Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) anunță că va sărbători pe 10 octombrie 2024 „Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești” prin organizarea de târguri și evenimente la nivel național. Prin urmare, în toată țara vor avea loc programe și manifestări educative, de voluntariat, cu caracter social și științific, destinate promovării produselor agroalimentare românești şi câștigării încrederii consumatorului.

Ajunsă la a opta ediție, „Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești” va fi celebrată și în curtea MADR, cu sprijinul Cooperativei Caprirom Sud Muntenia, în perioada 10 – 12 octombrie 2024, între orele 09:00 - 19:00, printr-o expoziție cu vânzare de produse agroalimentare.

În premieră, la târgul dedicat produselor autohtone, de la Ministerul Agriculturii, va fi un stand în cadrul căruia reprezentanți ai Facultății de Ingineria și Gestiunea Producțiilor Animaliere din cadrul USAMV București vor prezenta produse inovative de cofetărie și patiserie obținute de doctoranzii și studenții facultății și vor oferi materiale informative privind promovarea ofertei educaționale.

De asemenea, vizitatorii sunt așteptați cu o gamă variată de produse înregistrate pe scheme de calitate naționale și sisteme de calitate europene, produse atestate tradițional, produse care au dobândit dreptul de utilizare a mențiunii de calitate facultativă „produs montan”, produse cu denumire protejată, precum Indicație Geografică Protejată (IGP) pentru produse agroalimentare și Indicații Geografice pentru băuturi spirtoase (IG), produse certificate ecologic, preparate din carne, lapte, produse de panificație și patiserie, legume, fructe proaspete și procesate, băuturi spirtoase și vin, miere, dulcețuri.

De la târgul din curtea MADR vor putea fi cumpărate sortimente variate de dulcețuri, gemuri, sucuri și siropuri și legume proaspete de sezon varză albă și roșie, cartofi, usturoi, roșii, castraveți, ceapă albă și roșie, cartofi, vinete, ridichi negre, dovleci, conopidă, fructe precum: struguri bio, mere, pere, prune vor putea fi procurate de la producători din județele Dâmbovița, Buzău sau Olt. Mustul, băutura specifică toamnei, nu va lipsi de la târg, alături de mere, prune, prune afumate, miez de nucă, aduse de producători din județele Constanța și Vrancea.

Din județele Argeș și Sibiu vor fi expuse spre comercializare produse care au dobândit protecție europeană și reprezintă cartea de vizită a României în materie de gastronomie și păstrarea tradițiilor și valorilor europene: Magiunul de prune Topoloveni (AG)- IGP din anul 2011, un preparat renumit și apreciat, fără adaos de zahăr, E-uri, conservanți sau aditivi, dar și binecunoscuta Telemea de Sibiu (SB) – IGP din anul 2019, o brânză semitare din lapte de oaie.

Agricultura ecologică este reprezentată la târg de producători din județul Argeș și Sibiu, care vor aduce diverse sortimente de miere: miere de salcâm, polifloră, tei, faguri, amestec de miere cu cătină și propolis cu cătină.

Iubitorii de pește vor putea alege dintr-o gamă largă de produse din păstrăv de la Păstrăvăria Bușteni, înregistrate ca produse montane, precum: Păstrăv Zamorean, Păstrăv zamorean Morcovit, păstrăv jăruit, Păstrăv Prăvălit și Proțăpit, Păstrăv în zamă de roșii, Tocană de păstrăv cu legume, Tocană de păstrăv jăruit cu legume, Păstrăv murărit pe zamora, Păstrăv în osâză de legume, Pate de ficat de păstrăv zamorean, Fluștuc de păstrăv-Curcubeu. La acest eveniment va putea fi degustată în premieră plăcinta umplută cu carne de pește.

Din județul Vâlcea vor fi disponibile produse tradiționale atestate din categoria băuturilor spirtoase: „Țuică Tăria lui Cătălin” și „Rachiu din fructe Tăria lui Cătălin”, dar și băutura spirtoasă „Țuică de prune Sordony de Horezu”, care urmează etapele înregistrării ca Indicație Geografică.

