirea soluţiilor uşoare şi competitive în ce priveşte finanţarea, consultanţa şi oferta tehnică adecvată necesităţilor agricultorilor. Cei care nu pot sau nu doresc să apeleze la fondurile europene, găsesc la noi soluţii pentru a putea face faţă investiţiilor dorite. Spre exemplu, finanţare cu avans zero, cu plata la recoltare, leasing atractiv pentru silozuri şi multe alte pachete de finanţare uşor de accesat”. “Creditul recolta” de la Intesa Sanpaolo Bank La Arad, la Integra 2011, Intesa Sanpaolo Bank, partenerul MAP, a lansat un produs nou, destinat celor care lucrează între 80 şi 1000 de hectare. Dan Bota, director de zonă al băncii, ne-a spus despre ce este vorba:
“Creditul recolta e o continuare a acţiunilor pe care Intesa Sanpaolo le-a făcut în domeniul agriculturii. După ce în urmă cu ceva vreme am lansat mai multe produse pentru cumpărarea de utilaje agricole, am considerat că este momentul cel mai potrivit ca să venim cu un produs în vederea susţinerii activităţii fermierilor. Este vorba de o linie de credit revolving, pentru înfiinţarea culturilor, care se va acorda pentru 12 luni, la un cost extraordinar de bun pentru fermierul român. Vorbim de un cost integrat, şi nu doar dobânda care e sub 10% în momentul de faţă. Linia de credit revolving este destinată susţinerii activităţii curente, achiziţionarea de seminţe, înfiinţarea culturilor agricole şi aşa mai departe”, explică Dan Bota.
Prin linia de credit se asigură valori ce acoperă cheltuielile legate de îngrăşăminte, seminţe, erbicide, valoarea a 70 litri de motorină şi o valoare care să asigure culturile pentru toţi factorii de risc.
Creditul recolta poate fi accesat pe baza unui dosar economic simplu, respectiv datele societăţii, ultimele rezultate economice din anii 2010, 2009 şi activitatea de producţie care este pentru anul 2011. Creditul se dă pe 12 luni şi se fac asigurările în funcţie de structura culturilor. Valorile au fost calculate pentru toate input-urile pentru fiecare cultură şi pentru fiecare ciclu de producţie care trebuie să înceapă în primăvară sau în toamnă. Garanţiile sunt doar cele posibil de asigurat de producătorul agricol, cum ar fi o garanţie reală mobiliară pe producţie, e vorba de un bilet la ordin care să fie validat de administratorul societăţii exploataţiei agricole; documente de la APIA - pe suprafaţa nominalizată la APIA se asigură linia de credit, în funcţie de structura culturilor pentru fiecare hectar.
Dan Bota precizează că banca finanţează 80% din suma necesară înfiinţării culturii. “Ca o particularitate, garanţia principală a creditului o constituie gajul asupra recoltei şi cesionarea veniturilor de la APIA”. Parteneriatul dintre Banca Intesa Sanpaolo şi MAP a început cu programe destinate finanţării pe partea de utilaje agricole. S-au finanţat credite în baza Măsurilor 121 şi 312 pe o perioadă de 7, respectiv 5 ani. Dacă în prima fază era vorba de societăţi cu o anumită vechime, cu produsele destinate Măsurii 312 au fost finanţate şi start-up-urile. “Agricultura e pentru noi un segment extrem de important, arată Dan Bota. Ne dorim să ne adresăm cu cât mai multe produse agricultorilor pentru că noi credem în acest domeniu. La nivel naţional s-a demonstrat că agricultura a început, în ultima vreme, să contribuie tot mai mult la PIB şi nu e întâmplător că ne aflăm între primii 10 producători de porumb la nivel mondial. Ne dorim să beneficiem de experienţa din Italia, unde banca noastră e prezentă de peste 500 de ani şi am dezvoltat anumite tipuri de relaţii. Ne dorim ca şi în România să avem acelaşi tip de abordare profesionistă în relaţia cu clienţii şi cu fermierii. Mai avem însă foarte multe lucruri de recuperat, dar relaţia bancă - fermier nu ţine doar de partea bancară, ci de întreaga parte legislativă”.
