Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită ca Legea Mirosului să nu se aplice sectorului agroalimentar deoarece s-ar pune în pericol continuitatea fermelor, a producției agroalimentare și securitatea alimentară a țării.
Legea Mirosului există deja de mulți ani, însă nu are norme de aplicare. Prin urmare, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) a elaborat metodologia de aplicare, iar cele două proiecte cu norme de aplicare privind „stabilirea nivelului de disconfort olfactiv și conținutul planului de gestionare a disconfortului olfactiv” se află în consultare publică pe pagina de internet a MMAP. „Legea mirosului există de mai mulți ani, dar este inaplicabilă pentru că nu are normele de punere în aplicare. Am colaborat cu Ministerul Sănătății și am format un grup pentru a găsi cea mai bună variantă de lucru. Proiectele cu metodologia de aplicare sunt în consultare publică, iar observațiile cetățenilor și ale tuturor entităților sunt extrem de importante și sunt sigură că forma finală a acestor acte normative va fi una coerentă, corectă și ambițioasă, astfel încât protejarea sănătății umane și a mediului să fie pe primul loc”, a declarat Diana Buzoianu, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor.
În urma consultărilor cu toate organizațiile profesionale din sectorul agroalimentar, Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită exceptarea agriculturii și industriei alimentare de la aplicarea Legii Mirosului. Activitățile agricole presupun inevitabil emisii olfactive naturale, care nu pot fi eliminate complet, iar aplicarea strictă a normelor propuse ar pune în pericol continuitatea fermelor, unităților de procesare și securitatea alimentară a României.
AAC amintește că în state precum Franța, Germania, Olanda, Danemarca sau Austria există reglementări echilibrate, care protejează fermele deja autorizate și tratează diferențiat mirosurile agricole față de cele industriale. „Aceste principii trebuie implementate și în România, deoarece includ „prioritatea agricolă”, proporționalitatea măsurilor și excluderea sancționării retroactive a fermierilor pentru activități specifice agriculturii. Este absurd să se pretindă ca fermele și exploatațiile agricole, autorizate legal și funcționale de ani de zile, să fie supuse unor noi norme și penalizări ulterioare pentru mirosuri firești și inevitabile, specifice activității agricole. Producția de hrană pentru populatie trebuie exceptată de la această legislație, altfel riscăm să punem în pericol continuitatea fermelor, a producției agroalimentare și securitatea alimentară a României”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.
Principalele solicitări ale AAC:
Exceptarea fermelor și unităților agroalimentare de la aplicarea Legii Mirosurilor;
Dacă excepția nu este acceptată, implicarea oficială a Ministerului Agriculturii în elaborarea și aplicarea normelor;
Protejarea exploatațiilor agricole autorizate anterior de reclamațiile generate de construcții ridicate ulterior fără respectarea distanțelor de protecție sanitară;
Introducerea unor criterii clare și obiective pentru evaluarea disconfortului olfactiv, diferențiate între activitățile industriale și cele agricole;
Limitarea plângerilor abuzive printr-un mecanism de verificare a sesizărilor și prin obligativitatea respectării normelor urbanistice de către reclamanți;
Asigurarea continuității activităților agricole și comerciale în derulare, fără șicanări administrative sau juridice;
Adoptarea unor norme proporționale, aliniate standardelor UE, care să evite abuzurile și să protejeze fermele existente.
„Ne exprimăm deschiderea de a participa activ la consultările publice și de a colabora cu autoritățile pentru găsirea unor soluții corecte și echilibrate, care să îmbine protecția mediului cu asigurarea continuității activităților agricole”, conchide AAC.
Alianța pentru Agricultură și Cooperare este formată din următoarele organizații profesionale: Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, Uniunea Națională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV și Asociația Forța Fermierilor – AFF.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Agricultura și industria alimentară din țara noastră se confruntă cu un deficit major de finanțare. Fermierii întâmpină dificultăți în accesarea creditelor bancare, subvențiile publice nu acoperă pe deplin nevoile de investiții, iar investițiile private rămân reduse. Aceste probleme au efecte de domino asupra întregului lanț agroalimentar – de la producția primară până la procesare și distribuție – afectând competitivitatea și securitatea alimentară a țării. În fața acestor provocări, Clubul Fermierilor Români a lansat un grup de lucru dedicat identificării de soluții.
Dificultățile sectorului agroalimentar sunt confirmate de date oficiale. Astfel, sondajul BNR privind accesul la finanțare arată că una din cinci firme agricole a raportat că i-a fost respinsă cererea de credit. În același timp, Raportul asupra stabilității financiare (iunie 2025) subliniază că numărul firmelor agricole insuficient capitalizate este în creștere, iar datoriile sectorului au ajuns în iunie 2024 cu 27% mai mari față de aceeași lună a anului anterior.
Acces dificil la credite bancare
Obținerea unui credit rămâne dificil pentru mulți fermieri români, mai ales pentru exploatațiile mici și mijlocii. Conform analizelor fi-compass, o parte semnificativă a fermierilor evită să aplice la bănci, iar dintre cei care aplică, rata de respingere este ridicată. Motivele invocate țin de garanții insuficiente, volatilitatea veniturilor și percepția de risc ridicat în agricultură.
În lipsa garanțiilor și a istoricului de creditare, multe ferme amână investiții esențiale (utilaje, irigații, depozitare), ceea ce limitează productivitatea. Creșterea costului finanțării în ultimii ani a accentuat această presiune.
Subvențiile reprezintă un sprijin esențial, dar insuficient
Subvențiile PAC (plăți directe și dezvoltare rurală) rămân o sursă vitală de stabilitate, însă inflația le reduce puterea de cumpărare și nu acoperă integral investițiile. Farm Europe notează un „șoc de dezinvestire” al PAC: aproape doi ani de plăți directe lipsesc din perioada 2021–2027 pentru a menține valoarea economică a sprijinului. Pentru 2028–2034 ar fi necesare aproximativ 535 miliarde euro pentru a păstra valoarea din 2020.
În același timp, noua arhitectură PAC 2023–2027 impune statelor membre să direcționeze cel puțin 3% din bugetul plăților directe către tinerii fermieri, sub formă de sprijin pentru venit, investiții sau instalare.
Însă, accesarea fondurilor de investiții rămâne dificilă pentru o parte a beneficiarilor, din cauza cofinanțării și a duratei de rambursare.
Impactul lipsei capitalului privat și investițional
Capitalul privat (fonduri de investiții, capital de risc) în sectorul agroalimentar românesc este modest, ceea ce limitează scalarea companiilor cu potențial. Excepții notabile vin din parteneriate cu instituții financiare internaționale. De pildă, în 2024, IFC a anunțat un pachet de finanțare echivalent cu 42 milioane USD pentru Agricover Credit IFN, pentru a extinde finanțarea fermelor micro și IMM, cu cel puțin 50% alocare către afaceri deținute de femei.
Subfinanțarea se transmite pe întreg lanțul valoric. Materia primă pleacă la export, iar România importă volume tot mai mari de produse procesate. În ultimul deceniu, deficitul comercial agroalimentar a crescut de peste șapte ori, ajungând la aproximativ trei miliarde de euro, cele mai mari minusuri fiind la carne, lactate, produse de panificație și ciocolată.
O inițiativă pentru soluții, Grupul de Lucru „Instrumente Financiare în Agricultură”
Pentru a debloca finanțarea și a accelera investițiile în sector, Clubul Fermierilor Români lansează un grup de lucru dedicat finanțării agricole. Grupul reunește fermieri, procesatori, bănci, fonduri de investiții și autorități publice pentru a proiecta instrumente complementare creditului și subvențiilor: scheme de garantare extinse, credite pe termen lung adaptate agriculturii, fonduri de investiții mixte public–privat și mecanisme de asistență tehnică pentru pregătirea companiilor.
„Problema reală nu este lipsa banilor, ci modul în care finanțarea este gândită. Trebuie să trecem de la creditul bancar clasic, bazat pe aversiunea la risc, către fonduri de investiții și piața de capital, care susțin inovația și gândirea pe termen lung. Agricultura românească are nevoie de mecanisme flexibile, orientate spre performanță, nu doar spre conformitate birocratică”, punctează Jabbar Kanani, coordonator al Grupului de Lucru pentru Instrumente Financiare în Agricultură, membru fondator al Clubului Fermierilor Români, președinte Agricover.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Reinke Europe SRL, subsidiară a companiei Reinke Manufacturing USA, a inaugurat joi, 18 septembrie 2025, noul sediu în Năvodari (Constanța). Compania este lider mondial în producția de sisteme de irigații tip pivot și sisteme cu deplasare liniară, cu o tradiție de peste 70 de ani în domeniu și sute de distribuitori în peste 40 de țări.

Reinke Manufacturing este o afacere de familie fondată în 1954, cu sediul în Deshler, Nebraska, SUA, care dezvoltă produse și tehnologii menite să crească productivitatea agricolă, reducând totodată costurile cu forța de muncă și impactul negativ asupra mediului. Reinke Manufacturing este un lider constant în inovație, fiind prima companie care a integrat GPS-ul, comunicații prin satelit și panouri de control cu ecran tactil în gestionarea sistemelor mecanizate de irigații. Este singura companie americană deținută integral de familia fondatorului. Sediul companiei nu este doar un spațiu de lucru, ci reprezintă și inima unei comunități care sprijină inovația și dezvoltarea sustenabilă.
Chris Roth, președintele Reinke Manufacturing, a declarat: „Această investiție semnificativă, de peste 5 milioane de euro (atât în dezvoltarea sediului, cât și a stocurilor de echipamente), marchează un pas important în extinderea operațiunilor companiei pe piețele din Europa și Asia Centrală. Locația din România a fost mereu un pilon reprezentativ pentru noi”.
