Luna aprilie, "Prier" cum era numită în popor, reprezintă una din lunile importante în agricultură. Denumirea de "Prier" vine de la verbul “a prii” sau de la “timp prielnic” şi înseamnă perioada favorabilă pentru semănături şi pentru activităţile din gospodărie.

Cu toate acestea, în popor se spune că în aprilie timpul este înşelător, schimbător de la o zi la alta cu repercursiuni asupra plantelor şi a timpului de semănat.

Orice întârziere în pregătirea patului germinativ, în semănatul culturilor din epoca a doua, poate determina prelungirea perioadei de recoltare. De cele mai multe ori, culturile semănate în afara epocii optime sunt supuse stresului hidric şi temperaturilor înalte din perioada de înflorire cu efecte negative asupra producţiilor ce se vor obţine.

În materialul de faţă nu am atins toate activităţile care se vor desfăşura în luna aprilie la cultura mare, însă rândurile de mai jos reprezintă un punct de plecare în înfiinţarea culturilor de floarea-soarelui şi porumb.

În materialul de faţă nu am atins toate activităţile care se vor desfăşura în luna aprilie la cultura mare, însă rândurile de mai jos reprezintă un punct de plecare în înfiinţarea culturilor de floarea-soarelui şi porumb.

Pregătirea terenului pentru culturile din epoca a doua

În această perioadă se va trece la pregătirea terenului pentru însămânţarea principalelor culturi agricole din primăvară, floarea-soarelui şi porumb. Este cunoscut faptul că floarea-soarelui se seamănă anual pe aproximativ 600.000 - 800.000 ha, iar porumbul pe aproximativ 3.000.000 ha. Practic, aproximativ jumătate din suprafaţa arabilă a României se va semăna în luna aprilie.

Indiferent de cultura care se va semăna, în cadrul pregătirii terenului se vor efectua uramătoarele lucrări:

- Pregătirea terenului prin una sau două lucrări cu grapa cu discuri. După arătură, la pregătirea patului germinativ, atunci când timpul permite şi când dispunem de mijloacele tehnice necesare, trecem la efectuarea primului discuit, lucrare care se face perpendicular pe direcţia arăturii cu discul greu. În cazul utilajelor complexe care pregătesc terenul printr-o singură trecere, această lucrare se va face cât mai aproape de ziua semănatului.

- Aplicarea îngrăşămintelor complexe trebuie să ţină cont de planta ce urmează a fi semănată, de planta premergătoare, precum şi de fertilitatea terenului. În aplicarea îngrăşămintelor chimice se va ține cont că la pregătirea patului germinativ să se aplice toată cantitatea de îngrăşăminte chimice pe bază de fosfor şi potasiu şi numai 30% până la 50% din doza de azot prognozată. Aplicarea în exces a azotului la pregătirea patului germinativ duce la pierderi de produs în profunzimea solului, pierderi care nu se vor mai regăsi în producţie. De obicei, atunci când se lucrează terenul cu utilajele clasice, imediat după primul discuit se efectuează această lucrare.

- În mod normal, după fertilizare se aplică al doilea discuit, dar de data aceasta se vor folosi discurile mai uşoare, în aşa fel încât să se poată încorpora foarte bine îngrăşămintele chimice, dar şi pentru a se pregăti terenul mai superficial decât lucrarea precedentă.

- După lucrarea cu discul, de obicei, se trece la efectuarea erbicidării culturii respective. Este vorba de erbicidarea aplicată la pregătirea patului germinativ. În general, după erbicidare se mai face o trecere cu discul uşor sau cu combinatorul.

De obicei, ultima lucrare se face în preziua semănatului cu combinatorul şi are rolul de a mărunţi şi a pregăti foarte bine stratul superficial al solului. În condiţiile în care dispunem de agregate complexe care la o singură trecere execută mai multe lucrări, precum mobilizarea solului, aplicarea îngrăşămintelor şi pregătirea patului germinativ sau chiar semănatul, este bine ca aceste lucrări să fie efectuate cât mai aproape de epoca optimă de semănat sau chiar în epoca optimă (atunci când se seamănă cultura). În cazul în care fermierii nu dispun de utilaje complexe terenul trebuie să se pregătească prin cât mai puţine treceri, aşa încât să se evite tasarea inutilă a terenului, să se mobilizeze terenul pe o adâncime cât mai mică şi să fie evitate pierderile de apă prin evaporaţie.