Mihaela Prevenda
Sediu APIA, inaugurat la Câmpulung
Panglica oficială a fost tăiată de secretarul de stat Adrian Rădulescu , directorul general adjunct APIA Nicolae Sterghiu şi directorul executiv APIA Argeş Nicolae Marius Stroescu
Fermierii arondaţi centrului local APIA Câmpulung Muscel, județul Argeș îşi vor depune de acum înainte cererile pentru sprijin în condiţii moderne, la noul sediu inaugurat în luna februarie. Pentru clădire au fost alocaţi 9 mld 800 milioane lei, dar cu aceşti bani s-a reușit ridicarea a două clădiri: cea din nordul judeţului, de la Câmpulung, care a fost dată deja spre folosinţă, şi una în sud, mai exact centrul local Costeşti.
Clădirea ridicată la Câmpulung face parte dintr-un proiect ce a demarat în 2007, prin care se doreşte mutarea centrelor APIA în clădiri moderne, cu o arhitectură unitară. „Este printre primele module finalizate. Avem finanţare pentru mai multe module în acest an şi ne dorim ca anual să realizăm tot mai multe pentru buna funcţionare a centrului respectiv, dar şi pentru ca fermierii să fie primiţi în condiţii civilizate“, a afirmat Adrian Rădulescu la deschidere, subliniind că meritul nu aparţine Ministerului Agriculturii, ci al primăriei care a dat terenul, celor de la APIA şi al tuturor celor care au contribuit la realizarea proiectului.
„Deschiderea acestui centru înseamnă încununarea eforturilor din ultimii 4 ani. În 2007 am încercat să ridicăm 125 de module şi aveam alocată suma de 20 milioane de euro, dar s-a pierdut acea alocare. Anul acesta am obţinut alocare pentru 41 de module, am început contructia la 38. Nu putem decât să ne bucurăm că avem condiţii europene pentru primirea cererilor şi a fermierilor, dar şi pentru a oferi informaţii cât mai bune asupra condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească un fermier pentru depunerea cererilor şi pentru a primi sprijin de suprafaţa“, a afirmat Nicolae Sterghiu. Conform declaraţiilor sale, extinderea se va face la nivelul întregii ţări, iar până în 2012 vor fi gata peste 100 de module.
Clădire ridicată şi repede, şi cu bani mai puţini
Lucrările la această construcţie au început în urmă cu doar 6 luni, la 11 iulie 2010. Cu o suprafaţă de 300 mp, clădirea are la parter o sală de primire a fermierilor şi un birou special pentru cererile persoanelor cu handicap ce nu pot urca la etaj, unde se află 5 birouri organizate pe comune. În sala de aşteptare, fermierii pot studia hărţile şi blocurile fizice unde au parcelele, pot discuta cu alţi fermieri sau obţine informaţiile necesare de la angajaţii APIA. În plus, lângă clădire a fost ridicat şi un foişor. „Alocarea bugetară a fost, pentru acest tip de module, cât mai joasă posibil. S-au dat în jur de 7 miliarde de lei vechi pentru o construcţie, aproximativ 160.000 de euro, dar această clădire a costat Guvernul României doar 125.000 de euro“, a mai spus Sterghiu. Ridicarea acestor centre a fost mai mult decât necesară. Spre exemplu, la centrul APIA de la Costeşti au existat în trecut probleme cu auditul european privind condiţiile de arhivare şi de primirea a cererilor. În plus, normele europene prevăd ca pentru fiecare angajat să fie asigurat un spaţiu de muncă de 6 metri cubi, iar noile sedii sunt conforme cu aceste cerinţe. „În momentul acreditării APIA ne-am angajat că vom îndeplini aceste condiţii. Anul acesta vom termina cu siguranţă cele 41 de sedii“, a completat directorul general adjunct APIA.