Companie într-o continuă dezvoltare, Reinke Europe este prezentă în județul Constanța încă din anul 2019, produsele sale fiind livrate în special pe piețele din Europa și Asia Centrală. Aceasta investește în tehnologie și dezvoltare pentru a răspunde cerințelor pieței într-o permanentă schimbare.
„Producția locală, noul hub deschis în vecinătatea Portului Constanța și extinderea rapidă și eficientă a rețelei de distribuitori, va reduce semnificativ timpii de livrare și va maximiza capacitatea de reacție la cerințele pieței”, susține George Botca, director general Reinke Europe.
Noua locație, care se întinde pe o suprafață de peste 15.000 de metri pătrați, va integra atât activități de distribuție a echipamentelor, cât și noul segment de producție locală. Aceasta va permite companiei să răspundă mai eficient cerințelor clienților și să contribuie la creșterea economiei locale prin crearea de noi locuri de muncă și prin dezvoltarea unor parteneriate durabile în cadrul comunității.

Eli Corso-Phinney, atașat comercial al Ambasadei SUA în România, consideră că: „Locația strategică a acestui hub, în apropierea celui mai mare port al Mării Negre este un exemplu perfect al parteneriatului de succes dintre SUA și România. Relațiile noastre comerciale bilaterale asigură tehnologii avansate de irigații fabricate în America și producție de echipamente de irigații în România”.
Reinke Europe își propune să devină un exemplu de excelență în industrie, prin tehnologii inovatoare și soluții personalizate.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Populația lumii crește într-un ritm accelerat, estimările arătând că ar putea ajunge la aproape zece miliarde de oameni până în 2050. Acest fapt aduce agricultura în prim-plan, deoarece fermierii sunt direct implicați în producerea unei cantități mai mari de alimente ca niciodată, folosind în același timp mai puține resurse naturale. Culturile de cereale, precum grâul, rămân piatra de temelie a securității alimentare, reprezentând baza alimentației la nivel global și servind drept materie primă pentru nenumărate produse alimentare.
În acest context global, Europa își consolidează în continuare rolul de producător de cereale de top. Prognozele pentru recolta din 2025 arată că Uniunea Europeană este așteptată să atingă aproape 274,5 milioane de tone de cereale, cu șase procente mai mult decât în 2024. România este un contributor important la această creștere, datele naționale arătând că, în 2024, fermierii locali au obținut o producție impresionantă de 20,5 milioane de tone de cereale, în creștere cu nouă procente față de anul precedent. Aceste rezultate evidențiază reziliența și potențialul agriculturii românești, dar subliniază și importanța inovației pentru a asigura un progres sustenabil în anii ce urmează.
Septorioza, boala păgubitoare a grâului
Una dintre cele mai mari amenințări pentru productivitatea cerealelor este Septorioza, o boală foliară considerată de specialiști drept cea mai păgubitoare pentru grâu. Lăsată necontrolată, aceasta poate provoca pierderi semnificative de recoltă și poate afecta profitabilitatea fermierilor. Abordarea acestei provocări necesită instrumente noi, eficiente și sustenabile, motiv pentru care compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience a introdus în portofoliul local fungicidul Queen®, bazat pe molecula Inatreq™ Active. Lansat în România la începutul acestui an, acesta reprezintă un pas înainte pentru fermierii care doresc să își protejeze atât recolta, cât și sustenabilitatea pe termen lung.
În România, fermierii văd deja aceste beneficii în practică. „Am testat pentru prima dată Queen® pe o suprafață mică, de 10 hectare, anul trecut, ca probă, comparându-l cu un alt fungicid de top, și am observat o diferență clară în producție. Pe baza acelor rezultate, l-am aplicat pe întreaga noastră suprafață cultivată cu grâu, de 8.350 de hectare, pentru recolta din 2025. Produsul oferă un efect de lungă durată, în special împotriva Septoriozei, care este una dintre cele mai mari provocări din regiune. De aceea, vom continua să-l folosim și în viitor cu încredere, pentru rezultate excelente”, a arătat Hans Poulsen, director general al JD Agro Cocora, una dintre cele mai importante companii agricole din România, care exploatează o suprafață de 17.000 de hectare în județele Ialomița, Constanța și Buzău.
Molecula Inatreq™ este derivată dintr-o sursă naturală și introduce un mecanism de acțiune complet nou, ceea ce înseamnă că nu prezintă rezistență încrucișată la soluțiile fungicide existente. Acest lucru este esențial pentru menținerea eficienței pe termen lung în controlul bolilor. Combinată cu tehnologia inovatoare de formulare i-Q4™, produsul asigură o acoperire și o retenție excelente ale tratamentului, permițând fermierilor să obțină rezultate mai bune cu o cantitate minimă de produs. Pentru fermieri, aceasta înseamnă culturi mai sănătoase, randamente mai ridicate și profitabilitate economică sporită. Pentru societate în ansamblu, înseamnă rezerve de hrană mai sigure, produse cu mai puține resurse.
Fermierii din România se află în centrul acestui progres. Prin adoptarea unor tehnologii moderne precum Inatreq™, ei nu doar că își asigură productivitatea și profitabilitatea, dar joacă și un rol esențial în hrănirea unei populații globale aflate în creștere rapidă. Activitatea lor consolidează poziția Europei în producția de cereale și contribuie direct la securitatea alimentară dincolo de granițele naționale.
Articol de: ANDREI DORU, Category Marketing Manager Fungicide, Insecticide și SAT Corteva Agriscience România și Republica Moldova
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
În peisajul agricol românesc, soiul de grâu Glosa s-a afirmat ca o alegere de bază pentru fermierii care își doresc recolte stabile și de calitate. Dezvoltat și adaptat pentru condițiile din România, acest soi reprezintă o investiție sigură pentru culturile de toamnă, oferind un potențial ridicat de producție și caracteristici performante care îl poziționează în topul preferințelor.
Glosa este un soi de grâu comun de toamnă, apreciat pentru rezistența sa crescută la boli și condiții climatice variate. Stabilitatea producției acestui soi autohton este un atu esențial în agricultură, oferindu-le fermierilor siguranța unui randament consistent de la un an la altul. În plus, Glosa se remarcă printr-un timp de maturare mai scurt, făcându-l un soi timpuriu, ceea ce înlesnește planificarea și rotația culturilor.
Soiul Glosa are o înălţime medie de 85-95 cm, fiind asemănător sau uşor mai mare decât soiurile Flamura 85 şi Fundulea 4. Este rezistent la făinare, mijlociu de sensibil la rugina brună și mijlociu de rezistent la rugina galbenă, septorioză și fuzarioză. Boabele sunt de mărime mijlocie, de formă alungită, au culoarea roşie şi, în condiţii normale de cultură, au masa a 1000 de boabe de 42-43 g şi masa hectolitrică de 76-79 kg/hl.
Are rezistenţă bună la cădere, este rezistent la iernare, la secetă și arşiţă şi are o rezistenţă bună la încolţirea în spic.
Glosa a câștigat rapid popularitate în rândul fermierilor din țara noastră datorită stabilității și performanței sale, fiind recunoscut ca unul dintre cele mai răspândite soiuri românești. Adeziunea largă la acest soi se datorează și recomandărilor specialiștilor din domeniul agricol, acest grâu demonstrând în teren potențialul său de a susține o agricultură rentabilă și sustenabilă.
Producție medie de 4 t/ha, cu o prelucrare minimă a solului
În județul Galați, la Corni, Costel Tălpău lucrează 180 de hectare. Tatăl meu, căci despre el este vorba, este un model în ceea ce privește dedicarea și aprecierea geneticii românești.
În ferma noastră, 60 de hectare sunt cultivate cu grâu, 90% ocupând soiul Glosa, iar restul suprafeței este alocat soiului Abund, ambele fiind creații ale Institutului de la Fundulea.

Experiența acumulată în lucrul cu grâul Glosa îi conferă fermierului o perspectivă clară asupra potențialului și rezistenței acestui soi. „Până în anul 2020, am practicat tehnologia convențională de cultivare, cu lucrare clasică a solului, reușind să obțin producții de 6 t/ha. Însă, începând cu anul 2020 și până în prezent, din cauza secetei pedologice care a devenit tot mai accentuată, am trecut la un sistem de prelucrare minimă a solului și am folosit cantități mai mici de îngrășăminte, adaptându-mă astfel noilor condiții dificile. Chiar și așa, am menținut o producție medie de 4 t/ha. Cea mai mare producție la soiul Glosa a fost de 7 t/ha în anul 2021, atunci când am avut precipitații constante”, arată Costel Tălpău.
Fermierul subliniază, de asemenea, dificultățile suplimentare generate de configurarea terenurilor: „Suprafața cultivată este în mare parte situată în pantă, fiind expusă eroziunii hidrice, creându-mi probleme cu menținerea fertilității solului și absorbția apei”.
Adaptabilitatea soiului Glosa, combinată cu un management corect și tehnici agricole moderne, confirmă valoarea lui în fermele care se confruntă cu condiții agricole tot mai neprielnice.
Articol de: CARMEN TĂLPĂU, Facultatea de Agricultură USAMV București
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca organizează pe 27 septembrie 2025, la Apoldu de Sus – județul Sibiu, a patra ediție a Vinea Apoldia Maior Fest, un eveniment care va reuni, ca în fiecare an, vinurile din propria plantație cu muzica și bucatele tradiționale.
