În perioada 2023–2025 s-au desfășurat două sesiuni de depunere a proiectelor pe schema de ajutor de stat pentru sprijinirea investițiilor în noi capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile destinate autoconsumului în sectorul agricol și industria alimentară. De acest sprijin pot beneficia întreprinderile din agricultură și industria alimentară, precum și organizațiile de îmbunătățiri funciare, pentru realizarea de capacități de producție (cu sau fără stocare) din surse solare sau eoliene, destinate consumului propriu. Finanțarea schemei este asigurată din Fondul pentru modernizare, gestionat de Ministerul Energiei, în timp ce Ministerul Agriculturii, prin AFIR, este administratorul schemei de ajutor de stat.

În cele două sesiuni de depunere desfășurate în perioada 2023–2025, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a primit 2.377 de proiecte cu o valoare totală de aproape 490 milioane de euro. Până în prezent, au fost semnate 583 de contracte de finanțare aferente primei sesiuni, cu o valoare cumulată de 110,5 milioane de euro, iar patru proiecte au fost deja finalizate.

Procesul de evaluare pentru a doua sesiune este în curs de finalizare, fiind deja analizate 910 cereri de finanțare în valoare de 92,4 milioane de euro. „Susținem fermierii și procesatorii români să devină independenți energetic și competitivi prin investiții în surse regenerabile. Este un pas esențial pentru modernizarea fermelor și reducerea costurilor de producție, mai ales într-un context climatic și economic tot mai dificil”, a declarat Florin Barbu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În agricultura ultimilor ani, provocările nu au fost deloc puține și nici ușor de trecut peste ele. De la seceta cruntă care a dus la pierderi chiar și de sută la sută în unele zone, până la prețurile mici la produsele agricole, presiunea importurilor din Ucraina și lipsa unei legislații stabile, fărâmițarea terenurilor agricole, accesul limitat la credite, schimbările climatice, sunt doar câteva dintre greutățile cu care se confruntă fermierii. În discuția cu președintele Alcedo, Gabriela Rizescu, am dezbătut problemele, dar și soluțiile.

Reporter: Pentru început, care sunt provocările pentru agricultură?

Gabriela Rizescu: Provocările au fost și sunt multiple. Provocări în ce priveşte clima, că tot povestim de schimbări climatice, dar le şi trăim, şi le trăim la nivel de fermă, vremea extremă limitând producţia agricolă. În acelaşi timp, am avut provocări venite din partea politicilor agricole, pentru că trebuie să ne încadrăm în anumite practici, iar aceste practici clar şi ele limitează libertatea de a alege la nivel de fermă, iar Politica Agricolă Comună a venit cu un impact, cel puţin pentru fermierii din România, şi în continuare are efecte, de aceea fermierii trebuie să fie foarte bine organizaţi şi să fie prezenţi prin asociaţiile de fermieri la „firul ierbii”, cum se spune, pentru a şti ceea ce-i aşteaptă, dar şi pentru a negocia astfel încât lucrurile să se plieze pe specificul agriculturii din țara noastră. Apoi, preţurile produselor agricole, pentru că nu vindem doar în România şi ne facem aici singuri preţul, e clar că suntem într-o piaţă internaţională unde preţurile sunt dictate de cerere şi ofertă, mai puţin anul trecut. Da, avem stocuri în scădere la nivel mondial pentru majoritatea produselor agricole care ne interesează pe noi în România, însă nu vedem şi o apreciere a preţurilor. E clar că schimbările climatice îşi pun amprenta la nivel global prin reducerea stocurilor de produse agricole, cel puţin pe anumite categorii de produse.

„Nu putem să stăm pe loc, trebuie să ne adaptăm. Doar aşa putem merge înainte.”

Așadar, vorbim de provocări multiple pe care un fermier aici, în România, trebuie să le înfrunte şi trebuie să ştie cum să navigheze printre ele. Ce ne dă o rază de speranţă şi de optimism este că, spre deosebire de anul trecut la ora asta, câmpul arată bine. Vedem că a plouat în multe zone ale ţării, sperăm să se refacă şi rezerva de apă, pentru că, atunci când vorbim de un sol bine aprovizionat cu apă, avem şi noi speranţe că vom trece provocările climatice din timpul sezonului mai uşor.