Un aspect important care trebuie avut în vedere la pregătirea patului germinativ este timpul de intrare pe teren. Intrarea cu utilajele agricole pe teren se face numai atunci când terenul este uscat la suprafaţă (zvântat), nu aderă pe organele active ale maşinilor (disc, tăvălug), nu se tasează puternic pe urmele roţilor de tractor şi nu rămâne în fâşii în urma lucrării cu utilajul respectiv (disc). Practic, prin asemenea măsuri conservăm solul, îi păstrăm structura şi textura nealterată.

Înfiinţarea culturilor de floarea-soarelui

Esenţial în reuşita culturii este respectarea rotaţiei şi amplasarea ei numai în teren arat din toamnă.

În rotaţie, cultura de floarea-soarelui poate reveni după ea numai la un interval de minimum patru ani. Orice revenire mai rapidă poate determina creşterea gradului de infecţie a culturii cu diferiţi agenţi patogeni, dar în special cu putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum). De asemenea, trebuie menţionat că floarea-soarelui este contraindicat a se semăna după culturi care au boli comune, cum sunt soia, fasole, rapiţă, care de cele mai multe ori ocupă spaţii însemnate în arealul de cultură al acestei plante.

Din punct de vedere al lucrărilor care se aplică pentru pregătirea patului germinativ, pot fi luate ca repere recomandările de mai sus.

O importanţă deosebită trebuie acordată lucrării de fertilizare. Floarea-soarelui este o mare consumatoare de îngrăşăminte chimice, în special de îngrăşăminte pe bază de fosfor. Cantitatea de îngrăşământ recomandată la această cultură variază în funcţie de mai mulţi factori, cum ar fi: gradul de aprovizionare a solului în elemente nutritive (fertilitatea solului), gradul de fertilizare aplicat culturii premergătoare, cultura premergătoare. În general, raportul între azot şi fosfor ar trebui să fie de 1:1.

În ce priveşte dozele recomandate, acestea se situează între 60 - 100 kg s.a./ha N; între 60 - 100 kg s.a. P/ha şi aproximativ 50 - 60 kg/ha potasiu. Dozele mai mici se vor aplica pe terenurile fertile, cu un conţinut ridicat de elemente nutritive sau pe solurile care au fost fertilizate în doze echilibrate an de an. Nu se recomandă o fertilizare unilaterală numai cu azot sau numai cu fosfor pentru că în ambele cazuri plantele nu se dezvoltă uniform, producţia scade şi, totodată, scade conţinutul de ulei. Dacă ne referim strict la azot, acesta se poate aplica 30 - 40% la pregătirea patului germinativ şi diferenţa se poate da odată cu celelalte lucrări în vegetaţie. O metodă din ce în ce mai des folosită este de a se aplica îngrăşămintele cu azot fracţionat şi la semănat ca îngrăşământ starter. Situaţie în care odată cu sămânţa se introduce în sol, lateral de acesta la 3-4 cm de rând dar mai jos decât acesta, aproximativ 5 - 10 kg de îngrăşământ pe bază de azot. Fermierii trebuie să fie atenţi la folosirea îngrăşământului tip uree. Nerespectarea adâncimii şi a distanţei dintre rândul de sămânţă şi îngrăşământ poate determina în procesul de germinare a seminţelor unele efecte de fitotoxicitate.

În cazul aplicării erbicidelor la cultura de floarea-soarelui se pot utiliza o serie de substanţe atât la pregătirea patului germinativ, cât şi preemergent între semănat şi până la răsărirea plantelor din cultură. Pot fi utilizate erbicide pe bază de acetoclor, bifenox, diflufenican, dimetenamid, flumioxazin, flurocloridon, linuron, metolaclor, oxadiangil, oxifluorfen, pendimetalin, petoxamid, propisoclor etc. Pentru doze de utilizare şi pentru modul de aplicare este bine ca fiecare fermier să discute cu firma care îi furnizează produsul.

Semăntul culturii de floarea-soarelui începe atunci când în sol, pe adâncimea de semănat, se realizează pragul minim de temperatură de 70 C . Normal, această temperatură este atinsă la începutul lunii aprilie. În condiţiile unui an secetos se caută urgentarea lucrării de semănat pentru a utiliza la maximum umiditatea rămasă în sol. Semănatul prea devreme sau prea târziu determină o răsărire neuniformă a plantelor, o prelungire a perioadei de vegetaţie şi chiar reduceri de producţie.

Cantitatea de sămânţă recomandată pe hectar variază de la 2 la 5 kg şi depinde foarte mult de MMB-ul seminţei, de germinaţia acesteia, de puritate şi de densitatea pe care fermierul o utilizează. Normal, se caută asigurarea unei densităţi la recoltare de 45.000 – 50.000 plante/ha, iar în condiţii de irigare această densitate creşte cu aproximativ 5.000 de plante. Distanţa între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat este cuprinsă între 4-5 cm pe solurile grele şi 5-6 cm pe solurile mai uşoare.