Vinea Apoldia Maior Fest este o sărbătoare a recoltei de struguri, unde toți cei prezenți se bucură de mâncarea tradițională și vinurile produse la Stațiunea Viticolă a USAMV Cluj-Napoca. În cadrul evenimentului este amenajată o zonă dedicată micilor producători și meșteșugari, iar participanții au ocazia să facă plimbări și fotografii în plantația viticolă de la Apoldu de Sus.

USAMV Cluj-Napoca produce vinuri din anul 2020, în plantația Vinea Apoldia Maior situată la circa doi km de Apoldu de Sus, având astăzi în portofoliu 14 etichete, unele premiate la nivel național și internațional: Sauvignon Blanc, Traminer Roz, Pinot Gris alb/rose (sec/demidulce), Riesling Italian, Muscat Ottonel, Eruditus, Docentus, Secas, Semper, Amlas, Laureatus, Madrigal și Orange Optimus. Aceste vinuri sunt apreciate datorită prospețimii, fructuozității, fineții și a bogăției de arome, potențate de o aciditate mai ridicată.

Atmosfera de la Vinea Apoldia Maior Fest 2025 va fi întregită cu spectacole și recitaluri pentru toate gusturile, susținute în acest an de Ansamblul Tradiții Someșul Napoca al universității - solistă Laura Ciupeiu, de studentele de la USAMV Cluj-Napoca - Bianca Găvan și Larisa Vasiliu, alături de Ștefan Suciu & Anamaria Urcan, Ilinca, Andra Cocian și soliști ai Asociației Culturale „Alexandru Fărcaș” - Kolcsár Katalin (soprană), Sorin Lupu (tenor), Geani Brad (bariton), Petre Burcă (bas), Péter Kolcsár (pianist acompaniator).

Festivalul își deschide porțile la ora 12.00, iar biletele pot fi achiziționate direct la locație, în ziua evenimentului, la prețul de 150 de lei. De asemenea, sunt disponibile și pachete de bilete cu reducere pentru grupuri de 4 persoane (500 lei), iar copiii sub 12 ani au acces gratuit, în timp ce pentru cei cu vârste între 12-18 ani prețul biletelor este de 50 lei. În aceste prețuri, participanților li se oferă accesul la eveniment și la spectacolele din program, precum și degustările de produse și consumația meniurilor tradiționale, alături de vinul la pahar.
Pe durata festivalului sunt disponibile spre vânzare vinuri îmbuteliate la stațiunea USAMV Cluj-Napoca și must, la prețuri speciale.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Tokaj a fost desemnată recent printre primele zece regiuni viticole din Europa pentru 2025, alături de zone emblematice precum Rioja, Toscana și Bordeaux.
„Regiunea impresionează constant prin Aszú clasic, vinuri seci elegante și cupaje inovatoare, fiind premiată și de Organizația Mondială a Turismului (UNWTO) pentru potențialul său turistic unic”, arată Traian Bădulescu, consultant în turism, adăugând că toamna aceasta, Tokaj își întâmpină oaspeții cu un sezon aurit de vin, istorie și descoperiri. „Pe măsură ce viile se colorează în nuanțe de aur și începe sezonul culesului, această regiune viticolă renumită în întreaga lume oferă o experiență autentică, care reflectă bogăția culturală și naturală a Ungariei. Vizitatorii sunt invitați să deguste celebrul Tokaji Aszú în crame istorice, să exploreze pitoreasca vale a râului Bodrog cu canoea sau să se bucure de activități de agrement în parcurile de aventură din apropiere.”
Dincolo de vinurile sale, Tokaj propune o gamă diversă de atracții care pun în valoare combinația unică a Ungariei de gastronomie, natură și ospitalitate, transmite Visit Hungary – Hungarian Tourism Agency (organizația guvernamentală pentru sectorul turistic).

Fiecare colț din Tokaj spune o poveste, prin vinuri aurii, pivnițe străvechi, dealuri line, castele medievale și gastronomie vibrantă. „Cu recunoașterea internațională ca una dintre cele mai importante regiuni viticole ale Europei, Tokaj își invită vizitatorii să descopere un peisaj în care tradiția se îmbină armonios cu inovația”, subliniază Traian Bădulescu.
Patrimoniu UNESCO
Tokaj este o regiune faimoasă pentru vinurile sale, în special Tokaji Aszú, cunoscut istoric drept „vinul regilor, regele vinurilor”. Declarată Peisaj Cultural UNESCO, regiunea păstrează rețele de pivnițe vechi de secole, așezări tradiționale și terase viticole. Iubitorii de vin pot explora spectaculosul șir de pivnițe de la Hercegkút, unde subteranele dezvăluie tainele vinificației seculare. Muzeul Vinului din Tokaj, situat în centrul orașului, oferă degustări alături de incursiuni istorice, iar Manufactura de Oțet din Bodrogkeresztúr prezintă tehnici tradiționale de producție, cu degustări incluse.
Crame și călătorii culinare în Tokaj
Podgoriile regiunii găzduiesc unele dintre cele mai prestigioase crame ale Ungariei, fiecare oferind o experiență unică și șansa de a savura vinuri de clasă mondială. Fiecare vizită la cramă transformă o simplă degustare într-o călătorie senzorială și culturală completă. Bucătăria locală completează perfect vinurile regiunii: foie gras glazurat cu Aszú, deserturi pe bază de fructe sau brânzeturi locale acompaniate de vinuri dulci sau seci.

Amintim câteva crame din Tokaj:
Götz Winery (Hercegkút), cramă de familie, primește vizitatori în pivnițe vechi de secole și dezvăluie istoria domeniului;
Sauska Tokaj îmbină tehnici moderne cu tradiții, într-un decor contemporan;
Degenfeld Estate (Tarcal), una dintre cele mai vechi crame din Tokaj, impresionează prin pivnițele săpate în rocă vulcanică și plimbările prin vie;
Oremus, renumită pentru vinuri dulci și seci, pune accent pe rafinamentul procesului de vinificație;
Holdvölgy Winery promovează vinificația sustenabilă și degustări în spații liniștite;
Barta Winery (Erdőbénye) – cunoscută pentru atmosfera prietenoasă și vinuri de calitate;
Disznókő (Tolcsva) atrage prin pivnița „Yellow Winehouse” și plimbările prin vie;
Patricius Winery (68 ha de vie) oferă o gamă variată de vinuri, de la seci elegante la Aszú premium;
Gizella Winery cultivă vie pe 20 ha, cu respect pentru natură și un stil modern;
Royal Tokaji, fondată în 1990 împreună cu criticul britanic Hugh Johnson OBE, este una dintre cele mai cunoscute internațional;
Demeter Winery, într-o clădire istorică din secolul XVIII, se remarcă prin vinuri de terroir și precizie.

Castele, sinagogi și viață medievală
Amatorii de istorie pot descoperi Castelul Sárospatak, reședința familiei Rákóczi, sinagoga barocă din Mád, spectaculosul Castel Boldogkő, dar și Castelul Füzér, considerat unul dintre cele mai frumoase din Ungaria, unde au loc turniruri cavalerești, târguri medievale și concerte.

Peisajele naturale și aventura în aer liber completează experiența în Tokaj:
Megyer-Hegy, un fost loc de extracție a pietrei de moară, astăzi un loc de drumeție spectaculos;
Tokaj Water Adventure Center – plimbări cu dragon boat, stand-up paddling și yoga pe apă;
Tururi e-bike prin vii;
Zemplén Adventure Park, la o oră de Tokaj, cu coaster alpin, tiroliene și Podul Unității Naționale, cel mai lung pod pietonal suspendat din lume;
O excursie la Nyíregyháza adaugă atracții precum grădina zoologică exotică și Aquarius Adventure Bath.
Consultantul în turism, Traian Bădulescu precizează că oferta de ospitalitate este pe măsura patrimoniului vinicol, în Tokaj vizitatorii având posibilitatea cazării în spații elegante, luxoase, cu wellness/spa, cu gastronomie recomandată Michelin.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Un rol important în combaterea efectelor dezastruoase asupra producțiilor agricole și asupra existenței fermelor, mai ales acolo unde nu există suficientă apă, îl are adaptarea tehnologiilor. Pentru ca tehnologiile să-și atingă obiectivul, investițiile în cercetarea unor noi soiuri sau hibrizi, dar și a unor metode de cultivare și întreținere a plantelor trebuie să fie în atenția companiilor din domeniu. Interlocutorul nostru, Jean Ionescu, Country Leader Corteva Agriscience România & Rep. Moldova, este una dintre persoanele care modelează peisajul economic al țării, mobilizând inovația, creșterea și evoluția pieței. Cu o carieră impresionantă de aproape 30 de ani în agribusiness, Jean Ionescu aduce cunoștințe și expertiză vastă în acest sector.
Reporter: Ce înseamnă Corteva Agriscience astăzi?
Jean Ionescu: Corteva e o compania globală de agricultură care activează în peste 140 de ţări, practic suntem partea de agricultură de la DuPont, de șase ani am devenit companie pur independentă, toate operaţiunile agricole fiind încorporate în Corteva Agriscience. Suntem compania care pe foarte multe segmente dă tonul în ceea ce priveşte inovaţia şi trăim din inovaţie.
Domeniul nostru este foarte clar, să reuşim să aducem fermierilor cele mai avansate soluţii tehnologice, cele mai avansate soluţii din punct de vedere al profitabilităţii şi acolo unde acţionăm, România fiind o ţară agricolă importantă, cu siguranţă reuşim să aducem valoare adăugată prin ce oferim fermierilor cu cea mai mare parte semnificativă în profitabilitate.