Un nou centru la Costeşti
Beneficiarii acesei investiţii sunt deopotrivă cei 14 salariaţi ai centrului din Câmpulung, care vor lucra în condiţii moderne, dar şi cei 5.900 de fermieri care vin anual aici pentru a depune cererile de plată. „Vom avea cam 100 de fermieri în medie pe zi. Din aproape 6.000 de fermieri, avem 4.000 care încasează 300 de euro la hectar deoarece accesează şi măsurile de sprijin din fondurile de dezvoltare rurală, respectiv sprijin pentru zona defavorizată montana şi măsuri de agromediu“, a declarat şeful Centrului Local APIA Câmpulung, Valeriu Rădulescu. El ne-a mai spus că pentru anul 2009 s-au achitat plăţile integral, iar pentru 2010 s-au făcut plati parţiale pentru aproximativ 3.000 de fermieri. Urmează din martie să se facă plăţile pentru localităţile unde sunt măsuri de agro-mediu deoarece deocamdată softul nu este gata.
Directorul executiv APIA Argeş Nicolae Marius Stroescu a promis că la sfârşitul acestei luni, începutul lunii martie, va fi inaugurat şi centrul local Costeşti, în sudul judeţului. „Ne-am orientat să facem primul în nord, al doilea în sud astfel că fermierii noştri să poată fi primiţi în condiţii europene în momentul în care vin cu solicitările cererilor de sprijin la noi.“
Sediile APIA spaţii şi pentru Camerele Agricole
Adrian Rădulescu a afirmat că se doreşte ca 60% din centrele locale să fie noi și să fie gata până în 2013-2014, deoarece vor adăposti şi Camerele Agricole. „Urmează să apară Camerele Agricole. Legea e gata şi vom încerca să le aşezăm tot pe scheletul centrelor locale. În aceste condiţii vom reuşi o simbioză între agricultori şi reprezentanţii statului şi astfel cred că va fi şi mai uşor“, a încheiat Rădulescu.
Delia Ciohodaru
Agriromex, oriunde și oricând
Pe 7 februarie 2011, la Belciugatele, județul Călărași, în prezența a aproape 200 de fermieri, societatea comercială Agriromex, cu capital integral românesc, înfiinţată în anul 1997 și-a prezentat oferta de mașini și utilaje agricole.
Oferta de tractoare, combine şi maşini agricole a Agriromex este variată, acestea fiind fabricate atât în Europa, cât şi în România. Agriromex nu oferă numai tehnica agricolă, ci și soluţii pentru a investi în ea. Pune la dispoziție soluţii integrate producătorilor agricoli, astfel încât activitatea de producţie agricolă să devină performantă. Agriromex își desfășoară activitatea la nivel naţional prin reprezentanţi de vânzări, aceștia fiind totodată și specialiști capabili să ofere consultanță și soluţii ideale pentru fiecare situație în parte.
Soluţii financiare
Agriromex vine și cu soluţii financiare pentru fiecare solicitant. Propune 4 modalități de vânzare:
1. Cash
- cu surse proprii;
- două variante de credit bancar:
- Procredit – 0% avans, pe o perioadă de 2-7 ani, plata ratelor efectuându-se sezonier;
- Good Bee Credit.
2. Rate - până la finele anului – finanţate de Agriromex astfel:
- avans 25% la semnarea contractului;
- 25% până la 31 august 2011;
- 25% până la 31 octombrie 2011;
- 25% până la 31 decembrie 2011.
Ratele se pot achita și în produse agricole
3. Leasing - BRD Leasing: cu dobânda subvenţionată între 5 - 6%, pe o perioadă de 3-5 ani;
4. Fonduri structurale.
O colaborare pe termen lung
Vânzarea unui produs reprezintă începutul unei mai lungi colaborări. Compania mai pune la dispoziție următoarele servicii:
• livrarea de piese de schimb și consumabile originale (materiale ce se pot livra oriunde și oricând);
• activitatea de service – realizată de specialiştii instruiţi la producătorii de tehnică agricolă, capabili să răspundă la orice fel de solicitări.
Sloganul companiei spune totul: “Oriunde și oricând – profesionişti pentru performanță”
Adrian Nedelcu
Camerele Agricole vor fi funcţionale din iunie
Camerele Agricole vor fi funcţionale în luna iunie a acestui an, a anunţat secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Adrian Rădulescu, prezent la cel mai mare târg de produse bio din lume - Biofach 2011.
