Cercetare agricolă în mediu privat
Revista Fermierului - Domnule Stelian Fuia, suntem sub un soare de noiembrie cum mai rar se întâmplă în acest anotimp. Sunteți de acord cu colegii dumneavoastră de breaslă, că avem o toamnă foarte bună pentru agricultură?
Dr. ing. Stelian Fuia - Este o toamnă foarte bună pentru agricultori, mai ales că vine după o perioadă de secetă în vară, ceea ce a determinat o întârziere la declanşarea campaniei de semănat în toamnă. Au venit şi ploile, iar timpul destul de frumos, temperaturile ridicate ne permit să facem un semănat încă de calitate. În acest moment, nu numai culturile de grâu, dar și altele sunt bine înrădăcinate. Ploaia şi căldura au venit la timp şi au creat condiţii optime pentru ca plantele să intre în iarnă consolidate.
Să dea Dumnezeu ca timpul să țină și în iarnă cu noi, să ieșim în primăvară la fel de bucuroși ca acum.

R.F. – Am început să discutăm despre ceea ce înseamnă această campanie de toamnă. Am dori să discutăm şi despre ceea ce înseamnă compania privată pe care o conduceți și mai ales acest sector de dezvoltare și cercetare existent la Procera.
Dr. ing.S.F. – Activitatea a început prin anul 2002, ca o afacere, investind în producerea, omologarea și marketingul pesticidelor. La scurt timp, am început să investim tot ce am câștigat în cercetarea agricolă, dezvoltând în ultimii 9 ani de zile un program de cercetare pentru crearea unor hibrizi de porumb și floarea-soarelui. Acest program este destul de amplu în țara noastră, iar în ultimii 2 ani a început să-și producă efectul, în sensul în care avem hibrizi omologați pe piață, hibrizi care se vând nu numai în România, ci și în afară pe piața europeană și pe piața estică în Ucraina, iar recent am intrat pe piaţa Rusiei pentru omologare.
Este o încununare a activităţii noastre, o mare satisfacție, mai ales că cei nouă ani de cercetare au reprezentat investiții numai din venituri proprii, fără a fi beneficiat de suport public. Eu consider că cercetarea, în general, și în mod special cea agricolă ar trebui susținută mult mai profund de la buget. De ce? Simplu. Nu cred că în următorii zece ani, România va avea o industrie aeronautică, de exemplu, dar va avea nevoie de agricultură.

R.F. - Aveţi dreptate. Dar pentru a avea o agricultură performantă sunt necesari, spre exemplu, soiuri şi hibrizi performanți creați și adaptați pentru pământul și clima de la noi din ţară.
Dr. ing.S.F. - Pentru agricultori, clima este din ce în ce mai dificilă.
Frecvența anilor secetoși este din ce în ce mai mare și atunci avem nevoie de soiuri și hibrizi capabili să facă performanţa în condiții de secetă, să răspundă stresului termic.
Hibrizi performanţi pentru pământul şi clima României
R.F. - Ați investit în acest departament de cercetare pe care l-ați creat în cadrul companiei Procera. Ce aţi realizat şi ce aşteptări aveţi, după atâția ani de activitate?
DR.ing.S.F. - Probabil că am realizat mai mult decât ne așteptam în momentul inițial, iar investițiile au fost mai mari decât ne-am propus în momentul inițial. Am depus acest efort cu convingerea că pe lângă marile companii străine existente pe piaţa din România, este suficient spațiu și pentru companiile românești, care să acționeze pe acest segment al hibrizilor și soiurilor atât de necesari fermierilor.

R.F.- Și acum aveţi cu ce să vă mândriţi.
Dr. ing.S.F. - Avem hibrizi de floarea soarelui, care sunt printre cei mai performanţi la ora actuală. La porumb acoperim o gamă largă de maturități de la 270 FAO până la 540 FAO. Întotdeauna, am căutat să fim inovativi și așa am și venit cu hibrizi de floarea-soarelui, care sunt rezistenți la erbicide pe cale naturală prin mutație naturală și nu inducere de mutații genetice în mod artificial în laborator, pentru că întotdeauna natura ne oferă și opțiunile ei, fără să le căutăm noi în laborator. Așa am reușit și în ultimii ani, să le selectăm linii de porumb care sunt rezistente la fel la erbicide; erbicide care în mod normal omoară cultura de porumb; erbicide nespecifice și vorbim de quizalofop, ca să spunem substanța activă și așa am obținut primii hibrizi de porumb rezistenți la această substanţă. Aceşti hibrizi vor prezenta avantaje importante față de tehnologiile clasice și, repet, sunt hibrizi convenționali, nu sunt hibrizi modificați genetic, deci, ce oferim noi în anii următori este o variantă naturală la tehnologiile ce implică organismele modificate genetic.