Adică, tot ce reuşim noi să aducem este inovaţie la cel mai înalt nivel, pentru că din cei peste 22.000 de angajaţi pe care astăzi îi are Corteva, mai mult de jumătate sunt cercetători, ei fiind motorul companiei. Corteva Agriscience pune zilnic în cercetare între 4 şi 5 milioane de dolari şi, cu siguranţă, nu contează că este sâmbătă sau duminică, compania lucrează la inovaţie cu o armată uriaşă de cercetători şi spunem fără niciun dubiu că este practic motorul cel mai important al Corteva astăzi.
Reporter: Unde se află schimbările climatice în ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea?
Jean Ionescu: Schimbările climatice fac parte din viaţa de zi cu zi, şi dacă ne uităm strict la bazinul Mării Negre, unde România şi Republica Moldova se află, e una din zonele care suferă cel mai mult din punct de vedere pluviometric. Dacă analizaţi ultimii ani, din păcate, din media aceea naţională în jur de 600 litri pe care-i primeam, din păcate în ultimii ani constatăm că aceasta nu depăşeşte 350-400. Totodată, repartiţia pluviometrică a precipitaţiilor este extraordinar de disipată, adică sunt concentrate două-trei luni, când avem pluviometrie bună, dar în restul anului practic nu avem. Inclusiv, dacă analizăm iarna 2024-2025, este acelaşi lucru. Zăpada a fost în Muntenia şi puţin în Bărăgan, iar restul ţării, excluzând zonele montane, nu au avut o zăpadă bună.
Clar, încălzirea globală este aici şi nu e niciun dubiu că toată lumea simte lucrul acesta, şi înainte de ce simţim noi ca persoane, iunie, iulie, august, septembrie, chiar octombrie, au o încălzire dramatică a zonei în care ne aflăm şi plantele de cultură suferă major. Evapotranspiraţia, dacă-mi aduc bine aminte, aveam anul trecut în lunile iunie-iulie discuţii, evapotranspiraţia dată de Administrația Naţională de Meteorologie şi Hidrologie era undeva la 9 litri pe zi, adică un fermier trebuia să irige peste 9 litri pe metrul pătrat ca planta de cultură să aibă ceva în plus. Vă daţi seama că e destul de dură această constatare.
Din păcate, fermierii sunt obligaţi să-şi adapteze tehnologiile în concordanţă cu zona în care ne aflăm, iar acest sistem de lucrări minime, lucrări prin care fermierul caută să-şi ţină mai mult apa în sol fără să deranjeze foarte mult solul, este viitorul. E clar că nu mai există altă alternativă, decât să lucrăm cu un număr redus de treceri pe unitatea de suprafaţă, cu utilaje, tehnologie din ce în ce mai performantă şi, ajungând la planta de cultură, cu plante de cultură din ce în ce mai bine pregătite să facă faţă la seceta, arşiţa specifice zonei în care ne aflăm.
Reporter: Și fermierii de la noi încep să facă pași către agricultura conservativă, însă haideți să vorbim despre adaptarea hibrizilor şi produselor de protecţie a plantelor la noile provocări.
Jean Ionescu: Aici aş face câteva precizări. Sunt câteva aspecte pe care piaţa le cunoaşte. Corteva Agriscience e compania lider în furnizarea de soluţii genetice, de seminţe, produse de protecţie a plantelor şi produse biologice. Practic, dacă ne uităm la piaţa seminţelor aş spune că dominăm prin ceea ce oferim fermierilor, adică genetică de cea mai înaltă clasă, cu cea mai bună toleranţă la secetă şi arşiţă. Nu vă ascundem că este aspectul în care am reuşit să ne demonstrăm superioritatea din punct de vedere al performanţei. Şi aici aş preciza gama de hibrizi la porumb Optimum AQUAmax, care este gama premium de hibrizi de porumb. Dacă analizaţi în detaliu piaţa, 75-80% din suprafaţa de porumb care se irigă este ocupată de hibrizii Pioneer. Corteva este compania lider absolut în furnizarea de seminţe hibride de porumb, rapiţă, soiuri de soia, avem poziţie de asemenea de lider în piaţa florii-soarelui. Practic, toate zonele de seminţe certificate hibride la cele trei culturi plus varietăţi de soia sunt dominate de Pioneer, care, fără niciun dubiu, are un plus semnificativ din punct de vedere al toleranţei la secetă şi arşiţă, sunt hibrizi cu un sistem mult mai bine pus la punct de evapotranspiraţie, sunt hibrizi care au o capacitate semnificativă de explorare a solului.

În acelaşi timp, aş vrea să precizez că porumbul, din punct de vedere productiv, nu se evaluează la producţii sub 4, 5, 6 tone pe hectar. Adică sunt considerate producţii foarte mici şi zona aceasta aş spune este a hibrizilor ultra-rustici, care nu au potenţial productiv. Ce oferă Pioneer? Oferă hibrizii ofensivi, hibrizii care în condiţii grele de mediu obţin productivitate bună, dar de la condiţii medii şi foarte bune ecartul de performanţă faţă de produsele competitoare este semnificativ. Este motivul pentru care, din primii zece hibrizi care se vând în România, șapte hibrizi sunt marca Pioneer. E încă un detaliu care ne arată cât de puternic este acest brand, este cel mai mare brand de seminţe, Pioneer, şi cu siguranţă prin ce oferim şi tot ce lansăm în genetică aş putea spune că în viitorii ani vom domina din ce în ce mai mult această piaţă, datorită performanţei excepţionale a produselor noastre.
Sigur, în condiţiile României să nu exagerăm. În ultimii trei ani fermierii au obţinut producţii extraordinar de mici sau deloc, sunt fermieri care nu au recoltat porumb, care au obţinut 1, 2, 3 tone la hectar, vă daţi seama că profitabilitatea nu se poate discuta, practic au pierdut foarte mulţi bani şi în acest caz mulţi dintre fermieri au renunţat la porumb. Sunt astăzi fermieri care nu mai cultivă niciun hectar de porumb. Dacă ne uităm în sudul şi sud-estul României, foarte multe ferme au renunţat, în schimb zonele tradiţionale, Transilvania, vestul României sunt la suprafeţe normale de porumb. Aş spune fără ezitare că anul acesta vom avea cea mai mică suprafaţă de porumb de când este ţara noastră contorizată din punct de vedere al suprafeţelor, cred că vom fi undeva la maximum 1,7 milioane de hectare, din care sămânţa certificată nu depăşeşte 1,2-1,250 milioane ha.
Reporter: Care ar trebui să fie strategia de ţară?
Jean Ionescu: Statistica arată că putem iriga cam 1,7 – 1,8 milioane de hectare, dar aş spune, cred că sunt ceva probleme cu această capacitate de a iriga bine. E foarte clar că iarna nu ne mai aduce un regim pluviometric satisfăcător, practic rezerva de iarnă este semnificativ diminuată faţă de cum era acum 7-8 ani, schimbările climatice sunt majore, iar startul culturilor de primăvară este semnificativ diminuat, pentru că nu avem acea rezervă iniţială de iarnă. Ce trebuie făcut? Să irigăm mai bine, mai competitiv, să avem efectiv o capacitate de revenire ca la carte. De ce? Vă dau doar un element pe care foarte mulţi agronomi îl cunosc: porumbul ar trebui să aibă cu două săptămâni înainte de înflorit între 7-8 mm pe metru pătrat, adică 7-8 litri de apă pe metrul pătrat. Cine poate asigura dintre fermieri lucrul acesta? Adică, 7-8 litri să fie „on top”, în plus, faţă de evapotranspiraţie, care, discutam ceva mai devreme, în iulie anul trecut, în anumite zile, a atins 9 litri pe mp. Adică, vreau să scot în evidenţă că încă nu avem o capacitate de irigare performantă. Sunt mulţi fermieri care astăzi învaţă să irige şi calibrează sistemele, încearcă să găsească cea mai bună cale pentru a eficientiza din acest punct de vedere. Uitaţi-vă în sudul României, câţi fermieri au irigare prin picurare şi caută să-şi dozeze cât mai bine apa. E clar că România se îndreaptă către această parte, în care să înveţe fermierul să irige mai bine, să aibă soluţii din ce în ce mai competitive. Aici facem diferenţa în viitor. Prin această perioadă au trecut şi ţările din sudul Europei: Spania, Turcia, Grecia, care astăzi irigă foarte bine şi reuşesc să obţină producţii excelente, atât în zona de porumb boabe, cât şi în zona de siloz.
România e obligată să treacă la irigat, pentru că efectiv nu se mai poate produce. Economic, fermierul, dacă nu va iriga, nu mai are şanse multe în viitor. Sigur, sunt mulţi fermieri care nu au posibilitate de irigat, dar acolo, să învăţăm să producem mai bine cu acest sistem no-till, care n-are cum să răspundă într-un an sau doi. Acest sistem se pune la punct în minimum cinci ani, să ajungem la o productivitate superioară. Cred că sunt elemente pe care fermierii le cunosc foarte bine, dar din varii motive le este foarte greu să le pună în practică. Statul ajută şi în 2025 cu electricitate, curentul electric şi apă pentru irigat, adică încurajează major irigatul, iar cei care o vor face, cu certitudine vor avea beneficii semnificative în această zonă.
Reporter: Care este strategia Corteva în ceea ce priveşte produsele pe care fermierii ar trebui să le utilizeze, astfel încât să reducă din efectele negative ale secetei, ale schimbărilor climatice?