La târg vor fi prezente produse tradiționale din județul Mureș precum: Pita de casă cu cartofi - produs natural de la Boianu, Chec de casă de la Boianu, Colac cu nucă de la Boianu, dar și produsele tradiționale din carne și preparate lactate din comuna Fundata, județul Brașov.

Consumatorii vor putea alege dintr-o gamă largă de preparate din categoria zonei montane: brânzeturi maturate, diverse sortimente de miere și alte produse ale stupului.

Totodată, la acest eveniment de toamnă vor putea fi găsite dulciuri precum cozonac, varietăți de turtă dulce și ciocolată de casă, alături de vinuri albe, roz sau roșii.

Oaspeții târgului se vor bucura de florile de sezon aduse de membrii Asociației Producătorilor de Flori Muntenia care vor încânta privirile tuturor celor care vor trece pragul târgului organizat cu ocazia Zilei Naționale a Produselor Agroalimentare Românești.

„Mă bucur să constat că produsele românești sunt din ce în ce mai căutate, că românii conștientizează faptul că produsele românești create de mâinile harnice și pricepute ale fermierilor sunt cele mai bune, gustoase și sănătoase, iar cumpărând românește putem răsplăti și promova producătorii autohtoni și dezvolta agricultura românească”, a declarat ministrul Agriculturii, Florin Barbu.

CITEȘTE ȘI:  „Ca altădată”, pe urmele produselor tradiționale românești

13 cu noroc pentru „Pita de Pecica”

Tradiția culinară, parte a industriei alimentare

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Încep prin a spune că nu țin partea nimănui și doar vreau să privească fiecare obiectiv problema la care mă refer. Îmi asum supărarea tuturor și „hate-ul” (că tot e la modă, sâc!) pe care-l voi atrage, însă, haideți, măcar în al doisprezecelea ceas, să nu mai ascundem gunoiul sub preș. Deja izul e de hoit. Hoitul agriculturii.

Încă o dată autoritățile vin cu măsuri pompieristice, iar poporul le acceptă. Doar că acum, în 2024, economia țării este într-o așa stare de degradare, că mâna întinsă către „bolnav”, în speță agricultura, nu mai poate ajuta pe toată lumea. Pe unii îi va omorî azi, iar restul se va duce, cel mai probabil, treptat, dar mai repede decât ne putem imagina.

Știu, scenariul e sumbru. Asta e realitatea zilelor noastre, din păcate.

De ce s-a ajuns aici? Pentru că am ascuns gunoiul sub preș și ne-am mulțumit cu ce-am primit, fără să ne proiectăm în viitor. Clima s-a schimbat, vremurile sunt tulburi, cu pandemii, războaie, boli la animale. Oamenii s-au schimbat… în rău. Iar în România nimeni nu s-a gândit în peste 30 de ani la viitor. Toți se agită pentru propriile buzunare. Dar, ne convine sau nu, buzunarul tău, cu buzunarul meu, cu buzunarul lui sunt legate.

Viitor înseamnă strategie. Exact asta îi lipsește României, agriculturii, STRATEGIE.

Cine-i de vină pentru lipsa viitorului și a stării deplorabile în care ne aflăm? Toți suntem vinovați. Politicienii își fac jocurile, la fiecare patru ani aruncă „sacul cu îngrășăminte” pentru voturi. Iar producătorii agricoli, până să vină schimbările astea climatice și restul problemelor/provocărilor, posibil și scârbiți de clasa politică, de autorități, ca mai toată populația, de altfel, și-au văzut de mai micile sau mai marile lor afaceri. Azi nu mai „merge și așa”.