"Din păcate Comitetul Naţional de Iniţiativă nu a fost încă constituit, probabil că se va face în această săptămână, iar până la sfârşitul lunii mai sau iunie vom avea Camerele gata finalizate", a spus Adrian Rădulescu.
Acesta a precizat că agricultura din România nu avea o instituţie reprezentativă pentru agricultori, dar aceasta va fi în prezent Camera Agricolă. "Aici vor fi implicaţi toţi agricultorii, urmează ca deciziile şi reprezentativitatea să fie legalizată, astfel încât Camerele să reprezinte agricultorii la toate nivelele", a explicat Rădulescu.
La sfârşitul lunii decembrie a fost promulgată Legea camerelor agricole, a căror înfiinţare se va face pe etape. Primele care se vor constitui vor fi colegiile camerelor agricole zonale, apoi pe rând cele judeţene, regionale şi naţionale. Cei care vor avea rolul de a organiza alegerile şi de a se ocupa de bunul mers al lucrurilor vor fi membrii comitetelor de iniţiativă organizate, de asemenea, la nivel regional, judeţean şi naţional şi care se dizolva după validarea alegerilor membrilor colegiilor.
Potrivit legii, Camerele Agricole se vor autofinanţa din cotizaţiile membrilor, doar că, la începutul fiecărui an, se vor stabili împreună cu Ministerul Agriculturii o serie de servicii pe care acestea le vor efectua contra cost. În prezent, se aşteaptă normele metodologice de aplicare a Legii nr. 283/28 decembrie 2010, precum şi listele cu membrii comitetelor de iniţiativă.
Camerele agricole sunt organizaţii neguvernamentale, de utilitate publică, non-profit, cu personalitate juridică, create în scopul de a reprezenta şi promova interesele socio-economice ale populaţiei care derulează activităţi în domeniile agriculturii. Noua instituţie a Camerelor Agricole nu va putea funcţiona numai din fonduri de la bugetul de stat, ci va trebui să-şi creioneze propriul suport financiar în sistemul agricol, în serviciile pentru fermieri şi pentru instituţiile statului.
Creşterea preţurilor la alimente a ajuns la cota de alertă
Preşedintele Băncii Mondiale (BM), Robert Zoellick, a tras un semnal de alarmă în legătură cu creşterea preţurilor alimentelor, care ar putea reprezenta un risc pentru stabilitatea politică a multor ţări, transmite AFP. El a făcut această declaraţie, sâmbătă, cu ocazia reuniunii miniştrilor de finanţe ai statelor din G20, care s-a desfăşurat timp de două zile în capitala Franţei.
'Am spus că am ajuns la cota de alertă', a afirmat Zoellick, care a solicitat liderilor G20 'să considere alimentaţia drept prioritatea numărul unu a anului 2011'.
O majorare a preţurilor la produsele agricole va încuraja o sporire a ofertei agricole, dar, în următorii doi ani, 'ar putea să apară şi un mare număr detulburări, guvernele ar putea să cadă, iar societăţile ar putea să ajungă în dezordine', a mai estimat preşedintele BM.
Citeşte mai mult ...
România încasat peste 168 de milioane de euro din bovine şi ovine, la 11 luni
România a încasat din exporturile de bovine şi ovine/caprine peste 168 de milioane de euro, în perioada 1 ianuarie - 30 noiembrie 2010, în creştere cu aproape 14 procente faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, când au totalizat 147,5 milioane euro, potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Animalele vii din specia bovină au fost exportate atât în ţările comunitare, cât şi în cele extracomunitare, depăşind cantitatea de 47.805 tone, în valoare de 91,274 milioane euro, în timp ce exporturile de oi şi capre au fost de 39.770 tone, totalizând 76,9 milioane euro.
Potrivit datelor MADR, importurile de animale vii (bovine, ovine/caprine), au fost de numai 5,9 milioane de euro, în cazul bovinelor acestea totalizând 1.992 tone (5,7 milioane euro), iar cele de ovine/caprine - 96,6 tone (220.624 euro).
În privinţa porcilor vii, România are deocamdată interdicţie pe piaţa comunitară în privinţa exporturilor din cauza evoluţiei pestei porcine clasice, dar în ţările din afara spaţiului comunitar au fost exportate 55,7 tone de animale vii din această specie, în valoare de 32.821 euro. Importurile de porci vii au totalizat la 11 luni 49,4 milioane de euro, sumă care a adus pe piaţa românească peste 29.695 tone de porci vii.