R.F. - În cercetarea agricolă românească în centrele de specialitate și cea de aici de la Fundulea, nu putem să spunem că se stă pe roze. Este un domeniu de vârf, pe care l-aţi cunoscut de aproape în perioada când aţi fost ministru al agriculturii, un domeniu slab susţinut.
Dr. ing.S.F. - Mandatul meu a fost scurt, de doar 75 de zile și într-un asemenea scurt timp nu ai prea multe pârghii pentru a interveni. De mulți ani, cercetarea agricolă românească este sub-finanţată. Este o greșeală strategică, pe care toate guvernele au făcut-o cu cercetarea agricolă. Bugetul cercetării a fost pus în aceeași căciulă cu toată cercetarea românească, ori dacă în alte domenii faci cercetări de laborator și ai în timp scurt rezultate, în agricultură pentru a crea un hibrid nou, ai nevoie de 7, 8, 9 ani de zile.

R.F. - După metode convenționale.
Dr. ing.S.F. - După metode convenționale, dar chiar și implicând alte metode, tot îți trebuie 3, 4 ani și atunci este greu să ai rezultate într-o perioadă scurtă, așa cum au fost totdeauna măsurile care au asigurat finanțarea cercetării. Apoi este greu să faci față cu un proiect de cercetare agricolă, unde puțini evaluatori îl înțeleg, când de regulă ei sunt profesori de alte specialități, din politehnică, din sectoare economice, din medicină, de aceea eu sunt convins că cercetarea agricolă trebuie finanțată dintr-un buget separat de la Ministerul Agriculturii, ca o prioritate națională. La ora actuală la nivel european, observăm că în noua Politică Agricolă Comunitară, pentru perioada 2014-2020, bugetul pentru cercetarea agricolă a fost separat și mutat la comisariatul pe agricultură. Nu mai este într-un buget european al cercetării, ori noi am făcut invers. Am luat toată cercetarea agricolă şi am dus-o la Ministerul Cercetării.
Dacă schimbăm această poziţie, agricultura va avea o finanțare pe cercetare, o șansă reală pentru finanțarea cercetării.
Birocraţia omoară cercetarea Agricolă
R.F. - Pentru că ați amintit de noul PAC 2014-2020, una dintre măsurile foarte importante, remarcată şi de comisarul european Dacian Cioloș, a fost că trebuie sprijinită foarte mult partea aceasta de inovație de cercetare, așa cum s-a creat rețeaua de dezvoltare rurală trebuie să se creeze și o rețea a cercetării agricole.
Dr. ing.S.F. - Astăzi 99% din cercetarea agricolă românească este în segmentul public la Academia de Științe Agricole și Silvice. Probabil că sunt puțini nebuni ca noi, care își investesc banii proprii în cercetare agricolă, dar potențial există, finanțarea va exista din 2014 încolo sau sperăm să existe și sperăm să nu o complicăm foarte mult, încât să devină inaccesibil.