Însă, nu doar rezerva de apă este importantă, ci trebuie să ne adaptăm tehnologia pentru vremurile pe care le trăim. A ajuns un subiect pe buzele tuturor sintagma de „agricultură conservativă, regenerativă”, noi povestim deja de 4-5 ani despre acest lucru, am anticipat un pic acest trend. Fermierii trebuie să înțeleagă că nu putem să stăm pe loc şi că trebuie să ne adaptăm. Doar aşa putem merge înainte. Prin urmare avem provocări multiple, dar sperăm că fermierii sunt tot timpul rezilienţi şi pregătiţi să facă faţă.

„Susțin o perioadă lungă a contractului de arendă, tocmai pentru a da fermierilor posibilitatea să-şi recupereze investiţia.”

Reporter: Apa a devenit o mare problemă, mai bine zis lipsa ei. Tot vorbim de reabilitarea infrastructurii de irigaţii, dar nu toţi fermierii au posibilitatea să irige...

Gabriela Rizescu: Aşa este, şi aici cred că ar trebui să ne uităm şi la partea de legislaţie, care nu prea a favorizat investiţiile la nivel de fermă, în sensul că nu avem încă acea Lege a arendei. De ce? O spun ca şi cum eu aş fi acolo, adică trebuie să te pui şi în papucii celui despre care vorbeşti. Te-ai duce să investeşti într-un loc unde tu nu ai garanţia că-ţi recuperezi investiţia? Îţi trebuie o perioadă suficient de mare în care tu să poţi să-ţi recuperezi investiţia. Arenda se discută acum de 7 ani, dar părerea mea este că, pentru că avem schimbările climatice, în ultimii 5 ani noi vorbim de 3 ani şi jumătate care au fost grei, şi unu şi jumătate în bine şi spre normal. Înainte, până în 2020 când am fost cel mai rău loviţi de secetă, aveai din 5 ani 3 jumătate buni şi unu jumătate secetos, deci aveai timp să-ţi recuperezi o investiţie dacă într-un an erai lovit de fenomene extreme. Acum, procentul de ani complicaţi din punct de vedere agricol este mult mai mare, şi atunci îţi trebuie o perioadă chiar mai lungă de 7 ani în care să poţi să-ţi recuperezi investiţia. În 10 ani, 12 ani.

Reporter: Avem acum ani slabi productiv, grei pentru agricultură, unul după altul.

Gabriela Rizescu: Da, de aceea susțin o perioadă mult mai lungă a contractului de arendă, tocmai pentru a da fermierilor posibilitatea să-şi recupereze investiţia. Şi atunci te duci cu altă încredere şi să-ţi faci un credit la bancă, şi să-ţi faci o investiţie, inclusiv noi, toţi ceilalţi care deservim agricultura avem un confort când mergem să fim alături de fermieri. Toţi ne dorim să avem fermieri stabili din punct de vedere suprafaţă, din punct de vedere investiţii, din punct de vedere adaptabilitate la ceea ce-ţi oferă vremea sau chiar şi Politica Agricolă Comună, pentru că şi ea vine cu provocări. Atâta timp cât noi avem fermieri care vor face faţă acestor cerinţe şi provocări, cu siguranţă susţinem fermierii în a-şi clarifica inclusiv aspecte de genul Legii arendei şi negocieri la Bruxelles.

Trecerea către o agricultură conservativă ar trebui stimulată

Reporter: Amânarea datoriilor fermierilor către furnizori sau bănci, în ce măsură influențează businessul? Sunt fermieri care au acumulate datorii şi din 2023, şi din 2024, poate chiar unele şi de prin 2022.

