Aceste culturi reprezintă zestrea poporului român din cele mai vechi timpuri. Ele se cultivau și prelucrau în sistem gospodăresc, când aproape fiecare familie de la sat își confecționa straiele necesare din in și cânepă.

Dacă avem în vedere cum au evoluat suprafețele ocupate cu aceste culturi, constatăm că cele mai mari suprafețe s-au cultivat în perioada anilor 1975-1989, când inul s-a cultivat pe 70.000 ha, iar cânepa pe 40.000 ha, pentru a se obține 45.000 tone fibre de in și 30.000 tone fibre de cânepă.

La creșterea necesarului de fibre naturale s-a avut în vedere consumul de energie mai scăzut pentru realizarea acestora comparativ cu cele sintetice. De asemenea, au fost luate în considerare și cerințele tot mai mari pe piața externă pentru țesăturile din fibre naturale, România având un debușeu excelent de export în Canada, SUA și unele țări din Europa Occidentală.

Suprafețele cultivate în special la inul de fibre au excedat zonele și terenurile favorabile. Dificultățile de aplicare a tehnologiilor de cultură și a gradului redus de recoltare mecanizată a tulpinilor de in și cânepă au condus la producții scăzute la hectar, în majoritate culturile fiind pe pierdere.

După 1989, fibrele de in și cânepă și-au pierdut importanța economică odată cu prăbușirea industriei textile. Topitoriile existente pentru prelucrarea primară a tulpinilor și de extragere a fibrelor au dispărut și ele, utilajele acestora fiind date la fier vechi. Din 28 de topitorii, astăzi mai există doar patru. Neavând unde să predea producția, cultivatorii au dispărut și ei.

Dispariția legăturilor între cei trei agenți economici a condus la situația actuală, când inul de fibre se cultivă pe câteva sute de hectare, iar cânepa de fibră pe vreo 1.500 ha.

Argumentele de revigorare a acestor culturi sunt relevante, în special la cânepă. Este cazul fabricii de ulei din semințe de cânepă din Salonta (județul Bihor), constituită cu ajutorul fondurilor europene, printr-un proiect SAPARD. Uleiul produs aici este destinat în procent de 85% pentru export, fiind folosit ca supliment alimentar, la fabricarea cosmeticelor, sau în industria farmaceutică.

Foto: dr. ing. Otilia Cotuna

Un alt exemplul îl constituie firma olandeză Hemp-Flax, care cu o investiție de cinci milioane de euro a realizat în județul Alba prima fabrică din România de extragere a fibrelor de cânepă prin decorticarea mecanică a tulpinilor. Toată fibra de cânepă este destinată exportului pentru industria textilă și în industria auto pentru confecționarea panourilor de uși, sau a tablourilor de bord a mașinilor BMW, Mercedes, Bugatti și altele. Puzderia rezultată este folosită ca material ecologic (puzderia în amestec cu var hidratat) la realizarea zidăriei caselor de locuit sau a halelor industriale.

Pentru revigorarea culturilor de in și cânepă, fermierii sunt sprijiniți financiar sub diverse forme, cum ar fi plata unică pe suprafață, ajutoare naționale tranzitorii, sprijin cuplat pe venit, sprijin complementar pentru tinerii fermieri etc.

Aș adăuga că ar fi binevenit un sprijin suplimentar pentru cultura cânepii, aceasta fiind o plantă ecologică care produce și o cantitate importantă de lemn la hectar (lemnul produs la hectar echivalează cu cantitatea de lemn produsă anual pe un hectar de pădure matură de brad).

Articol de: ing. agr. VLADIMIR GONCEARU