Fermierul român, când s-a băgat în cooperativă și a venit un neica nimeni care i-a oferit cu 50 de bani mai mult pe carne, lapte, legume, grâu sau ce-o mai fi avut el de vânzare, nu s-a gândit că rupe o za din cooperativă și a vândut în afara acestei structuri. Apoi, când acei cumpărători au dispărut din piață, că, deh, vremuri grele, fermierul nostru a vrut să se întoarcă la cooperativă. Ce să vezi, ca el au făcut și alții, iar cooperativa s-a închis. „Nu merg, dom`le, cooperativele!” Zău? Păi, n-au cum să meargă, dacă sunt dorite doar la greu. O comuniune înseamnă și la bine, și la greu.

Aceeași poveste și cu organizațiile profesionale. Vrem organizații, vrem oameni capabili în ele, care să facă lucruri, să le miște, să ne reprezinte în discuțiile cu autoritățile, dar nu băgăm mâna-n buzunar să plătim cotizații. Și atunci, la noi, asociațiile sunt reprezentate de fermieri care își cheltuiesc banii și timpul mergând peste tot și cerând sprijin pentru întreaga tagmă. Cu ce să plătească o asociație un jurist, un contabil, un om de comunicare, un lobbist, dacă n-are în spate fermieri plătitori de cotizație? Și atunci e simplu să zici: „Nu merg, dom`le, asociațiile!”.

Cu așa sector dezbinat, politicienii și guvernanții fac ce și cum vor. D-aia suntem azi aici, adică în sărăcie.

Mi-a luat cam mult să ajung la problemă și, sincer vă spun, cred că s-ar putea scrie zeci de mii de pagini despre agricultura postdecembristă, problemele și oamenii ei.

Așadar, subiectul e vestita ordonanță care suspendă rambursarea datoriilor restante, a ratelor dobânzilor și comisioanelor scadente datorate de fermieri furnizorilor și distribuitorilor de inputuri agricole, precum și interzicerea aplicării de către creditori (furnizori sau distribuitori) a unor măsuri de recuperare a creanțelor scadente.

Există un lanț, fermier–distribuitor–producător. Orice za ai scoate, omori întreg lanțul.

Să fim sinceri și să recunoaștem, fermierul preferă să lucreze cu distribuitorul, de cele mai multe ori cu plata la recoltă sau cu mai multe rate, decât să meargă la bancă să ia bani pentru cumpărarea de inputuri. Lanțul ăsta comercial merge bine, o spun toți cei care fac parte din el. Aaa, da, au apărut în piața asta a inputurilor și neserioși. Ăștia au vrut câștiguri rapide, s-au dus cu prețuri de nerefuzat către agricultori (care, apropo, câți citesc contractele comerciale sau plătesc juriști ca să-i ajute?) și i-au prins în plasa lor, ca acum să-i execute. Distribuitorii ăia vechi în piață, cu renume bun, care stau alături de fermieri în mod real, nu joacă murdar. Însă unii agricultori, pe românește, au pus botul la mocangeală și trag ponoasele.

Că tot am adus vorba de mocangeală. Mă tot întreb cum e posibil „să cumperi” tractor de lux de pe internet la juma` preț. Chiar nu te întrebi dacă acel vânzător există? Se pare că nu, iar astfel de țepe sunt la ordinea zilei. La fel, se vând pe internet produse falsificate de protecția plantelor. Culmea, au succes în rândul… exact, al fermierilor.

Acum înțelegeți de ce spun că vine miros de hoit de sub preșul agriculturii? Analizați-vă obiectiv fiecare, înainte să aruncați pumnalul.

Revenind la ordonanța mult disputată, suspendarea datoriilor fermierilor și restul măsurilor așa cum sunt ele puse în actul normativ, cel mai probabil, va afecta întregul sector agricol, incluzând aici nu doar furnizorii, distribuitorii și producătorii de inputuri, ci și fermierii, mai ales pe cei mici și mijlocii.