Gabriela Rizescu: Realitatea în piaţă ne arată că acolo unde un fermier are o provocare într-un an, cu siguranţă s-au găsit resurse în a-l continua, furnizorii de inputuri au găsit resurse pentru a-l susţine ca afacerea agricolă să continue şi în anii viitori. Părerea mea este că prin înţelegerile între părţi, în privat, s-a putut negocia şi depăşi inclusiv astfel de momente. E clar că o astfel de intervenţie nu e niciodată binevenită, este clar că o astfel de intervenţie dereglează procesul natural al pieţei, piaţa în sine reglează. Nimeni nu-şi doreşte să piardă clienţi pentru că au avut un an mai complicat din punct de vedere agricol, tot timpul suntem acolo să-i susţinem inclusiv tehnologic, nu numai prin produsele pe care le punem la dispoziţie, dar şi tehnologic, astfel încât să poată să depăşească momentele respective. Din păcate, vorbim de o suprafaţă mult mai mare, de nişte ani consecutivi care au fost cu probleme în agricultură, şi aici revin la faptul că toată lumea, de la noi, fermieri, autorităţi, toţi trebuie să ne adaptăm. Cred că ar fi bine inclusiv pentru ce înseamnă fonduri şi bani care să vină la fermieri de acum încolo pe PAC, să se stimuleze irigaţiile, să se stimuleze schimbul de utilaje, astfel încât trecerea către o agricultură conservativă sau regenerativă să fie mult mai uşor făcută.

Vorbim totuşi de nişte fermieri care au un business pe care doresc să-l continue, adică au înţeles clar că trebuie să se adapteze. Vă spun, realitatea bate ceea ce povestim noi, ce ne planificăm noi. Planurile pe care le facem până la urmă trebuie să fie corelate cu ceea ce se întâmplă în câmp. Noi vedem deja că fermierul astăzi şi-a adaptat partea de achiziţii. Cum? Nu mai cumpără totul de la început, cumpără pas cu pas. Cumpără în funcţie de necesar, dacă ai plante în câmp normal că ai şi pe ce să aplici şi normal că vei cumpăra. Deci, vedem o adaptare. Dacă plantele au murit, pentru că să mai consumi îngrăşămintele? Şi aşa mai departe. De aici, din păcate, este şi un trend: fără îngrăşăminte. Dacă nu ai plante, normal că nu dai. Dar dacă ai pe ce să dai şi pe ce culturi, e clar că faci diferenţa. Că de aia de când s-a inventat azotul şi dăm hrană plantelor trăim în altă epocă, că altfel am fi fost probabil toţi în câmp la ora asta să facem fertilizare ca pe la 1900.

Fermierii se adaptează. Ăsta e un lucru bun, pentru că sunt conştienţi, pentru că sunt nevoiţi şi vrei, nu vrei, trebuie să ai un business pe care să-l duci mai departe.

„Fermierii din România trebuie să producă în nişte condiţii date şi scrise ca la manual, or, restul planetei nu lucrează după condiţiile de la manual.”

Reporter: În condițiile de azi, mai poate fermierul să-și facă o planificare, o strategie pe întregul an agricol?

Gabriela Rizescu: Este foarte important ca fiecare să-şi gospodărească bine activitatea la nivel de fermă. E clar că toată lumea pleacă din start cu ideea de a continua businessul şi de ce plante să trateze în câmp, pentru că de fapt în ultimii ani cam asta a fost problema pentru mare parte din suprafaţa din sud şi est a României. Din punct de vedere planificare, e clar că nu poţi să cumperi tot timpul „acum vreau”. S-ar putea din punct de vedere logistic să nu se poată întâmpla, e ca şi cum toţi vrem să cumpărăm de Crăciun, magazinele sunt pline şi ne plângem de cozi sau că nu mai găsim ce vrem. Trebuie un pic de planificare.