Potrivit datelor MADR privind comerţul cu produse agroalimentare, în perioada menţionată, au mai plecat pe piaţa externă cai, măgari, catâri şi bardoţi vii, în valoare de 815.649 euro, respectiv 664,6 tone, importurile din aceste specii fiind de 7,05 tone, în sumă de 115.406 euro.
Scrisoarea lu’ Gheorghe (feb. 2011)
Trăiţi miştooo!
Dă când mă băgaşi analistru’ nu mai poci dă grije şi mi-e să nu dau colţu’ ca’ cum dă cânele dă drum lung. Pă parte ieconomică văzuşi că mă pricep aşa că o să’ţ mai emailez câte ceva. Azi de-un parexamplu’ vreau să-ţi fac neşte propuneri dă empozite pă care să le transmiţi lu’ Dom Iemil să le baje în Codu’ Fişcal, să mai aivă resurse pintru astupuşul bortelor din bujet. De’un par ecsamplu’ empozitele enderecte. Ori nu ştii ce ie ăle? Ie că când nu se poa’ măsura pă derectelea ceva, da’ cevau’ ăla ie lână’n lână, nesmintit.
Atunci vi tu, măsori p’in altuceva şi afli ce făcu ăla când făcu pă directelea. Ca’ cum ar veni faci o artifici dă calcul (vezi armetica dă clasa a şaptea). Ie ca când vii acasă capsat dăn diferite cauze dă iefecte şi-I dai fro’ două muierii. Nu tre’ să-i spui dă ce! Ştie ia! Aşa şi pă linie dă empozite. Poci să empozitezi suflatu’ nasului, dupe numărul dă batiste dă le cumpără unu’. Nu-i pintru toţi, că ie unii de dă cu… iei dă pământ ori în fasole! Poci să empozetezi glojdeala zilnică şi cotedeană, cu o acciză pă dospapir.
Nici asta nu ie pintru toţi, ie pintru cetadini, da’ nu-i de lepădat, că ca la şaij dă procenturi den naţie ie’n urban şi ăştia n’are de unde brusture ori ciucalăi. Pă ăi dă cresc muşte, poci să-I empozitezi dupe număru’ de deşte, că n-ai cum să le măsori mierea linsă când îmblă la buduroi. Pă tonomaţi poci să-i taxezi ori dupe vorbele dă laudă la adresa lu’ Mogulu’ ori dupe înjurăturile la adresa lu’ neaTraian, da’i mai bine dupe şi-şi. Nici nu ştii cât s-ar strânje la buget! Mai greu ie cu taxarea ielectoratului pintru acelaşi lucru, da’ am soluţia. Se taxează pauşal, ori forfecar, că nu se escistează să nu injure! La telectuali’i simplu’! Îi taxezi dupe număru’ dă cărţi den bibliotecă. Îi drept că aici o să intre şi unii de’o au văpsită pă zid, da’ poci să faci scrob dă ouă fără să le sparji, te intreb io?
Pintru creştini numeri bisericile dă pe traseu’ până la servici’, înmulţeşti cu trei cruci pă biserică, înmulţeşti cu doi pintru întors şi gata! Poa’ să greşeşti cu ceva, când schimbă drumu’, da’ nu ăstea contează, grosu-i dincolo! Ateii îi lăsăm, ie neglejabeli dă când nu mai recunoaşte nici Nea’Nelu că-i ateu. Mai greu ie cu mahometanii şi ovreii, că n’are atâtea geamii şi sinagogi să-i vezi făcând cruci, da’ se găseşte soluţii şi pintru iei. De’un par ecsamplu’ mahomedanii îi taxezi dupe numărul de zile cu semilună. La ovrei ie mai simplu’. Îi taxezi şi gata. Ştie iei dă ce. Ăl mai greu ie cu enderectele pintru rurali. Ăştia n-au năsuflete, n-au dospapir, dă cărţi, pune deştu’. Biserică, una’n sat.
