Recenta isterie creată de bacteria Escherichia Coli ” descoperită” iniţial pe castraveţii ecologici din Spania ca fiind principalii vinovaţi în cauzarea de îmbolnăviri şi decese, în principal, în rândul cetăţenilor germani, nu a făcut decât să constatăm că suntem foarte vulnerabili atât în faţa noilor agenţi microbieni, forma hemolitică în cazul de faţă, cât şi economic faţă de zvonuri. Spun ”zvonuri” pentru că, întrun final, aşa s-au dovedit a fi.
Orice astfel de zvonistică, întro piaţă comună ca cea europeană, duce inevitabil la propagarea în masa a fricii consumatorului faţă de ”cauza” care a provocat-o şi care este posibil să atenteze la sănătatea europenilor. Chiar dacă, iniţial, sursa a fost credibilă venind din partea laboratoarelor germane, aceasta s-a dovedit a fi falsă.
Însă, răul odată făcut greu îl mai poţi demonta. Piaţa întreagă a castraveţilor şi chiar parte din vânzările de alte legume a scăzut brusc, producătorii înregistrând pierderi enorme, legumele ajungând să fie distruse. La noi sa mai salvat câte ceva, după ce autorităţile veterinare au certificat şi garantat salubritatea acestora.
Aceeaşi specialişti germani găsesc, după puţine zile, chiar în ograda proprie, întro altă ”fermă ecologică”, cauza propagării bacteriei ucigaşe. Germenii de fasole sau din ce-or mai fi fost amestecaţi în salată cu castraveţi au dus la ipoteza, greşită iniţial, că vina o au castraveţii, că doar erau proveniţi din altă ţară. E mai convenabil să dai vina pe alţii decât să cercetezi amănunţit, mai întâi, în curtea proprie, dar poate mai ruşinos să rectifici la câteva zile.
Cert este că zeci de oameni au decedat, alte câteva mii s-au îmbolnăvit, la care se adaugă sute de milioane de euro pierderi ale legumicultorilor. Numai în România, singurul grup de producători recunoscut, înregistrează pierderi de aproape 10 milioane de euro.
Cine plăteşte? Uniunea Europeană alocă peste 200 milioane de euro, dar acestea nu acoperă pierderile 100%. Nici nu ar avea cum.
Nu întâmplător, poate, pe primul loc în ceea ce priveşte PROVOCĂRILE pentru viitoarea Politică Agricolă Comună este pusă securitatea alimentară. Furnizarea de produse agroalimentare este principalul rol al agriculturii, iar in contextul creşterii cererii de alimente la nivel mondial, UE trebuie să participe mai mult la acest demers cu o gamă variată de alimente, de înaltă calitate, sigure pentru sănătatea umană şi accesibile întregii populaţii.
Sprijinul pe care îl vor primii agricultorii trebuie să fie echitabil, măcar după 2013. Altfel, fermierii din ţările nou intrate în UE , vor fi în continuare dezavantajaţi şi puşi în faţa unei pieţe unice, cu o volatilititate a preţurilor crescută şi fără a avea mecanismele necesare contracarării unui astfel de fenomen.
După o perioadă în care veniturile agricultorilor, la nivel european, au fost mai mici decât în alte sectoare cu peste 40%, la care se adaugă anii de criză, orice perturbare şi ”vină” aruncată asupra unora sau a altora, duce la afectarea gravă a activităţii şi chiar la falimentul producătorilor agricoli din orice sector. Şi nimeni, nu cred, că are vreun interes să se-ntâmple aşa.
Roman Ştefănescu