În general, furnizorii şi noi suntem deja pregătiţi pentru sezonul agricol de primăvară care urmează, e clar că avem marfa pe stoc, sfatul meu este ca fiecare dintre fermieri să-şi ia undeva la 60-65% din ceea ce are nevoie. De ce? Dacă ai nevoie de tratament te-ai dus, ai intrat, ai făcut tratamentul şi în secunda doi ai dat şi comandă, şi până-ţi vine comanda ai cu ce să începi treaba în câmp, să nu stai să aştepţi până în ultima clipă, că „eu iau numai ce e necesar când am nevoie”. V-am spus, din punct de vedere logistic trebuie un pic de organizare şi eu cred că fermierii au înţeles acest aspect. E nevoie de o bună planificare, fără să iei pentru tot sezonul şi 110% în plus, că nu ştiu ce discount sau promoţie ţi s-au oferit acum. Nu. Ia-ţi raţional, informat, pe ce ştii că ai la ora aceasta culturi în câmp, poţi să-ţi pui un 60% deja o comandă fermă şi cu o livrare pe termene, ca toată lumea să poată să lucreze organizat.

Green Deal, bumerang pentru fermierii și consumatorii europeni

Reporter: În ultimii ani constatăm că dispar foarte multe produse de protecţie a plantelor, fără a exista un înlocuitor care să aibă măcar acelaşi efect, dacă nu cumva unul mai bun. Cum vă afectează businessul obiectivele prevăzute în strategia UE Green Deal?

Gabriela Rizescu: Toată strategia asta de ce vom face până în 2050, cum vom face, ce vom înjumătăţi, ce vom lichida şi aşa mai departe, a fost gândită după părerea mea până în anul 2022, când în Europa era o altă situaţie economică şi o altă Politică Agricolă Comună. Ei bine, realitatea de atunci nu mai este realitatea de acum. Vorbim în primul rând de o adaptare de viziune pe care trebuie să o avem pe această Politică agricolă. N-a spus nimeni că nu doreşte să respire aer curat şi să nu mai poluăm, da, trebuie să ne îndreptăm către practici agricole la nivel de fermă care da, să respecte aceste principii. Vreau să vă spun că din zece ferme pe care le-am auditat în cadrul programului de carbon, a ţinut şi de condiţiile climatice, una sau două au putut să îngroape carbon, adică au fost din punct de vedre amprentă de carbon au redus-o.

„Politica Agricolă Comună trebuie gândită în aşa fel încât să nu ne tăiem singuri craca de sub picioare. Dacă am scos un produs de uz esenţial, trebuie să avem un înlocuitor în secunda doi.”

E clar că şi noi în agricultură trebuie să ne adaptăm. Să vedem ce s-a întâmplat real. Planul din 2022 cu să reducem îngrăşămintele s-a făcut. Între timp consumul a scăzut mai mult decât au planificat cei de la Bruxelles. De ce? O dată din cauza schimbărilor climatice, a corelat de la sine. Dacă tu n-ai plantele pe care să aplici îngrăşăminte, mai dai? Nu mai dai, că faci gaură în buzunar! Deci e clar că nevoia te-a învăţat să reduci fără să vină cineva să spună să faci așa. Planurile sunt făcute şablon acolo, sau gândite într-un fel, dar e clar că în realitate natura te mai educă şi ea. Pe parte de fertilizare, noi deja am redus consumul, şi l-am redus şi pentru că în clipa de faţă nu mai importăm gaz rusesc şi nu mai producem atât de mult în Europa, deci pe termen scurt noi suferim cu toţii până o să găsim alternative energetice, astfel încât să ne producem şi partea de azot în Europa. O să vedem cum o să fie, nu ştiu să vă spun care vor fi soluţiile.

Pe parte de produse de protecţie a plantelor, părerea mea este că avem o politică gândită până în 2022, care nu se mai pupă cu ce avem acum ca realitate. Şi, dacă nu învăţăm unde am greşit şi unde am construit greşit politica respectivă, cu siguranţă vom avea probleme şi pe viitor. Şi consumul, dacă am redus consumul de îngrăşăminte, şi consumul de produse de protecţie a plantelor, cel puţin pentru România în aceşti ultimi doi-trei ani, pentru că el este corelat cu existenţa sau nu a plantelor în câmp. Revenind, noi, România, nu consumăm atât de mult, statistic, chiar dacă am fi avut un an agronomic nemaipomenit, noi nu consumăm la nivelul la care se consumă în agricultura intensivă pe care o practică spre exemplu Olanda sau alte ţări UE. Olanda este top în ceea ce priveşte consumul de produse pentru protecția plantelor, dar au şi alt tip de agricultură, nu comparăm un câmp de cereale cu o seră unde creştem intensiv legumele.