R.F. Noi am complicat totul cu o birocraţie excesivă.
Dr. ing. S. F. - Trebuie să fim foarte corecți cu noi înșine. Nu comisia europeană ne impune. Noi facem normele, noi facem programele, mergem și ne aprobă, dar tot noi le complicăm. Asta am văzut în cele 75 de zile de administrație de minister, că la comisia europeană ne dă un aviz, dar noi facem propunerile. Cei de acolo nu ne spun ce trebuie să facem, noi complicăm lucrurile și ar trebui de acum încolo să le facem mult mai simple pentru agricultorii români. Numai aşa vom avea șanse mult mai mari de a accesa acești bani europeni, în general, dar în mod special, tot ce este pentru agricultură.
Momentul actual este decisiv pentru viitorul agriculturii româneşti, trebuie, de urgenţă, să schimbăm, să realocăm. Cu cât îi folosim mai repede în primii ani, cu atât e mai bine pentru agricultura românească. Dacă vom sta până în 2018, 2019, 2020 și vom vrea și după aceea să avem o prelungire ca să accesăm, nu este bine pentru că agricultura românească este şi aşa defavorizată față de agricultura vestică.
În agricultură, doar strategii de complezenţă
R.F. - Vorbind despre defavorizare şi despre noul PAC, constatăm că nu există nicio strategie până în momentul de față, la nivel naţional, aprobată de Parlament.
Dr. ing.S.F. – Din păcate, așa este în România de astăzi. Fiecare cu strategia lui. Dacă vă aduceți aminte, am avut o strategie națională agreată de toate partidele și toți actorii politici pe educație. Am zis din acel moment că educația va avea o evoluție fulminantă, pentru că toți știm ce trebuie să facem. S-a dovedit, însă, că nu numai fiecare guvern sau partid, ci fiecare ministru din toate partidele, care a trecut pe la educație a avut propria viziune, deși avea un pact național. Așa și la agricultură. A rămas tradiţional, toți ne pricepem la agricultură, dar nimeni nu îi întreabă pe agricultori cam ce vor ei, ce posibilităţi au. Cred că agricultura nu are culoare politică, sunt convins de asta și drumul agriculturii este unul singur, de dezvoltare, de integrarea producției agricole, pentru că numai integrând producția agricolă putem face performanță. Dacă vom continua ca în ultimii ani să exportăm materie primă pentru alte țări, cum sunt: grâul, porumbul, floarea-soarelui, rapița şi în schimb importăm 80% din carnea pe care o consumăm, în asemenea circumstanţe, vom rămâne totuși o agricultură subdezvoltată. Vom continua să ne batem la Marea Neagră pe prețuri cu Ucraina și vom continua să importăm alimente scumpe din țările vestice. Este un subiect important pentru mine. Cel puțin, eu în asta cred, integrarea producției agricole, pentru că România avut o creștere a producției agricole importantă an de an, chiar și în condițiile vitrege de climă și această producție împreună cu tehnologizarea și cu comasarea suprafețelor va continua să crească, dar noi trebuie să și integrăm această producție agricolă, să vindem produse finite. Eu cred că în următorii 3-5 ani producția agricolă vegetală a României poate crește cu 50% numai şi numai prin integrarea producției vegetale cu zootehnia și în final să se obţină produse alimentare și atunci agricultura poate avea o contribuție substanţială, cu două cifre la PIB-ul României.
Haos pe piaţa cerealelor
R.F. – Integrarea pe care o invocaţi şi dvs rămâne dorinţa şi soluţia cea mai mare pentru o agricultură performantă.
Există agricultori care practică o agricultură integrată, dar din păcate exemple sunt foarte puține şi le putem număra pe degetele de la o mână. Discutăm despre potenţialul agriculturii româneşti, iar marea majoritate a producătorilor agricoli consideră ca lucrurile nu merg bine. Aşa este?
Dr. ing.S.F.– Au dreptate. Nu merg bine, pentru că fermierii sunt în continuare foarte dependenți de climă fără a putea face nimica. După atâția ani de la revoluție și o perioadă în care s-au cheltuit miliarde de euro în irigații, nu avem irigații.
Iată, spre exemplu, că din anul 1990 până în 2013 în sistemul de irigații s-au cheltuit miliarde euro, dar nu avem irigații. Suntem în continuare dependenți de prețuri și de cei care fac jocurile pe piața cerealelor, pentru că nu există o reglementare foarte clară. Consider că avem prea multă libertate pe piața cerealelor, iată de ce consider că România are nevoie, urgent, de o bursă a cerealelor care să alimenteze sau măcar să dea un trend pe piață. Nu ministerul să-ți dea prețul pe piață, ci o autoritate care să știe să formeze acest preț pe piață, astfel încât fermierul să știe când vrea să-și vândă recolta cam care este ținta lui de preț. Contrar regulilor pieţelor organizate, la ora actuală prețurile le fac, evazioniştii, cei care vin la capul locului să cumpere recolta. Spun că atât îți dau, vrei? Bine! Nu vrei, rămâi cu recolta în hambare.