Jean Ionescu: Într-adevăr, dacă în segmentul seminţelor unde brandul Pioneer, atât la porumb, cât şi la floarea-soarelui, domină piaţa prin cea mai avansată toleranţă la secetă şi arşiţă, în zona de produse biologice, cea pe care căutăm să o pregătim din ce în ce mai bine atât din punct de vedere al lansărilor, cât şi din punct de vedere al performanţelor pe care fermierii trebuie să le vadă în fermă, aici venim cu multe elemente noi. De pildă, avem în portofoliu un produs care se numeşte Sosdia Stress Max, este un produs care ajută plantele de cultură să-şi apere mai bine tot ce înseamnă parte de metabolism, iar lupta cu aceste condiţii din ce în ce mai vitrege de mediu este mult mai uşoară. Adică, experienţele cu astfel de produse ne arată că efectiv, cu pluviometrie cu 30-40% mai mică decât în mod normal, aceeaşi plantă de cultură reuşeşte să producă la acelaşi nivel ca o plantă normală. Mai avem Starter Mangan Platinum, un produs care ne arată performanţă semnificativă începând de la porumb, rapiţă, floarea-soarelui etc. Sunt produse biologice care vin în completarea produselor rezultate din sinteză, chimic. Cercetarea a evoluat atât de mult în partea de produse biologice, încât nu sunt soluţii de sinteză chimică la nivelul soluţiilor biologice. Şi noi am văzut lucrul acesta în zonele de testare, efectiv soluţiile sunt fabuloase şi aş vrea să amintesc bacteria noastră, Utrisha N, care reuşeşte să asigure azot natural din atmosferă plantei de cultură, în atmosferă se găseşte între 77-78% azot, şi efectiv planta de cultură câştigă undeva la 30 kg de azot substanţă activă. Doar că, aş vrea să precizez, sigur că într-un an ca anul trecut sau acum doi ani când porumbul a murit în luna iulie, lipsa de pluviometrie şi încălzirea au fost atât de puternice încât este imposibil să salvezi o plantă dacă nu are şi aport de precipitaţii sau irigaţii. Adică, nu vrem să cădem în derizoriu, să le spunem fermierilor că aceste soluţii fac din porumb plantă de cactus, pentru că nu este adevărat. Adică avem nevoie de apă la un nivel minim, pentru a reuşi să maximizăm productivitatea unei culturi care suferă din punct de vedere al secetei, dar nu ajunge să aibă 150 mm în vegetaţie şi să reuşim să obţinem 9 tone la hectar, pentru că nu este posibil. Adică, avem nevoie de mai multă tehnologie, inclusiv apă pentru a reuşi să producem mai mult.
Reporter: Produsele biologice pot înlocui în totalitate produsele chimice, de sinteză?
Jean Ionescu: Răspunsul e unul simplu, din punctul nostru de vedere acestea sunt soluţii complementare. Sub nicio formă nu pot înlocui soluţiile care ne protejează plantele de cultură. Adică, aş vrea să precizez aici un lucru simplu. Europa, comunitatea europeană a avut la un moment dat peste 1.100 de substanţe active în piaţa de protecţie a plantelor. Astăzi mai sunt, specific în România, până în 200. Ca exemplu, Turcia lucrează cu 965 de substanţe active astăzi. Adică, agricultorul din România, fermierul, are în jur de 180-190 de substanţe active, iar pe foarte multe segmente deja aceste produse nu mai pot ajuta prea mult, pentru că viteza cu care au ieşit substanţele active şi cele care au intrat în Uniunea Europeană este total diferită. Adică am pierdut foarte mult şi nu reuşim să aducem. Nicio companie, nu numai Corteva, nu reuşeşte să aducă substanţe active pe bandă rulantă, să acoperim toate segmentele unde s-au pierdut. Și vă dau doar un exemplu, tebuconazol, substanţa activă care este deja în ultimele luni de viaţă, anul viitor va fi poate scoasă. 74% din fungicidele pentru cerealele păioase se vor pierde pur şi simplu de la această substanţă activă. Adică oferta va fi mult mai limitată pentru fermieri, şi din păcate sunt anumite segmente care nu sunt acoperite de o protecţie cu actualele substanţe active. Este un fapt pe care îl întâlnim, apar rezistenţe foarte multe.
Analizaţi piaţa insecticidelor. Deja fermierul foloseşte piletroizi de sinteză pe bază de lambda, delta sau gama, care, cu siguranţă, aduc rezistenţe majore şi lângă ele ce mai avem? Un acetamiprid, care deja sunt foarte multe insecte care au rezistenţă la acetamiprid simplu. Motivul pentru care noi reuşim cu un produs, care e o combinaţie foarte bună, Inazuma, pentru rapiţă, reuşim să dominăm prin performanţa acestui produs piaţa de insecticide la rapiţă, e vorba de meligethes în special.
Dar, revenind, într-adevăr, este o problemă majoră a fermierilor, trebuie toată lumea să cunoască că produsele biologice sunt o completare pentru soluţiile de protecţie a plantelor, iar produsele biologice efectiv, v-am dat exemplu Sosdia Stress Max, duc la plantă mult mai puternice în lupta cu factorii abiotici. E esenţial să avem o plantă bine pregătită, metabolism capabil să lupte cu seceta şi arşiţa.
Sunt în piaţă şi anumite produse care sunt în partea de protecţie a plantelor, dar n-aş vrea să intru în detalii, aş rămâne la partea de biostimulatori pe care noi, Corteva, o avem, este efectiv acea parte de produse care ajută planta de cultură să devină mai puternică. În partea de protecţie a plantelor ştim foarte bine, sunt multe provocări pe care fermierul astăzi nu le vede pe toate. În mod normal, din păcate, pierderea de substanţe active va fi, chiar dacă multă lume are impresia că nu este aşa, în realitate ea se întâmplă. Da, o substanţă activă nu cade anul acesta, cade în anii următori. Soluţiile sunt extrem de limitate în viitor şi cu siguranţă comunitatea europeană este o zonă în care fermierul va avea multe provocări pe zona aceasta.
Reporter: Dacă tot vorbim de provocări, să abordăm și tema carbonului...
Jean Ionescu: Creditele de carbon şi tot ce înseamnă agricultura viitorului sunt de mare actualitate, dar, părerea mea, pentru lucrul acesta agricultura de peste Ocean este mult, mult mai evoluată. România astăzi, m-aş duce în zona simplă, are nevoie de lucruri foarte simple. În mod normal, noi discutăm de credit de carbon şi aşa mai departe, dar, dacă vă uitaţi, din punct de vedere productiv noi nu reuşim să ne ridicăm din zona de jos a productivităţii. Avem nevoie să înţelegem foarte bine ce fac creditele acestea, dar cu certitudine să avem o productivitate mai bună e esenţial, să învăţăm tehnologic, să lucrăm mai bine, să reuşim obligatoriu să avem o Românie în sud mai bine irigată, pentru că, de fapt, dacă analizăm, problema noastră în agricultură este legată de constanţa productivă. Noi suntem clar într-o zonă foarte bine poziţionată din punct de vedere geografic şi ce producem noi poate fi foarte uşor exportat în Orientul Mijlociu. Problema e că nu reuşim încă să producem la un nivel aproape de ce am putea să facem, pentru că, e un exemplu pe care-l dau tot timpul, noi, dacă am reuşi să avem 60-70 milioane de tone, vă daţi seama, România şi într-un an agricol prost aş spune îşi asigură necesarul intern. În România, într-un an agricol mediu sau foarte bun din punct de vedere pluviometric, poate exporta masiv. Pe lângă irigat, trebuie să avem animale care să consume cerealele pe care agricultura României le produce. E zonă de plusvaloare a ţării şi nu e niciun dubiu, din câte înţeleg sunt multe programe de ajutor în viitor orientate către zona aceasta, adică zona de irigaţii plus zona de zootehnie. Pentru că nu poţi avea o agricultură performantă dacă nu te duci în cele două zone.
Noi, Corteva, suntem focusaţi pe livrarea de tehnologie de cel mai înalt nivel, şi rolul nostru în tot ce facem este să ajutăm fermierii să producă mai mult pe unitatea de suprafaţă. Pentru că, repet, cred că e problema majoră a agriculturii din România, să producem mai mult. Nu putem să rămânem şi să facem medii de 3-4 tone la porumb. Trebuie să producem mai mult. Nu vă ascundem, ținta noastră este să aducem produse care efectiv produc mult, pentru că nici nu ne dorim să vindem hibrizi Pioneer în zona fermierului care nu poate produce decât 3-4 tone. Nu e economic. El, din punct de vedere economic, nu poate astăzi să asigure îngrăşăminte, nu are apă suficientă, are probleme cu creditarea, e clar că e o zonă extraordinar de sensibilă datorită problemelor din ultimii ani, dar noi suntem optimişti. Agricultura României nu poate să rămână la nivelul acesta, practic va creşte din toate punctele de vedere.
Reporter: Referitor la creditare, că tot ați amintit această problemă, în ce măsură aţi fost afectaţi de vestita ordonanţă cu amânarea datoriilor fermierilor?
Jean Ionescu: Este o problemă care n-a fost bine studiată şi n-aş putea să vă spun că a rezolvat problema debitelor din agricultură, pentru că nu este aşa. În realitate, lanţul de la fermier la distribuitor a suferit foarte mult din cauza acestei ordonanţe.
Statul, dacă vrea să ajute fermierul, trebuie să vină cu o infuzie de capital, în mod normal, să rezolve o astfel de problemă. Mediul privat trebuie să beneficieze de legislaţie, acesta este lucrul care trebuie spus foarte clar la punct. Fermierul din România are o situaţie delicată astăzi din cauză că am trecut prin ani foarte grei şi nu am fost pregătiţi.