Pe suprafață, România, azi, consumă printre cele mai mici cantități de substanțe active. Suntem la coada clasamentului. Deci, ce să mai reducem, că nu prea mai avem ce. Vedem din practică că neavând plantele, n-am mai dat. Deci, s-a mai redus şi de acolo.

De asemenea, în momentul în care noi reducem fără să ne gândim că nu punem nimic în loc, este ca şi la medicamente. Dacă eu mâine scot un medicament fără de care nu se poate merge mai departe în viaţa oamenilor şi nu-l înlocuiesc, nu-i dau o soluţie viabilă în piaţă, e clar că fac mai mult rău decât bine. La fel este şi la pesticide, ai nişte produse de uz esenţial, pe care dacă nu le ai nu poţi să produci. Pentru că scoţi o verigă tehnologică importantă şi nu vii cu nimic în loc. De asta spun. Se dau foarte multe derogări în perioada asta, pentru că am scos, dar n-am venit cu nimic în loc, şi se dau derogări de ani de zile. E clar că trebuie să avem noi o modificare de optică şi de strategie în ceea ce priveşte retragerea acestor produse, astfel încât să nu ne facem rău tot nouă, pe termen lung. Noi astăzi în Europa suntem mai catolici decât Papa. Nu e rău, e foarte bine, pentru că mâncăm o mâncare curată, monitorizăm şi aşa mai departe. Dar, pe de altă parte piaţa şi producătorii din România sunt supuşi unei presiuni, pentru că ei trebuie să producă în nişte condiţii date şi scrise ca la manual, or, restul planetei nu lucrează după condiţiile de la manual. Şi atunci avem probleme pe preţ, e clar că tu când produci în anumite standarde nu mai este acelaşi lucru ca şi când produci pe alte continente cu substanţe active care sunt şi mai ieftine şi aici sunt scoase de mult timp.

Politica Agricolă Comună trebuie gândită în aşa fel încât să nu ne tăiem singuri craca de sub picioare. Asta înseamnă că, dacă am scos un produs de uz esenţial, exact cum l-aş denumi, trebuie să avem un înlocuitor în secunda doi. Altfel, vom avea tot noi probleme.

În afară de asta, criteriile pe care le avem astăzi sunt atât de triste şi de draconice, încât vedem că se scot, se scot, nu se vine cu nimic în plus, ba mai mult, suntem într-o situaţie în care firmele de cercetare- dezvoltare, cei care vin cu inovaţia, nu mai vine nimeni în Europa. Deci inovaţia în segmentul produselor de protecţie a plantelor nu mai vine prima dată în Europa. Deci noi ne-am îndepărtat furnizorii de inovaţie, de piaţa agricolă europeană. Ei se duc pe alte continente, unde criteriile sunt adaptate cu realitatea de fapt pe care o trăim, şi se duc acolo, deci tot ce înseamnă avantaj tehnologic pentru Europa s-a cam pierdut. Trebuie să ne gândim cum facem să lăsăm totuşi nişte porţi deschise tehnologiei, altfel suntem cu toţii într-o piaţă în care lucrăm cu aceleaşi trei substanţe active, aspirină, paracetamol şi mai ştiu eu ce apă, şi nu mai avem rotaţie a substanţelor active, deci vom crea rezistenţă a patogenilor, a insectelor. Vom fi şi suntem deja limitaţi în soluţiile pe care le avem la dispoziţie pentru a merge în piaţă la fermier. Şi ne întrebăm de ce nu putem să combatem nu ştiu ce dăunător. Păi, nu mai putem să-l combatem pentru că nu mai avem la dispoziţie aceleaşi unelte pe care un fermier în Brazilia, America de Nord sau Australia, le are. Noi nu le mai avem la dispoziţie. Ei le au şi la nişte costuri pe care le ştim, noi aici nu le avem. Şi ne lovim apoi de situaţii în care dăunătorul mănâncă bobul de porumb sau de grâu, vine apoi un pic de umiditate, ploaie, s-au dezvoltat ciupercile şi în loc să avem o hrană sănătoasă, pentru că am fi avut cu ce s-o tratăm şi să nu ajungem în situaţia asta, cu riscuri mult mai mici pentru sănătate, ajungem să avem micotoxine, care sunt mult mai periculoase.