R.F. - Un mare fermier din România, agricultor, producător, ce își spune țăran român din Oltenia spunea cu multă tristeţe ca "până nu se licențiază atât depozitarul, cât și comerciantul și în același timp să contribuie și el cu bănuți la un fond de garantare, niciodată această piață neagră nu o să dispară".
Dr. ing.S.F. – Un mare adevăr, așa este. Avem nevoie de mai multă reglementare. Nu oricine să facă comerț de cereale. Este nevoie de depozitare autorizată. Vrei să funcționezi în sectorul acesta, trebuie să iei o licență, să iei o asigurare care te face și capabil să emiți un certificat de depozit care să fie acoperit, nu trebuie neapărat să intervină statul să-l garanteze și să faci această hârtie tranzacționabilă în final pe o linie bursieră, așa cum este în orice țară unde se respectă legea.. Nu mă duc să-mi vând recolta la capul locului și mă duc la un depozit care știu că este autorizat. Dacă acolo recolta mea este păstrată în condiții optime și nu îmi dispare sau nu îmi schimbă calitatea, eu mă duc și vând un certificat, o hârtie de valoare pe ringul bursier.

R.F. -Se pun mai multe probleme: Oare toţi fermierii pot deveni depozitari? Merită a investi bani pentru fiecare în parte? Finanţarea să se îndrepte spre formele asociative pentru a-şi construi spaţii de depozitare?
Dr. ing.S.F. –Noi așteptăm în România probabil în jur de 2000 - 3000 de fermieri, care pot să își construiască anumite capacități de procesare și singuri fără finanțare și mai avem probabil alte câteva mii care au nevoie să se asocieze, dar avem și un milioan de agricultori, care lucrează între 1 și 10 hectare şi care nu vor putea să-şi construiască astfel de depozite, nici măcar asociindu-se 10 sau 20 la un loc. Este nevoie de o altă strategie pentru a construi spaţii de depozitare, unde să aibă acces și cei mici, pentru că altfel își vor ține recolta în condiţii improprii ori o vând la capul locului și vorbim iarăşi de evaziune.
Agricultura, de la declaraţii la priorităţi
R.F. - Este nevoie de o politică agricolă? Iată că avem ca orizont Politica Agricolă Comunitară, care vine și oferă, cum spunea comisarul european Dacian Cioloș, instrumente fiecărei țări, o cutiuță de unde fiecare țară își ia ce consideră că îi este necesar. La rândul ei, fiecare ţară trebuie să-şi formeze propriile pârghii,
Cum vedeți dumneavoastră dezvoltarea agriculturii pe mai departe? Este nevoie în acest context și de o mișcare pentru agricultură, o mișcare politică axată pe agricultură?
Dr. ing.S.F. – Dacă e să vorbim de politică și ca om care am trecut prin acest segment, am constatat că agricultura este prioritate națională în fiecare campanie electorală. A doua zi după încheierea campaniei electorale, agricultura este băgată în sertar. Se uită foarte repede că agricultorii sunt cei mai fideli votanți, dar a doua zi după alegeri află că altele sunt prioritățile guvernelor care au administrat ţara după 1989. Ne mai aducem aminte de agricultură, când intrăm în altă campanie electorală. Ne aducem aminte de agricultură, doar când seceta s-a instalat şi nu facem nimic preventiv. În momentul de față, eu pot demonstra multe lucruri şi cred cu tărie că este nevoie de o forță politică a agricultorilor care să vină să propună un program național pentru agricultură. Noi întotdeauna am vorbit de programe de guvernare, pe care diferite partide le propun țării ori este nevoie de un partid al fermierilor care să propună alegătorilor un program național pe agricultură, un program sectorial, pentru că până acum noi nu am avut programe naționale, noi am avut pe vremea domnului Iliescu programul național - nu ne vindem țara. Traian Băsescu a venit cu lupta anticorupție, dar nu am avut un program național economic ori noi, un grup de agricultori, asta am încercat în ultimul timp, să definim un astfel de program național pe agricultură. Un asemenea program poate fi aplicat doar de o forță politică și de aceea am și înființat împreună un partid de doctrină agrariană, Mișcarea Agricolă din România și sperăm să putem oferi agricultorilor și alegătorilor din România, o perspectivă pe mai mulţi ani. Este clar că toți românii consumă de trei ori pe zi ceea ce noi producem în agricultură. Vrem să oferim o soluție ca program național de dezvoltare, pentru că în România la ora actuală numai şi numai prin agricultură se poate progresa. În acești ani de criză, dacă ne uităm la statistică, vedem că agricultura a susținut PIB-ul. Chiar și anul acesta, așa complicat cum a fost, are o contribuție pozitivă la PIB. În mod sigur, acest indicator de bază al economiei era pe minus, dacă nu era agricultura și imaginea României și economic și ca percepție era dezastruoasă.