Aş vrea să precizez că noi suntem compania care creditează agricultura României un an, adică dăm credit furnizor-partenerilor de distribuţie şi în mod normal, la recoltare, după ce fermierul şi-a recoltat şi şi-a vândut bunurile agricole, trebuie să plătească inputurile, seminţe, produse de protecţie a plantelor şi aşa mai departe. Sigur, fermierul, repet, în mod normal lucrul acesta se întâmplă în România, aş vrea să precizez asta, pentru că în lumea avansată din punct de vedere agricol fermierul primeşte produsele, factura, şi în 30-60 de zile este obligat să-şi achite debitul. Adică se duce la bancă cu factura, are credit deschis şi bineînţeles banca o achită. Problema noastră este că foarte mulţi fermieri nu sunt bancabili, pentru că ei nu au o balanţă economico-financiară prin care o bancă să le ofere credit.
Reporter: În concluzie, ce aşteptări sunt de la 2025?
Jean Ionescu: 2025, sincer, eu personal sunt mult mai încrezător, pentru că am avut norocul unei toamne bune. O toamnă bună din punct de vedere pluviometric, fermierii au semănat suprafeţe record de cereale păioase şi de rapiţă, şi dacă analizăm puţin, rapiţa sare de 900.000 de hectare, 950.000 poate, iar cerealele păioase, 3,3 – 3,4, exact statistic nu am informaţia ca la carte pentru că e greu de cuantificat în acest moment. Sunt într-o stare de vegetaţie bună spre foarte bună. Practic, 2-3% din România arată rău, e vorba de Oltenia şi o parte din Muntenia, dar în rest ţara arată bine în ceea ce priveşte culturile de toamnă. Adică, fermierul are un apetit investiţional bun, are nevoie de investiţii în cultură pentru că e clar că sunt promiţătoare, atât rapiţa, sincer, n-am mai avut rapiţă ca suprafaţă atât de multă niciodată, iar vegetativ cred că n-am avut-o de cinci ani, să arate atât de bine câmpul.

E clar că nevoia de investiţii e mare, în schimb, personal, văd o problemă cu partea de fertilizanţi. Fermierul a sacrificat îngrăşămintele la maximum şi foarte multe câmpuri din România astăzi arată carenţe de multe elemente, aş putea spune de la azot, fosfor, potasiu sunt semnificative în câmp, şi sincer, nu-mi dau seama astăzi cum fermierul mai poate recupera lucrul acesta, pentru că vor fi aşteptări pentru producţii bune, dar în realitate... Vă dau doar în exemplu, îngrăşămintele în România au scăzut la utilizare în anul precedent, statistic, de la 2,1-2,2 milioane la 1,3 milioane. Vă daţi seama, am fertilizat mult mai puţin în ultimii ani, iar lucrul acesta se vede în productivitate şi efectiv câmpul îţi spune, în momentul când analizezi planta de cultură, unde e greşit. Adică e un minus. Planta de cultură reacţionează ca omul. Adică, pentru ca un om să fie puternic, trebuie să fie bine alimentat. Dacă tu nu alimentezi şi nu ai grijă de ea şi nu aplici toate verigile tehnologice, inclusiv protecţia culturilor, ca la carte, e clar că apar suferinţe care duc la dezamăgiri productive. Dar fermierul român e din ce în ce mai bine pregătit. Gama aceasta de fermieri, vârful piramidei, care reuşesc tehnologic să fie buni din punct de vedere al managementului agronomic, costuri şi aşa mai departe, reuşesc. Problema României este acolo jos, unde, din păcate, avem fermieri în vatra satelor care nu reuşesc efectiv. Sunt acei fermieri în vârstă, acei fermieri care se uită poate să-şi vândă terenul sau să intre în formă asociativă, care nu reuşesc productiv niciodată mare lucru, pentru că nu au cum. Înţeleg că avem aproape 70% din numărul de fermieri la nivel european, din cauza structurii fermelor. Nu putem fi competitivi dacă nu reuşim să luăm şi această suprafaţă, ca să fie într-o formă organizată, bine manageriată din punct de vedere al soluţiilor în agricultură.
Reporter: Sunteți încrezător și pentru că ați lansat la început de an noi produse care vor ajuta fermierii să obțină recolte mulțumitoare...
Jean Ionescu: Așa este, dar vreau să amintesc o lansare extraordinară a unui produs inovator în partea de protecţie la cereale, e vorba de fungicidul Queen, care schimbă abordarea în protecția culturilor de cereale păioase și stabilește un nou standard în controlul septoriozei. Având la bază cea mai nouă substanță activă Inatreq active, Queen are un mod unic de acțiune, ceea ce înseamnă că nu are rezistență încrucișată la nicio substanță chimică utilizată în ferme astăzi. Este cea mai avansată soluţie din punct de vedere al protecţiei plantelor în tratamentul 2 la cereale păioase sau în tratamentul 1, este cea mai performantă din punct de vedere al controlului agentului patogen septoria. În toate zonele unde l-am lansat, în toate ţările, e un produs care efectiv a decolat din punct de vedere comercial, pentru că în câmp e atât de bine aranjat din punct de vedere al performanţelor, încât e un produs care efectiv e diferenţiator. Ne dorim să aducem soluţii de genul acesta din ce în ce mai multe în fiecare an, pentru că sunt soluţiile care ne diferenţiază în general şi căutăm să oferim fermierului cele mai avansate soluţii din punctul de vedere al performanţelor.
Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2025Abonamente, AICI!Stimată doamnă redactor-șef, Mihaela Prevenda,
În numele conducerii Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” doresc să vă mulțumesc pentru editorialul publicat în Revista Fermierului din august 2025, intitulat „Cercetarea agricolă, o pasăre Phoenix a României”, în care ați prezentat în mod obiectiv situația cercetării agricole din țara noastră și cel mai important, faptul că aceasta supraviețuiește, aidoma unei păsări Phoenix, ca urmare a dedicației unor oameni „care încă cred în ea”.
O astfel de opinie exprimată de la nivelul unei distinse reprezentante a mass-media este deosebit de importantă, încurajantă și în același timp onorantă pentru toți cei care, așa cum ați afirmat, mai cred în cercetarea agricolă românească.
Mulțumim și pentru unele critici aduse cu bună intenție unor deficiențe, întrucât ne ajută să le îndreptăm.
Referitor la faptul că unele stațiuni agricole plătesc arendă statului, mai exact către ASAS, precizez că în marea majoritate a cazurilor, terenurile proprietate privată a ASAS sunt puse la dispoziția unităților cdi în regim de comodat (gratuit), iar acolo unde se percepe o arendă, aceasta se aplică la o parte din suprafața respectivă, restul fiind dată tot în regim de comodat respectivelor unități. Dar cel mai important fapt este că banii rezultați, cu excepția unui procent nesemnificativ, destinat autofinanțării sistemului de management, sunt folosiți pentru: finanțarea de proiecte de cercetare la nivel național sau a unor proiecte de cercetare derulate în baza unor acorduri de cooperare bilaterală cu alte țări, lucrări de investiții în infrastructura de cercetare, participări ale cercetătorilor din rețeaua ASAS la conferințe și reuniuni științifice de înalt nivel, cotizații pentru participarea unităților cdi din rețeaua ASAS în organisme și asociații profesionale internaționale etc, suplinind și răspunzând astfel unor nevoi ale sistemului de cercetare agricolă acolo unde statul nu poate.
În contextul unei finanțări precare din partea statului, puțin peste 30% de la bugetul de stat, fapt menționat și într-un Raport al Curții de Conturi a României din anul 2017 (când finanțarea de la bugetul de stat în acea perioadă nu prea îndepărtată, era chiar zero), acest sistem permite ASAS să redistribuie echitabil niște venituri de la unități de cercetare ce beneficiază de suprafețe mari de teren puse la dispoziție de către ASAS, în calitate de proprietar, către alte unități de cercetare care nu dispun de suprafețe de teren suficiente și în consecință, cu venituri proprii mult mai mici. În acest fel s-a asigurat o echilibrare a finanțării pe ansamblul unităților cdi din ASAS.
Menționăm, de asemenea, faptul că unitățile subordonate ASAS și ASAS însăși își desfășoară activitatea în clădiri aflate în administrarea/proprietatea acestora și nu au spații închiriate de la terți pentru desfășurarea activității proprii. Ba mai mult, din clădirile administrate, s-au cedat spații și se cedează acolo unde există disponibil, pentru alte instituții publice care au solicitat acest lucru.
Exemplificăm, astfel: Laboratorul Central pentru Controlul Calității și Igienei Vinului Valea Călugărească — Filiala Basarabi, în cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar, Institutul de Stat pentru Testarea și Inregistrarea Soiurilor (I.S.T.I.S.) sediul ASAS, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului (INCDPAPM-ICPA București) — sediul ASAS, Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii și Dezvoltare Rurală — sediul ASAS, transfer construcție administrată de Stațiunea de CercetareDezvoltare Suceava către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - ultima în curs de perfectare).
Cu deosebită considerație și mulțumiri,
prof. univ. dr. ing. IOAN JELEV, președinte ASAS
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat Ghidul Solicitantului pentru submăsura 17.1 „Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor” din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), aplicabil anului agricol 2024 – 2025.
Fermierii vor putea depune on-line cererile de finanțare în cadrul sesiunii care se va desfășura în perioada 25 septembrie 2025 – 12 octombrie 2025.
Prin submăsura 17.1, fermierii beneficiază de sprijin nerambursabil reprezentând 70% din valoarea primei de asigurare eligibile și plătite efectiv de aceștia. Sprijinul este acordat atât pentru sectorul vegetal, cât și pentru sectorul zootehnic, acoperind polițele de asigurare care vizează riscurile menționate în legislația aplicabilă.