Trebuie să avem o politică astfel încât să nu se întoarcă bumerang tot împotriva noastră.

Reporter: Produsele biologice sunt o soluţie?

Gabriela Rizescu: Produsele biologice sunt o soluţie pentru spaţii protejate, acolo unde poţi să controlezi foarte bine condiţiile de aplicare. Dar pentru spaţii largi, deschise, cu provocări climatice pe care le vedem cât de complicate sunt, nu sunt o soluţie. Ca să ne înţelegem: în anii ’70, acest subiect a fost intens dezbătut, şi se spunea: acum facem produse biologice, tratăm şi o să facem numai cu produse biologice. Vreau să spun că pe la final de ’70 şi chiar ’80, industria chimică a bubuit, pentru că nu poţi să controlezi pe biologic suprafeţe întinse.

Pe de altă parte, v-am spus, trebuie să fie o împletire de soluţii. O parte din soluţiile biologice, aici vorbesc de fertilizanţi biologici, biostimulatori şi aşa mai departe, funcţionează. Dar pe partea de control al bolilor, dăunătorilor şi buruienilor e mai complicat. Este exact ca şi cum am spune: acum curentăm buruienile. Da, cu laser sau câmp electric le faci incandescente, la pârleşti şi s-au dus. Dar cât timp stai tu acolo? Care este viteza când trece un tractor care erbicidează şi care este viteza când trece o chestie care pârleşte buruiana? Deci nu ai acelaşi randament. Da, avem hrană mai curată, nu mai băgăm atâtea produse chimice, dar în acelaşi timp avem şi un consum economic mult mai mare, costurile sunt mult mai mari. Suntem pregătiţi să plătim?

Încă o dată, trebuie să avem un mix de soluţii. Trebuie să avem şi spaţiu lăsat pentru biodiversitate, într-adevăr trebuie să respectăm şi să dăm responsabil când aplicăm produse de protecţie a plantelor, fără să cauzăm probleme mediului, e foarte corect, pentru că nimeni nu-şi doreşte să fie afectat de poluare, e clar că trebuie să regândim un pic partea asta de fertilizare spre exemplu, pentru că cel puţin azotul este cel care este responsabil de emisiile de gaze cu efect de seră şi atunci trebuie să-ţi faci analizele de sol, în baza analizelor de sol şi a cartogramelor ştii cam ce ai de utilizat şi utilizezi eficient, te duci frumos şi iei un azot care este tratat cu inhibitori, pentru că se degajă un pic mai lent şi atunci planta apucă să mănânce azotul respectiv, te duci şi faci fertilizare starter, te duci la condiţionatorii de sol, amelioratorii de sol, te duci la fertilizare foliară, sunt n-şpe mii de verigi pe care trebuie să ţi le însuşeşti în tehnologie. Nu e simplu, dar nu e nici complicat. Le fac alţii, în alte zone. Fertilizarea se face şi pe etape, şi gândit. Şi gânditul ăsta se face cu analize de sol, cu îngrăşăminte starter acolo lângă sămânţă, să nu mai umble sămânţa când e cald şi secetă după găsit de hrană, sunt multe lucruri de luat în calcul.