Decapitalizarea sectorului distribuției de inputuri nu este o soluție, având în vedere că agricultura românească se finanțează într-o proporție covârșitoare prin credit furnizor (peste 1,5 miliarde de euro, spun cifrele). Agricultorul nu prea are acces la alt tip de finanțare.

Ordonanța asta s-ar putea să-i bage în faliment pe furnizorii de inputuri. Și ce dacă, o să spuneți unii. În prezent, situația financiară a agricultorilor e precară. Câți au acces la bănci? Prea puțini. Și dacă distribuitorul de inputuri nu-l mai poate finanța pe fermier, acesta cum, cu ce și de unde își va lua sămânța, îngrășămintele, toate cele necesare câmpului? De pe internet?! Dați-mi voie să râd...

Prin urmare, gândiți global soluțiile, că degeaba omorâți capra vecinului, dacă de pe urma ei mâncați și voi.

Întregul lanț comercial fermier–distribuitor–producător trebuie sprijinit, finanțat și protejat. Cum? Punându-se toate părțile la masa discuțiilor. Ei, vedeți de ce e bună asocierea?

Iar autoritățile să-și facă treaba și să găsească soluții, împreună cu toți cei implicați în problemă.

Mai vreau să zic ceva, care iar îi va supăra pe unii. Citiți, informați-vă, luați-vă informațiile de la specialiști, ascultați și treceți prin filtrul gândirii voastre orice informație. Altfel, veți continua să vă gestionați afacerile după ureche (unii). Și se vede că nu e bine, nicidecum profitabil. Eu, una, m-am săturat de câte inepții văd pe social media, în grupurile de agricultori. E plin internetul de prostii. Găsiți-vă surse de informare care să vă facă performanți și atunci poate nu va mai zice consumatorul de hrană că tot stați cu mâna întinsă la banii publici.

Uniți-vă, stați aproape unii de alții și nu mai căutați chilipiruri, că la final s-ar putea să vă coste, chiar mult.

Faceți, împreună cu autoritățile, cu specialiștii, de pildă, strategii pe apă, irigații, asigurări, riscuri, aduceți-vă aportul la adoptarea unei legislații adecvate vremurilor.

Negocierile pe ordonanța suspendării datoriilor fermierilor s-au finalizat. Rămâne de văzut când și în ce formă va apărea actul normativ în Monitorul Oficial. Până atunci, punctele agreate de toate părțile în urma întâlnirilor de la Ministerul Agriculturii le găsiți aici: Ordonanța suspendării datoriilor și „Creditul fermierului”, în linie dreaptă. 

Închei așa cum o face un fermier ale cărui gânduri sunt prezente în Revista Fermierului, Ștefan Gheorghiță: „În rest, numai de bine”. 

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

CITEȘTE ȘI: Fermierul anului 2024, și *utut, și cu banii luați de propriul stat

Fermierii, mai săraci și discriminați de o legislație șchioapă

Compania Mewi, cea care reprezintă marca Valtra în țara noastră, a organizat demonstrații cu tractorul Valtra S, în cadrul turneului SmartTour 2024. Finlandezii au trimis în Europa două tractoare Valtra S 416, care să facă dovada leadershipului, prin orice loc vor trece. Plecat din Dobrogea, ținutul unde au avut loc primele demonstrații, tractorul Valtra S 416 s-a deplasat de la est spre vest, în fiecare dintre filialele Mewi fiind programate teste în ferme din fiecare județ. În paralel, cu un al doilea tractor au avut loc demonstrații și în ferme din Moldova, organizate de partenerul Mewi, Agritehnica.

Cei de la Valtra dau nume de alint tractoarelor lor. De pildă, seria A este „micuțul gigant”, seria Q este „o fiară dezlănțuită”, seria N este un „cal de povară” ș.a.m.d. Și seria S a primit, cu mândrie, titulatura „The Boss”, adică „Șeful”. Având puteri cuprinse între 280 CP și 420 CP, Seria S este cel mai mare și mai puternic tractor Valtra, promițând cuplu ridicat la turații mici. Motorul AGCO Power de 8,4 l și transmisia CVT asigură reducerea cu 5% a turațiilor și o scădere cu până la 10% a consumului de combustibil, prin comparație cu anteriorul S.