Procedura de implementare aferentă acestei sesiuni include o serie de actualizări, menite să simplifice accesarea sprijinului și să răspundă mai bine nevoilor fermierilor. Astfel, la depunerea cererii de finanțare, care îndeplinește și rolul de cerere de plată (dacă respectiva cerere de finanțare a fost declarată „eligibilă”), fermierul va prezenta și dovada plății integrale a valorii totale a primei de asigurare. Totodată, începând cu această sesiune se va utiliza exclusiv semnătura electronică pe toate documentele depuse de fermieri la cererea de finanțare.
„Fermierii trebuie să fie protejați, iar Submăsura 17.1 vine ca o gură de oxigen într-o perioadă plină de provocări. Este o oportunitate reală pentru agricultori de a-și proteja munca și investițiile, într-un context climatic provocator și într-un cadru economic dificil. Prin acest sprijin financiar, fermierii nu mai sunt singuri în fața riscurilor, ci primesc un ajutor concret atunci când natura sau piața pun presiune pe umerii lor”, a declarat Adrian Chesnoiu, directorul general AFIR.
Documentul complet este disponibil pentru consultare pe site-ul AFIR: https://www.afir.ro/domenii-de-interventie/detalii-si-anexe-sm-171/.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Corteva Agriscience, compania internațională de știință și tehnologie agricolă, anunță cea de-a șasea ediție a programului educațional cu granturi TalentA, dedicat sprijinirii femeilor din mediul rural din România și Republica Moldova. De la lansarea sa, TalentA a devenit o platformă prin care femeile fermier și studentele dobândesc competențe, resurse și încredere pentru a dezvolta afaceri agricole competitive, contribuind totodată la consolidarea comunităților lor.
Cu înscrierile acum oficial deschise, femeile implicate în activități agricole sunt invitate să aplice pe site-ul oficial al companiei Corteva până pe 13 octombrie 2025, pentru a beneficia gratuit de cursurile de agribusiness din cadrul noii ediții, care se desfășoară în perioada octombrie 2025 – februarie 2026.
TalentA se adresează femeilor cu vârsta de minimum 18 ani din România și Republica Moldova, care fie activează deja în agricultură, fie sunt înscrise la universități agricole. Sunt încurajate să aplice femeile pregătite să lanseze sau să extindă proiecte care pot evolua în afaceri durabile și competitive, aducând beneficii pe termen lung comunităților lor.
Pentru al șaselea an consecutiv, cursurile vor fi susținute de experți Corteva, în colaborare cu Starperformining, firmă de consultanță în afaceri și partener oficial al programului încă de la lansare.
La fel ca în edițiile anterioare, programa va include două module online de studiu: un modul de business cu 10 cursuri și un modul de agribusiness cu 5 cursuri. Pentru prima dată, foste participante și câștigătoare ale TalentA vor prelua rolul de formatori, consolidând și mai mult misiunea programului de a sprijini femeile prin împărtășirea cunoștințelor și mentorat de la egal la egal. Sesiunile lor se vor concentra pe strategii practice pentru dezvoltarea unor ferme sustenabile, de la gestionarea culturilor precum cereale, porumb, legume și livezi, până la crearea de noi oportunități prin procesarea produselor agricole în linii cu valoare adăugată. Împărtășindu-și propriile experiențe, fostele participante TalentA vor oferi nu doar expertiză, ci și inspirație, demonstrând că ideile cultivate în cadrul acestei inițiative educaționale pot evolua în afaceri de succes cu impact real în comunitate.
Pe parcursul programului, participantele vor avea oportunitatea unică de a dezvolta proiecte inovatoare axate pe beneficii pentru întreaga comunitate, aliniate la obiectivele de sustenabilitate ale Corteva, precum îmbunătățirea securității alimentare, asigurarea accesului la apă curată, promovarea consumului responsabil, combaterea schimbărilor climatice și conservarea ecosistemelor.
La finalul programului, participantele vor concura pentru finanțări în valoare totală de 15.000 USD, oferite de Corteva Agriscience, acordate celor mai bune trei proiecte, astfel: 6.000 USD pentru locul I, 5.000 USD pentru locul II și 4.000 USD pentru locul III. Această susținere financiară reflectă angajamentul continuu al Corteva de a stimula antreprenoriatul feminin în agricultură, de a identifica potențialul și de a susține dezvoltarea economiilor rurale.
„De-a lungul ultimilor șase ani, Corteva a oferit oportunități educaționale și financiare femeilor talentate din România și Republica Moldova prin programul educațional cu granturi TalentA, iar acest lucru a reprezentat un succes remarcabil, aducând beneficii antreprenoriatului agricol din regiune. Continuăm să sprijinim și să contribuim la îmbunătățirea calității vieții femeilor antreprenor în agricultură, care au nevoie de vizibilitate, recunoaștere și mentorat pentru a-și dezvolta afacerile, precum și a studentelor din universitățile agricole care își doresc să-și dedice cariera acestei industrii și să genereze progres în viitor”, a declarat Maria Cîrjă, Marketing Manager Corteva Agriscience pentru România și Republica Moldova.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
CITEȘTE ȘI: Femei fermier, premiantele TalentA 2025
Femeile fermier învață să dezvolte o afacere agricolă de succes
Cercetarea agricolă românească seamănă, pe alocuri, cu o ruină vie. Lovită de lipsa banilor, abandonată de politici coerente, presată de interese imobiliare și lăsată într-o competiție inegală, reușește totuși să genereze valoare, să formeze oameni, să creeze soluții. Nu pentru că este susținută, ci pentru că încă există oameni care cred în ea.
Astfel că, într-o perioadă marcată de presiuni economice, schimbări climatice și concurență internațională acerbă, cercetarea agricolă autohtonă rămâne un pilon esențial al securității alimentare.
Pentru a înțelege întreaga problematică, vă invit să citiți articolul „Cercetarea agricolă românească: între tradiție, provocări și renaștere”. O lecție despre „cum să faci din rahat bici și să mai și pocnească”.
De foarte mulți ani, poate chiar zeci, cercetarea românească a fost împroşcată cu noroi, astăzi fiind destul de greu să-și reconstruiască o imagine şi să-și recâştige încrederea fermierilor. Cu atât mai mult cu cât institutele, stațiunile de cercetare din agricultura românească nu-și permit o promovare agresivă, așa cum au companiile private cu foarte mulţi bani. Din puțin, cercetarea noastră produce, atât cât poate, cu finanțarea și forța de muncă de care dispune. Mulţi vorbesc și o atacă din ce au auzit, fără să cunoască realitățile din teren, ori au varii interese, de obicei imobiliare.
Fermierii sunt beneficiarii direcți ai cercetării, însă unii, la ora actuală, nu găsesc loc în ferme pentru hibrizii şi soiurile româneşti. De ce? Pentru că nu au cum să concureze cu produsele străine, afirmă, de pildă, Alexander Degianski, în interviul pe care vă îndemn, de asemenea, să-l citiți (Viitorul agriculturii, unul al schimbărilor). „Nu este vina geneticienilor români, nu este vina amelioratorilor români, este vina statului român, pentru că peste 30 de ani cercetarea românească nu că a fost subfinanţată, a fost batjocorită. Şi în momentul în care o firmă multinaţională, precum cele top trei mondial, producătoare de seminţe, alocă pe buget de cercetare-dezvoltare, pe marketing, pe zi, mai mult decât are Institutul de la Fundulea global pe un an, n-ai cum să te baţi cu ea. Am dat şanse şi soiurilor de la Fundulea, Glosa, am dat şi soiurilor de la Lovrin, Ciprian şi Biharia, sunt calitative, sunt grozave, dar cantitatea lasă de dorit. Și din păcate în România, în momentele actuale, cea mai bună calitate este cantitatea”, ne-a zis fermierul din județul Timiș, Alexander Degianski.
Cine-și imaginează că toată cercetarea agricolă românească toacă banii statului se înșală. Unitățile cu rezultate se autofinanțează din ceea ce produc, însemnând cam 80 de procente din ce consumă o stațiune, spre exemplu. Banii pentru cercetare vin din câmp, de la bugetul statului ajungând sume infime.
Există însă situații hilare, de care autoritățile ar trebui să se ocupe, să îndrepte lucrurile, mai ales acum, când se vorbește de economii, de tăieri ș.a.m.d.
Cam peste tot în țară întâlnim situații în care statul este proprietar pe clădiri în care nu se întâmplă nimic, nefuncționale, clădiri lăsate în paragină de ani la rând. În același timp, unități din subordinea MADR sau ASAS funcționează în clădiri pentru care se plătește chirie unor privați, sumele fiind consistente.
O altă situație hilară de-a dreptul este aceea că stațiunile de cercetare agricolă trebuie să plătească arendă statului, mai exact, către ASAS, în condițiile în care Academia este proprietarul terenurilor administrate de o unitate din subordinea sa, de o instituție tot a statului...
Un alt punct critic îl reprezintă resursa umană. Cercetarea agricolă se confruntă cu un declin dramatic al specialiștilor, în special al celor tineri. Și ajungem iar la bani. Toți ne dorim un trai decent, avem familii, credite, cine-și permite să lucreze fără bani sau pentru prea puțini bani? Indiferent cât am fi de pasionați de munca noastră.