Apropo de partea de produse existente în piaţă astăzi, vedem o diversitate de soluţii, este foarte important să ne alegem produsele din surse pe care le cunoaştem şi care bineînţeles că răspund de calitatea produselor pe care le oferă. Ştim că am avut o piaţă invadată de produse contrafăcute. De asemenea, avem tot felul de preţuri în piaţă, şi mai mici, şi mai mari, e clar că un preţ mai mare include o tehnologie din punctul de vedere al formulării mult mai sofisticată şi eu dau exemplu partea de măcinare, pentru că şi noi în Alchimex suntem foarte atenţi la ceea ce înseamnă calitatea formulării. Una e să ai o particulă superfină şi alta e să ai un bolovan. Pune un bolovan pe o frunză şi să vedem dacă îţi acoperă uniform şi-ţi protejează frunza, şi pune o particulă fină, pudră, într-o soluţie excelentă, care deschide stomatele şi se duce direct la plantă, acolo unde este nevoie.

Sunt diferenţe în formulare, de acolo vin şi diferenţele de preţuri. E foarte important să se aleagă sursele consacrate, clasice, pentru că se vine în spate cu tot ce înseamnă ştiinţă din punct de vedere calitate a produselor.

Reporter: Pe OLX găsim o vastă ofertă de produse pentru protecția plantelor...

Gabriela Rizescu: Așa este, din păcate. Ne-am confruntat și noi cu acest fenomen al contrafacerilor, produse care erau vândute pe OLX, ne-au semnalat fermierii. Am căutat și, înainte de toate, poza produselor nu era ce trebuie. Am primit în laborator la analiză produsele respective şi clar, nu au nicio legătură cu ceea ce este scris pe etichetă. Am găsit apă, aracet, colorant, făină... Atractivitatea ofertelor de pe site-uri gen OLX trebuie să fie un mare semn de întrebare pentru cei care achiziţionează. Cu siguranță că acolo nu e ce trebuie să fie.

Noi, ca furnizori de produse de protecţie a plantelor respectăm o legislaţie, de la partea de depozitare până la partea de transport, până la partea de documente care să-ţi însoţească marfa, facturi etc. Toate astea trebuie să ajungă la nivel de fermă, pentru că tu dacă ai scos banii şi i-ai dat unuia de pe OLX care ţi-a dat un produs, şi produsul ăla nu este bun, ce faci? Prinde orbu, scoate-i ochii, să vedem dacă mai poţi.

Din păcate, există în continuare cumpărători, deci există o piaţă şi trebuie să facem partea asta de avertizare, că nu tot ce se vede pe online sau se aude în piaţă că-ţi găseşti un preţ mai bun, este şi asociat cu ceea ce înseamnă un produs de protecţie a plantelor de calitate. N-are nicio legătură.

Adaptare la ce oferă realitatea în care trăim

Reporter: Alcedo susține agricultura conservativă și prin programul „MY ALCEDO CARBON”. Cum merge?

Gabriela Rizescu: „MY ALCEDO CARBON” este un program care îţi arată care ar fi opţiunile pe care poţi să le ai atunci când vrei să produci sustenabil şi responsabil. În primul rând porneşti de la ceea ce ai. E ca o oglindă. Ce ai făcut până acum? Asta. Ai făcut foarte bine asta şi asta şi mai ai de îmbunătăţit două-trei aspecte. Asta face programul „MY ALCEDO CARBON”. Sunt foarte mulţi cei care spun: eu deja fac trei din cele cinci practici – dau un exemplu – ar trebui să fiu bine. Ar trebui, dar nu eşti, pentru că oglinda ţi-a arătat, în faţă eşti coafat dar la spate poate nu. Ţi-a arătat şi ce-i pe partea cealaltă. Este un program care pregăteşte fermierii pentru ceea ce urmează.

Reporter: Sunt pregătiţi fermierii pentru acest program?