„Clienții așteptau noul model Valtra S, știau că va apărea, pentru că fusese lansat la Agritehchnica 2023”, spune Nader Ahmed, service brand manager Valtra în cadrul companiei Mewi.

Așa cum se așteptau fermierii și antreprenorii din domeniul agricol, la cea mai recentă Serie S, Valtra pune un accent deosebit pe confort, vizibilitate și tehnologie inteligentă. Există mai multe caracteristici noi și îmbunătățiri ce fac diferența la această a șasea generație a seriei S, cum ar fi: un design nou, acces îmbunătățit, o nouă cabină spațioasă, un număr mai mare de faruri (toate, cu leduri) și un grad ridicat de adaptabilitate pentru toate sarcinile. „Sistemul de conducere în ambele direcții de mers, TwinTrac, montat din fabrică, precum și interfața cu utilizatorul SmartTouch au fost întotdeauna caracteristici populare printre utilizatorii tractoarelor din seria S. La noul S se regăsește o serie de upgrade-uri, inclusiv o gamă de opțiuni pentru suspensia punte față și cabină, de acum acestea putând fi echipate și cu cabină Skyview (opțional) și pot fi personalizate prin Valtra Unlimited”, punctează George Tănase, brand manager Valtra la Mewi.

Un Boss demn de tot respectul

La demonstrațiile din țara noastră, desfășurate în luna iulie, în timp ce țara lua foc, tractorul finlandez și-a păstrat cumpătul și a demonstrat că poate lucra în orice condiții, căci a fost o secetă cumplită, pe oriunde a trecut, timp de trei săptămâni.

George Tănase a participat la mai multe dintre aceste demonstrații: „Am fi vrut să fie prezentă mai multă lume, însă campania de recoltat în plină desfășurare a făcut ca numărul participanților să nu fie unul mare. Însă pot spune că poate a fost mai bine așa, pentru că au fost prezenți cei cu adevărat interesați. De la toți participanții s-au auzit doar voci care au lăudat tractorul, considerând că acesta se prezintă extraordinar de bine, are capacitatea de tracțiune conform așteptărilor. Sună bine, merge frumos, adică nu se aude motorul chinuit, turat. În plus, arată foarte bine”.

Motivul pentru care noul Valtra S este un jucător important pe piața tractoarelor ni-l explică brand managerul Valtra la Mewi, George Tănase: „De fapt, sunt două motive: cutia de transmisie a Fendt-ului, de la seria 900, adică celebra transmisie din industrie, la care se adaugă un motor AGCO Power, ceea ce îl plasează în vârf bine de tot, în top 3 tractoare din clasa sa de putere. De altfel, la una dintre demonstrații, clientul a adus, pentru comparație, un Fendt 942 Vario, ambele tractând un Horsch Tiger 4MT. La momentul comparațiilor, toate caracteristicile au fost similare (consum, tracțiune, cuplu motor etc)”.

Noul tractor Valtra S a fost condus de Octavian Vrăbiuță, coordonatorul service-ului de la filiala Stoenești a companiei Mewi, care a reușit să creeze „cele mai bune condiții de demo” în fiecare parcelă. Utilajele atașate au fost Horsch, Tiger MT de 4 metri și Joker RT de 6 și 8 metri.

Nader Ahmed, service brand manager Valtra, cel care se ocupă de acest brand încă din prima zi în care a intrat în portofoliul Mewi (adică de aproape 15 ani), la una dintre demonstrații a condus tractorul Valtra S. „Un Boss care impune respect! La cei 420 CP am lucrat cu un scarificator de 4 metri, la o adâncime de 40 cm și o viteză de 9 km/h la 1.900 rpm. Tractorul mergea constant, după combină, unde pământul era uscat. Un tractor robust, închegat, produs 100% în Finlanda. N-am să reiau caracteristicile tehnice ale acestuia, voi spune doar că pe mine m-a impresionat dotarea modelului Unlimited venit în demo, care avea cam tot ce ți-ai putea imagina: oglinzi telescopice reglabile, scaun ventilat (sau încălzit, dar cine voia așa ceva?!), inclusiv suc în frigider și multe altele”, povestește entuziasmat Nader Ahmed.