Pă glojdeala nu merje, că doar dracu’ ştie cât bagă la jgheab, dă când ie gospodari dă suptsistenţă. Da’ găsi soluţia şi pintru iei! Empozităm enderect glojdeala, p’in măsurarea strânsurii din privată, dă patru ori pă an, că deferă. Cum în rural mai mult cu ştevie, lobodă, ştir şi gorgoaze, devine că strânsura ie mai den gros vara şi mai slabă iarna. O facem deferenţiat să nu se zică că abuzăm de poziţie dominantă. Aşa o să puie şi ruralii câte ceva la consolidarea bujetului şi bagă dă seamă că ie paj de procenturi den populaţie. Ce, ie de colea?
Gheorghe.
Cronica unui prost cu studii superioare (feb. 2011)
Bine a zis cine a zis că noua ordine se numeşte GLOBALIZARE, adică trăim ca nişte gloabe într-o dezordine perfect dirijată. Nu mai avem graniţe, iar acolo unde se prefac cu dibăcie că ar fi, stau de strajă furi. Cu ţigările m-am lămurit, e ca pe vremea prohibiţiei în SUA, acolo, gangsterii făceau legea, la noi vameşii fac bani negri pentru... (oare vom afla vreodată pentru cine?).
Mi-amintesc că nu cu foarte mult timp în urmă TVR arăta clar cum se trece vama în judeţul Arad cu camioane încărcate cu cereale; cereale fără acte în ordine. A fost găsit vinovat cineva sau s-a găsit BENEFICIARUL. (Întrebare de prost). Se vorbeşte în zilele noastre tot mai mult despre banii de la UE, şi este bine. Dar Agricultorul din România nu are cofinanţarea. Băncile, ca de obicei, fug de agricultori ca dracu de tămâie. Vrem banii care ni se cuvin de la UE, dar nu mişcă niciun deget Guvernul României. Am mai spus-o şi o mai spun, cotizăm mai mult decât cheltuim din banii, repet, care ni se cuvin. Revin, aşa că prostu', la sectorul de cercetare al agriculturii româneşti spre care se îndreaptă numai şi numai idei dezastruoase. Domnilor aveţi impresia că se poate fără cercetare???
Dacă da atunci se poate şi fără duşmanii ştiinţei. De ce nu faceţi diferenţa între omul de ştiinţă care lucrează în cercetare şi cel care ştie să valorifice pe piaţă rezultatele muncii lor. Puneţi în fruntea unităţilor de cercetare manageri, iar de partea ştiinţifică să se ocupe specialiştii în domeniu. Cei care hotărâţi destinele cercetării ştiinţifice aţi rămas cu vechea mentalitate, că directorul se pricepe la toate. Uite că nu este aşa, probabil nu aţi aflat de la capitalişti că actul de conducere este o ştiinţă, Este într-adevăr o ştiinţă, care se predă în universităţile care se respectă. Mi-a plăcut GLUMA cu crotaliile. Ţineţi-o aşa până ajungeţi la DNA. Rimează, aşa e?...
Ar mai fi ceva. Pieţele din toată ţara sunt ocupate numai şi numai de precupeţi care nu au nicio legătură cu producţia agricolă, ăștia nu au dat cu sapa în viaţa lor. Sunt păstraţi în mod constant, pentru că sunt buni „cotizanţi”, nu şi la stat. Pieţele din România sunt un adevărat “rai” al evazioniştilor. Aici se vinde în veselie marfa trecută ilegal prin vamă, de la cartofi, morcovi, ţelină până la citrice de tot felul şi mere otrăvite pe care le dăm la copii. Tomatele cu nitraţi şi nitriţi au umplut tarabele, dar nimeni nu controlează ce ni se dă să mâncăm. Cum e povestea aia cu trasabilitatea DOMNULE MINISTRU? Oare statul nu poate interveni în piaţă? Dar Obama cum poate în cel mai democrat stat din lume? Cine întreabă? Cel care şi semnează!
UN PROST CU STUDII SUPERIOARE
P.S. Şi mai terminați DOMNILOR din minister, cu pământul bogat al ţării! Specialiştii serioşi spun invers: avem probleme grave şi nu vreţi să recunoaşteţi. S-a dus humusul pe apa sâmbetei, a diletantismului şi a nepăsării. Tot eu, PROSTU cu etc.