În final, adevărul e unul și e simplu: fără cercetare agricolă națională, agricultura românească devine complet dependentă de interesele externe. Iar într-o lume instabilă, acest lucru nu este doar riscant, e sinucigaș. Dacă nu înțelegem acum că trebuie să investim în cercetare, și nu ca într-o relicvă a trecutului, ci ca în garanția unui viitor cu hrană sigură și adaptare climatică, mâine vom plăti prețul ignoranței noastre.
Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – august 2025Abonamente, AICI!Bayer anunță numirea lui Jennifer Gilberg în funcția de Country Division Head (CDH) pentru divizia Crop Science a grupului de țări România, Bulgaria și Republica Moldova, preluând această responsabilitate de la Boualem Saidi. În plus, după finalizarea formalităților locale, Jennifer Gilberg va prelua și funcția de Managing Director al Bayer SRL.
Jennifer Gilberg va fi responsabilă pentru coordonarea strategică a diviziei Crop Science și pentru supravegherea tuturor operațiunilor Bayer în calitate de director general. Ea se va concentra pe consolidarea portofoliului de soluții agricole al companiei și pe asigurarea alinierii la obiectivele corporative, menținând în același timp conformitatea cu reglementările în vigoare.
Jennifer Gilberg are o experiență internațională de 15 ani în dezvoltarea și conducerea unor organizații comerciale de anvergură, cu expertiză în domeniile marketing, eficiență în vânzări, îmbunătățirea experienței clienților și transformare digitală. Parcursul său profesional include poziții de conducere în diverse piețe, precum Columbia, Brazilia, Spania, Germania și Elveția. Este absolventă a Facultății de Administrarea Afacerilor și deține un MBA Internațional de la IE Business School din Madrid.
„Este o onoare să preiau rolul de Country Division Head Crop Science pentru România, Bulgaria și Republica Moldova, împreună cu responsabilitățile de director general al Bayer SRL. Aceste poziții îmi oferă șansa de a contribui la viitorul agriculturii în grupul nostru de țări, coordonând în același timp operațiunile din România. Sunt încrezătoare că, împreună cu echipa noastră talentată, vom continua să fim alături de fermieri cu soluții inovatoare, contribuind la dezvoltarea unei agriculturi performante și durabile în regiune”, a declarat Jennifer Gilberg, aceasta mutându-se în București împreună cu familia a asigurat o tranziție optimă în colaborare cu predecesorul său. Compania își exprimă recunoștința față de Boualem Saidi pentru leadership-ul și contribuțiile sale din ultimii cinci ani.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Ne aflăm la început de toamnă, când se stabilesc atât măsurile pentru înființarea culturilor de toamnă, cât și cele pentru campania de primăvară.
Aproape jumătate din suprafața agricolă a României (circa 7 milioane ha) este teren în pantă de diferite grade. De aceea este necesar ca pe aceste suprafețe să se aplice măsuri speciale când se fac lucrările agricole, pentru a reduce cât mai mult din fenomenul de eroziune.
În funcție de mărimea pantei, fenomenul de eroziune poate fi:
- de suprafață, cu șuvoaie de 2-3 cm adâncime sau cu rigole de 15-20 cm adâncime;
- de adâncime, cu rigole de 20-50 cm adâncime, ogașe de 50-200 cm adâncime și ravene ce pot ajunge la 20 m adâncime. Asemenea suprafețe se întâlnesc, în special, în Podișul Bârladului, în Podișul Getic și în Podișul Transilvaniei.
Eroziunea de adâncime se manifestă mai mult pe solurile luto-nisipoase decât pe cele argiloase. Ca urmare, pierderile de sol prin eroziune în zonele din Subcarpații de curbură ajung la 30-45 t/ha/an, pe când în Podișurile amintite, la 20-30 t/ha/an.
Cercetări riguroase au stabilit că în țara noastră pierderile anuale de sol prin eroziune ajung la 150 milioane tone sol fertil, cu 1,5 milioane tone humus și 0,5 milioane tone NPK. Acest material erodat provoacă colmatarea lacurilor de acumulare și a altor suprafețe, la astuparea canalelor de scurgere și la inundații.
Din aceste motive, cu ani în urmă, s-au luat măsuri de combatere a fenomenului de eroziune, pe pantele mai mari, măsuri care au ocupat peste 2,2 milioane de hectare. Din păcate, o bună parte din aceste amenajări au fost distruse în urma retrocedării pământului conform Legii 18/1991.
Cu toate insistențele cercetătorilor de la Institutele și de la Stațiunile de Cercetare Agricolă care au demonstrat marea greșeală a distrugerii amenajărilor antierozionale și în special a poziției ferme luate în Parlament de către prof. univ. dr. ing. Ion Bold, care întreaga viață profesională și-a dedicat-o Organizării Teritoriului în Agricultura României și care în mod direct participase la organizarea acestor amenajări, cunoscând marile eforturi și cheltuieli făcute în acest scop, politicienii decidenți au răspuns pozitiv solicitărilor unor proprietari, în necunoștință de cauză, și au hotărât retrocedarea terenului pe vechile amplasamente care, în mare parte, erau din deal în vale, cu consecințele respective privind distrugerea amenajărilor antierozionale.
O nouă organizare a teritoriului
Acum este necesară o nouă organizare a teritoriului, iar lucrările agricole pe terenurile în pantă să se efectueze cu respectarea strictă a regulilor impuse pe asemenea suprafețe.
Asemenea reguli se referă la:
1. Alcătuirea de asolamente cu durată mai scurtă, mai elastice, cu parcele mai mici, cu structuri și rotații de culturi specifice terenurilor în pantă.
2. Toate lucrările agricole se vor executa numai pe contur, urmărind direcția generală a curelelor de nivel. Experimentele au demonstrat că lucrând corect pe pantă, cantitatea de sol erodat este de 7,2 t/ha, iar când se lucrează din deal în vale ajunge la 50,7 t/ha.
3. Prezența unui strat de mulci alcătuit din 6 t/ha resturi vegetale reduce scurgerile apei de peste 30 de ori și cantitatea de sol erodat de 348 de ori.
4. Arătura în pantă mai mare de 10% se va efectua cu plugul reversibil, pe pante mai mari de 14% brazda se răstoarnă în amonte, iar pe pante mai mari de 18% se vor folosi tractoare pe șenile.
5. Când se aplică sistemul de lucrări minime pe pante, pierderile de sol erodat sunt cu 70% mai mici.
6. Lucrarea de semănat se execută tot paralel cu curbele de nivel, fiecare rând de plante constituie un obstacol în calea scurgeri apei, avându-se în vedere că:
pe pante mai mici de 6-8% se pot însămânța culturi prășitoare;
pe pante de 10-14% se pot însămânța leguminoase anuale;
pe pante de 15-18% se pot însămânța cereale păioase;
pe orice pantă se pot însămânța graminee și leguminoase perene.
7. Gradul de protecție la eroziune al diferitelor culturi:
foarte bune protectoare sunt gramineele și leguminoasele perene, care acoperă peste 75% din suprafața terenului;
bune protectoare sunt cerealele păioase și plantele furajere care acoperă 50-75% din suprafața terenului;
mijlocii protectoare sunt leguminoasele anuale care acoperă 25-50% din suprafața terenului;
slab protectoare sunt culturile prășitoare (porumb, floarea-soarelui, sfeclă, cartof) care acoperă sub 25% din suprafața terenului.
În unele zone, la culturile prășitoare se aplică lucrarea de rărițat care menține apa pe rigolele formate.
8. Sistemele de culturi pe terenurile în pantă constau în:
culturi de benzi înierbate late de 4-6 m intercalate printre fâșiile de culturi agricole;
fâșii de culturi agricole late de 60-150 m pe pante de 10%;
fâșii de culturi agricole late de 30-60 m pe pante de 10-15%;
fâșii de culturi agricole late de 20-30 m pe pante de 15-20%;
culturi pe trase, pe pantele mai mari.
9. Distanța între benzile-tampon, în funcție de mărimea pantei, va fi:
de 50-150 m pe pante de 4-10%;
de 30-50 m pe pante de 10-15%;
de 20-30 m pe pante de 15-25%;
de 10-20 m pe pante de 25-30%.
10. În funcție de poziția pe pantă, benzile înierbate au lățimea:
de 4-6 m pe treimea superioară a pantei;
de 6-8 m pe treimea mijlocie a pantei;
de 8-10 m la piciorul pantei.
Prin urmare, prin lucrări corecte, cu culturi adecvate, cu ajutorul fâșiilor înierbate, al benzilor-tampon, al perdelelor forestiere de protecție antierozională, precum și prin amenajarea de terase și împădurirea pantelor mai mari improprii producției agricole, se pot stăvili fenomenul de eroziune și alunecările de teren, iar pe suprafețele amenajate antierozional se pot obține recolte ca în Bărăgan.
Pentru edificare, prezentăm evoluția producției de grâu la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Combaterea Eroziuni Solului „Mircea Moțoc” Perieni, județul Vaslui.
Stațiunea a fost înființată în anul 1954 și a început să aplice lucrări antierozionale din 1964. Producția medie de grâu în primii zece ani, până în 1973, a fost de 2.500 kg/ha. Următorii zece ani, 1074 – 1984, producția a fost de 3.700 kg/ha. Între anii 1990 și 2000, producția medie de grâu a ajuns la 4.600 kg/ha, iar în prezent este de 5.300 – 5.600 kg/ha la nivelul suprafețelor fără eroziune.
Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – septembrie 2025Abonamente, AICI!CITEȘTE ȘI: Aspecte ale fenomenelor de ofilire (veștejire) și șiștăvire (zbârcire) la plantele agricole
Schimbările climatice și sterilitatea la porumb
Sol sănătos, prin dezmiriștit și menținerea terenului permanent verde