Tractorul perfect încă nu s-a realizat

Faptul că tractoarele Valtra din seria S de până acum, adică cele din generațiile trecute, aveau probleme, este una dintre multele știri false care circulă în folclorul colectiv. „A existat, la un moment dat, un lot care a avut o mică problemă la suspensia cabinei, dar asta era acum 5-6 ani. Oricum, problema s-a remediat atunci, iar orice fermier posesor de serie S este mulțumit de tracțiunea acestor tractoare și, în general, de costul deținerii unui astfel de tractor. Sistemul de suspensie al cabinei s-a îmbunătățit, probleme au apărut foarte rar, și acelea au fost minore. În România sunt peste 300 de Valtra S, din seriile anterioare. Cine deține aceste tractoare este mulțumit de ele, sunt tractoare cu o bună tracțiune. Tractorul perfect încă nu s-a realizat. Altfel, noi n-am mai fi avut de lucru. Desigur că se mai defectează. În ceea ce privește service-ul pentru Valtra, este de reținut că, în garanție, se înlocuiește întregul ansamblu, nu doar piesa. Spre exemplu, dacă sunt probleme la diferențialul față cu un pinion sau o bucșă, se înlocuiește întregul ansamblu, iar toate înlocuirile se fac pe cheltuiala producătorului”, precizează Nader Ahmed, service brand manager Valtra în cadrul Mewi.

Haideți să vedem, sub formă de „Știați că…?”, care sunt doar cinci dintre caracteristicile generale ale mărcii finlandeze Valtra.

Așadar, știați că…

1. Tractoarele Valtra se află în topul mondial al tractoarelor, iar alături de Fendt și de Massey Ferguson fac parte din grupul AGCO? Este un tractor nu tocmai ieftin, care arată și se poartă scump.

2. Este rudă apropiată cu Volvo? Dacă Fendt e Mercedesul tractoarelor, Valtra este Volvo-ul tractoarelor. Că tot se fac comparații cu industria auto. Așadar, nu este un tractor din gama de mijloc, ci unul din liga superioară.

3. Este un tractor creat în Finlanda, iar țările nordice sunt locul unde s-a născut designul? Numeroasele premii ce i-au fost atribuite doar de-a lungul ultimilor zece ani vin să confirme că, într-o bună tradiție scandinavă, la acest tractor „forma urmează funcția”. Dacă un produs are însemnul iF Design Award sau reddot winner (sau altele mai puțin cunoscute în domeniul agricol, însă mult apreciate în lumea designului) este clar că avem de-a face cu o piesă de excepție.

4. Sunt considerate cele mai fiabile tractoare de pe piață? Foarte rar apare câte unul în service. Și totuși, de ce se defectează? Pentru că „tractorul perfect încă nu s-a realizat. Altfel, noi n-am mai fi avut de lucru”, după cum spune brand managerul Valtra din cadrul Mewi, Nader Ahmed.

5. Valtra sunt tractoare cu un foarte bun consum de combustibil?

CITEȘTE ȘI: Tânărul inginer agronom, Antoniu Avrămuț, pregătit pentru controlul total al afacerii familiei

Fendt 728 Vario, tractorul care stabilește un nou standard în eficiența consumului de combustibil

Avatar SD, utilajul Horsch conceput special pentru semănatul direct

Mierea nu este doar un răsfăț dulce, ci este, înainte de toate, un aliment cât se poate de sănătos, cu proprietăți curative, cunoscute din cele mai vechi timpuri. Chiar dacă românii nu se situează în topul marilor consumatori de miere, sunt plasați în Top 3 producători de miere la nivelul Uniunii Europene, cu 2,3 milioane de familii de albine și o cantitate anuală de miere de aproape 30.000 de tone. Consumul intern de miere este și el în creștere, ajungând în 2023 la 1,2 kg pe cap de locuitor, mult prea puțin însă în comparație cu nivelul producției.