În vârful peniţei (februarie 2011)
Doamna despre care vă vorbesc este, fără doar şi poate, o ţărancă în adevăratul sens al cuvântului. O femeie de la ţară, de pe undeva de prin părţile Moldovei. Și de multe ori privind-o, ascultând-o, urmărindu-i mişcările şi modul de a se purta, n-am putut să n-o asemăn cu Vitoria Lipan, acel tulburător personaj creat de marele scriitor care a fost, este şi va rămâne Mihail Sadoveanu - indiferent ce ar spune toţi neaveniţii şi în criză perpetuă de minte şi talent.
Boier de viţă veche, urmaş al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, uriaşul prozator care atât de profund, ca nimeni altul, a surprins, cu inegalabilă măiestrie, chipul aspru şi duios în acelaşi timp al moldovencei din popor. Din popor, am zis, şi nu de la mahala ori de prin gări şi crâşme, ori alte locuri de preumblare, beţivăneală şi dezmăţ. Aşadar, ţăranca despre care scriu este doamnă în adevăratul sens al cuvântului. Din cap şi până-n picioare, de la vorbă până la port.
De aşteptat, dat fiind acest dar de la Dumnezeu pe care, din păcate, nu multe femei îl au, să îmbrăţişeze o meserie în care calităţile unei adevărate doamne - tact, răbdare, eleganţă, umor, dar şi severitate când se cere, aceste calităţi deci, dar şi multe altele - sunt neapărat necesare. Pentru că femeia de la ţară care mi-a inspirat aceste însemnări lucrează în domeniul medicii umane. Mai bine zis, şi-a dedicat viaţa unei profesii în care trebuie, neapărat, să pui suflet. Aici, funcţionarii mediocri, birocraţii cu mânecuţe, oamenii reci şi fără inimă n-au ce căuta. Bolnavul are nevoie, înainte de toate, de căldură şi înţelegere.
Alături, bineînţeles, de fermitate în a avea grijă ca bolnavul să urmeze întocmai tratamentul emis de către doctori. Aţi ghicit, probabil, că Doamna la care fac referire este asistentă medicală. Mai mult, datorită priceperii, dar şi seriozităţii de care a dat dovadă, este, în mod tacit, recunoscută drept şefa colegelor sale dintr-o secţie de chirurgie a unui reputat, deşi modest, spital bucureştean. Iar la părerile sale mai întotdeauna avizate apelează, fără să se sfiască, până şi medicii, mai tineri, mai în vârstă, chiar şi domnul profesor - alături de care munceşte. Pentru că le ştie, pentru că nu-şi dă cu presupusul, pentru că o interesează în cel mai înalt grad sănătatea şi îi vrea cât mai „repejor“ repuşi pe picioare: „să plece şi să-şi vadă de ale lor“, zice cu o urmă de zâmbet „nu să încurce locul pe aici. Că treabă, slavă Domnului, are fiecare, dacă vrea să aibă“.
Ţăranca despre care vă vorbesc este, cum ziceam, o doamnă în adevăratul sens al cuvântului. Fapt care nu o împiedică, ba dimpotrivă, ca ori de câte ori are prilejul şi întotdeauna în concediile sale de odihnă să se reîntoarcă de unde a plecat. Adică în satul moldav unde s-a născut şi a crescut. Iar odată ajunsă aici nu este cucoana de la oraş venită în vizită la părinţi, rude şi prieteni, ci femeia de la ţară, în grija căreia cade şi munca în gospodărie şi cea, atât de istovitoare, de la câmp. Pentru că, nu-i aşa, a venit la ai săi să-i ajute, nu să stea cu mâinile în sân şi cu „fundul pe cuptior“. „Că doar n-ai vrea, mi-a spus într-o bună zi, ca vorbele unui coleg de-al matale, Adrian îl cheamă, să mă doară palmele de la nemuncă.“ Drept care, zic şi eu, sărut fruntea doamna Nora. Şi să rămâi aşa cum eşti - ŢĂRANCĂ! Din stirpea de nobili ai neamului meu!
Publicitate
Revista