Înfiinţarea culturilor de porumb

Din punct de vedere al lucrărilor care se aplică pentru pregătirea patului germinativ pentru înfiinţarea culturii de porumb pot fi luate ca repere recomandările din prima parte a articolului de faţă. Ca şi la floarea-soarelui o importanţă deosebită trebuie acordată lucrării de fertilizare. Cantitatea de îngrăşământ recomandată la cultura de porumb variază în funcţie de mai mulţi factori: de gradul de aprovizioanare a solului în elemente nutritive (fertilitatea solului), de gradul de fertilizare aplicat culturii premergătoare, dar şi în funcţie de cultura premergătoare. Ca doze recomandate, acestea se situează între 80 - 120 kg s.a./ha N; între 60 - 80 kg s.a. P/ha şi aproximativ 40 - 80 kg/ha potasiu. Dozele mai mici se vor aplica pe terenurile fertile cu un conţinut ridicat de elemente nutritive sau pe solurile care au fost fertilizate în doze echilibrate an de an. Dacă ne referim numai la azot, el se poate aplica în doză de aproximativ 40 - 50 kg s.a. azot la pregătirea patului germinativ şi diferenţa se poate da odată cu celelalte lucrări în vegetaţie.

Înainte de semănat sau după efectuarea acestuia se pot aplica o serie de produse pentru combaterea buruienilor. O parte pot fi aplicate preemergent, iar o parte la pregătirea patului germinativ. Doza de aplicare, precum şi modul de utilizare este recomandat de fiecare furnizor de pesticide. În linii mari, se pot utiliza erbicide pe bază de: acetoclor, dimetenamid, flumioxazin, linuron, isoxaflutol, S-metolaclor, mesotrione, pendimetalin, propisoclor, terbutilazin etc.

Porumbul se seamănă atunci când temperatura solului pe adâncimea de semănat (la 10 cm), ajunge la valoarea de 7-8 grade C şi este în creştere. Calendaristic, cele mai bune rezultate de producţie s-au obţinut atunci când cultura a fost înfiinţată în perioada 1 - 20 aprilie pentru zonele din sudul şi estul ţării (zonele de câmpie) şi în perioada 15 - 30 aprilie pentru celelalte zone de cultură. Semănatul întârziat, în afara epocii optime, prelungeşte perioada de vegetaţie, iar plantele ajung la înflorire şi fecundare vara, atunci când temperatura aerului este foarte ridicată, iar umiditatea relativă foarte mică. În această perioadă creşte numărul plantelor sterile şi, de asemenea, scade numărul de boabe pe ştiulete.

Întotdeauna semănatul se va începe cu hibrizii de porumb extratimpurii, mai rezistenţi la şocurile termice din prima parte a primăverii şi se va încheia cu hibrizii din categoria semitârzii şi târzii.

Cantitatea de sămânţă recomandată pe hectar variază de la un hibrid la altul şi este cuprinsă între 16 şi 22 kg/ ha şi depinde foarte mult de MMB-ul seminţei, de germinaţia acesteia, de puritate şi de densitatea pe care fermierul o utilizează.

Normal, se asigură o densitate la recoltare de 55.000 – 60.000 plante/ ha la hibrizii extratimpurii, de 50.000 – 60.000 plante/ha la hibrizii timpurii, de 45.000 – 55.000 plante/ha la hibrizii semitimpurii şi de 40.000 – 50.000 plante/ha la hibrizii semitârzii şi târzii. Densităţile sunt orientative şi vor fi luate ca atare. Fiecare companie care distribuie sămânţă recomandă anumite densităţi pentru hibrizii comercializaţi.

Distanţa între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat este cuprinsă între 5 şi 8 cm, urmărindu-se ca sămânţa să fie pusă în contact cu solul umed.

Pe lângă culturile de floarea-soarelui şi porumb, în aprilie se mai pot semăna şi culturile de fasole, soia, năut, sorg etc.

Pentru culturile înfiinţate în toamnă sau primăvara devreme, se continuă fertilizarea (acolo unde nu s-au făcut până în aprilie), se continuă lucrările de fertilizare foliară (aplicarea odată cu erbicidul a îngrăşămintelor foliare), aplicarea erbicidelor şi combaterea bolilor şi dăunătorilor (acolo unde este cazul).

Fiecare lucrare în parte are importanţa ei.
Orice verigă lipsă din cadrul tehnologiei va contribui la diminuarea producţiei. Oliver Mee

Autor: MIHAI M.