La nivel european, România a devenit nu doar un producător important de miere, ci și un exportator de luat în seamă, având în vedere că mai mult de jumătate din mierea produsă pleacă spre piețele externe. Ceea ce e mai greu de înțeles este faptul că România a devenit și un importator important. „Am solicitat ministrului Agriculturii să nu mai permită importurile. Am fost primii în Europa, în 2018, la producția de miere, iar ministrul Agriculturii de la acea vreme a făcut mare propagandă sectorului apicol. Dar uităm repede… Știți, miniștrii sunt vremelnici, pe când apicultura este veșnică. Albina vine de milenii și noi avem obligația să o protejăm. Suntem o țară care asigură autosuficiența pentru consum și exportăm jumătate din mierea produsă, dar, în mod ciudat, anual, importăm 4.000 – 5.000 de tone, adică aproape jumătate din mierea pe care o consumăm pe piața internă, or, acest lucru nu se justifică. Ar fi mare lucru ca acest produs natural să poată fi consumat aici, de copiii noștri. Avem Programul „Mierea în școli”, care nu funcționează nici după 17 ani de când a fost lansat. În schimb, importăm miere din Ucraina sau China de o calitate îndoielnică”, ne spune Ioan Fetea, președintele Asociației Crescătorilor de Albine (ACA) din România.

Mierea de import vine la pachet cu două mari probleme: calitatea și prețul, adică ieftină și de proastă calitate. Calitatea se răsfrânge asupra consumului, pe când prețul pune în dificultate apicultorul român. Ioan Fetea nu își explică cum se poate produce un kilogram de miere cu numai 6 lei (preț de piață). „Apicultorii vor renunța, pentru că nu-ți permiți la ora aceasta să produci la asemenea prețuri. Prețurile de producție au crescut cu 30 – 40% . Kilogramul de miere din România ne costă 13 – 14 lei. Mierea din Ucraina sau din China vine la 6 lei. Păi cum să mă lupt eu, apicultor român, cu un preț de dumping? N-am cum să supraviețuiesc!”

Legislație permisivă cu importurile

Este aproape de domeniul evidenței faptul că nu poți să produci ieftin și să ai pretenția că produsul tău este 100% miere naturală. Ei bine, din acest moment, intră în scenă mierea contrafăcută. Se pare că „specialiștii” în falsificarea mierii aproape au atins perfecțiunea. Pseudomierea lor se apropie periculos de mult de gustul și consistența mierii adevărate.

Semnalul de alarmă este tras de Teodora Colțea, șef laborator în cadrul Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură: „Din păcate, în ultima vreme, falsificările sunt atât de bine făcute, încât câteodată este aproape imposibil să detectăm dacă mierea respectivă are adaosuri de falsificare. Cel mai indicat și mai sigur este examenul de laborator, care poate identifica agenții de falsificare ai mierii respective. Pot fi unele modificări organoleptice, dar uneori aceste însușiri organoleptice ale mierii nu sunt afectate de falsificarea respectivă și atunci este foarte greu să-ți dai seama dacă mierea a fost falsificată sau nu”.

Se pare că analiza mierii de import este rezolvarea problemei. În România, singurele laboratoare care contează sunt cele ale Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor. Dar, atât timp cât planul și bugetul permit analiza unei legături de pătrunjel pe lună, e greu de crezut că acele 4.000 – 5.000 de tone de miere de import au fost luate cu adevărat în serios de autoritățile abilitate.