R.F. – Iată că această contribuție a fost mai bună anul trecut, pe timp de secetă şi cu prețuri mai mari.
Dr. ing.S.F. - Convingerea mea este că agricultura anului 2012 a vărsat sume mari la bugetul statului şi bineînţeles la formarea PIB-ului. Este o percepţie proprie. Anul trecut am avut o producţie bună şi niște prețuri extraordinare, ori noi în PIB calculăm bani, nu calculăm tone. Anul acesta am avut o producţie mai mare cu 20-25%, dar am avut prețuri cu 50% mai mici. În final, când tragem linie vom vedea care va fi contribuţia noastră, a agricultorilor, la PIB, dar oricum va fi pozitivă. Este cazul să nu uităm de contribuţia extraordinară la PIB în anul 2011, când economic România abia răsufla.
O politică foarte clară şi nu de azi pe mâine
R.F. - Revenind la partea aceasta de politică pentru agricultori, care ar fi direcţiile pe care le urmăriţi dumneavoastră, împreună cu colegii fermieri?
Dr. ing.S.F. - Trebuie dezvoltate programe sectoriale chiar şi în agricultură, ca sector economic. Noi credem foarte tare în dezvoltarea agriculturii pe mai multe paliere. În primul rând, ştim că avem un milion de agricultori, care exploatează în jur de cinci milioane de hectare suprafaţa arabilă. Avem nevoie de asociere şi trebuie să creăm pârghiile, pentru a-i stimula să se asocieze, pentru a produce mai mult şi a produce pentru piaţă. Asta va contribui la creşterea producţiei agricole totale a României. Repet şi voi repeta mereu că avem nevoie de integrarea producţiei agricole. Sunt necesare măsuri urgente şi prioritare în zootehnie, în aşa fel încât producţia pe care azi o exportăm şi cu care aglomerăm porturile să nu o mai exportăm, să o integrăm. Integrând producţia agricolă în România, vom exporta alimente finite cu valoare adăugată, creăm locuri de muncă, taxe locale. Acestea sunt şi trebuie să fie priorităţile naţionale pentru agricultură. Pe lângă asta, dincolo de agricultură, avem două mari probleme în spaţiul rural. Educaţia trebuie să fie unică în ţară, atât pentru mediul urban, cât şi pentru cel rural. Să nu uităm că astăzi numai 4,3% din copiii de la țară ajung să urmeze studii universitare şi asta nu pentru că aceşti copii din mediul rural sunt inferiori intelectual, dar sistemul nu le oferă şanse. Trebuie să ne aducem aminte că marii cărturari români nu s-au născut la oraş, nu s-au născut la Bucureşti. Marii cărturari români s-au născut în mediul rural. Atunci în fiecare sat era un învăţător care îi educa, îi învăţa, îi forma, le dădea şansa. Astăzi, învăţământul din mediul rural este dezastruos.
R.F. - Şi nu mai este axat pe necesităţile actuale.
Dr. Ing.S.F. – La ora actuală, nu mai avem meseriaşi în mediul rural. Fermierul dă astăzi pe un tractor sau pe o combină sute de mii de euro, dar nu ai un mecanic calificat căruia să i-o dai pe mână. O combină care costă 250.000 de euro face cât două Porsche, dar nu ai specialistul care să-l urci pe combină şi să lucreze. Astăzi combina înseamnă automatizare, înseamnă calculatoare, deci, nu mai este combina aceea de acum 50 de ani şi presupune o calificare superioară nu la locul de muncă, ci în şcoli de specialitate. Un alt element important al mediului rural este sănătatea. Locuitorii din mediul rural nu au acelaşi acces la sănătate cu toate că sunt şi ei cetăţeni ai României. Astăzi, sănătatea României este un domeniu cu două viteze. În mediul urban îmi vine salvarea în 10 minute, în mediul rural poate să-ţi vină în 2 zile, ori toţi plătim aceleaşi impozite şi taxe, nu suntem cetăţeni de categoria a doua în mediul rural. Cam astea ar fi priorităţile acestei formaţiuni politice pe care noi încercăm să o organizăm la ora actuală, la nivel naţional.