Gabriela Rizescu: Vom vrea sau nu vom vrea să facem audit de carbon, el va veni peste noi, în sensul că eu nu cred că Europa va renunţa la această politică de carbon. Ea trebuie corelată cu realitatea, da, trebuie să se întâmple. Şi încă o dată, principiul este foarte simplu: poluatorul plăteşte. Atâta timp cât poluezi şi la avion vei da o taxă, la îngrăşămintele care-ţi vin din ţări unde emisiile de carbon sunt mai mari, şi acolo se va pune o taxă, se ajunge la nivel de fermă, se evaluează activitatea din punct de vedere amprentă de carbon – gaze cu efect de seră, şi s-ar putea ca şi creditul să-ţi fie dat în funcţie de cum eşti tu din punct de vedere responsabilitate, sustenabilitate şi aşa mai departe, s-ar putea chiar autorităţile să vină şi să-ţi spună: tu eşti un poluator şi ca urmare trebuie să plăteşti.

Noi, în clipa de faţă, venim cu această oglindă unde fermierul vede care este amprenta de carbon şi ce anume cauzează o amprentă crescută sau una scăzută şi poate învaţă ce trebuie să facă mai bine, şi de acolo ştie mai departe, în momentul în care va veni legislaţia pe carbon, căci ea va veni, deci vrem sau nu vrem.

Fermierii trebuie să fie prezenţi prin asociaţiile de fermieri acolo, la firul ierbii, unde se discută politicile, strategiile. Că-i politică agricolă, că-i politică de carbon, ele sunt conectate. Cu cât ştii mai din timp, cu atât te pregăteşti, îţi faci vara sanie pentru iarnă. Noi nu prea ne-am făcut temele în 2023, când am aflat că a intrat în vigoare noua politică agricolă şi că 10% din suprafaţa fermei trebuie s-o lăsăm 5% culturi proteice şi 5% pământ nelucrat. Noi, în 2022 ne-am făcut investiţiile pe nişte preţuri nemaipomenite la produsele agricole, pe o situaţie. De asta spun, şi politica europeană vine şi influenţează bunul mers la nivel de fermă. Cu cât eşti mai din timp acolo ca să înţelegi care e direcţia sau strategia, cu atât tu ştii ca fermier în România cum să te pregăteşti. Noi asta facem. Suntem cu ochii pe ceea ce se întâmplă în Europa, am venit cu acest program tocmai pentru a pregăti lumea, pentru momentul în care legislaţia va deveni obligatorie.

Reporter: Ne-am apropiat de final, cum priviți anul 2025?

Gabriela Rizescu: Suntem de felul nostru optimişti, nu putem să fim altfel. N-am fi oameni şi n-am fi în business dacă n-am fi optimişti.

E important să ne facem temele, să fim în piaţă cu ofertele de care au nevoie fermierii. Poate nu toate or să fie uşor de înţeles de la început, dar să ştiţi că atunci când gândim nişte oferte, le gândim tocmai în ideea că nu poţi să stai în două substanţe active spre exemplu, pentru că-ţi creezi probleme, poate anul acesta eşti bine, dar îţi creezi probleme chiar şi anul ăsta dacă e un an mai complicat din punct de vedere provocări climatice, s-ar putea să nu reuşeşti să rezolvi alternând doar două substanţe active. Îţi trebuie diversitate, produse care să lucreze fix la nevoile fermei tale, îţi trebuie produse care să fie dimensionate pe ceea ce ai tu ca potenţial de producţie la nivel de fermă. Că poţi să spui: gata, mâine îmi cumpăr un Mercedes să tratez, dar tu de fapt ai obţinut producţie cât să-ţi plăteşti o Dacie. Fiecare la nivel de fermă are nevoie în continuare de a se consulta pe partea tehnică, pentru că lucrurile nu se mai întâmplă aşa cum am învăţat noi din manuale, pentru că provocările sunt mult mai intense decât ce am avut până în 2020, şi atunci trebuie să înţelegi şi să te adaptezi la ce îţi oferă realitatea în care trăieşti.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Analiza de sol, esențială pentru performanță în agricultură

Protejarea culturilor semănate în primăvară de boli și fenomene extreme

Agricultură eficientă prin monitorizarea umidității solului