Roxana Spulber, directorul Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură (ICDA), este de părere că totul pleacă de la legislație: „Cred că avem o problemă cu legislația care este destul de permisivă în ceea ce privește importurile. Autoritățile încearcă să-și facă treaba, dar personalul este insuficient pentru câtă miere se importă. Vorbim despre miere suspectată de falsificare și asta nu o putem stabili noi doar văzând-o pe rafturile magazinelor. Cel mai mult are de pierdut consumatorul, care poate că se bucură de prețul mic al mierii. De fapt, acesta ar trebui să fie primul semnal de alarmă. Nu se poate produce miere de calitate la 6 sau 8 lei/kg. Noi, ca institut, putem face analiza în laboratoarele noastre și chiar am semnalat ANSVSA atunci când am depistat miere contrafăcută, dar nu este atributul nostru, noi suntem un laborator privat. Este o chestiune reglementată de legislația în vigoare. Pe de altă parte, este o problemă și cu hipermarketurile care acceptă la raft produse pentru care nu au documente care să ateste calitatea în mod specific, or, această atestare trebuie să vină de la un laborator autorizat. Nu trebuie acceptate buletinele de analiză de import, care vin odată cu mierea. Evident, ele vor certifica o miere de calitate, deși nu este chiar așa. Ar trebui autorizat un laborator terț, un laborator neutru, să facă aceste analize”.

Miere care nu s-a întâlnit cu albina

Analiza timidă a mierii de import este o problemă care ține și de finanțarea precară, este de părere Ioan Fetea, președintele ACA. Mai mult, etichetarea mierii pare că mai degrabă maschează deficiențele de calitate decât să le scoată în evidență. „Lipsesc fondurile pentru a dezvolta laboratoare performante, așa cum au țările din Asia. Se pare că nu există interes pentru a finanța astfel de laboratoare, interesul este unul economic și atât. Pe de altă parte, etichetarea ar trebui să fie foarte simplă și să evidențieze clar țara de origine și sortimentul de miere. Abia acum s-a trezit Uniunea Europeană să recunoască, rușinos, faptul că sistemul de etichetare nu este eficient și 50% din mierea importată este adulterată. Este inacceptabil ca Uniunea Europeană să nu găsească soluții să verifice calitatea mierii. Într-un borcan, ne trezim cu amestecuri de miere care provin din cinci sau șase țări. Consumatorul nu mai știe ce consumă și își pierde încrederea”, arată Ioan Fetea.

Așa cum există lapte care nu a văzut vaca, este perfect posibil să găsim și miere care nu s-a întâlnit cu albina. Supoziția este confirmată de Roxana Spulber, directorul ICDA. „Este posibil să ne punem această întrebare și să fie foarte înțeleaptă. Este o problemă, dar nu putem vorbi despre calitatea unui produs, dacă nu l-am analizat. Mierea din China, suspectăm că este falsificastă cu un sirop de orez. Probabil că această miere, provenită din China, are un traseu atât de sinuos, încât se pierde originea mierii și o identificăm ca fiind miere produsă în UE, dar la origine ar putea fi din China”, afirmă Roxana Spulber.

Nu doar mierea de import are probleme de calitate. Avem și noi „magicienii” noștri, care transformă miraculos zahărul în miere. Cel mai des se apelează la siropul de zahăr,  invertit artificial, care imită destul de bine mierea de salcâm, însă se folosește cu succes și glucoza industrială, care fie se adaugă în miere pentru a-i spori cantitatea, fie este consumată direct de albină din hrana preparată de apicultor.

Un lucru însă este cert, fără o analiză de laborator riguroasă pentru fiecare lot de miere care ajunge în țară și mai apoi pe raft, calitatea va fi mereu un motiv de suspiciune. Și, apropo de importuri, atât timp cât nu se aplică taxe pentru mierea venită din spațiul extracomunitar, apicultorul român riscă falimentul. Ambele măsuri țin de „voința” statului român. Oare ce-l împiedică să le impună?